ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3621/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3621/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Deliberând asupra recursului de față constată:

Prin rechizitoriul 185/P/2001 din 28 iunie 2001, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Vrancea a dispus trimiterea în judecată în stare de

arest preventiv a inculpatei S.V. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- art. 23 alin. (2) din Legea nr. 21/1999, pentru prevenirea

și combaterea spălării banilor constând în aceea că, în perioada anilor

2000-2001, prin aparența unui comerț licit, a sprijinit un număr de 10 cetățeni

turci, administratori de societăți „fantomă”, în spălarea sumei de

14.705.000.000 lei;

- 3 infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994,

constând în aceea că, în perioada 2000-2001, prin înregistrarea unor cheltuieli

care nu au avut la bază operațiuni reale, a produs un prejudiciu total

bugetului de stat în valoare de 6.311.003.680 lei, reprezentând impozit pe

profit și taxa pe valoare adăugată.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a inculpatei, pentru infracțiunile prevăzute de art. 40 din

Legea nr. 82/1991, de art. 215 C. pen. și de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

S-a dispus totodată disjungerea cauzei față de cetățenii

turci pentru faptele, prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 21/1999, cu

referire la art. 12 din Legea nr. 87/1994 și de art. 177 din Legea nr. 141/1997

și continuarea cercetărilor pentru identificarea acestora.

Cauza a fost înregistrată inițial la Tribunalul Vrancea sub nr.

907/P/2001.

Prin încheierea 4475 din 19 octombrie 2001, Curtea Supremă

de Justiție a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Bacău.

Prin sentința penală nr. 318 din 20 noiembrie 2001,

Tribunalul Bacău a dispus, în temeiul art. 333 C. proc. pen., restituirea

cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, în vederea completării

urmăririi penale, respectiv pentru îndeplinirea procedurii premergătoare

cercetării penale, de către O.N.P.C.S.B.

Curtea de Apel Bacău prin decizia penală nr. 275 din 25

aprilie 2002, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bacău, a casat sentința și a trimis cauza la aceiași instanță în vederea

continuării judecății.

S-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpată.

A fost menținută starea de arest.

S-a reținut că soluția pronunțată de instanța de fond este

greșită, deoarece aceasta fiind legal sesizată cu judecarea cauzei și având

obligația de a efectua cercetarea judecătorească, trebuia să administreze

probatoriile necesare, inclusiv să solicite relațiile, pe care le considera de

cuviință cu privire la datele deținute de O.N.P.C.S.B.

Tribunalul Bacău prin sentința penală nr. 444 din 27

noiembrie 2002, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., achitarea inculpatei S.V. pentru infracțiunea prevăzută de art.

23 alin. (2) din Legea nr. 21/1999 și 3 infracțiuni prevăzute de art. 13 din

Legea nr. 87/1994.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a revocat măsura

arestării preventive și s-a dispus punerea inculpatei în libertate.

S-a mai dispus ridicarea măsurii asigurătorii luată prin

Ordonanța nr. 8257/2001.

Instanța a reținut următoarele:

La dosar nu există probe care să susțină situația de fapt

reținută în rechizitoriu, în sensul că cei 10 cetățeni turci, care au înființat

societăți comerciale fantomă, importau din afara granițelor României, produse

alimentare gen piper, zahăr etc., dar de la punctul vamal acestea „se

transformau” devenind tricot sau bumbac, produse ce erau transportate la

depozitele societăților administrate de inculpată, unde li se fixa un preț,

fiind ulterior vândute unor alte societăți comerciale, în special în Moldova.

Abia după vânzarea mărfurilor inculpata întocmea facturi de

primire a acestora, în care la rubrica vânzător trecea una dintre societățile

cetățenilor turci care nu au importat niciodată astfel de produse. Sumele de

bani obținute din vânzarea mărfurilor erau transformate în valută și predate

cetățenilor turci Z.A.H. și C.A. sau erau depuse în conturile societăților la

B.T.R. și B.I.R., de unde banii erau ridicați în numerar, prin împuternicire,

de 3 cetățeni turci.

Instanța a reținut că la dosar nu există nici o dovadă că

inculpata a primit în fapt produse alimentare, pe care să le valorifice, iar cu

ocazia perchezițiilor în depozitele societăților administrate de inculpată au

fost găsite numai produse din bumbac și tricot.

S-a reținut de asemenea că din relațiile primite de la O.N.P.C.S.B.,

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea, rezultă că cercetările cu privire la cei 10 cetățeni turci,

pentru care s-a disjuns cauza prin rechizitoriu, continuă și vor mai dura,

întrucât aceștia au părăsit România după înscrierea la registru a societăților

comerciale pe care le-au înființat.

Față de cele mai sus reținute instanța a constatat că

infracțiunea, prevăzută de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 21/1999 nu există,

că nu s-a făcut dovada că cetățenii turci au obținut venituri ilicite în urma

săvârșirii infracțiunii de contrabandă.

Referitor la cele trei infracțiuni prevăzute de art. 13 din

Legea nr. 87/1997, având în vedere și concluziile expertizei contabile

efectuate în faza de cercetare judecătorească instanța a reținut că

înregistrarea cheltuielilor societăților comerciale SC D.E. SRL, SC L.P. SRL și

SC L.I. SRL au avut la bază operațiuni reale astfel, încât s-a concluzionat că

se impune achitarea inculpatei, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 lit. a) C. proc. pen. și pentru aceste fapte.

Prin decizia penală nr. 287 din 15 iulie 2003, pronunțată de

Curtea de Apel Bacău au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Bacău și de Ministerul Finanțelor Publice și s-a desființat în

totalitate sentința penală nr. 441/2002.

Rejudecând instanța de apel a dispus condamnarea inculpatei S.V.

după cum urmează:

- în baza art. 23 alin. (2) din Legea nr. 21/1999,

corespondent în art. 23 alin. (2) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 13 C.

pen. și art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003,

la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de spălare de bani;

- pentru 3 infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzută de art.

13 din Legea nr. 87/1994, corespondent în art. 11 lit. c) din aceeași lege,

modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000,

modificată prin aceeași lege cu aplicarea art. 13 C. pen. la:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (SC D.E. SRL);

- 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (SC L.I. SRL);

- un an închisoare (SC L.P. SRL).

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin.

(3) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen., sporită cu un an închisoare, în total 9 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 10

aprilie 2001 la 28 noiembrie 2002.

Inculpata a fost obligată să plătească D.G.F.P.:

- 102.892.980 lei în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC L.P. SRL Focșani;

- 5.261.110.141 lei în solidar cu partea responsabilă

civilmente D.E. SRL Focșani;

- 947.000.541 lei în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC L.I. SRL Focșani, cu toate majorările de întârziere și

penalitățile aferente, la data executării.

În baza art. 25 din Legea nr. 21/1999, corespondent în art. 25

din Legea nr. 656/2002 și art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea

specială a sumei de 8.394.196.320 lei, reprezentând diferența de venit nelegal

dobândit, prin obligarea inculpatei la plata acestei sume către stat.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător, luată prin ordonanța

8257/2001.

Conform art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată în

solidar cu partea responsabilă civilmente la 4 milioane lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a

reținut următoarele:

Inculpata a fost administrator al SC L.I. SRL Focșani, SC L.P.

SRL Focșani și SC D.E. SRL Focșani, toate având sediul în str. Bujor și ca

obiect principal de activitate comercializarea de tricot și articole din

bumbac.

Rezultatul acestei activități fiind modeste, inculpata a

acceptat la începutul anului 2000, ca prin aceste societăți să sprijine mai

mulți cetățeni turci, care au înființat societăți fantomă pe raza municipiului

București, le-au înregistrat fictiv la Registrul Comerțului, și-au procurat

acte cu aparență de legalitate și apoi au părăsit țara, de activitățile

producătoare de venituri ocupându-se cetățenii turci C.A. și Z.A.H., cu care

inculpata avea legături directe.

Instanța a apreciat că înființarea de societăți fictive

rezultă cu certitudine din rapoartele de investigație ale poliției Vrancea,

prin care s-a constatat că cei 10 cetățeni turci au închiriat locuințe în

București, numai pentru a putea declara că au sediu asigurat pentru aceste

societăți, dar în fapt la acele sedii nu s-au desfășurat activități comerciale.

Mai mult decât atât după întocmirea contractelor de închiriere cetățenii turci

nu au mai fost văzuți, fiind evident că actele au fost întocmite doar pentru a

se putea înregistra societățile la organele fiscale și la registrul comerțului.

S-a reținut că majoritatea acestor firme aveau în obiectul

lor de activitate comerț cu ridicata de cafea, ceai, cacao și condimente,

singura societate înmatriculată, pentru intermediere în comerțul cu materii

prime textile fiind SC O.I. SRL, aparținând lui O.L.

De asemenea s-a reținut că din relațiile primite de la

Poliția de frontieră rezultă că unii dintre cetățenii turci figurează plecați

din țară din 1999 și 2000, iar alții nici nu apar în evidențe.

S-a mai reținut că este cert dovedit că inculpata a acceptat

prezența cetățeanului turc C.A. la sediul societății sale și i-a facilitat

obținerea unei locuințe cu chirie în Focșani, prin martora C.A. Cetățeanul turc

și-a dus în societatea inculpatei aparatură de calcul ținând practic evidența

sumelor încasate de la inculpată, de el sau de alți cetățeni turci,

verificându-i inculpatei activitatea comercială, modul de evidență a tricotului

și plata transportatorilor, împrejurări ce rezultă din agendele cu însemnări

personale găsite la sediul firmei.

S-a precizat că tot tricotul era adus cu mașini

înmatriculate în Turcia și practic prin șoferii acestora se primeau documentele

însoțitoare, eliberate pe numele acelor societăți fictive, care nu aveau în

obiectul de activitate importul de tricot și deci nu-l puteau introduce legal

prin organele vamale. Așa fiind practic, sub controlul cetățenilor turci C.A.

și Z.A.H., inculpata primea de la șoferii turci tricotul fără documente legale

de proveniență, fiind în posesia unor facturi care la rubrica furnizor

menționau societăți fantomă din București, ștampilate și purtând semnături

indescifrabile. Mărfurile erau depozitate la societățile inculpatei și ulterior

erau vândute. Plata se efectua direct, conform însemnărilor din agende ori prin

bancă, de unde banii se ridicau pe bază de procură, conform actelor notariale

încheiate de cetățenii turci plecați din țară.

S-a reținut că la controlul efectuat s-au găsit facturi în

alb de la aceleași societăți cu numere consecutive celor prezentate, pentru

justificare, precum și mari cantități de tricot, pentru care nu existau acte de

proveniență.

Verificările efectuate la sediul societăților inculpatei

evidențiază existența relațiilor cu societățile formal înființate, pe bază de

facturi fictive, constatându-se că aceste societăți nu figurează la

administrațiile financiare cu declarații, privind obligațiile de plată la

bugetul statului sau decontări T.V.A.

Instanța de apel a reținut că există dovezi evidente de

asociere a inculpatei la grupul cetățenilor turci, pe care i-a sprijinit în

desfășurarea activității lor infracționale de spălare de bani, prin contrabandă

ori sustragerea de la plata datoriilor către stat.

S-a concluzionat că este dovedită săvârșirea infracțiunii de

spălare de bani, în modalitatea prevăzută de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 21/1999,

al cărei corespondent este art. 23 alin. (2) din Legea nr. 656/2002, raportat

la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003.

Instanța de apel a mai reținut că inculpata se face vinovată

și de comiterea a trei infracțiuni de evaziune fiscală, deoarece a înscris în

evidențele celor trei societăți cheltuieli pe baza unor acte justificative

false, care nu au avut la bază operațiuni reale.

Inculpata a declarat recurs, împotriva deciziei susținând că

la data judecării apelului infracțiunea, prevăzută de art. 23 alin. (2) din

Legea nr. 21/1999, era dezincriminată urmare a apariției Legii nr. 39/2003,

intrată în vigoare la 28 februarie 2003.

S-a mai susținut că în cauză s-a comis o gravă eroare de

fapt prin condamnarea inculpatei, pentru infracțiunea de spălare de bani și de

evaziune fiscală, întrucât faptele nu există.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 13, 17

1

și 18 C. proc. pen.

Primul motiv de recurs nu este fondat.

Este adevărat că potrivit art. 12 alin. (1) C. pen., legea

penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt

prevăzute în legea nouă.

În speță însă deși prin art. 34 din Legea nr. 39/2003, au

fost abrogate dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 656/2002, pentru

prevenirea și sancționarea spălării banilor, fapta de asociere, inițierea unei

asocieri, aderarea ori sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri,

în scopul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani, nu a fost dezincriminată,

fiind prevăzută ca infracțiune de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Astfel, potrivit acestor dispoziții legale constituie infracțiune și se

pedepsește cu închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi,

inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, astfel cum este

definit prin art. 2 din același act normativ, ori aderarea sau sprijinirea sub

orice formă a unui astfel de grup.

Curtea constată însă existența celui de-al doilea caz de

casare invocat de recurentă, hotărârea instanței de apel fiind contrară legii,

dar din alte considerente decât cele invocate de inculpată.

Astfel, potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării

adevărului, organele de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate

să lămurească cauza, sub toate aspectele pe bază de probe.

Din analiza actelor dosarului rezultă însă că în speță, nu

au fost lămurite aspecte esențiale.

Se impune precizarea că, în raport de succesiunea în timp a

unor legi penale ce incriminează fapta de spălare a banilor de care a fost

acuzată inculpata, instanțele au stabilit corect, în conformitate cu

dispozițiile art. 13 C. pen., că legea penală aplicabilă în cauză, ca lege mai

favorabilă, este Legea nr. 21/1999, pentru prevenirea și sancționarea spălării

banilor.

Potrivit art. 23 din actul normativ susmenționat obiectul

infracțiunii de spălare a banilor îl constituie valorile, care provin numai din

săvârșirea anumitor infracțiuni care sunt menționate expres și limitativ la lit.

a) a alineatului 1 din acest articol.

Printre aceste infracțiuni nu se regăsește evaziunea fiscală,

astfel încât în cauza ce o privește pe inculpată era lipsit de relevanță să se

stabilească dacă cetățenii turci s-au sustras obligațiilor de plată a

impozitelor și celorlalte taxe datorate statului român.

Infracțiunea de contrabandă este însă prevăzută de art. 23 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 21/1999.

Așa fiind în cauză era esențial să se stabilească dacă cei

10 cetățeni turci, pe care se pretinde că inculpata i-a sprijinit în scopul

comiterii infracțiunii de spălare de bani, au comis infracțiunea de

contrabandă, respectiv că au trecut peste frontieră, prin alte locuri decât

cele stabilite pentru controlul vamal bunurile (art. 175 din Legea nr. 141/1997,

privind C. vam.), primite și valorificate de societăți administrate de inculpată.

Ori, acest aspect nu a fost lămurit pe bază de probe nici în

faza de urmărire penală, nici în primă instanță și nici în apel.

Se apreciază de asemenea că nu s-a lămurit pe bază de probe

dacă, prin înregistrarea în evidențele celor trei societăți a cheltuielilor

efectuate cu aprovizionarea cu tricot și produse din bumbac de la societățile

cetățenilor turci, a fost prejudiciat statul și care este cuantumul acestui

prejudiciu.

În consecință constatând existența cazului de casare,

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.,

Curtea va admite recursul și va casa hotărârile pronunțate în cauză.

Întrucât pentru lămurirea tuturor aspectelor necesare

aflării adevărului este necesară administrarea unor probe și aceasta nu s-ar

putea face în fața instanței decât cu mare întârziere, Curtea va restitui cauza

procurorului, conform art. 333 C. proc. pen., urmând să se stabilească dacă

mărfurile cu care s-au aprovizionat SC L.P. SRL, SC D.E. SRL Focșani și SC L.I.,

de la societățile cetățenilor turci provin din contrabandă.

Pe de o parte este de reținut că potrivit relațiilor primite

de la Direcția Generală a Vămilor, societățile comerciale S.G. SRL, S. SRL, O.I.

SRL, T.I. SRL, M. SRL și T. SRL, nu au avut realizări la export sau import, în

perioada ianuarie 2000 – februarie 2001.

De asemenea din actele vamale aflate la dosar urmărire

penală, rezultă că societățile F.I. SRL, SC K. SRL, SC M.E. SRL, L.I. SRL, A.V.

SRL și C. SRL, au introdus în România și mărfuri, care nu aveau legătură cu

obiectul de activitate cu care sunt înregistrate la registrul comerțului,

declarațiile vamale atestând introducerea în România de obiecte casnice și

electrocasnice, materiale de construcții, ambalaje și mai ales, în cazul a 5

societăți, chiar de țesături și tricotaje.

Astfel din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire

penală, rezultă că SC F.I. a importat țesături albile, țesături tip B.B.C.,

lenjerie de pat, prosoape buclate.

Tot astfel din înscrisurile de la dosar urmărire penală,

rezultă că și SC K. SRL a introdus în România pe la punctele vamale țesături

tip B.B.C., rezultă că SC M.E. SRL a importat prosoape și cearceafuri.

La dosar există documente vamale pentru introducerea în

România de țesături B.B.C., pantaloni tip colant din bumbac, tricoturi din

bumbac, prosoape, lenjerie de pat, halate B.B.C. de către SC L.I. SRL, acte

care atestă că și SC A.V. a importat astfel de bunuri.

Așa fiind este evident că se impune a se stabili dacă

mărfurile achiziționate de societățile inculpatei provin sau nu din aceste

importuri.

Acest aspect urmează a fi lămurit prin efectuarea unei

expertize tehnico-contabile, care să stabilească dacă mărfurile menționate în

facturile prezentate de inculpată, sunt cele care apar în declarațiile vamale.

În același scop urmează a fi identificate cel puțin

persoanele cărora le aparțin mijloacele de transport înmatriculate în România,

menționate în declarațiile vamale, urmărire penală și persoanele care au condus

aceste mijloace de transport, pentru a fi audiate ca martori în scopul de a se

stabili unde au dus mărfurile respective și cui le-au predat și pe baza căror

documente.

În același scop vor fi verificate și foile de parcurs pentru

aceste transporturi.

Nu ar fi lipsit de relevanță să se identifice și alte

mijloace de transport înmatriculate în România, care apar în declarațiile

vamale la dosarul de urmărire penală, cu care au fost introduse în țară,

potrivit actelor vamale și alt gen de mărfuri pentru a se stabili realitatea

celor menționate în actele vamale.

Pentru stabilirea provenienței bunurilor se impune

identificarea și audierea ca martor a lui G.T., care figurează ca delegat în

facturile de la dosar.

Se impune de asemenea efectuarea unei noi expertize

financiar contabile, care să stabilească, având în vedere și concluziile

expertizei tehnico-contabile, precum și obiecțiunile formulate de

M.F.P.D.F.P.B., pentru a se stabili dacă inculpata a cauzat un prejudiciu

bugetului de stat prin modalitatea în care a înregistrat cheltuielile de

aprovizionare de la societățile cetățenilor turci, în ce constă acest

prejudiciu și care este cuantumul său.

Vor fi de asemenea administrate, orice alte probe necesare

aflării adevărului.

Având în vedere necesitatea completării materialului

probator, fapt ce a impus soluția de restituire a cauzei la procuror, este inutilă

examinarea motivului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18

C. proc. pen., referitor la comiterea de către instanță a unei grave erori de

fapt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata S.V., împotriva deciziei penale nr. 287 din 15 iulie 2003 a Curții de

Apel Bacău.

Casează decizia sus-menționată,

precum și sentința penală nr. 441 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului Bacău.

În baza art. 333 C. proc. pen.,

dispune restituirea dosarului privind pe inculpata S.V. la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vrancea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 iunie 2004.