ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1091/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1091/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor penale de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 94/P din 13 aprilie

2011, Tribunalul Bihor a respins cererea inculpatului S.I. privind schimbarea

încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu în sarcina acestuia din

infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215

alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., în infracțiunea de emitere de cecuri fără a

avea la tras disponibil suficient, sau de a dispus altfel, în total sau în

parte, de disponibilul avut după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea

termenelor fixate pentru prezentare, prev de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în

rechizitoriu în sarcina inculpatului S.I. din infracțiunea de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., în: o infracțiune de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (4)

și (5) C. pen., privind fapta de la punctul 1 din rechizitoriu; o infracțiune

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma continuată, prev. de

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C.

pen., privind fapta de la punctul 2 din rechizitoriu; o infracțiune de

înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., privind fapta de

la punctul 3 din rechizitoriu; o infracțiune de înșelăciune, prev. de art. 215

alin. (1) și (3) C. pen., privind fapta de la punctul 4 din rechizitoriu, toate

cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (4) și (5) C. pen., privind fapta de la punctul 1 din rechizitoriu

referitoare la prejudiciul cauzat părții civile SC A.E. SRL Mădăraș, a

condamnat pe inculpatul S.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 65 alin.

(2), raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) și art. 66 C. pen., a

interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen.,

privind fapta de la punctul 2 din rechizitoriu referitoare la prejudiciul

cauzat părții civile SC A.T.L. SRL Nojorid, a condamnat pe inculpatul S.I. la o

pedeapsă de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiune de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave în forma continuată.

În baza art. 65 alin.

(2), raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) și art. 66 C. pen., a interzis

inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de

stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen., privind fapta de la punctul 3 din rechizitoriu

referitoare la prejudiciul cauzat părții civile SC T. SRL Inand, a condamnat pe

inculpatul S.I. la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea

de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen., la care a aplicat un spor de 2 ani închisoare, pedeapsa rezultantă ce

urmează a fi executată cu privare de libertate este de 12 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 65 alin.

(2), raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) și art. 66 C. pen., a

interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus reținerea de 24 ore din 06 iunie 2006.

În baza art. 350 C. proc.

pen. alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 140 alin. (3) C.

proc. pen., ținând seama de dispozițiile Deciziei nr. 76/2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție - recurs în interesul legii, a constatat încetată de

drept, la data sesizării instanței, măsura preventivă a obligării inculpatului

de a nu părăsi țara, dispusă în cursul urmăririi penale prin ordonanța nr.

530/P/2005 din 06 iunie 2006.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) și art. 10 lit. b) C. proc. pen., privind fapta de la punctul 4 din

rechizitoriu referitoare la prejudiciul cauzat părții civile SC M.T. SRL

Salonta, a achitat pe inculpatul S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

A constatat că partea

responsabilă civilmente SC H. SRL Râmnicu Vâlcea a fost radiată ca urmare a

închiderii procedurii insolvenței prin dispoziția Sentinței comerciale nr. 434

din 14 mai 2007 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin nerecurare și că

lichidatorul a fost descărcat de orice obligații și responsabilități.

În baza art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ. a obligat inculpatul la

plata pretențiilor civile, după cum urmează:

- 250.710,25 RON, cu

dobânzi legale cu începere de la 02 noiembrie 2005 până la achitarea sumei, în

favoarea părții civile SC A.E. SRL Mădăraș, reprezentând despăgubiri civile.

- 302.333,05 RON, cu

dobânzi legale până la achitarea sumei, în favoarea părții civile SC A.T.L. SRL

Nojorid, reprezentând despăgubiri civile.

- 122.910 RON, cu

dobânzi legale până la achitarea sumei, în favoarea părții civile SC T. SRL

Inand, reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 346

alin. ultim C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă la

constituirea formulată de partea civilă SC M.T. SRL Salonta.

În baza art. 118 C.

pen. a dispus confiscarea specială a filei CEC "X" emisă pe seama

părții civile SC A.E. SRL Mădăraș și păstrarea acesteia la dosarul cauzei,

constituind titlu executoriu.

În baza art. 118 C.

pen. a dispus confiscarea specială a filei CEC "Y" emisă pe seama

părții civile SC T. SRL Inand.

în baza art. 14 alin.

(3) lit. a) și 445 C. proc. pen. a dispus anularea acesteia ca fiind falsă.

A constatat că filele

CEC "Z" și "W", emise pe seama părții civile SC A.T.L. SRL

Nojorid nu există în original la dosarul cauzei.

În baza art. 14 alin.

(3) lit. a) și 445 C. proc. pen. a dispus anularea acestora ca fiind false.

În baza art. 193

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare

în cuantum de 1.000 RON în favoarea părții civile SC A.E. SRL Mădăraș,

reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 193

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare

în cuantum de 500 RON în favoarea părții civile SC T. SRL Inand, reprezentând

onorariu avocat.

În baza art. 193

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare

în cuantum de 500 RON în favoarea părții civile SC A.T.L. SRL Nojorid,

reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 RON

cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 7 din

Legea nr. 26/1990 a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a prezentei

hotărâri.

În baza art. 189 C.

proc. pen., raportat la art. 68

11

din Legea nr. 51/1995 republicată,

cu referire la art. 5 din Protocolul nr. 113928/2008, a dispus plata din

fondurile Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu.

Pentru a hotărî

astfel, instanța, analizând probatoriul, a reținut că la data de 08 august 2005

inculpatul - în calitate de administrator al părții responsabile civilmente SC

H. SRL Râmnicu Vâlcea - a încheiat un contract pentru cumpărarea unei cantități

de cereale cu partea civilă SC A.E. SRL Mădăraș, pentru plata căreia a emis

fila CEC "X" „în alb", purtând semnătura și ștampila

emitentului. La înmânarea instrumentului de plată s-a stabilit și scadența

pentru introducerea la plată a filei CEC, inculpatul încredințând partea civilă

de existența disponibilului. La data de 03 octombrie 2005 cecul a fost

completat de posesorul acestuia - reprezentantul părții civile - și introdus la

plată cu suma convenită de 296.710,25 RON. Cecul a fost refuzat la plată pentru

motivul lipsei disponibilului. Partea civilă a recuperat ulterior suma de

46.000 RON, prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă în cauză fiind de

250.710,25 RON, cu dobânzi legale cu începere de la 02 noiembrie 2005 până la

achitarea sumei.

Inculpatul a săvârșit

infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecului în perioada în care partea

responsabilă civilmente avea dreptul să îl emită.

În lunile iulie -

august 2005 inculpatul - în calitate de administrator al părții responsabile

civilmente SC H. SRL Râmnicu Vâlcea - a cumpărat o cantitate de cereale de la

partea civilă SC A.T.L. SRL Nojorid, pentru plata căreia a emis filele cec

"Z" și "W" „în alb", purtând semnătura și ștampila

emitentului. La înmânarea instrumentelor de plată s-a stabilit și scadența

pentru introducerea la plată a filelor cec, inculpatul încredințând partea

civilă de existența disponibilului. La scadență cecurile au fost completate de

posesorul acestora - reprezentantul părții civile - și introduse la plată cu

sumele convenite de 183.879,99 RON, respectiv 118.453,06 RON. Cecurile au fost

refuzate la plată pentru motivul lipsei disponibilului. Partea civilă nu a

recuperat prejudiciul, suma cu care s-a constituit parte civilă în cauză fiind

de 302.333,05 RON, cu dobânzi legale până la achitarea sumei.

Inculpatul a săvârșit

infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecurilor în perioada în care partea

responsabilă civilmente nu avea dreptul să le emită, respectiv după intrarea în

interdicție bancară.

În luna august 2005

inculpatul - în calitate de administrator al părții responsabile civilmente SC

H. SRL Râmnicu Vâlcea - a cumpărat o cantitate de cereale de la partea civilă

SC T. SRL Inand, pentru plata căreia a emis fila CEC "Y" „în

alb", purtând semnătura și ștampila emitentului. La înmânarea

instrumentului de plată s-a stabilit și scadența pentru introducerea la plată a

filei CEC - la 30 zile de la emitere, inculpatul încredințând partea civilă de

existența disponibilului. La scadență CEC-ul a fost completat de posesorul

acestuia - reprezentantul părții civile - și introdus la plată cu suma

convenită de 122.909,25 RON. Cecul a fost refuzat la plată pentru motivul

lipsei disponibilului. Partea civilă nu a recuperat prejudiciul, suma cu care

s-a constituit parte civilă în cauză fiind de 122.910 RON, cu dobânzi legale

până la achitarea sumei.

Inculpatul a săvârșit

infracțiunea de înșelăciune prin folosirea CEC-urilor în perioada în care

partea responsabilă civilmente nu avea dreptul să le emită, respectiv după

intrarea în interdicție bancară.

În perioada 14 - 19

decembrie 2005 inculpatul - în calitate de administrator al părții responsabile

civilmente SC H. SRL Râmnicu Vâlcea - a cumpărat o cantitate de cereale de la

partea civilă SC M.T. SRL Salonta. Marfa a comandat-o prin fax, promițând

telefonic reprezentantului părții civile că va emite file CEC pentru achitarea

contravalorii, obligație contractuală pe care inculpatul nu și-a mai

respectat-o. Partea civilă nu a recuperat contravaloarea mărfii vândute, suma

cu care s-a constituit parte civilă în cauză fiind de 62.732,04 RON.

Din declarațiile

reprezentanților părților civile (S.V., B.C., D.M., T.A., M.N.; T.A., D.M.,

D.G. a rezultat că inculpatul nu i-a informat despre lipsa disponibilului, a

semnat și ștampilat filele CEC predate, a confirmat înțelegerile privind

scadențele, obligația de plată fiind justificată date fiind convențiile

încheiate și marfa livrată.

Cu privire la fapta

săvârșită în dauna părții civile SC M.T. SRL Salonta, reprezentantul acesteia,

M.I. a confirmat existența unui raport comercial între partea civilă și partea

responsabilă civilmente, faptul că a fost comandată marfa și că aceasta nu i-a

mai fost plătită, cât și că nu au fost emise file CEC în ce-l privește. A

arătat că inculpatul, după ce s-a obligat la plata cu CEC a mărfii livrate, nu

și-a mai respectat obligația convențională și nu a mai plătit-o.

Audiat fiind,

inculpatul manifestând doza de subiectivism firească, a descris modul de

operare și faptele săvârșite, recunoscând că a emis file CEC semnate și

ștampilate și că a convenit cu părțile civile sub aspectul modalității de plată

a bunurilor achiziționate, cu clauza precisă ca, în cazul neplății la scadență,

reprezentanții acestora să completeze filele CEC cu sumele datorate și să le

introducă la plată. A mai declarat că, întotdeauna când a emis filele CEC a

existat provizia necesară, că a emis file CEC în alb deoarece urma să plătească

marfa cu ordine de plată, că a predat filele CEC ca o garantare a plății, că

posesorii CEC-urilor au înscris în filele CEC sume mai decât cele datorate și a

achitat parțial sumele datorate precum și faptul că a urmărit să plătească pe

măsura revânzării mărfii. Totodată, a arătat că a luat cunoștință deîndată cu

privire la interdicția bancară instituită pe seama societății administrate de

acesta.

Referitor la

încadrarea juridică dată faptelor, instanța de fond a reținut că din probele

administrate rezultă că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni, a acționat

cu scopul de a obține un folos material injust, apreciind că se impune

schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea reținută în

rechizitoriu - art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art.

33 lit. a) și 34 C. pen. - în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), (3) C. pen. pentru CEC-urile emise fără acoperire după intrarea în

interdicție de plată și în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4)

C. pen. pentru CEC-urile emise în perioada în care partea responsabilă

civilmente avea dreptul să le emită, cu reținerea alin. (5) unde se impune în

funcție de fiecare faptă probată în sarcina acestuia.

În ceea ce privește

solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prev. de art. 215 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 84 alin.

(1) din Legea nr. 59/1934, motivat de faptul că beneficiarii CEC-urilor au avut

cunoștință de lipsa proviziei, a reținut că extrasele de cont evidențiază

starea financiară a părții responsabile civilmente în acea perioada. Inculpatul

avea specimen de semnătură în perioadă de părțile civile l-au notificat pe

inculpat cu privire la iminenta introducere a filelor CEC la plată, acesta neîncercând

să le împiedice, menținându-le în eroare privind solvabilitatea, respectiv

existența proviziei.

În aceste condiții

CEC-urile au fost considerate ca fiind emise fără autorizarea trasului, banca a

constatat lipsă totală de disponibil și că trăgătorul se afla în interdicție.

A reținut că apărarea

inculpatului nu poate fi primită, determinat de norma legală, doctrina și

practica în materie care au consfințit că, pentru existența infracțiunii prev.

de art. 215 alin. (4) C. pen. nu prezintă relevanță dacă părțile nu au

respectat contractul ori că marfa livrată a fost de o calitate

necorespunzătoare. Dreptul și obligația născute din titlu sunt independente

față de actul juridic din care decurg (raportul juridic fundamental, cum ar fi

contractul de vânzare-cumpărare). Posesorul legitim al CEC-ului își exercită

dreptul și emitentul CEC-ului execută obligația în temeiul titlului și nu în

baza raportului juridic care a ocazionat emiterea CEC-ului.

Din definiția

CEC-ului (mijloc al elementului material al infracțiunii), rezultă fără

îndoială că acesta este un instrument de retragere de fonduri și un instrument

de plată. Cecul nu poate îndeplini funcția și nu poate fi folosit ca un

instrument de garantare. Garantarea obligațiilor se face prin ipotecă, gaj ori

privilegiu. CEC-ul este lipsit de funcția de instrument de credit. Ceea ce se

numește total impropriu CEC emis „în garanție", este de fapt un simplu

instrument de plata. Clauza „în garanție" referitoare la un CEC este

contrar naturii acestui titlu comercial de valoare. Trăgătorul trebuie să

procedeze în așa fel încât CECul să cuprindă mențiunile obligatorii dispuse de

lege, care să satisfacă cerințele unei informații suficiente, precum și

cerințele reflectării garanției date de trăgător privind plata prin înscrisul

respectiv (Pct. 8 din Norma-Cadru nr. 7 din 6 martie 1994 privind comerțul

făcut de instituțiile de credit cu CEC-uri).

De altfel, nici în

situația în care CEC-ul a fost girat, girantul nu garantează decât existența

creanței și nici într-un caz plata sumei înscrisă pe CEC (pct. 122 din Norma

nr. 7/1994). În final s-a constatat că în cauză nu avem o filă CEC garantată

prin aval.

Prin urmare,

infracțiunea de înșelăciune prin folosirea CEC-urilor fără provizie sau

acoperire, în condițiile în care beneficiarul nu cunoaște despre inexistența

proviziei (Dec. 9/2005-RIL, ICCJ) iar trăgătorul a predat beneficiarului fila

CEC care conține doar semnătura - așa-zisul CEC în alb, nu se circumscrie

infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, ci

constituie infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., putând

fi discutat un eventual concurs ideal cu infracțiunea prevăzută de art. 84

alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 59/1934.

Împrejurarea potrivit

căreia partea civilă SC T. SRL Inand a acceptat noua scadență nu poate

demonstra că acesta a cunoscut despre lipsa disponibilului la scadența

inițială. În cauză este vorba despre aceeași filă CEC, emisă în condițiile

existenței proviziei, fiind prelungită doar scadența. A constatat că în cauză

nu este vorba despre CECul emis succesiv, al doilea fiind acceptat la schimb de

beneficiar, cunoscând lipsa proviziei la scadența primului - retras în aceeași

împrejurare. Mai mult, Decizia 9 din 24 octombrie 2005 a ÎCCJ pronunțată în

recurs în interesul legii, nu își are aplicabilitate întrucât nu s-a probat că

beneficiarii CEC-urilor au avut cunoștință în momentul emiterii că nu există

disponibil necesar acoperii acestora la tras.

În ce privește

faptele săvârșite, instanța a constatat că inculpatul a comis infracțiunile de

înșelăciune prin folosirea CEC-urilor atât în perioada în care partea

responsabilă civilmente avea dreptul să le emită, cât și după intrarea în

interdicție bancară.

Părțile civile,

introducând filele CEC la plată, au înregistrat refuz la plată, unitatea

bancară consemnând următoarele aspecte: „CEC refuzat din lipsă totală de

disponibil, trăgător în interdicție bancară".

Activitatea

infracțională a inculpatului a fost înlesnită și de faptul că societățile

prejudiciate nu au verificat solvabilitatea emitentului de fila CEC prin

centrala incidentelor de plăți, organism ce funcționează la nivelul

sucursalelor Băncii Naționale a României. Cu privire la aplicabilitatea în

cauza de față a prev. art. 215 alin. (1) și (4) și (5) C. pen. în locul prev.

art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, cât și în concurs real cu prev. art.

215 alin. (1), (2) și (3) și (5) C. pen., a reținut că inculpatul a acționat cu

scopul creării aparenței solvabilității, respectiv că părțile vătămate își vor

încasa debitele. Din ansamblul probator s-a constatat că inculpatul a acționat

cu scopul de a obține un folos material injust.

În ce privește scopul

cerut pentru existența infracțiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., acesta

există dat fiind rezultatul produs, ținând seama de cuantumul prejudiciului

cauzat. Scopul cerut de textul art. 215 C. pen. a fost probat prin declarațiile

persoanelor audiate.

Prin acțiunile sale

de emitere, ștampilare și semnare a filelor CEC, inculpatul a încercat și

reușit determinarea prin inducerea în eroare la încheierea convenției a

părților civile, mențiunile privind contul, banca plătitoare, fiind elemente de

natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și posibilitățile

de plată ale inculpatului. Acesta nu a acționat în numele părții responsabile

civilmente cu bună-credință, din dorința de a achita creanțele ci, dimpotrivă,

acest procedeu a avut scopul de a crea aparența solvabilității și a eforturilor

depuse de debitor pentru plata datoriilor sale, el în realitate urmărind

inducerea în eroare a părților civile. în cauză filele CEC au fost emise de

către inculpat cu încălcarea prev. art. 215 alin. (3) și (4) C. pen., lipsa

disponibilului fiind constatată și cu ocazia introducerii la plată, dar și la

data emiterii. Vinovăția rezultă din probele administrate în cauză.

Instanța a reținut că

inculpatul a confirmat că a cunoscut că începând cu data de 05 octombrie 2005

societatea pe care o administrează se găsește în interdicție bancară și că

ulterior acestei date îi este interzisă emiterea CEC-urilor (aspect explicit

cuprins în cuprinsul somațiilor, cât și că intenționat nu a pus la dispoziția

părților civile provizia necesară, potrivit legii.

Astfel inculpatul era

dator să retragă filele CEC emise cu lipsa proviziei, respectiv să informeze

părțile civile că filele CEC anterior emise vor fi refuzate la plată deoarece

partea responsabilă civilmente, al cărui administrator este, a fost declarată

în interdicție bancară pentru a emite CEC-uri.

Din probele

administrate a rezultat că inculpatul este autorul săvârșirii infracțiunilor

reținute în sarcina sa, săvârșite în concurs și în forma continuată (fapta de

la pct. 2), folosind același mod de operare, în baza aceluiași scop, respectiv

că în mod repetat a emis file CEC pentru achitarea mărfurilor, instrumente de

plată refuzate la plată pentru lipsă de disponibil în cont și pentru motivul

interdicției bancare, inculpatul cunoscând la data emiterii, cât și

introducerii la plată a acestor file CEC, starea conturilor bancare ale societății

sale, respectiv lipsa proviziei ori acoperirii necesare.

În concret, a reținut

că faptele săvârșite de inculpat în dauna părților civile SC A.E. SRL Mădăraș,

SC A.T.L. SRL Nojorid și SC T. SRL Inand, care în mod repetat a emis file CEC

pentru achitarea mărfurilor, instrumente de plată refuzate la plată pentru

lipsă de disponibil în cont și pentru motivul interdicției bancare, inculpatul

cunoscând la data emiterii acestor file CEC starea conturilor bancare ale

acestor societăți, respectiv lipsa proviziei ori acoperirii necesare, faptele

producând consecințe deosebit de grave datorită prejudiciului însemnat,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în concurs

real (și continuată - fapta de la pct. 2 din prezenta), prev. de art. 215 alin.

(1), (4) și (5) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41, 42 C. pen., și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu

aplicarea art. 33, 34 C. pen., instanța urmând să dispună schimbarea încadrării

juridice și să-1 condamne pe inculpat.

Fapta reținută în

sarcina inculpatului privind SC M.T. SRL Salonta nu este prevăzută de legea

penală, întrucât se referă la neînțelegeri de ordin civil datorate

nerespectării clauzelor contractuale. Prin urmare, acțiunea unei părți contractuale

de a se obliga la achitarea contravalorii mărfii și care, ulterior, nu își mai

respectă obligația asumată prin convenția civilă, nu intră în sfera ilicitului

penal și nu atrage răspunderea penală.

împrejurarea potrivit

căreia a încheiat această tranzacție în perioada interdicției bancare nu

prezintă importanță, deoarece interdicția bancară nu a interzis derularea unor

contracte comerciale. Promisiunea dată în această perioadă partenerului de

afaceri privind plata cu CEC a mărfii nu face ca fapta sa să fie de natură

penală atâta timp cât CEC-ul nu a fost emis.

La individualizarea

judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere pe lângă criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., circumstanțele reale și personale ale inculpatului,

conduita acestuia pe parcursul procesului penal, gravitatea faptelor săvârșite,

gradul de pericol social, lipsa antecedentelor penale, modalitatea în care

scopul pedepsei poate fi atins, numărul actelor materiale, valoarea mare a

prejudiciului cauzat părților civile, cât și modalitatea de săvârșire a

faptelor.

Cu privire la latura

civilă, reținând vinovăția inculpatului, stabilind existența unei legături

între acțiunile sale ilicite și prejudiciul cauzal, a admis pretențiile civile

formulate în cauză de partea civilă pretinse și dovedite, însă inculpatul nu a

fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente dată fiind radierea

acesteia din Registrul Oficiului Comerțului.

Față de soluția de

admitere dispusă în cauză a lăsat nesoluționată acțiunea civilă la constituirea

formulată de partea civilă SC M.T. SRL Salonta.

CEC-urile aflate în

original la dosar emise anterior intrării în vigoare a interdicției bancare au

fost confiscate ca efect al aplicării prevederilor art. 118 C. pen., și

păstrate la dosarul cauzei la dispoziția părților civile, constituind titlu

executoriu prin care acestea își pot dovedi creanța.

CEC-urile aflate în

original la dosar emise după intrarea în vigoare a interdicției bancare au fost

anulate ca fiind false - acestea constituind mijlocul fraudulos, fiind probată

atât existența scopului urmărit dar și faptul că părțile civile nu au cunoscut

despre lipsa proviziei, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile Deciziei

nr. 9/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Recurs în interesul legii.

Instanța a constatat

că unele file CEC sunt depuse doar în copie la dosar.

împotriva acestei

hotărâri, în termenul prevăzut de lege, au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bihor și inculpatul apelant S.I..

Parchetul a solicitat

desființarea parțială a sentinței apelate, iar în urma rejudecării pronunțarea

unei noi hotărâri legale și temeinice, condamnarea inculpatului S.I. și pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de articolul 215 alin. (1) și

(3) C. pen. și aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C.

pen.

Astfel, din

declarațiile administratorului SC M.T. SRL Salonta, M.I., reiese că în urma

discuțiilor telefonice avute cu inculpatul și a comenzii trimise prin fax de

către inculpat, societatea parte civilă a onorat comanda, sens în care în

perioada 14 - 19 decembrie 2005 a livrat cantitatea de 219.650 kg grâu, în

favoarea SC H. SRL; cu această ocazie inculpatul a comunicat tot telefonic

administratorului că se va prezenta la sediul societății pentru întocmirea

facturii, iar în 15 zile de la livrarea mărfii va efectua plata.

După efectuarea

ultimului transport, inculpatul S.I. nu a mai răspuns la telefon și nici nu s-a

prezentat să semneze facturile sau să achite contravaloarea bunurilor

achiziționate. Ținând seama că inculpatul în perioada august - decembrie 2005 a

emis mai multe file CEC fără acoperire bancară, iar la data de 5 octombrie 2005

acesta a intrat în interdicție bancară și a continuat să emită file CEC, este

evident că nici în luna decembrie 2005 acesta nu avea posibilitatea să achite

contravaloarea grâului cumpărat de la partea civilă SC M.T. SRL Salonta. Deși

cunoștea situația financiară a societății, inculpatul a continuat să cumpere

cantități însemnate de grâu.

În raport de

activitatea infracțională desfășurată de inculpat, a apreciat că este de

netăgăduit că inculpatul S.I. a indus în eroare partea civilă SC M.T. SRL,

deoarece după efectuarea ultimului transport de grâu, nu a mai răspuns la

telefon și nici nu a mai fost de găsit, partea civilă reclamând fapta la

poliție. Față de probatoriul administrat în cauză apreciază că în speță

intenția inculpatului S.I. de a înșela partea civilă a fost evidentă încă de la

început, ținând seama de datoriile neachitate pe care acesta le avea la alte

persoane juridice.

Instanța de fond a

apreciat că nu are relevanță în cauză faptul că la data cumpărării grâului

inculpatul se afla în interdicție bancară și nici situația că în speță nu a

fost emis un CEC pentru plata mărfii cumpărate.

Or, în condițiile în

care inculpatul a emis mai multe file CEC în favoarea altor părți civile chiar

și după ce se afla în interdicție bancară, a indus în eroare SC M.T. SRL cu

privire la plata ulterioară a mărfii, apreciază că, deși în speță inculpatul nu

a emis nici o fila CEC sau bilet la ordin în favoarea părții civile tranzacția

fiind efectuată doar telefonic, suntem în prezenta elementelor constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune.

Având în vedere că

inculpatul a comis faptele în calitate de administrator al Se H. SRL, a

apreciat că în cauză se impunea aplicarea pedepsei accesorii constând în

interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., interzicerea

acestui drept fiind determinată de periculozitatea inculpatului care s-a

folosit de funcția sa de administrator pentru a săvârși infracțiunile pentru

care a fost trimis în judecată.

Inculpatul S.I. a

solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul

pronunțării unei soluții de achitare pentru toate faptele reținute în sarcina

sa, invocând faptul că părțile vătămate au avut cunoștință de lipsa de

disponibil din conturile societății, iar filele CEC au fost emise ca un mijloc

de garanție, nu ca mijloc de plată.

Întemeiat pe

dispozițiile art. 314 C. pen. referitoare la prezența obligatorie a

inculpatului arestat la dezbateri, el fiind prezent doar la 4 termene de

judecată, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

A reținut că nu a

fost administrată proba cu expertiza contabilă de specialitate, considerând că

valoarea prejudiciului cauzat este esențială în stabilirea vinovăției, fiind

luată în considerare doar evaluarea făcută de organele de urmărire penală,

probă nelegal administrată în conformitate cu art. 64 pct. 2 C. proc. pen.

Un alt motiv invocat

a fost cel al nerespectării principiului continuității completului de judecată,

precum și faptul că pentru fapte similare săvârșite în alte localități din țară

are trei soluții de neîncepere a urmăririi penale. Martorul D. a fost audiat în

luna septembrie, termen la care el nu a fost prezent, iar martorului Dv. i-au

fost propuse sume de bani de către părțile vătămate pentru a declara ce vor ei

împotriva sa, aspect aflat de el dintr-o discuție avută cu martorul.

În concluzie, a

susținut că în mod greșit a reținut instanța de fond vinovăția sa, în sensul că

a emis filele de CEC ulterior intrării în insolvență a societății, acest aspect

fiind contrazis de mijloacele de probă existente la dosar, contracte comerciale

în care s-a stipulat că filele CEC reprezintă mijloace de garanție, declarații

ale părților vătămate, ale martorilor, invocând și o decizie pronunțată de o

altă instanță (545/A/2009 a Tribunalului București.

Prin Decizia penală

nr. 61/A din 3 mai 2012, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori, a admis apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bihor și inculpatul S.I. împotriva Sentinței penale nr. 94 din 13

aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o în sensul

că:

A descontopit

pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului S.I. în pedepsele

componente de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută și

pedepsită de articolul 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. (punctul 1

Rechizitoriu), 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de

articolul 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea articolelor 41,

42 C. pen. (punctul 2 Rechizitoriu), 7 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută și pedepsită de articolul 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (punctul 3

Rechizitoriu) și a înlăturat sporul de 2 ani închisoare aplicat.

A reținut în favoarea

inculpatului S.I. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

și dispozițiile art.76 C. pen.

A redus pedeapsa

aplicată inculpatului S.I. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.,

215 alin. (1), (4), (5) C. pen. (punctul 1 Rechizitoriu) de la 10 ani

închisoare până la 7 ani închisoare, pe cea aplicată pentru infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41, 42 C. pen. (punctul 2 Rechizitoriu), de la 10 ani închisoare

până la 7 ani închisoare și pe cea aplicată pentru infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (punctul 3 Rechizitoriu) de

la 7 ani închisoare până la 2 ani 8 luni închisoare.

În baza art. 33 - 34

C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare, fără a-i mai adăuga vreun spor, astfel că inculpatul S.I. urmează a

executa o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 65 alin.

(2) raportat la art. 64 lit. c) și 66 C. pen. a interzis inculpatului dreptul

de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o

activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea

infracțiunii.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate. Suma de 200 RON, onorariu pentru avocatul din

oficiu a stabilit. a) fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Curtea a reținut că

aspectele privind reținerea vinovăției inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor de înșelăciune în dauna celor trei părți civile au fost abordate

de către prima instanță, în mod legal. În ceea ce privește partea civilă SC

M.T. SRL, în mod corect a reținut instanța de fond că raporturile dintre

inculpat și partea civilă au fost de natură civilă și nu îmbracă un caracter

penal. Faptul că inculpatul nu și-a respectat obligația asumată în convenția

dintre părți nu poate reprezenta, în opinia instanței, o faptă de natură

penală, iar premisa parchetului cum că această tranzacție s-a încheiat de către

inculpat și partea civilă în perioada interdicției bancare nu poate căpăta în

sine un caracter penal. Așa cum a reținut și instanța de fond, instanța de prim

control judiciar a apreciat că promisiunea dată în această perioadă de

interdicție bancară partenerului de afaceri, privind plata cu CEC a mărfii, nu

face ca fapta sa să fie de natură penală, atâta vreme cât CEC-ul nu a fost

emis.

Pentru toate aceste

considerente, a respins ca fiind lipsite de fundament criticile formulate de

către parchet.

În schimb, a

considerat fondate criticile parchetului privind obligațiile pe care le avea

instanța de fond de a interzice inculpatului dreptul de a ocupa o funcție sau

de a exercita o profesie ori de a deține o activitate de natura aceleia de care

s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii. Această interdicție derivă din

faptul că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa în calitate de

administrator al SC H. SRL și considerăm, alături de parchet, că se impunea în sarcina

inculpatului aplicarea și a acestei pedepse accesorii prevăzută de art. 64 lit.

c) C. pen., interzicerea acestui drept fiind determinată de faptul că

inculpatul s-a folosit de funcția sa de administrator pentru a săvârși faptele

pentru care a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește

solicitările inculpatului de a fi achitat pentru toate faptele reținute în

sarcina, le-a apreciat ca nefondate.

Referitor la

criticile inculpatului S.I. a constatat că, vinovăția inculpatului pentru

faptele reținute în sarcina sa de către instanța de fond rezultă în mod

indubitabil din ansamblul probelor administrate în cauză și, pe cale de

consecință, a apreciat ca nefondate susținerile făcute de acesta în apărare.

Instanța de fond în

cadrul cercetării judecătorești a expus pe larg, pentru fiecare punct din

rechizitoriu, modalitățile în care inculpatul a săvârșit fapta reținută în

sarcina sa și rezultatul acestor cercetări judecătorești poate fi concluzionat

în a considera că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prin

folosirea CEC-urilor în perioada în care societatea pe care o administra, SC H.

SRL Râmnicu Vâlcea, nu avea dreptul să le emită urmare a intrării acesteia în

interdicție bancară.

Toate aceste aspecte

au fost întărite prin depozițiile de martori audiați în cauză și care au

confirmat starea de fapt enunțată mai sus.

Așa fiind, instanța a

considerat din acest punct de vedere nefondate criticile inculpatului și le va

respinge ca atare.

De asemenea, a

apreciat ca nefondată și critica inculpatului privind administrarea probei cu

expertiză contabilă de specialitate, câtă vreme pentru fiecare învinuire care i

s-a adus s-au luat în calcul, încă în faza de urmărire penală, valorile reale

ale mărfurilor ridicate de la părțile civile, valori ce rezultă din facturi,

etc. și, pe cale de consecință, există un raport de cauzalitate temeinic și

legal între faptele reținute în sarcina sa și valoarea prejudiciilor cauzate,

iar o expertiză contabilă nu ar fi avut o altă menire decât de a tergiversa în

mod netemeinic soluționarea cauzei.

Apărările

inculpatului întemeiate pe practica instanțelor din țară, nu au fost primite de

către instanța de apel, întrucât nu atitudinea părților vătămate pot influența

conduita infracțională a unei părți, ci rezultă din probele de la dosar că

inculpatul cu premeditare a săvârșit faptele de înșelăciune reținute, știind că

nu are dreptul să emită filele CEC, că societatea pe care o administrează este

în interdicție bancară și, pe cale de consecință și această critică a fost

respinsă ca nefondată.

Instanța de prim

control judiciar a apreciat ca fiind întemeiate criticile privind greșita

individualizare judiciară a pedepselor, reținând că inculpatul nu este cunoscut

cu antecedente penale, că a avut o conduită bună în societate, împrejurări ce

sunt favorabile inculpatului și pot avea valențele unor circumstanțe atenuante

potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Aplicând inculpatului

o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare cu privare de libertate, instanța de

prim control judiciar a apreciat că vor fi îndeplinite pe această cale și

exigențele art. 52 C. pen., respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

și formarea în ceea ce-l privește pe inculpat a unei atitudini corecte față de

muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Împotriva deciziei au

formulat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea

și inculpatul S.I., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei,

invocând, în drept, cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 12

(invocat în mod eronat pct. 18), 14, 16 și 21 C. proc. pen.

Parchetul a criticat,

în esență, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 16

C. proc. pen., hotărârile celor două instanțe sub aspectul greșitei achitări a

inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev.

de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (parte civilă SC M.T. SRL Salonta),

întrucât din probele administrate rezultă că la achiziționarea cantității de

219.650 kg. grâu de la partea civilă, în perioada 14 - 19 decembrie 2005,

acesta se afla în interdicție bancară și nu mai avea posibilitatea de a emite

CEC-uri ori bilete la ordin pentru achitarea grâului cumpărat, aspect pe care

nu l-a comunicat furnizorului.

În susținerea

aceleiași critici a arătat că acest mod de operare al inculpatului a fost

similar cu celelalte trei cazuri, cu singura diferență că pentru marfa

cumpărată de la această societate nu s-au emis file CEC sau bilete la ordin,

apreciind că fapta inculpatului depășește o simplă neînțelegere contractuală,

este prevăzută de legea penală și realizează elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune în convenții, incriminată de art. 215 alin. (1) și

(3) C. pen.

Circumscris cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a criticat

decizia instanței de apel sub aspectul greșitei rețineri în favoarea

inculpatului a circumstanței prev. de art. 74 lit. a) C. pen. - conduita

anterioară bună a acestuia -, înlăturării sporului de un an, justificat în

opinia parchetului de concursul de infracțiuni, în condițiile în care

inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni de fals și evaziune fiscală,

în concurs cu cele din prezenta cauză, prin patru hotărâri distincte de

condamnare și, prin urmare, comportarea anterioară bună, reținută de instanța

de apel, nu se mai justifică. În același sens a invocat aspectele reținute de

către judecătorul sindic în hotărârea pronunțată cu privire la insolvența

societății inculpatului - conduita culpabilă a inculpatului care a emis CEC-uri

și bilete la ordin fără acoperire -, dar și faptul că inculpatul nu a depus

diligente pentru acoperirea prejudiciului cauzat părților civile.

Inculpatul S.I. în

susținerea cazului de casare prev. art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen.,

a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond, întrucât nu a fost adus la termenul când putea solicita administrarea

unor probe, deși era arestat și prezența sa era obligatorie, iar ulterior, în

fața instanței de apel i-a fost respinsă proba privind efectuarea unui raport

de expertize contabilă.

În subsidiar,

întemeiat pe cazul de casare prev. art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.

(în mod eronat fiind susținută această critică ca fiind circumscrisă art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.), a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile de

înșelăciune întrucât intenția sa nu a fost de a induce în eroare cele trei

părți vătămate, ci a lăsat filele CEC drept garanție, fiind un mod de lucru cu

cele trei societăți comerciale, dealtfel inculpatul doar a semnat și ștampilat

filele CEC, restul mențiunilor fiind completate de reprezentanții părților

vătămate. Pe cale de consecință, a solicitat achitarea sa în temeiul

dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În al doilea

subsidiar, în cadrul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul de a

se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuate judiciare favorabile

inculpatului și, pe cale de consecință, reducerea cuantumului pedepsei sub

minimum special prevăzut de lege și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Verificând cauza atât

sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu art. 385

9

pct. 12, 14, 16 și 21 C. proc. pen., cat și din oficiu - potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. -, Înalta Curte, apreciază hotărârile atacate ca

nelegale și netemeinice, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Oradea ca fiind fondat iar recursul declarat de inculpatul S.I., ca

nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:

parchetului, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct.

16 C. proc. pen., privind greșita achitare a inculpatului pentru comiterea

infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (parte civilă SC

M.T. SRL Salonta), este întemeiată.

În cauză cele două

instanțe au reținut, în esență, că raporturile dintre partea civilă SC M.T. SRL

Salonta și inculpat, nu au un caracter penal, motivat de faptul că

nerespectarea obligației de plată asumate de către inculpat în convenția dintre

părți, privind achiziția unei cantități de grâu, cantitate ce a și fost livrată

de către furnizor, nu se circumscrie elementului material al laturii obiective

a infracțiunii de înșelăciune - inducerea în eroare -, chiar dacă tranzacția

s-a încheiat în perioada în care societatea la care inculpatul era

administrator se afla în interdicție bancară. Prin urmare, s-a apreciat că

promisiunea dată în perioada interdicției bancare partenerului de afaceri,

privind plata cu file CEC a mărfii, nu conferă caracter penal faptei, câtă

vreme fila CEC nu a fost emisă.

Din materialul

probator administrat în cauză rezultă că inculpatul S.I., în calitate de

administrator al SC H. SRL Râmnicu Vâlcea, în perioada 14 - 19 decembrie 2005 a

încheiat un acord cu partea civilă SC M.T. SRL Salonta, partener mai vechi de

afaceri, acord în baza căruia s-a născut un raport juridic în care una dintre

părți se obliga să vândă (SC M.T. SRL Salonta) iar alta să cumpere cantitatea

de 219.650 kg grâu (SC H. SRL Râmnicu Vâlcea), plata urmând a se face prin

emiterea unei file CEC de către beneficiarul mărfii după primirea mărfii. În

acest sens, a fost trimisă prin fax comanda nr. 16 din 14 decembrie 2005 de

către inculpatul S.I., partea civilă a onorat comanda prin expedierea mărfii

însă plata nu mai fost efectuată de către beneficiar, care se afla în

interdicție bancară încă din data de 05 octombrie 2010. Toate aceste

împrejurări ce conturează situația de fapt reținută și de către cele două

instanțe nu au fost contestate de către inculpat, apărarea sa fiind întemeiată

pe faptul că a adus la cunoștința părții civile că se afla în interdicție

bancară și nici nu a emis fila CEC întrucât știa de situația sa financiară.

Contrar celor

reținute de către cele două instanțe, Înalta Curte constată că, în sensul

dispozițiilor art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., există infracțiunea de

înșelăciune în convenții atunci când inducerea în eroare a părții vătămate se

produce cu prilejul încheierii sau executării unui contract și sub condiția dovedirii

faptului că fără această eroare cel amăgit nu ar fi încheiat ori nu ar fi

executat contractul în condițiile stipulate. Legiuitorul nu face nicio

distincție și nici nu condiționează în ceea ce privește incidența normei penale

în funcție de forma și obiectul contractului ori caracterul acestuia, fiind

suficientă asumarea de angajamente de ordin patrimonial de către subiectul

pasiv și prejudicierea materială a acestuia.

Elementul material al

laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune în convenții constă în acțiunea

de inducerea în eroare a persoanei față de care se exercită această acțiune,

astfel încât fără aceasta cel amăgit să nu fi încheiat contractul. Or, în

cauză, inculpatul profitând de relațiile comerciale anterioare desfășurate cu

partea civilă SC M.T. SRL Salonta, deși cunoștea faptul că se află în

interdicție bancară, a transmis comanda prin fax, în baza acordului încheiat

între cele două societăți (contract vânzare cumpărare), ce a dat naștere unui

raport juridic cu obligații pentru ambele părți contractuale, și ulterior, nu

și-a mai îndeplinit obligația de a emite fila CEC convenită de părți ca

instrument de plată, deși marfa a fost livrată în condițiile stabilite

(cantitatea de 219.650 kg grâu). împrejurarea încheierii contractului de vânzare

cumpărare este confirmată și de către martorul L.A.

Prin urmare,

inculpatul a indus în eroare partea civilă atât cu ocazia încheierii

contractului prin ascunderea situație sale financiare (interdicția bancară

instituită în perioada octombrie 2005 - ianuarie 2007 de BNR), aspect care dacă

ar fi fost cunoscut de către reprezentanții SC M.T. SRL Salonta nu ar fi

încheiat tranzacția cât și cu ocazia derulării acestuia prin aceea că după

primirea mărfii nu a mai emis fila CEC, modalitate de plată convenită de ambele

părți. Prin modul în care inculpatul S.I. a acționat rezultă clar intenția sa

de a induce în eroare partea vătămată, el nu a urmărit decât să primească

marfa, deși cunoștea că nu dispune de mijloace financiare necesare

achiziționării acesteia, cauzând un prejudiciu părții civile în sumă de

62.732,04 RON, fiind realizat și scopul cerut de norma legală - obținerea

pentru sine a unui folos injust.

Faptul că inculpatul

nu a emis fila CEC pentru plata mărfii nu are relevanță juridică sub aspectul

existenței infracțiunii de înșelăciune în convenții, unde elementul material al

laturii obiective poate fi realizat prin orice mijloc de amăgire sau menținere

în stare de eroare.

Susținerile

recurentului inculpat că partea civilă a cunoscut faptul că se află în

interdicție bancară de la o persoană care ar fi intermediat vânzarea-cumpărarea

nu pot fi primite de către instanța de recurs întrucât nu este susținută de

materialul probator administrat în cauză. Mai mult, dacă ar fi cunoscut această

împrejurare partea vătămată nu ar fi acceptat ca instrument de plată fila CEC

sau bilet la ordin.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte reține că activitățile inculpatului S.I. de a induce

în eroare partea vătămată SC M.T. SRL Salonta cu privire la situația sa financiară,

de a-i ascunde faptul că se află în interdicție bancară, cu ocazia încheierii

contractului de vânzare cumpărare și de a nu emită file CEC pentru plata

mărfii, cauzând părții civile un prejudiciu în sumă de 62.732,04 RON,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în

convenții, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În cauză, nu se poate

aprecia că suntem în prezența nerespectării unei obligații contractuale în

condițiile în care prin activitățile sale inculpatul a indus în eroare parte

vătămată încă de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare,

buna-credință - principiu ce guvernează raportul juridic născut între părți -

fiind înlocuită de acțiunile de inducere în eroare asupra situației sale financiare,

cunoscând că se află în imposibilitate de plată, tocmai în scopul obținerii

unui folos injust pentru sine, împrejurări ce atrag incidența normei penale.

Dificultățile de natură financiară ale societății - lipsa mijloacelor

financiare -, nu l-au împiedicat pe inculpat să stăruie în procurarea de

bunuri, deși cunoștea că nu are disponibil bănesc pentru cumpărarea altor

mărfuri, achiziționarea acestora realizându-se tocmai în scopul înșelării

părții vătămate, care nu au cunoscut situația sa financiară la acel moment,

chiar dacă anterior a mai desfășurat activități comerciale cu societatea

administrată de inculpat.

Vinovăția

inculpatului în comiterea faptei este dovedită de plângerea și declarațiile

reprezentantului părții civile, M.I., declarația martorului L.A., comanda

privind livrarea mărfii întocmită de către inculpat și trimisă prin fax,

centralizatorul și avizele de însoțire a mărfii livrate beneficiarului conform

clauzelor contractuale.

Reținând vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții în dauna

părții civile SC M.T. SRL Salonta, instanța de recurs va dispune condamnarea

acestuia la o pedeapsă cu executarea în regim privativ de libertate. La

stabilirea cuantumului pedepsei și a modal