ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2114/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2114/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55

din 15 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Sălaj au fost condamnați

inculpații:

- B.I.

În baza art. 215 alin. (1),

(2), (4) și (5) C. pen., combinat cu art. 146 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la 10 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

În baza art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de delapidare, la 6 ani închisoare.

În baza art. 13 din Legea

nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală, la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de delapidare, la 3 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a constatat grațiată această pedeapsă. S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art.

13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1),

(2) și (3) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la 4 ani

închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, la 2 ani închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) din

O.U.G. nr. 69/1998, pentru săvârșirea infracțiunii de desfășurare fără licență

a activității din domeniul jocurilor de noroc, la 4 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a constatat grațiată această pedeapsă. S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art.

13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de delapidare, la 3 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a constatat grațiată această pedeapsă. S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art.

215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, la 3 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a constatat grațiată această pedeapsă. S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. S-a

descontopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 576/2003 a Judecătoriei Satu-Mare în pedepsele componente de 10 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 36/2002 a Judecătoriei Carei și 2

ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 230/2002 a

Judecătoriei Zalău pe care le pune în individualitatea lor.

S-a constatat că aceste

pedepse au fost aplicate pentru infracțiuni concurente cu infracțiuni pentru

care inculpatul este condamnat în prezenta cauză.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 36 C. pen., s-au contopit aceste pedepse de 10 luni

închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare cu pedepsele de: 10 ani închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen.,

cu art. 146 C. pen. și 41 alin. (2) C. pen., 6 ani închisoare, aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu art. 41

alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în baza art. 13 din Legea nr.

87/1994, cu art. 13 C. pen.; 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în baza art. 13

din Legea nr. 87/1994, cu art. 13 C. pen.; 4 ani închisoare, în baza art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu art. 13 C.

pen., aplicate prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

perioada executată, de la 10 ianuarie 2002 până la 17 septembrie 2003. S-a

făcut aplicarea art. 71 C. pen.

- S.G.

În baza art. 13 din Legea

nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală, la 10.000.000 lei amendă, care urmează a se executa conform

art. 425 C. proc. pen.

- G.M.R.

În baza art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de delapidare, la 3 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a constatat grațiată această pedeapsă. S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Inculpatul B.I. a fost

obligat să plătească: SCD.V.V. Blaj suma de 46.469.300 lei; SC M.C. SRL

Miraslău suma de 1.232.754.570 lei; SC M. SRL Deva fostă SC E.I.E. SRL Deva

suma de 147.262.500 lei, SC T.A.D.G. SRL Zalău suma de 97.443.150 lei, SC M.I.

SRL Zalău suma de 32.643.000 lei; SC C. SRL Zalău suma de 14.202.000 lei, SC

P.C. SRL Zalău suma de 70.500.043 lei; SC A. SA, sucursala Sălaj – Zalău suma

de 166.078.057 lei reprezentând despăgubiri civile și D.G.F.P.J. Sălaj suma de

21.655.703 lei reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere și

penalități, cu majorările de întârziere aferente sumei ce reprezintă impozitul

pe profit, până la data plății efective.

Conform art. 9 alin. (2) din

O.U.G. nr. 69/1998 s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.I. în favoarea

statului a sumei de 363.428.950 lei reprezentând venituri realizate în perioada

30 martie 1999 – 31 decembrie 1999 de sucursala Slatina a SC T.B.S.P. SRL

Cluj-Napoca din activități de jocuri de noroc.

În temeiul art. 118 lit. d)

C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.I. în favoarea statului a

următoarelor sume de bani: 1.227.748.937 lei și 655.093.408 lei însușite de la

SC A.I.E. SRL Zalău; 10.193.904 lei și 325.520.000 lei însușite de la SC E.C.

SRL Zalău; 380.072.637 lei însușită de inculpat de la SC T.B.S. SRL

Cluj-Napoca, sucursala Slatina și suma de 337.500.000 lei însușită de inculpat

de la SC B.G.C.P.S. SRL București, sucursala Zalău.

S-a constatat că SC A.I.E.

SRL Zalău; SC E.C. SRL Zalău; SC T.B.S. SRL Cluj-Napoca și SC B.G.C.P.S. SRL

București, sucursala Zalău nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul G.M.R. în favoarea statului a

sumei de 337.500.000 lei însușită de la SC B.G.C.P.S. SRL București, sucursala

Zalău.

Inculpatul S.G. a fost

obligat să plătească D.G.F.P. Olt suma de 44.434.670 lei reprezentând taxă de

jocuri de noroc, cu majorările de întârziere și penalitățile aferente sumei,

până la data plății efective.

Inculpații au fost obligați

să plătească statului câte 12.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

SC A.I.E. SRL Cluj-Napoca a

fost înființată în anul 1992 de către asociații fondatori B.A. și C.I.V., fiind

înmatriculată la organele teritoriale fiscale ale județului Cluj.

Societatea a fost vândută,

conform Actului adiționat autentificat prin încheierea de autentificare nr.

1831 din 12 iulie 2000, către T.V. și T.A. care au administrat-o până la data

de 29 august 2001. Conform actului adițional autentificat prin Încheierea de

autentificare nr. 2414/29.08.2001, SC A.I.E. a intrat în administrarea

inculpatului B.I., acesta declarând noul sediu al societății în municipiul

Zalău și completând obiectul de activitate cu cod CAEN 9271, jocuri de noroc

(cele permise de lege).

Până în data de 26 februarie

2002 SC A.I.E. SRL a figurat înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului

Cluj, nefiind radiată de inculpatul B.I. și nici declarată la organele

teritoriale fiscale din județul Sălaj.

Începând cu data de 31

august 2001, în cadrul SC A.I.E. SRL s-au desfășurat activități de comerț cu

ridicata a combustibililor, lubrifianți și acumulatori auto, anvelope, băuturi,

zahăr, făină și carne.

La începutul lunii octombrie

inculpatul B.I. l-a cunoscut prin intermediul martorului H.V., pe M.S.D.,

directorul Stațiunii de cercetare și producție viniviticolă Blaj, jud. Alba. În

urma discuțiilor purtate au hotărât să desfășoare activități de comercializare

a băuturilor alcoolice, respectiv diferite sortimente de vinuri produse de

Stațiunea de cercetare și producție viniviticolă Blaj.

La data de 18 octombrie

2001, inculpatul B.I. s-a deplasat împreună cu trei delegați, la SC P.V. Blaj,

de unde au ridicat mai multe sortimente de vinuri conform facturilor nr.

3837541 și nr. 3837540 în valoare totală de 548.399.481 lei. Cu acea ocazie, de

comun acord, s-a stabilit ca plata să se facă prin file C.E.C., motiv pentru

care inculpatul B.I. a completat, semnat și ștampilat filele C.E.C. nr. BH

303-00262232 și nr. BH 303-262233, fixând data scadenței pe 3 decembrie 2001.

La data scadenței,

reprezentanții SC P.V. Blaj au introdus filele C.E.C. la B.R.D., sucursala

Sălaj, unde au fost refuzate pe motivul lipsei totale de disponibil în cont.

SC P.V. Blaj se constituie

parte civilă cu suma de 46.469.300 lei reprezentând pierderi din cauza

înghețului și înstrăinării mărfii, cheltuieli de cazare și transport.

Prima instanță a mai

constatat că în luna octombrie 2001, prin intermediul martorului H.V.,

inculpatul B.I. l-a cunoscut pe I.L., administratorul SC M.C. Miraslău,

propunându-i să colaboreze pe termen lung, în comercializarea cărnii de vită și

porc și a produselor din carne.

La data de 25 ianuarie 2001,

partea vătămată SC M.C. SRL Miraslău a livrat către SC A.I.E. SRL, prin

delegatul Șt.M., carcasa de vită și porc, conform facturilor nr. 3808025 și nr.

3808026, în valoare totală de 713.756.050 lei, sumă pentru care inculpatul a

emis fila C.E.C. BH 303-0262240, scadentă la data de 2 noiembrie 2001,

asigurându-i pe reprezentanții părții vătămate de existența disponibilului în

cont.

Ulterior acestei operațiuni,

cu aproximativ 2-3 zile înaintea termenului scadent inculpatul l-a contactat

telefonic pe I.L., solicitându-i livrarea altei cantități de carne, urmând ca

plata să se facă tot prin fila C.E.C. Astfel, în data de 2 noiembrie, conform

facturii nr. 3808029, SC M.C. SRL Miraslău a livrat cantitatea de 7.034 kg

carcasă de porc în valoare totală de 518.968.520 lei. Întrucât delegatul care a

ridicat marfa nu a achitat cu fila C.E.C., administratorul I.L. l-a contactat

telefonic pe inculpatul B.I., care i-a promis că-i va aduce personal fila

C.E.C., fără să se conformeze.

După introducerea filei

C.E.C. la B.P., sucursala Aiud și refuzul plății pe motivul lipsei totale de

disponibil în cont, administratorul I.L. l-a căutat de mai multe ori pe

inculpatul B.I. care i-a promis de fiecare dată că va achita contravaloarea

mărfurilor furnizate.

Prejudiciul cauzat părții

vătămate SC M.C. SRL Miraslău nu este recuperat, astfel încât aceasta se

constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.232.754.570.

În cursul lunii octombrie

2001, inculpatul B.I. a luat legătura telefonic prin intermediul martorului

H.V., cu B.E.V., administrator al SC E.I.E. Deva, solicitându-i furnizarea mai

multor cantități de făină pentru care urma să facă plata prin fila C.E.C.

scadentă în termen de 10 zile de la data livrării mărfii.

În data de 24 octombrie

2001, SC E.I.E. a livrat în baza facturii nr. 8513035, cantitatea de 25.000 kg

făină, în valoare totală de 147.262.500 lei, transportul efectuându-se cu

autovehiculul furnizorului.

Inculpatul B.I. a completat,

semnat și ștampilat fila C.E.C. seria BH 303-00262245, scadentă la data de 2

noiembrie 2001. La data scadenței reprezentanții părții vătămate au introdus

fila C.E.C. la sucursala B.R.D. Deva, plata fiind efectuată pe motivul lipsei

disponibilului în cont.

Partea vătămată SC E.I.E.

SRL Deva se constituie parte civilă în cauză cu suma de 147.262.500 lei.

S-a mai reținut că în lunile

septembrie – octombrie 2001, inculpatul B.I. a derulat activități comerciale cu

SC T.A.D. SRL Zalău, cumpărând în special produse alimentare. Așa cum rezultă

din declarația administratorului SC T.A. SRL Zalău, I.R., primele șase livrări

de marfă au fost achitate fără probleme.

În data de 30 octombrie

2002, cu factura nr. 1141951, inculpatul a ridicat de la SC T.A. SRL,

cantitatea de 7500 kg zahăr în valoare totală de 97.443.150 lei, eliberând fila

C.E.C. seria BH 303-262250, scadentă la data de 4 noiembrie 2001. După

depunerea filei C.E.C. la sucursala B.P. Sălaj, plata a fost refuzată pe motiv

„lipsa totală disponibil”.

Inculpatul declară că a

ținut legătura cu numitul I.R., aspect confirmat și de acesta, discutând despre

posibilitatea efectuării unei compensări, lucru care nu s-a concretizat

întrucât inculpatul a fost arestat preventiv în altă cauză.

În aceste condiții, SC

T.A.D. SRL Zalău se constituie parte civilă în cauză cu suma de 87.443.150 lei plus

dobânzile legale.

În data de 19 octombrie

2001, inculpatul B.I. s-a prezentat la unul din magazinele aparținând SC M.I.

SRL Zalău pentru a cumpăra mai multe bunuri electrocasnice, urmând ca plata să

se facă prin fila C.E.C.

Având în vedere faptul că și

în luna septembrie 2002 inculpatul a mai cumpărat bunuri de la această

societate și pe care le-a achitat conform facturii nr. 2771060, i s-au vândut

produse electrocasnice în valoare de 32.643.000 lei pentru care a emis fila

C.E.C. seria BH 303-00262243 pe care a semnat-o și a aplicat ștampila

societății.

La data de 21 noiembrie

2001, reprezentanții SC M.I. SRL Zalău au introdus fila C.E.C. în bancă, plata

fiind refuzată pe motivul lipsei totale de disponibil.

SC M.I. SRL se constituie

parte civilă în cauză cu suma de 32.643.000 lei.

În cursul lunii noiembrie

2001, inculpatul B.I. s-a prezentat la magazinul de prezentare al SC C. SRL

Zalău de unde a cumpărat o microcentrală termică de apartament pe care a

achitat-o cu fila C.E.C. și care a fost decontată fără probleme.

La data de 12 decembrie

2001, inculpatul s-a prezentat din nou la magazin, solicitând un motofierăstrău

tip MF 036 marca Sthil, urmând ca plata să se efectueze prin fila C.E.C. În

acest sens s-a întocmit factura nr. 2906781 în valoare totală de 14.202.000 lei

pentru care învinuitul a emis fila C.E.C. seria BH 303-0022236 pe care a

semnat-o și a aplicat ștampila SC A. SRL. Aceasta nu a fost decontată pe

motivul lipsei totale de disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară.

Din adresa nr. 741/10

ianuarie 2002 a B.R.D., sucursala Sălaj, Zalău, rezultă că SC A.I.E. SRL Zalău

a fost pusă sub interdicție bancară începând cu data de 5 noiembrie 2001,

măsură care a fost comunicată prin „somație” în scris la aceeași dată, fiind

remisă societății prin serviciul Prioripost.

În aceste condiții se

constată faptul că la data emiterii filei C.E.C. seria BH – 303 00262236 către

SC C. SRL Zalău, respectiv la data de 12 decembrie 2001, inculpatul se afla în

interdicție bancară de a emite C.E.C. - uri, aspect cunoscut, de altfel și de

acesta.

La data de 29 octombrie

2001, inculpatul B.I. i-a solicitat martorului T.S., administrator la SC P.C.

SRL Zalău livrarea cantității de 5000 l motorină pentru A.I.E. SRL, convenind

ca plata să fie făcută prin fila C.E.C. În aceeași zi, SC P.C. SRL Zalău a

livrat către SC A.I.E. SRL Zalău cu factura nr. 2782426 cantitatea de 5000

litri motorină la prețul de 15.700 lei/litru în valoare totală de 70.500.043

lei pentru plata căreia, inculpatul B.I. a emis fila C.E.C. seria BH 303-00262249,

scadentă la data de 9 noiembrie 2001. Imediat ce a primit cantitatea de 5000 l

motorină, inculpatul a vândut-o către SC A.R. SRL Zalău la prețul de 14.000

lei/litru.

La data de 9 noiembrie 2001,

inculpatul a luat legătura cu martorul T.S., solicitându-i să nu introducă fila

C.E.C. deoarece nu are disponibil în cont și i-a promis că în zilele imediat

următoare va achita în numerar contravaloarea mărfii livrate.

Întrucât inculpatul nu a

făcut plata, reprezentantul părții vătămate a introdus fila C.E.C. la sucursala

B.R.D. Zalău fiind refuzată la plată pe motivul lipsei disponibilului în cont.

Prejudiciul cauzat SC P.C.

SRL Zalău nu este recuperat, astfel încât aceasta se constituie parte civilă în

cauză cu suma de 70.500.043 lei.

În perioada 17 ianuarie – 10

februarie 2002, inspectori de specialitate din cadrul D.C.F. Sălaj au efectuat

un control tematic la SC A.I.E. SRL constatându-se că, în urma inventarierii

efectuate de organele de poliție, conform procesului verbal de sigilare din

data de 01 noiembrie 2001, nu s-au confirmat stocurile cantitative rezultate în

urma reconstituirii operațiunilor de vânzare-cumpărare a mărfurilor, care fac

obiectul activităților de comerț desfășurate de societate în perioada 30 august

2001 (anexa 2).

Inculpatul B.I. a motivat

această lipsă a stocului de mărfuri din gestiunea societății, prin restituirea

în mărfuri a unor împrumuturi contractate în lei de la o terță persoană fizică

în vederea rezolvării unor probleme financiare ale firmei, însă acesta nu poate

prezenta documente justificative care să ateste contractarea împrumuturilor în

interesul societății și restituirea acestora prin compensarea cu mărfurile

aflate în gestiunea societății conform anexei nr. 2. Valoarea totală a acestor

mărfuri este de 1.227.748.937 lei.

În urma verificărilor

efectuate rezultă că SC A.I.E. SRL nu a condus evidența contabilă primară și

nici sintetică, exceptând perioada30 august – 28 septembrie 2001.

De asemenea, organele de

control au constatat că suma de 655.093.408 lei încasată de societate în

perioada 30 august - 30 noiembrie 2001 și neutilizată a intrat în posesia

inculpatului, acest aspect fiind confirmat și prin faptul că acesta era

singurul posesor al specimenului de semnătură pentru conturile deschise la

B.R.D., sucursala Sălaj și B.T., sucursala Sălaj.

Instanța de fond a mai

reținut că în luna octombrie 1999 inculpații B.I. și G.M.R. au constituit SC

E.C. SRL Zalău, cu sediul în incinta Casei de cultură a sindicatelor din Zalău,

obținând licența pentru exploatarea jocurilor de noroc tip B. seria B nr.

0000079 din 22 decembrie 1999. Activitatea desfășurată de societate era condusă

în fapt de inculpații B.I. și G.M.R. Administratorii societății au fost numiții

K.S. în perioada 1 noiembrie 1999 – 2 februarie și inculpatul B.I. în perioada

3 februarie 2000 – 27 martie 2000, iar S.G.D. a fost casier.

Începând cu data de 3

ianuarie 2000, SC E.C. SRL Zalău a deschis activități de jocuri de noroc tip

B., cu acordarea de premii în procent de 80 % din valoarea cartoanelor vândute,

repartizate astfel: premiul linie 5 %, premiul de bingo 50 %, premiul bingo

acumulat 7 % și fond de rezervă 18 %.

Prin adresa nr. 2220 din 14

aprilie 2000 a Ministerului Finanțelor – D.G.F.P. Sălaj, a fost comunicat

Regulamentul de funcționare a jocului de bingo către SC E.C. SRL, potrivit

căruia valoarea minimă a premiilor trebuia să se ridice la procentul de 65 %

din valoarea încasărilor, procent maxim prevăzut de art. 59 din H.G. nr.

251/1999.

La data de 3 ianuarie 2000,

începând cu jocul nr. 1, a fost suplimentat fondul de rezervă cu suma de

500.000,000 lei, prin operarea acestei valori pe calculator fără ca suma de

bani să fi fost depusă efectiv în casieria unității. Din declarația

învinuitului H.S., reiese că operațiunea a fost făcută din dispoziția inculpatului

G.M.R. Ulterior, în data de 15 ianuarie 2000 învinuitul K.S. a modificat din

proprie inițiativă evidența din calculator, ștergând suma de 500.000.000 lei,

fără ca celelalte date să fi fost afectate.

Începând cu data de 3

ianuarie 2000, conform listingurilor zilnice SC E.C. SRL Zalău a constituit din

fondul de rezervă de 17 % un fond de 20 % destinat acordării premiilor de

superacumulat în sumă totală de 10.058.904 lei.

De la jocul nr. 159 din data

de 12 ianuarie 2000 și până la jocul nr. 207 din 13 ianuarie 2000, societatea

nu a mai constituit fond pentru acordarea premiilor bingo super acumulat.

La jocul nr. 208 din 13

ianuarie 2000, societatea a constituit din fondul de rezervă pentru fondul de

premiere superacumulat suma de 135.000 lei, care la acest joc a ajuns la suma

totală de 10.193.904 lei (f octombrie 058.904 + 135.000), fond care figurează

ca și acordat în întregime pe caseta jocului nr. 298, câștigător fiind cartonul

nr. 1701.

Din caseta jocului nr. 208

rezultă că premiul total acordat cartonului câștigător nr. 1701 a fost de

11.193.904 lei, din care 1.000.000 lei premiul bingo garantat și 10.193.904 lei

premiul bingo superacumulat. În fapt, s-a acordat câștigătorului doar suma de

1.000.000 lei, suma de 10.193.904 lei, nefiind afișată pe tabloul din sala de

joc, participanții la jocul de bingo necunoscând valoarea reală a premiilor.

Suma de 10.193.904 lei a

fost operată în evidența contabilă pe cheltuieli în contul 658 „alte cheltuieli

de exploatare”, influențându-se astfel volumul profitului impozabil având ca

rezultat nevirarea unui impozit pe profit în sumă de 2.548.476 lei.

Suma de 10.193.904 lei a

fost depusă în casieria societății de unde ulterior a fost ridicată de B.I.

care a folosit-o în interes personal.

În perioada 11 noiembrie

1999 – 27 martie 2000, B.I. a ridicat din casieria societății pe bază de

dispoziție de plată, drept „ avansuri spre decontare” suma totală de

267.620.000 lei fără a justifica ulterior cheltuirea acestor bani, folosindu-i

în interes personal.

În perioada 28 martie 2000 –

1 octombrie 2000, administratorul SC E.C. SRL Zalău a fost învinuitul P.M.D.,

care la cererea inculpatului B.I. a ridicat din casierie în mod eșalonat suma

totală de 57.900.000 lei, tot prin dispoziție de plată, cu titlu de avans spre

decontare. Suma de 57.900.000 lei, a fost predată inculpatului B.I., care i-a

folosit în interes personal, fără să-i returneze și fără să prezinte documente

justificative.

Conform facturii nr. 0125651

din 01 noiembrie 1999, SC E.C. SRL Zalău, achiziționează de la SC T.B.S. SRL

Cluj Napoca, sucursala Slatina, componente instalație Bingo în valoare totală

de 50.000.000 lei, sumă ce rezultă că a fost încasată de furnizor conform

chitanței nr. 464890 din 3 noiembrie 1999. Această sumă figurează în registrul

de casă ca plată efectivă.

Din cercetările efectuate

rezultă că factura cu nr. de mai sus a fost emisă de inculpatul S.G. din

dispoziția inculpatului B.I., factură ce a fost transmisă prin fax, însoțită de

chitanța nr. 4648901 prin care se arată că SC E.C. SRL Zalău ar fi achitat

contravaloarea instalației în sumă de 50 milioane lei.

Inculpatul S.G., în calitate

de director la SC T.B.S. SRL, sucursala Slatina, nu a înregistrat în evidența

primară a societății factura și chitanța întrucât nu au avut loc operațiunile

de livrare a instalației și nici de încasare a sumei de 50 milioane lei.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 2133 din 12 aprilie 2000 rezultă că scrisul ce

completează factura nr. 0125651 și chitanța nr. 4648901 și semnăturile depuse

au fost executate de inculpatul S.G.

În urma verificărilor

efectuate de organele de poliție la sucursala Slatina conform procesului verbal

întocmit la data de 29 martie 2000, s-a identificat în funcție turbosuflanta

nr. 815/1995.

Așa cum rezultă din

declarațiile învinuiților K.S. și S.G.D. în perioada în care societatea a

solicitat și obținut licența de autorizare, panourile de numere, panoul de

premii, instalația de sonorizare au aparținut firmei T.B.S. SRL Cluj care avea

deschisă o sală de bingo în localitatea Cugir, județul Alba, iar urna

(turbosuflanta) și cele 5 calculatoare au aparținut firmei SC E.P.I. A.R.L.

Zalău și au fost în exploatare la sala de bingo de la cinematograful L.

Deși reiese că instalația de

bingo nu a fost adusă de la Slatina, iar plata contravalorii facturii nr.

0125651 din 03 noiembrie 1999 în sumă de 50 milioane lei nu a avut loc în

realitate, această sumă apare înregistrată în evidența SC E.C. SRL Zalău și

reprezintă prejudiciu pentru societate.

De asemenea, din nota de

constatare încheiată în data de 23 februarie 2000 de organele Gărzii Financiare

reiese că turbosuflanta cu seria 1091/97 produsă de SC E. SRL Cluj și care se

afla în patrimoniul SC E.C. SRL Zalău este proprietate a SC E.P.I. SRL Zalău.

Deși inculpatul B.I. a

prezentat un număr de 3 exemplare, respectiv un număr de 3 xerocopii după un

act de împrumut și custodie încheiat între SC E. și SC E. din care rezultă că

turbosuflanta seria 1092 a fost împrumutată de către prima societate celei de-a

doua, acest document nu poate fi luat în considerare deoarece nici una din cele

3 xerocopii nu sunt identice. Astfel, pe una apare data încheierii actului 2

decembrie 1999 iar pe celelalte două, data de 18 noiembrie 1999, semnăturile

din partea acelor societăți nu coincid în nici una din cele 3 xerocopii.

Rezultă astfel, că suma de

50.000.000 lei a fost nelegal înregistrată în contabilitate ca plată efectuată

de SC E.C. SRL Zalău, această operațiune neavând loc, inculpatul B.I.

sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit în sumă de 4.166.666

lei.

În data de 22 decembrie

1997, inculpatul B.I. a cumpărat cu plata în 60 rate lunare un autoturism marca

Cielo în valoare de 11.950 dolari S.U.A. plus dobânda de 10 % pe an de la firma

D. prin intermediul SC A. SA, sucursala Sălaj, în calitate de asigurator

garant.

Ca accesoriu, la contractul

de vânzare-cumpărare nr. 015964 din 22 decembrie 1997, s-a încheiat între SC A.

Sălaj și B.I. un contract de gaj înregistrat la Judecătoria Zalău.

Totodată, pentru garantarea

executării contractului, inculpatul B.I. a prezentat SC A. SA Sălaj, două

contracte de garanție personală pe numele învinuiților S.G.D. și K.S.,

salariați la acea dată ai SC B.G.P.S. SRL.

Din anul 1997 și până în

luna februarie 2000, inclusiv inculpatul și-a achitat ratele lunare, iar începând

cu luna martie 2000, datorită unor probleme de ordin financiar, așa cum

declara, nu și-a putut achita obligațiile.

În aceste condiții, SC A. SA

a somat cei doi giranți să facă ei plata ratelor lunare, ocazie cu care aceștia

au declarat, așa cum rezultă din plângerea înaintată că nu au semnat

contractele de garanție personal, semnătura lor fiind contrafăcută și că la

data respectivă nu erau angajații SC B.G.C.P.S. SRL. Din raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 2268 din 18 iulie 2000 rezultă că semnăturile existente

pe cele două certificate de garanție personală nr. 408 și nr. 409 din 12

decembrie 1997 la rubrica „girant” nu au fost executate de către învinuiții

K.S. și S.G.D. Semnăturile existente pe actul de împrumut și custodie nr. 2 din

18 noiembrie 1999, una peste ștampila SC E.P.I. SRL Zalău nu a fost executată

de inculpatul G.M.R., iar cealaltă în dreptul ștampilei SC E.C. SRL Zalău, a

fost executată de către inculpatul B.I.

SC A. SA, sucursala Sălaj se

constituie parte civilă în cauză cu suma de 166.078.057 lei.

SC T.V.B.S. SRL Cluj Napoca

a desfășurat activități de joc de noroc tip „bingo” prin următoarele sucursale:

Sucursala Slatina 01 octombrie 1998 din 31 decembrie 1999; Sucursala Cugir 01

octombrie 1998 din 30 iunie 1998; sucursala Câmpina 13 mai 1998 din 21

octombrie 1998.

SC T.V.B.S. SRL Cluj Napoca

având sedii succesive aduse la cunoștința Ministerului Finanțelor a fost

reprezentată în perioada 31 iulie 1998 – septembrie 2000 de martorul G.S.V. și

inculpatul B.I.

Sucursala Slatina SC

T.V.B.S. SRL Cluj a fost înființată în data de 26 iunie 1995, desfășurând

activități de jocuri de noroc în baza licenței nr. A001628 din 11 aprilie 1995,

licență valabilă până la data de 10 aprilie 1998.

Începând cu data de 30

martie 1998, sucursala Slatina își desfășoară activitatea în baza anexei nr. 4

la licența nr. A001628/1995, valabilă până la data de 29 martie 1999, eliberată

de Ministerul Finanțelor, Comisia de coordonare, avizare și atestare a

jocurilor de noroc.

Din adresa nr. 372516 din 15

mai 2000 a Ministerului Finanțelor - Direcția Monopol de Stat, rezultă că

licența nr. A001628 din 26 aprilie 1999, anexată în xerocopie, nu figurează în

evidențe ca fiind eliberată pentru SC T.V.B.S. SRL Cluj napoca în vederea

desfășurării activităților de jocuri de noroc. În conformitate cu R.G.130/1997,

comisia de autorizare a jocurilor de noroc, începând cu data de 18 aprilie 1997

a eliberat licențe numai cu seria B și nu seria A.

SC T.V.B.S. SRL Cluj a depus

la comisia pentru avizarea jocurilor de noroc o cerere de avizare a unei săli

de B. completată în Slatina.

La data de 26 aprilie 1999

reprezentanții comisiei s-au deplasat la fața locului întocmind o notă de

constatare, din care rezultă că sunt îndeplinite toate condițiile pentru

avizare.

În urma ședinței comisiei

s-a eliberat licența care nu a fost ridicată de către solicitant și se găsește

la cotorul blocului de licențe deoarece nu a fost achitată taxa de licențiere,

fiind prin urmare nulă . Astfel, sucursala Slatina a desfășurat în perioada 30

martie 1999 – 31 decembrie 2000 activități de jocuri de noroc (B.), fără

licență, realizând venituri în sumă de 363.428.950 lei.

În urma controlului efectuat

de inspectorii de specialitate din cadrul D.C.F.P. Sălaj rezultă că inculpatul

S.G., director al sucursalei Slatina, a ridicat din casierie, în baza

dispozițiilor de plată, suma totală de 212 milioane lei cu titlu de c/v

încasări, sumă pe care a expediat-o prin mandate poștale inculpatului G.G.R. și

martorului R.M.V., astfel: 175.500.000 lei – G.M.R.; 35.000.000 – R.M.

Deși această sumă trebuia

trimisă SC T.V.B.S. SRL Cluj Napoca a fost trimisă celor mai sus menționați

care nu figurează ca asociați sau administratori ai societății, folosirea

sumelor nefiind justificată.

Din declarațiile celor doi

rezultă că au primit aceste sume de bani însă toate au fost înmânate

inculpatului B.I. care recunoaște acest lucru și că el i-a rugat să ridice

aceste sume de la poștă deoarece el nu avea la datele respective actul de

identitate. Totodată, acesta afirma că suma de 176.500.000 lei a fost utilizată

pentru amenajarea și autorizarea sălii de B. din Câmpina, iar suma de

35.000.000 lei a fost ridicată de el cu titlu de avans dividende.

Tribunalul a mai constatat

că potrivit actului de control întocmit, în perioada martie-decembrie 1998 suma

totală plătită din casieria sucursalei Slatina inculpatului B.I., prin

dispoziție de plată, în cursul anului 1999 cu titlu c/v avans patron este de

136.208.310 lei, iar în cursul anului 1999, 31.864.327 lei, rezultând un total

de 168.072.637 lei din care a fost restituită suma de 22.953.578 lei. Aceste

sume nu au fost justificate de inculpat.

Din declarația inculpatului

S.G. rezultă că nu a calculat și evidențiat taxa de jocuri de noroc aferentă

lunilor septembrie, octombrie, noiembrie 1997, deoarece știa că aceasta se

calculează, se evidențiază și se virează la Cluj Napoca.

Sucursala Câmpina a SC

T.V.B.S. SRL Cluj și-a desfășurat activitățile de jocuri de noroc tip Bingo în

baza anexei nr. 5 din 04 mai 1998 la licența nr. A001628 din 11 aprilie 1995,

la sediul situat în Câmpina, în baza contractului de participațiune nr. 86 din

30 martie 1998 încheiat cu S.A. Câmpina.

În perioada 15 - 28 martie

2001, inspectori din cadrul D.C.F.F. Sălaj au efectuat un control fiscal și

financiar la sucursala Câmpina care a fost înregistrată la Oficiu Registrului

Comerțului la data de 13 mai 2000. Societatea are balanțe de verificare pe

lunile mai, iunie 1998 și situația încasărilor lunare. După această dată

singurele documente întocmite sunt: situația încasărilor zilnice pentru

perioada 10 august – 30 septembrie 1998; registrul de casă pentru perioada 23

septembrie – 02 octombrie 1998; centralizator casierie și cheltuieli (august,

septembrie, octombrie 1998).

Unitatea și-a desfășurat

activitatea începând cu 13 mai 1998 și până în 21 octombrie 1998.

Conform comunicării Camerei

de Comerț Cluj nr. 137172000, după data de 30 iulie 1998 administratorul

societății a fost inculpatul B.I.

Din actul de control

întocmit, de D.C.F.F. Sălaj rezultă că în perioada verificată, respectiv 13 mai

- 21 octombrie 1998, sucursala nu are întocmite în întregime documente

contabile.

Prin omisiunea înregistrării

în contabilitate a activităților de jocuri de noroc, societatea s-a sustras de

la plata Taxei jocuri de noroc, conform O.G. nr. 14/1997, care se aplică în

procent de 20 % - 30 % la diferența calculată între totalul încasărilor și

totalul premiilor calculate. Astfel nu a fost virată la bugetul de stat Taxa

jocuri de noroc în sumă totală de 10.994.425 lei aferentă perioadei de funcționare

a SC T.V.B.S. SRL, sucursala Câmpina.

SC B.G.C.P.S. SRL București,

Sala B. Zalău, a fost reprezentată până la data de 29 iulie 1997 de inculpații

B.I. și O.M.

Conform încheierii de

autentificare nr. 19 cei doi învinuiți se retrag din societate, concesionându-și

părțile sociale numitului G.A. de 90 ani din satul Moardaș, județul Sibiu care

în prezent este decedat, fiind bunicul inculpatului G.M.R.

În urma unui control

efectuat de inspectorii din cadrul D.G.F.P.C.F.S. Sălaj la SC B.G.C.P.S. SRL

București, Sala B. Zalău s-a constat că reprezentanții societății nu au putut

prezenta la control toate documentele justificative pentru care au fost

consemnate operațiuni înscrise în registrul de casă, note contabile și

balanțele de verificare, cum ar fi actele pe baza cărora s-au acordat premii:

linie, bingo acumulat, special înscrise în registrele de casă, imprimantă

calculator.

Din balanțele de verificare

rezultă că la data de 30 aprilie 1998 societatea nu virase la bugetul statului

suma de 1.085.107.399 lei, din care 615.332.558 lei reprezentând impozit pe

profit, 95.173.247 lei impozit pe salarii, 240.033.465 lei taxa jocuri de noroc

(20 %), 134.568.019 lei majorări și penalități. De asemenea, societatea mai

datora suma de 28.861.491 lei, alte impozite, taxe și vărsăminte și suma totală

de 106.438.312 lei pentru bugetul asigurărilor sociale de stat.

Deoarece nu s-a pus la

dispoziția organului de control documentele justificative nu s-a putut verifica

modul de stabilire a obligațiilor fiscale în N.C. și balanța de verificare,

fiind luate în calcul obligațiile fiscale stabilite de societate.

Din datele cuprinse în

balanțele de verificare prezentate la control rezultă că din disponibilitățile

bănești ale societății a fost ridicată sub formă de avansuri de trezorerie, în

mai multe tranșe suma de 675.000.000 lei. Sumele ridicate au fost simbolizate

în contul 542 „avansuri de trezorerie” și reprezintă avansuri bănești ridicate

și nejustificate, însă nici un document nu precizează persoana care a ridicat

sumele de bani din societate.

Din probele existente la

dosar, motivează prima instanță, a reieșit că administratorii de fapt ai

societății au fost inculpații B.I. și G.M.R., care sunt răspunzători de neplata

obligațiilor fiscale cât și de acordarea și nejustificarea avansurilor de

trezorerie, deoarece administratorul desemnat de inculpat G.P.A., persoană

înaintată în vârstă (90 de ani) nu cunoștea faptul că este administrator al

unei societăți comerciale. Cesionarea părților sociale a avut loc în municipiul

București fără ca lui G.P.A. să i se fi adus la cunoștință această tranzacție

el fiind reprezentat de martorul A.R.D. Administratorii de fapt ai societății

au fost B.I. și G.M.R.

Potrivit adresei nr. 560 din

26 noiembrie 1999 a C.B. Zalău, specimenele de semnătură depuse în bancă pentru

administrarea contului SC B.G.C.P.S. SRL aparțin numiților G.M.R. și B.I. numai

aceștia putând să ridice sumele de bani ca avansuri de trezorerie.

Prejudiciul cauzat bugetului

de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și SC B.G.C.P.S. SRL nu este

recuperat.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia penală nr. 262 din 9 septembrie 2004, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței primei instanțe.

Această hotărâre a fost

recurată de inculpații B.I. și S.G. care au criticat-o ca fiind nelegală și

netemeinică.

În recursul său, inculpatul

B.I. a susținut că nu a fost citat și nu a fost adus la judecată, din

Penitenciarul Aiud, unde era arestat în altă cauză, în ziua când s-a judecat

apelul declarat de el împotriva sentinței primei instanțe, caz de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 5 C. proc. pen.

Inculpatul S.G. nu a

formulat în scris motive de recurs și nici nu s-a prezentat în instanță, deși

procedura cu acesta a fost legal îndeplinită.

Apărătorul desemnat din oficiu

pentru inculpatul S.G. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Înalta Curte verificând

decizia atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în

raport de criticile formulate, constată că este întemeiat doar recursul

declarat de inculpatul B.I., recursul inculpatului S.G. urmând a fi respins ca

nefondat.

Potrivit art. 375 alin. (3)

C. proc. pen., judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezența

inculpatului, când acesta se află în stare de deținere.

Or, la termenul din 9

septembrie 2004, când au fost judecate apelurile declarate de inculpați

împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, B.I. nu a fost citat și nu

a fost adus din Penitenciarul Aiud unde era arestat într-o altă cauză din data

de 24 mai 2004.

Pe de altă parte, în

conformitate cu art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., dispozițiile relative

la prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, când sunt

obligatorii potrivit legii, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității care nu

poate fi înlăturată în nici un mod, putând fi invocată în orice stare a

procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.

Totodată, în art. 385

9

pct. 5 C. proc. pen., se prevede că hotărârile sunt supuse casării în cazul

când judecata a avut loc fără participarea inculpatului, când aceasta este

obligatorie, potrivit legii.

În consecință în raport cu

prevederile legale menționate urmează să se admită recursul inculpatului B.I.,

a se casa decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj și a se trimite cauza la

aceeași instanță, pentru rejudecarea apelului declarat de acesta, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Referitor la recursul

declarat de inculpatul S.G. care vizează casarea ambelor hotărâri și achitarea

sa pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr.

87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., se constată că acesta este nefondat.

Din probele administrate în

cauză rezultă că inculpatul, în calitate de director al sucursalei Slatina a SC

T.V.B.S. SRL Cluj Napoca, nu a evidențiat prin acte contabile taxa de jocuri de

noroc desfășurate în perioada septembrie – noiembrie 1997, sustrăgându-se de la

plata către bugetul de stat a sumei totale de 44.434.670 lei.

În acest interval de timp

S.G. a întocmit doar note contabile astfel cum rezultă din dosarul de note

contabile pe anul 1997 pe care nu le-a evidențiat în contabilitate, respectiv în

bilanțuri și nu a achitat taxele către stat.

În mod justificat instanțele

au reținut că susținerea inculpatului că a comis faptele fără intenție,

deoarece știa că acestea se calculează, se evidențiază și se virează la Cluj

Napoca este neîntemeiată, deoarece această obligație îi revenea în calitatea de

director al sucursalei Slatina și în mod conștient nu a evidențiat în

contabilitate notele contabile sustrăgându-se astfel de la plata sumei de

44.434.670 lei.

Pentru aceste considerente

urmează ca recursul declarat de inculpatul S.G. să fie respins, ca nefondat, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul inculpat S.G. urmează să fie obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 262 din 9 septembrie 2004 a

Curții de Apel Cluj.

Casează

decizia sus-menționată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de

inculpat la Curtea de Apel Cluj.

Constată că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă pe recurentul

inculpat S.G. la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 martie 2005.