ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2225/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2225/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Deliberând asupra recursului de față

constată:

Prin sentința penală nr. 192 din 2

octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Buzău s-a dispus, în temeiul art. 334

C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și

(3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea, prevăzută

de art. 13 din Legea 87/1994 în infracțiunea, prevăzută de art. 13 din Legea

87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin susmenționata sentință

inculpata Ș.N. a fost condamnată după cum urmează:

(3), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76

C. pen., la 5 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune prin

emitere de cecuri, cu consecințe deosebit de grave.

și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 C.

pen., la un an închisoare, pentru înșelăciune în convenție prin emiterea de

bilete la ordin.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 luni închisoare, pentru evaziune

fiscală.

În baza art. 33, art. 34 și art. 35

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de

5 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 3 ianuarie 2002, la

zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

aceleiași inculpate, pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatei pentru actele materiale cuprinse în conținutul infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.,

comise împotriva S.C. S.R.G. și S.C. A.C.O. Buzău.

Inculpata a fost obligată în solidar

cu partea responsabilă civilmente S.C. D.C. S.R.L. Buzău la plata următoarelor

despăgubiri civile:

- 491.704.281 lei către S.C. M.

S.A.;

- 14.523.486 lei către S.C. D.

S.R.L.;

- 789.620.478 lei către S.C. B.P.

S.A.;

- 290.239.654 lei către P.P. S.R.L.;

- 370.646.620 lei către S.C. P.

S.A.;

- 9.420.333 lei către S.C. C. S.A.;

- 30.000.000 lei către S.C. S.C.

S.R.L.;

- 180.000.000 lei către S.C. C. 92;

- 390.837.360 lei către S.C. V.

S.A.;

- 476.736.326 lei cu majorările

calculate la data achitării debitului către Direcția Generală a Finanțelor

Publice Buzău.

S-a constatat acoperit prejudiciul

cauzat S.C. M.I.E. S.R.L.

S-a constatat că pentru infracțiunea

de delapidare nu există constituire de parte civilă.

S-a menținut măsura sechestrului

asigurător.

În baza art. 7 și art. 21 din Legea

26/1990 s-a dispus înaintarea unei copii a hotărârii la Registrul Comerțului

Buzău.

Inculpata a fost obligată în solidar

cu partea responsabilă civilmente la 12.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

În perioada octombrie – decembrie

2001, S.C. D.C. S.R.L., al cărei administrator este inculpata, a achiziționat

mărfuri de la mai multe societăți comerciale pentru plata cărora inculpata a

emis file cec și bilete la ordin deși societatea nu avea disponibil în cont și

nu exista nici posibilitatea constituirii proviziei necesare până la termenul

scadent și se afla și în interdicție bancară.

Prin inducerea în eroare a

reprezentanților societăților comerciale s-a creat acestora un prejudiciu total

de peste 2 miliarde lei.

Astfel s-a reținut că de la S.C.

M.I.E. s-a achiziționat marfă în valoare de 47.553.925 lei pentru care a fost

emisă o filă cec fără acoperire. Prejudiciul a fost acoperit ulterior.

Pentru marfa achiziționată de la

S.C. M. S.A. București inculpata a emis 13 cecuri în valoare de 491.704.281

lei. Prejudiciul nu a fost acoperit.

Inculpata a emis un cec pentru suma

de 69.545.846 lei pentru achitarea mărfurilor achiziționate de la S.C. D.

S.R.L. București. Din acest prejudiciu a fost recuperată suma de 55.022.360

lei.

S-a mai reținut că inculpata a emis

9 file cec în valoare de 789.620.478 lei reprezentând c/val. mărfurilor

achiziționate de la S.C. B. S.A. București.

Tot astfel, pentru achitarea

mărfurilor achiziționate de la S.C. P.P. S.R.L. inculpata a emis 8 cecuri fără

acoperire în valoare de 290.239.654 lei.

Inculpata a emis de asemenea, 9

cecuri fără acoperire în valoare de 332.512.676 lei și un bilet la ordin pentru

suma de 38.133.944 lei, prejudiciind în acest fel S.C. P. S.A. București cu

suma totală de 370.646.620 lei.

A mai fost emis un cec fără

acoperire, pentru achitarea mărfii în valoare de 43.910.000 lei achiziționată

de S.C. C. S.A. Pârșcov. Prejudiciul a fost acoperit în parte prin plată,

partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 9.420.330 lei.

S-a reținut de asemenea, că

inculpata a emis un cec fără acoperire pentru suma de 30.000.000 lei

prejudiciind partea civilă S.C. S. S.R.L. Buzău și 4 cecuri fără acoperire

pentru suma totală de 180.000.000 lei, sumă cu care a fost prejudiciată S.C. C.

92 Buzău.

Inculpata a emis 3 cecuri și 5

bilete la ordin prejudiciind S.C. V. S.A. Focșani cu suma de 390.837.360 lei.

Instanța a reținut că toate cecurile

și biletele la ordin reprezentând c/val. marfă au fost refuzate la plată pentru

lipsă de disponibil.

S-a apreciat că, întrucât alin. (4)

al art. 215 C. pen., face referire numai la emiterea de cecuri, se impune

schimbarea încadrării juridice în două infracțiuni de înșelăciune, una

realizată prin emitere de cecuri și cealaltă prin emiterea biletelor la ordin.

S-a reținut că pentru trei dintre

actele materiale descrise în actul de sesizare a instanței se impune achitarea,

întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Astfel, din actele dosarului nu

rezultă că inculpata a emis cecuri sau bilete la ordin fără acoperire către

S.C. S.C. S.R.L. București pentru suma de 190.444.970 lei reprezentând c/val.

marfă achiziționată în perioada 17 octombrie 2001 – 1 noiembrie 2001. Din declarațiile

reprezentantului societății rezultă că la 20 noiembrie 2001, inculpata a emis

un cec în valoare de 102.245.000 lei care a fost onorat de bancă.

De asemenea, s-a reținut că nu

constituie infracțiune fapta inculpatei de a emite un cec către S.C. R.G.

S.R.L. Buzău în sumă de 200.000.000 lei reprezentând împrumutul primit de la

reprezentantul acestei societăți, care nu a fost cu nimic indus în eroare,

deoarece cunoștea problemele financiare ale societății inculpatei, împrumutul

fiind acordat tocmai pentru rezolvarea acestora.

Instanța a constatat de asemenea, că

între societatea inculpatei și S.C. A.C. S.R.L. Buzău nu au existat nici un fel

de relații comerciale iar inculpata a emis într-adevăr un cec fără acoperire

pentru 30.000.000 lei dar pentru achitarea mărfurilor achiziționate de la S.C.

S.C. S.R.L. care apoi a girat cecul către S.C. A.C. S.R.L. Buzău.

S-a mai reținut că în perioada mai

2000 – noiembrie 2001, inculpata nu a înregistrat în evidențele societății

facturi cu care a achiziționat mărfuri în valoare de 552.021.369 lei, iar în

perioada martie – noiembrie 2001, nu a înregistrat veniturile obținute din

vânzări în sumă de 2.542.428.500 lei, fapte ce întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, inculpata sustrăgându-se

astfel de la plata impozitelor și taxelor în sumă de 476.736.326 lei.

Instanța a apreciat că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de

art. 215

1

alin. (2) C. pen., dată fiind calitatea de asociat unic a

inculpatei.

Prin decizia penală nr. 610 din 18

decembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de procuror, a

desființat în parte sentința și rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă în

pedepsele componente și a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5), cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a

condamnat-o pe inculpată la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., înlăturând dispozițiile privind

achitarea inculpatei pentru faptele comise în dauna părților vătămate S.C. S.P.,

R.G. și S.C. A.C. S.R.L.

În baza art. 215

1

alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata a fost

condamnată la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-au înlăturat dispozițiile art. 74

și art. 76 C. pen., reținute pentru infracțiunea, prevăzută de art. 13 din

Legea 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și s-a dispus condamnarea

inculpatei pentru această infracțiune la 2 ani închisoare și un an interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 10

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Inculpata a fost obligată să aducă

în patrimoniul S.C. D.D. S.R.L. Buzău suma delapidată de 3.353.640.268 lei.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Prin aceiași decizie a fost respins

ca nefondat apelul declarat de inculpată.

S-a dedus la zi detenția preventivă.

Inculpata a fost obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpata a declarat recurs în

motivarea căruia a arătat că în cauză era necesară efectuarea unei expertize

contabile pentru a se stabili care este prejudiciul real cauzat de inculpată

având în vedere faptul că în unele cazuri au fost emise pentru plata acelorași

sume și cecuri și bilete la ordin.

S-a mai arătat în motivarea

recursului că greșit au fost înlăturate circumstanțele atenuante.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 62 C. proc. pen., „în

vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată

sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe”.

În speță, pe parcursul procesului

inculpata a susținut că prejudiciul pe care l-a cauzat prin înșelăciune este

mai redus decât cel reținut în sarcina sa, întrucât au fost situații în care

cecurile emise pentru achitarea unor mărfuri sunt dublate de bilete la ordin și

a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea

reală a prejudiciului.

Este evident că prejudiciul cauzat

prin infracțiune constituie un element esențial atât pentru soluționarea

laturii penale, cât și pentru soluționarea laturii civile.

Pe de altă parte se reține că pentru

lămurirea acestui aspect, în vederea aflării adevărului, actele aflate la dosar

sunt insuficiente impunându-se și efectuarea unei expertize contabile.

Așa fiind, se constată că practic

atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au lămurit cauza sub toate

aspectele, pe bază de probe, hotărârile pronunțate fiind din acest punct de

vedere contrare legii și ca atare supuse casării conform art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

În consecință, se va admite recursul

inculpatei și conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) alin. ultim C. proc.

pen., se vor casa hotărârile atacate și se va trimite cauza spre rejudecare în

vederea efectuării unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul

real cauzat de inculpată prin infracțiunea de înșelăciune și în ce măsură

acesta a fost recuperat.

Față de soluția de casare cu

trimitere impusă de necesitatea administrării de probe este inutilă examinarea

cauzei sub aspectul celuilalt motiv de recurs invocat, problema

individualizării pedepselor urmând a face și ea obiectul rejudecării.

Se va menține starea de arest a

inculpatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata Ș.N. împotriva deciziei penale nr. 610 din 18 decembrie 2002 a Curții

de Apel Ploiești.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 192 din 2 octombrie 2002 a Tribunalului

Buzău și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău.

Menține starea de arest a

inculpatei.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 mai 2003.