ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 887/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr.491 din 12 noiembrie 2001 a Curții de Apel Galați. S-a prezentat inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat C.N., lipsind intimatele părți civile SC “R.C.”, SC „V”, SC „ID”, SC „C”, SC „D” și intimata parte responsabilă civilmente SC „T”. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii cu privire la achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.proc.pen. În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art.74,76 C.pen. Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, inculpatul având intenția de a înșela părțile civile prin emiterea de cec-uri fără acoperire, știind că nu are disponibil bancar, iar pedeapsa a fost corect individualizată.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, a fost de acord cu susținerile apărătorului și a declarat că este arestat în altă cauză. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.65 din 12 februarie 2001, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul C.C. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 4 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 și art.15 C.pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 3, 4 și 5 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. Conform art.348 raportat la art.14 alin.3 C.proc.pen. s-a dispus anularea celor nouă file cecfalse.

Inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente SC „W” SA și SC „T” Galați la plata despăgubirilor civile în sumă de 24.534.517 lei către partea civilă SC „I.D.”, 15.776.509 lei către partea SC „C”, 202.145.205 lei către partea civilă SC „R”, 53.371.635 lei către partea civilă SC „V.A.”, 142.185.000 lei către partea civilă SC „D” și 265.062.776 lei către SC „T”, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: În perioada decembrie 1997 – noiembrie 1998, în calitate de administrator al SC „W” și SC „T” cu ocazia încheierii și derulării unor contracte comerciale, inculpatul a achiziționat diverse mărfuri, în valoare totală de 703.176.628 lei de la un număr de nouă societăți comerciale, pentru plata cărora a emis file cec deși cunoștea că nu avea disponibil în conturile sale de la Banca „M” și Banca „A”.

Astfel, în ziua de 28 septembrie 1998, inculpatul s-a deplasat la SC „T” pentru a cumpăra țeavă zincată. După aprobarea comenzii s-a încheiat contractul nr.1577 din 28 septembrie 1998, conform căruia, plata urma să se facă în avans sau în ziua livrării mărfii cu filă cec sau numerar. La aceeași dată, inculpatul a completat, semnat și ștampilat fila cec seria G nr.002.00109454, pe care a predat-o delegatului societății comerciale respective pentru plata sumei de 152.380.195 lei, reprezentând prețul mărfurilor ridicate, deși cunoștea că la acea dată nu avea disponibil în contul deschis la bancă. Ulterior, inculpatul a achitat în numerar o parte din suma datorată, respectiv 22.000.000 lei. La 30 septembrie 1998, inculpatul s-a prezentat la SC „VA”, de unde a cumpărat, în același mod, 22 butelii de oxigen tehnic în valoare de 48.850.635 lei, pentru plata cărora a emis fila cec cu seria G.002.00109456, deși la acea dată nu avea disponibil în contul deschis la bancă.

La 20 octombrie 1998, inculpatul a prezentat delegaților SC „D”, o comandă pentru 50 tone oțel-beton, în valoare de 116.723.581 lei. După facturarea mărfii, inculpatul a emis fila cec seria G.002.00109473 pentru plată, deși la data respectivă nu avea disponibil în cont. Ulterior, inculpatul a achitat părții vătămate o parte din suma datorată, respectiv 22.000.000 lei. În cursul lunii octombrie 1998, inculpatul a cumpărat de la SC „R” cabluri electrice și filtre de ulei, în valoare totală de 89.132.712 lei pentru plata cărora a completat fila cec seria G.002.00109458 și o filă cec în alb, deși la acea dată nu avea disponibil în cont. Din prejudiciul cauzat, inculpatul a achitat suma de 18.000.000 lei.

La data de 28 septembrie 1998, inculpatul a achiziționat cantitatea de 5400 kg vopsea de la SC „C”, în valoare de 87.315.400 lei pentru plata căreia a emis fila cec seriaa G 00200109455, deși nu avea disponibil în cont. La 8 octombrie 1998, inculpatul a achiziționat mobilier de birou în valoare de 46.816.222 lei de la SC „I.D.”, pentru plata căreia a emis (fără acoperire) filele cec seriile G.002009468 și G.0020019469. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr.491/A din 12 noiembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.proc.pen., susținând că nu a avut intenția de a înșela părțile civile, starea de insolvabilitate datorându-se blocajului financiar produs la societățile comerciale pe care le administra.

Împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, în temeiul art.385 9 pct.12 și 14 C.proc.pen., solicitând în principal, achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, cu aceleași motivări ca și în apel, iar în subsidiar, reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a acesteia în condițiile art.81 C.pen. Examinând hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art.215 alin.1,3 și 4 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (procesele-verbale de constatare, facturile fiscale, filele cec emise de inculpat fără acoperire, adresele unităților prejudiciate, raportul de expertiză contabilă, declarațiile martorilor, coroborate cu recunoașterile inculpatului) care au fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, fără dubiu că, în perioada decembrie 1997 – noiembrie 1998, în calitate de administrator al SC „WT” și SC „T”, inculpatul C.C., a achiziționat mărfuri în valoare totală de 703.176.628 lei de la un număr de nouă societăți comerciale, pentru plata cărora a emis mai multe file cec, deși cunoștea că la acele date nu avea disponibil în conturile deschise la Banca „M” și Banca „A”.

Susținerile inculpatului, că lipsa disponibilului în conturile societăților comerciale pe care le administra s-a datorat blocajului financiar nu are relevanță, intenția acestuia de a induce în eroare pe reprezentanții societăților comerciale cu care a intrat în raporturi comerciale fiind evidentă, întrucât de fiecare dată inculpatul a stabilit termene scurte pentru decontarea filelor cec emise, lăsând să se creadă că are suficienți bani în cont pentru achitarea debitelor. Cu alte cuvinte, inculpatul a ascuns, în mod deliberat, că este insolvabil, împrejurare care, dacă ar fi fost cunoscută de către vânzătorul mărfurilor contractate, în speță de părțile civile, acestea nu ar mai fi încheiat contractele.

Nu poate fi primită nici apărarea formulată de inculpat, în sensul că filele cec ar fi fost emise întrucât era convins că îi vor intra în cont sumele necesare pe care le avea de încasat de la proprii debitori, deoarece cec-urile, ca instrumente de plată, nu pot fi emise în lipsa disponibilului în cont așa cum cer dispozițiile art.3 din Legea nr.59/1934. Referitor la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, care este situată la limita inferioară prevăzută de lege, se constată că aceasta a fost corect individualizată, instanțele ținând seama de criteriile prevăzute de art.72 C.pen., respectiv de pericolul social sporit al infracțiunii, care a fost comisă prin acte repetate și folosirea unor mijloace frauduloase, provocând părților vătămate un prejudiciu de peste 700.000.000 lei, cât și de persoana infractorului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.

Totodată, s-a evaluat corect modalitatea de executare a pedepsei prin privare de libertate, nejustificându-se aplicarea prevederilor art.81 și următoarele din Codul penal. Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art.385 9 alin.3 C.proc.pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.385 15 pct.1 lit.b din același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr.491 din 12 noiembrie 2001 a Curții de Apel Galați , ca nefondat. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2003.