ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 333/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar 0548/97/2006 s-a dispus condamnarea inculpaților:

I. A.I., cetățean român, la:

1

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

- bancrută frauduloasă, prevăzută și pedepsită de art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/1990 [art. 276 lit. a) la data comiterii faptei], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., al cărui conținut se regăsește în art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., răspunderea penală fiind înlăturată în condițiile art. 124 C. pen.

A fost privat inculpatul A.I. de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării inculpatului A.I. de a nu părăsi țara.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 27 martie 2006 la 6 iulie 2006.

II. T.V.G., cetățean român, la:

1

alin.

(1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

- complicitate la bancrută frauduloasă, prevăzută și pedepsită de 26 C. pen. raportat la art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/1990 [art. 276 lit. a) la data comiterii faptei], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., al cărui conținut se regăsește în art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., răspunderea penală fiind înlăturată în condițiile art. 124 C. pen.

A fost privat inculpatul T.V.G. de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării inculpatului T.V.G. de a nu părăsi țara.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 27 martie 2006 la 6 iulie 2006.

III. A.M., cetățean român, la:

1

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

A fost privat inculpatul A.M. de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Au fost obligați, în solidar, inculpații T.V.G., A.I. și A.M., inculpatul A.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.J. SRL Deva, prin administrator judiciar SC Q.L. SPRL Deva, cu sediul în D., județul Hunedoara, să plătească părții civile Statul Român, prin A.N.A.F. București, reprezentată de D.G.F.P. Hunedoara-Deva, suma de 3.241.925 RON cu titlu de daune materiale, sumă la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere până la data plății integrale a prejudiciului.

Au fost obligați aceiași inculpați, în solidar, să plătească părții civile SC T.J. SRL Deva, prin administrator judiciar SC Q.L. SPRL Deva, suma de 4.227.767,97 RON, daune materiale.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța nr. 8D/P din 5 iunie 2006 a D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Hunedoara, prin inscripția ipotecară asupra imobilelor înscrise în CF Oradea, proprietatea devălmașă a inculpatului T.V.G. și soției acestuia, T.V., precum și asupra bunurilor de orice natură aparținând inculpatului A.I.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, s-a confiscat, în favoarea statului, de la inculpatul T.V.G., suma de 2.357.120,97 RON și obligă pe inculpat la plata acestei sume către stat.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea facturilor fiscale întocmite în fals de inculpatul A.M., în perioada 1 noiembrie 2002-4 septembrie 2003 și 5 februarie 2003-20 septembrie 2003.

În baza art. 7 și 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 și art. 2 și 6 din O.G.nr. 75/2001, s-a dispus ca, la rămânerea definitivă, un exemplar al sentinței să se comunice Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalele Hunedoara și Timiș, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni, și D.G.F.P. Hunedoara și Timiș, pentru înscriere în cazierul fiscal.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin rechizitoriul nr. 8D/P din 20 iunie 2006 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Hunedoara, s-a dispus:

I. Trimiterea în judecată a inculpaților:

- evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, al cărui conținut se regăsește în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.;

- delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

bancrută frauduloasă, prev. de art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/1990 (art. 276 lit. a) la data comiterii faptei), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, al cărui conținut se regăsește în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.;

- complicitate la infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- complicitate la infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/1990 [art. 276 lit. a) la data comiterii faptei], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

II. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului: A.M., pentru infracțiunile de:

- complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, al cărui conținut se regăsește în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.;

- complicitate la infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Acțiunea penală a fost pusă în mișcare împotriva inculpaților A.I. și T.V.G., apoi a fost extinsă, prin ordonanțele din 27 martie 2006, din 14 aprilie 2006 și din 15 iunie 2006.

În sarcina inculpaților s-au reținut, în esență, următoarele:

I. În perioada noiembrie 2002-septembrie 2003, inculpatul A.I., în calitate de administrator al SC T.J. SRL Deva, și-a însușit din patrimoniul acestei societăți comerciale suma de 4.227.767,97 RON, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215

1

alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În aceeași perioadă, inculpatul T.V.G. l-a determinat pe inculpatul A.M., administrator al SC V. SRL Tomnatic, să emită un număr de 77 facturi fiscale false, care atestau livrarea de ultilaje, materiale, porumb și grâu către SC T.J. SRL Deva, în valoare totală de 4.227.767,97 RON, apoi l-a determinat să restituie suma respectivă, primită în conturile bancare, ajutându-l, în acest fel, pe inculpatul A.I. să își însușească suma respectivă din gestiunea SC T.J. SRL Deva. S-a apreciat că fapta inculpaților T.V.G. și A.M. constituie complicitate la infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215

1

alin. (1), 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

II. S-a mai reținut că, prin înregistrarea de către inculpatul A.I., în contabilitatea SC T.J. SRL, a celor 77 de facturi fiscale false, de aprovizionare cu materie primă, utilaje și materiale, puse la dispoziție de inculpații T.V.G. și A.M., au fost înregistrate operațiuni comerciale nereale și cheltuieli fictive, prin care inculpatul A.I. și-a asigurat sustragerea de la plata impozitului pe profit și a TVA-ului datorat bugetului de stat, cauzându-se bugetului statului un prejudiciu total de 1.318.097,68 RON.

S-a apreciat că fapta inculpatului A.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, al cărui conținut se regăsește în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și ari. 13 C. pen., iar fapta inculpaților T.V.G. și A.M. constituie complicitate la aceeași faptă infracțională.

Pentru a putea fi înregistrate în contabilitate facturile fiscale falsificate de inculpatul A.M., inculpatul A.I. a determinat-o pe învinuita I.A.C. lucrător comercial la SC T.J. SRL Deva, să întocmească note de recepție și constatare de diferențe pentru porumb și grâu, în baza a 60 de facturi fiscale falsificate de inculpatul A.M., cu toate că învinuita nu efectuase recepția materiei prime. S-a concluzionat că această faptă a inculpatului A.I. constituie instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, inculpatul A.I. a determinat-o pe numita P.I.D. persoana care efectua evidența contabilă a SC T.J. SRL Deva și care nu cunoștea că utilajele nu există în realitate, să întocmească fișe de magazie pentru fiecare utilaj înscris în facturile falsificate de inculpatul A.M., fapta inculpatului A.I. constituind participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

III. S-a consemnat că, prin înregistrarea în evidențele contabile ale SC T.J. SRL Deva a celor 77 de facturi fiscale false, procurate cu ajutorul inculpatului T.V.G., facturi din care rezultă că firma a achiziționat utilaje și materie primă în valoare totală de 4.227.767,97 RON, inculpatul A.I. a falsificat evidențele societății, a ascuns o parte din activul acesteia, înfățișându-se totodată datorii inexistente, înscriindu-se în situațiile financiare această sumă, deși era nedatorată. S-a concluzionat că prin aceste manopere, a fost diminuată, în aparență, valoarea activelor SC T.J. SRL, astfel că fapta inculpatului A.I. constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/1990, iar fapta inculpatului T.V.G. constituie complicitate la comiterea aceleeași infracțiuni, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/1990.

IV. S-a mai reținut că, deși inculpatul A.I. nu a declarat niciodată organelor fiscale nici un fel de venituri, în cursul anului 2003, cu sprijinul inculpatului T.V.G., care îi punea la dispoziție banii primiți de la inculpatul A.M., a creditat SC T.J. SRL Deva cu suma totală de 402.455,21 RON, apoi au fost întocmite dispoziții de plată prin care s-au restituit aceste împrumuturi, la finele perioadei rămânând nerestituită doar suma de 2.163,97 RON. Inculpatul A.I. a făcut aceste creditări din sumele de bani puse la dispoziție de inculpatul T.V.G., căruia îi și preda banii la fiecare restituire de împrumut.

S-a mai reținut că în perioada ianuarie 2003-decembrie 2004, inculpatul T.V.G. a disimulat proveniența unei părți a sumei delapidate din patrimoniul SC T.J. SRL Deva, creditând SC V. SA Deva, al cărei acționar majoritar era, cu suma totală de 1.954.665,76 RON, din care i-a fost restituită suma de 1.176.254,50 RON, deși nu a deținut nici acesta sume substanțiale de bani cu proveniență licită.

S-a apreciat că fapta inculpaților A.I. și T.V.G., de a disimula proveniența din delapidare a sumelor menționate mai sus, prin înregistrarea lor ca fiind împrumutate SC T.J. SRL Deva și SC V. SA Deva, constituie infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza probelor administrate în cauză s-a reținut vinovăția inculpaților, dispunându-se condamnarea acestora.

În ce privește infracțiunile de bancrută frauduloasă, prevăzută și pedepsită de art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/1990 [art. 276 lit. a) la data comiterii faptei], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., al cărui conținut se regăsește în art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., săvârșită în forma de participație a autoratului de inculpatul A.I. și a complicității, de către inculpatul T.V.G., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită în forma autoratului de inculpatul A.M., a instigării, de către inculpatul T.V.G., a instigării și participației improprii, de către inculpatul A.I., s-a reținut, raportat la perioada 1 noiembrie 2002-20 septembrie 2003 a săvârșirii faptelor, dar și la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, astfel cum este reglementat de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.

împotriva acestei soluții au declarat apel inculpații T.V.G., A.I. și A.M.

În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul A.I. a solicitat desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. S-a susținut că prima instanță nu analizat punctual criticile invocate de inculpați, cu trimitere la probele administrate în cauză și nu a valorificat concluziile raportului de expertiză întocmit, mărginindu-se să preia fără o cenzură proprie susținerile acuzării din rechizitoriu.

Inculpatul T.V.G. a solicitat desființarea hotărârii și, în rejudecare pronunțarea unei soluții de achitare în ceea ce-l privește. A susținut inculpatul că probele administrate în cauză nu au fost de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură iar hotărârea instanței de fond este practic nemotivată, fiind o redare a rechizitoriului.

Inculpatul A.M. nu a motivat în scris apelul declarat. Prin motivele orele susținute de apărător acesta a solicitat adoptarea unei soluții de achitare, ori, în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.

Deliberând asupra apelurilor, prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel a constatat că acestea sunt fondate sub aspectul nemotivării hotărârii. Instanța de fond s-a mărginit să rețină starea de fapt și de drept prezentată în actul de acuzare fără să facă o analiză a acesteia prin raportare la probele administrate în cauză și la apărările făcute de către inculpați pe parcursul procesului.

Astfel deși în cauză a fost efectuată o expertiză de specialitate ale cărei concluzii nu concordă cu cele reținute în rechizitoriu, instanța de fond nu a avut în vedere în procesul deliberării aceste concluzii. În cuprinsul considerentelor hotărârii nu sunt prezentate argumentele pentru care instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea soluției concluziile expertizei efectuate în cauză.

Este statutară obligația instanțelor de a motiva hotărârile în vederea garantării bunei administrări a justiției dar și a dreptului părților la un proces echitabil în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este corelativă dreptului justițiabilului de a observa care din argumentele sale au fost acceptate și motivele pentru care unele apărări i-au fost respinse(cauza Burg și alții c. Franța).

Curtea consideră că motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizare justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate iar instanței de control judiciar, elementele necesare pentru exercitarea efectivă a controlului judecătoresc.

Ori în cauză un astfel de control nu poate fi exercitat în condițiile în care instanța de fond nu a analizat toate probele administrate în cauză, în special raportul de expertiză, și nu a răspuns tuturor apărărilor formulate de inculpați. Deși inculpații au suspus analizei primei instanțe aspecte de fapt și de drept și au formulat apărări verosimile în raport de acuzațiile aduse instanța de fond nu a analizat în mor real și efectiv chestiunile esențiale pentru soluționarea cauzei.

În consecință instanța de apel a constatat că este incident temeiul de desființare a hotărârii prevăzut de art. 379 lit. b) teza a ll-a C. proc. pen. și, prin decizia penală nr. 104/A din 20 septembrie 2012 a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond Tribunalul Hunedoara.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Hunedoara-Deva, D.G.F.P. și inculpatul A.I.

Partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Hunedoara-Deva, D.G.F.P. a criticat hotărârea pentru nelegalitatea acesteia, în sensul că în mod greșit s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în condițiile în care instanța de fond a analizat toate probele administrate în cauză, ținând cont de apărările formulate de inculpați, inclusiv de raportul de expertiză la acre se face trimitere în hotărâre.

Inculpatul A.I. nu a motivat în scris cererea de recurs și, deși legal citat, nici nu s-a prezentat pentru susținerea orală a recursului.

Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca întemeiat recursul declarat de partea civilă.

Criticile formulate de recurenta parte civilă au în vedere greșita aplicare a prevederilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., iar Înalta Curte reține că sunt și fondate.

Conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanța de apel „desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există vreunul din cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2), cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.”

În cauză, instanța de apel nu a avut în vedere niciuna din situațiile expres și limitativ indicate de textul evocat pentru a se putea dispune, în mod legal și temeinic, o soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare, reținând că hotărârea nu este motivată și nu face trimitere la concluziile expertizei efectuate.

Chiar dacă aceste observații ar fi pertinente, în atare situație instanța de apel nu putea recurge la soluția prevăzută de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. ci, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum o obligă caracterul devolutiv al apelului, poate pronunța una din soluțiile prevăzute de art. 379 pct. 1 sau pct. 2 lit. a) C. proc. pen., după caz.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurenta parte civilă, va casa decizia instanței de apel și va trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, acesta nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., iar Înalta Curte nu reține incidența niciunuia din cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciind că, în raport de soluția pronunțată în apel, casarea deciziei pentru motivele reținute în recursul părții civile nu constituie o soluție ce poate fi dispusă față de inculpat fără a fi încălcate prevederile art. 385

8

C. proc. pen.

În aceste condiții, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.I.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., reprezentat de D.G.F.P. Hunedoara-Deva, D.G.F.P. împotriva deciziei penale nr. 104/A din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală.

Casează sentința penală atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății la Curtea de Apel Alba lulia.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 ianuarie 2013.