ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 887/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei

penale nr.491 din 12 noiembrie 2001 a Curții de Apel Galați.

S-a

prezentat inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat C.N.,

lipsind intimatele părți  civile SC “R.C.”, SC „V”, SC „ID”, SC „C”, SC „D” și

intimata parte responsabilă civilmente SC „T”.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii cu privire la

achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.proc.pen.

În

subsidiar, a cerut reducerea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art.74,76

C.pen.

Procurorul

a cerut respingerea recursului ca nefondat, inculpatul având intenția de a

înșela părțile civile prin emiterea de cec-uri fără acoperire, știind că nu are

disponibil bancar, iar pedeapsa a fost corect individualizată.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, a fost de acord cu susținerile apărătorului și a declarat că

este arestat în altă cauză.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.65 din 12 februarie 2001, Tribunalul Galați a condamnat pe

inculpatul C.C.  la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 4 C.pen., cu aplicarea art.41

alin.2 și art.15 C.pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 3, 4 și 5 C.pen., cu aplicarea

art.41 alin.2 C.pen.

Conform

art.348 raportat la art.14 alin.3 C.proc.pen. s-a dispus anularea celor nouă

file cecfalse.

Inculpatul

a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente SC „W” SA și SC „T”

Galați la plata despăgubirilor civile în sumă de 24.534.517 lei  către partea

civilă SC „I.D.”, 15.776.509 lei către partea SC „C”, 202.145.205 lei către

partea civilă SC „R”, 53.371.635 lei către partea civilă SC „V.A.”, 142.185.000

lei către  partea civilă SC „D” și 265.062.776 lei către SC „T”, cât și la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În

perioada decembrie 1997 – noiembrie 1998, în calitate de administrator al SC „W”

și SC „T”  cu ocazia încheierii și derulării unor contracte comerciale,

inculpatul a achiziționat diverse mărfuri, în valoare totală de 703.176.628 lei

de la un număr de nouă societăți comerciale, pentru plata cărora a emis file cec

deși cunoștea că nu avea disponibil în conturile sale de la Banca „M” și Banca „A”.

Astfel,

în ziua de 28 septembrie 1998, inculpatul s-a deplasat la SC „T”  pentru a

cumpăra țeavă zincată. După aprobarea comenzii s-a încheiat contractul nr.1577

din 28 septembrie 1998, conform căruia, plata urma să se facă în avans sau în

ziua livrării mărfii cu filă cec sau numerar.

La

aceeași dată, inculpatul a completat, semnat și ștampilat fila cec seria G

nr.002.00109454, pe care a predat-o delegatului societății comerciale

respective pentru plata sumei de  152.380.195 lei, reprezentând prețul

mărfurilor ridicate, deși cunoștea că la acea dată nu avea disponibil în contul

deschis la bancă.

Ulterior,

inculpatul a achitat în numerar o parte din suma datorată, respectiv 22.000.000

lei.

La

30 septembrie 1998, inculpatul s-a prezentat la SC „VA”, de unde a cumpărat, în

același mod, 22 butelii de oxigen tehnic în valoare de 48.850.635 lei, pentru

plata cărora a emis fila cec cu seria G.002.00109456, deși la acea dată  nu

avea disponibil în contul deschis la bancă.

La

20 octombrie 1998, inculpatul a prezentat delegaților SC „D”, o comandă pentru

50 tone oțel-beton, în valoare de 116.723.581 lei.

După

facturarea mărfii,  inculpatul a emis fila cec seria G.002.00109473 pentru

plată, deși la data respectivă nu avea disponibil în cont. Ulterior, inculpatul

a achitat părții vătămate o parte din suma datorată, respectiv 22.000.000 lei.

În cursul lunii octombrie 1998, inculpatul a cumpărat de la SC „R”

cabluri electrice și filtre de ulei, în valoare

totală

de

89.132.712 lei pentru plata cărora a completat fila cec seria G.002.00109458 și

o filă cec în alb, deși la acea dată nu avea disponibil în cont. Din

prejudiciul  cauzat, inculpatul a achitat suma de 18.000.000 lei.

La

data de 28 septembrie 1998, inculpatul a achiziționat cantitatea de 5400 kg

vopsea de la SC „C”, în valoare de 87.315.400 lei pentru plata căreia a emis

fila cec  seriaa G 00200109455, deși nu avea disponibil în cont.

La

8 octombrie 1998, inculpatul a achiziționat mobilier de birou în valoare de

46.816.222 lei de la SC „I.D.”, pentru plata căreia a emis (fără acoperire)

filele cec seriile G.002009468 și G.0020019469.

Curtea

de Apel Galați, prin decizia penală nr.491/A din 12 noiembrie 2001, a respins,

ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita achitarea în temeiul art.11

pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.proc.pen., susținând că nu a avut

intenția de a înșela părțile civile, starea de insolvabilitate datorându-se

blocajului financiar produs la societățile comerciale pe care le administra.

Împotriva

menționatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, în temeiul art.385

9

pct.12 și 14 C.proc.pen., solicitând în principal, achitarea pentru lipsa

elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, cu aceleași motivări

ca și în apel, iar în subsidiar, reducerea pedepsei și suspendarea condiționată

a acesteia în condițiile art.81 C.pen.

Examinând

hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și

din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art.215 alin.1,3 și

4 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (procesele-verbale de constatare,

facturile fiscale, filele cec emise de inculpat fără acoperire, adresele

unităților  prejudiciate, raportul de expertiză contabilă, declarațiile

martorilor, coroborate cu recunoașterile inculpatului) care au fost analizate

în  considerentele hotărârilor, rezultă, fără dubiu că, în perioada decembrie

1997 – noiembrie 1998, în calitate de administrator al SC „WT”  și SC „T”,

inculpatul C.C., a achiziționat mărfuri în valoare totală de 703.176.628 lei de

la un număr de nouă societăți comerciale, pentru plata cărora a emis mai multe

file cec,  deși cunoștea că la acele date nu avea disponibil în conturile

deschise la Banca „M” și Banca „A”.

Susținerile

inculpatului, că lipsa disponibilului în conturile societăților comerciale pe

care le administra s-a datorat blocajului financiar nu are relevanță, intenția

acestuia de a induce în eroare pe reprezentanții societăților comerciale cu

care a intrat în raporturi comerciale fiind evidentă, întrucât de fiecare dată

inculpatul a stabilit termene scurte pentru decontarea filelor cec emise,

lăsând să se  creadă că are suficienți bani în cont pentru achitarea debitelor.

Cu alte cuvinte, inculpatul a ascuns, în mod deliberat, că este

insolvabil, împrejurare care, dacă ar fi fost cunoscută de către  vânzătorul

mărfurilor contractate, în speță de părțile civile, acestea nu ar mai fi

încheiat contractele.

Nu poate fi primită nici apărarea formulată de inculpat, în

sensul că filele cec  ar fi fost emise întrucât era convins că îi vor intra în

cont sumele necesare pe care le avea de încasat de la proprii debitori,

deoarece cec-urile, ca instrumente de plată, nu pot fi emise în lipsa

disponibilului în cont așa cum cer dispozițiile art.3 din Legea nr.59/1934.

Referitor la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată

inculpatului, care este situată la limita  inferioară prevăzută de lege, se constată

că aceasta a fost corect individualizată, instanțele ținând seama de criteriile

prevăzute de art.72 C.pen., respectiv de pericolul social sporit al

infracțiunii, care a fost comisă prin acte repetate și folosirea unor mijloace

frauduloase, provocând părților vătămate un prejudiciu de peste 700.000.000

lei, cât și de persoana infractorului, care nu este cunoscut cu antecedente

penale. Totodată, s-a evaluat corect modalitatea de executare a pedepsei prin

privare de libertate,  nejustificându-se aplicarea prevederilor art.81 și

următoarele din Codul penal.

Întrucât

criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor

dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de

art.385

9

alin.3 C.proc.pen., care pot fi luate în considerare din

oficiu, Curtea, în baza art.385

15

pct.1 lit.b din același cod,

urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se

va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat  de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr.491 din 12

noiembrie 2001  a Curții de Apel Galați , ca

nefondat.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească statului  800.000 lei cheltuieli

judiciare.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 20 februarie 2003.