ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 127/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 127/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 211/D din 22 iunie

2010, pronunțată în Dosarul nr. 2084/110/2007 al Tribunalului Bacău, s-a

dispus:

În temeiul art. 334

C. proc. pen. s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice

formulate de inculpatul O.M.N., prin apărător, și în consecință:

În temeiul art. 215

alin. (3), (4), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de "înșelăciune", în formă continuată, condamnarea

inculpatului O.M.N., cetățenia română, studii superioare, stagiul miliar

satisfăcut, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, la

pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus

încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat, cercetat pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii

penale.

În temeiul art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată o zi reținere, din data de 18 octombrie

2006.

În temeiul art. 14,

346, C. proc. pen. art. 998 C. civ. s-a constatat că s-a recuperat integral

prejudiciul produs către părțile civile:

-SC R.C. SRL Focșani

- 227.578,18 RON;

-SC P. SRL Bacău -

15.000 RON;

În temeiul art. 14,

346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. s-au admis pretențiile civile formulate de

părțile civile: SC A. SA București, SC L. SA Bacău, SC B. SRL București și SC

R.R. SRL București și în consecință a fost obligat inculpatul în solidar cu

partea responsabilă civilmente SC P1. SRL Bacău prin lichidatorul judiciar SC

I.E. SRL Bacău, la plata cu titlu de despăgubiri civile a sumelor de :

1 - 223.676,93 RON +

147.599,43 RON către SC A. SA București (a doua sumă provenind de la SC M.M.R.

SRL București ce a fuzionat cu SC A. SA);

2 - 30.018,00 RON

către SC L. SA Bacău;

3 - 87.337,86 RON

către SC B. SRL București;

4 - 22.127,13 RON

către SC R.R. SRL București;

În temeiul art. 14,

346 C. proc. pen. s-au respins, ca inadmisibile, pretențiile civile formulate

de partea civilă S.E..

S-a respins cererea

de scutire a amenzii judiciare formulată de d-l av.C.A..

S-a dispus

comunicarea prezentei hotărâri către Cazierul Fiscal și Oficiul Registrului

Comerțului.

S-a dispus plata din

fondurile MJLC către Baroul Bacău a sumei de 200 RON cu titlu de onorariu

avocat oficiu, pentru avocat I.C.

În temeiul art. 191

C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC P1. SRL Bacău prin lichidatorul judiciar SC I.E. SRL Bacău, la

plata cu titlu de cheltuieli judiciare a sumei de 5.000 RON, sumă în care s-au

inclus cheltuielile judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale de 500

RON, și onorariul de 200 RON pentru asistența juridică din oficiu la instanță.

Pentru a dispune

astfel, prima instanță a arătat că:

La data de 4

decembrie 2002 a fost înființată SC P1. SRL Bacău, având sediul declarat în

mun. Bacău. Societatea a fost administrată încă de la început de asociatul

unic, O.M.N., obiectul principal de activitate fiind tipărire. Inculpatul

O.M.N. a depus în bancă specimenul său de semnătură, în calitate de asociat

unic și administrator, fiind singura persoană din societate care avea dreptul

de a semna file CEC sau alte instrumente de plata.

La începutul anului

2005, inculpatul O.M.N. a luat rezoluția infracțională de a procura într-o

perioadă scurtă sume importante de bani, în mod fraudulos. Societatea

administrată de inculpat a început să deruleze relații comerciale cu societăți

din toata țara, însă, în fapt, intenția sa a fost exclusiv de a obține venituri

în mod fraudulos, neintenționând să-și onoreze obligațiile contractuale. Marfa

achiziționată era achitată cu file CEC sau bilete la ordin, fără însă a exista

disponibilul necesar acoperirii lor. În toate cazurile, data încasării acestor

instrumente de plată a fost trecută ulterior achiziției produselor, acest fapt

permițându-i inculpatului să vândă mărfurile și să își însușească integral

sumele rezultate.

Activitatea sa

infracțională s-a derulat pe parcursul a aproximativ 5 luni, în perioada

ianuarie - iunie 2005, prejudiciul total cauzat fiind de peste 6 miliarde ROL.

În concret, prezenta

cauză vizează emiterea de către inculpat în perioada menționată a unui număr de

14 file CEC și 3 bilete la ordin către 7 societăți din județele Bacău, Vrancea

și din București.

La data de 20 aprilie

2005, inculpatul a încheiat în numele societății pe care o administra un

contract de vânzare-cumpărare cu SC R.C. SRL Focșani, achiziționând produse în

valoare totală de 2.273.372.074 ROL. Achiziția s-a făcut la datele de 21

aprilie și 10 mai 2005, când inculpatul a emis filele CEC seria X1 (pentru

valoarea de 580.842.468 ROL, care a fost introdusă la plata la data de 30 mai

2005 și refuzată pentru lipsa parțială de disponibil), seria X2 (pentru

valoarea de 566.951.319 ROL, care a fost introdusă la plata la data de 31 mai

2005 și refuzată pentru lipsa totală de disponibil) și seria X3 (pentru

valoarea de 1.127.988.037 ROL, care a fost introdusă la plata la data de 25

iulie 2005 și refuzată cu mențiunea trăgător în interdicție bancară).

Inculpatul a achitat,

printr-un bilet la ordin, suma de 297.590.250 ROL, rămânând de achitat o

diferență de 1.975.781.824 ROL.

Valoarea mare a

debitului a determinat reprezentanții societății din Focșani să accepte la data

de 1 iunie 2005 propunerea inculpatului pentru compensarea unei părți din

datorie. În acest sens, la data de 3 iunie 2005, inculpatul a vândut către SC

R.C. SRL Focșani utilaje în valoare de 1.740.803.400 ROL, ce urmau să rămână în

custodia societății debitoare până la data de 20 iunie 2005.

Această tranzacție nu

a fost decât o încercare a inculpatului de a continua să inducă în eroare

partenerii comerciali pentru a-și atinge scopul obținerii de sume importante în

mod fraudulos, întrucât ulterior inculpatul a transferat aceste utilaje într-o

loc necunoscut, pentru a nu putea fi identificate.

La data de 30

septembrie 2004, societatea administrată de inculpat a început să desfășoare

relații comerciale cu SC M.M.R. SRL București, acestea devenind mai intense în

luna mai 2005, când inculpatul a achiziționat produse în valoare de aproximativ

1.200.000.000 ROL, valoarea totală a tranzacțiilor fiind de 1.610.686.528 ROL.

În luna mai 2005, pentru plata mărfurilor achiziționate, inculpatul a emis două

file CEC seria X4 (pentru valoarea de 250.000.000 ROL, care a fost introdusă la

plată la data de 21 mai 2005 și refuzată pentru lipsa totală de disponibil) și

seria X5 (pentru valoarea de 1.500.000.000 ROL, care a fost introdusă la plată

la data de 20 septembrie 2005 și refuzată cu mențiunea trăgător în interdicție

bancară). De asemenea, inculpatul a emis și un bilet la ordin ce a fost

prezentat instituției bancare spre decontare la data de 30 iulie 2005, întreaga

valoare (349.788.600 ROL) fiind refuzată datorită lipsei totale de disponibil.

La data de 31 martie

2004, inculpatul a încheiat în numele societății pe care o administra un

contract de vânzare-cumpărare cu SC A. SA București, relațiile comerciale

derulându-se în perioada 26 ianuarie - 20 aprilie 2005.

Pentru plata

mărfurilor achiziționate la data de 25 februarie 2005, inculpatul a emis fila

CEC seria X6 (pentru valoarea de 35.402.500 ROL, care a fost introdusă la plată

la data de 26 mai 2005 și refuzată cu mențiunea "lipsa totală de

disponibil").

Pentru plata

mărfurilor achiziționate la data de 13 aprilie 2005, inculpatul a emis fila CEC

seria X7 (pentru valoarea de 313.281.066 ROL, care a fost introdusă la plată la

data de 17 iulie 2005 și refuzată cu mențiunea "lipsa totală de

disponibil. Trăgător aflat în interdicție bancară").

Pentru plata

mărfurilor achiziționate la data de 20 aprilie 2005, inculpatul a emis fila CEC

seria X8 (pentru valoarea de 99.008.000 ROL, care a fost introdusă la plată la

data de 19 iulie 2005 și refuzată cu mențiunea "lipsa totală de

disponibil. Trăgător aflat în interdicție bancară").

În aceste condiții,

la data de 14 iunie 2005, reprezentanții SC A. SA București i-au solicitat

inculpatului încheierea unui protocol de compensare, cu aceasta ocazie

inculpatul emițând o nouă filă CEC, respectiv seria X9 (pentru valoarea de

2.236.769.300 ROL - 223.676,93 RON), declarând în mod expres pe propria

răspundere, că la data de 6 iunie 2005 societatea nu se află înregistrată în evidența

Centralei Incidente Bancare a B.N.R.

Emiterea acestei file

CEC în condițiile descrise, cunoscând faptul că societatea sa se află în CLP

(inculpatul semnând de luare la cunoștință la data de 31 mai 2005), reprezintă

în mod cert o continuare a acțiunii inculpatului de inducere în eroare a

reprezentanților societății bucureștene, pentru atingerea scopului

infracțional. Pentru întărirea convingerii părții vătămate că inculpatul

dorește derularea cu onestitate a relațiilor comerciale și că nedecontarea instrumentelor

de plată a reprezentant doar un accident, inculpatul a inserat, fără nici o

reținere, în protocolul menționat, declarația pe proprie răspundere precizată

mai sus, cunoscând că fila CEC va fi introdusă spre decontare fără preaviz.

La data de 8 august

2005, fila a fost prezentată unității bancare și refuzată la plată cu mențiunea

"trăgător aflat în interdicție bancară". Mai mult, la data emiterii

sale, fila CEC era retrasă din circulație.

La data de 1 martie

2005, inculpatul a încheiat în numele societății pe care o administra un

contract de vânzare-cumpărare cu SC L. SA Bacău, în baza căruia, la data de 21

martie 2005 a achiziționat mărfuri în valoare de 270.000.000 ROL, pentru plata

cărora a emis fila CEC seria X10.

Instrumentul de plată

a fost introdus spre decontare la data de 31 mai 2005 și refuzat cu mențiunea

"trăgător aflat în interdicție bancară".

În cursul lunii mai

2005, inculpatul a achiziționat, în numele societății pe care o administra,

produse în valoare de 150.000.000 ROL de la SC P. SRL Bacău, pentru plata

cărora a emis fila CEC seria X11. CEC-ul a fost introdus spre decontare la data

de 30 mai 2005 și refuzat cu mențiunea "lipsa parțială disponibil",

întrucât în contul SC P1. SRL Bacău existau la acel moment doar 1.500.000 ROL.

În luna mai 2005,

inculpatul a încheiat în numele societății pe care o administra un contract de

vânzare-cumpărare cu SC B. SRL București, achiziționând produse în trei

rânduri:

- la data de 19 mai

2005 a achiziționat mărfuri în valoare de 385.303.155 ROL, pentru plata cărora

a emis fila CEC seria X12, ce a fost introdusă spre decontare la data de 9

august 2005 și refuzată cu mențiunea "trăgător aflat în interdicție

bancară".

-la aceeași dată, a

achiziționat mărfuri în valoare de 386.303.155 ROL pentru plata cărora a emis

fila CEC seria X13, ce a fost introdusă spre decontare la data de 2 august 2005

și refuzată cu mențiunea "trăgător aflat în interdicție bancară".

-la data de 24 mai

2005, inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de 100.772.175 ROL, pentru plata

cărora a emis fila CEC seria X14, ce a fost introdusă spre decontare la data de

7 august 2005 și refuzată cu mențiunea "trăgător aflat în interdicție

bancară".

La data de 22 aprilie

2005, inculpatul a achiziționat în numele societății pe care o administra de la

SC R.R. SRL București produse în valoare totală de 221.271.337 ROL. Pentru

plata acestora, inculpatul a emis în luna iunie 2005 (după intrarea societății

în interdicție bancară) două bilete la ordin (cu valoarea de 121.271.337 ROL

și, respectiv, 100.000.000 ROL) ce au fost introduse spre decontare la datele

de 21 iulie 2005 și 7 noiembrie 2005 și refuzate pentru lipsa totală de

disponibil.

Toate aceste acte

materiale prezentate mai sus formează conținutul unei infracțiuni de

înșelăciune în formă continuată.

În sarcina

inculpatului O.M.N. sunt reținute însă și două infracțiuni la Legea CEC-ului,

comise în perioada iulie - august 2003, când inculpatul a emis, în numele

societății pe care o administra, filele CEC seria X15 (pentru valoare de

67.000.000 ROL) și seria X16 (pentru valoarea de 380.000.000 ROL) părții

vătămate S.E., în contul unei datorii pe care societatea P1. SRL Bacău o avea

față de acesta.

La data emiterii,

filele CEC nu au fost completate cu toate elementele esențiale, ele fiind completate

de partea vătămată S.E. și prezentate spre decontare în luna februarie 2006,

fiind refuzate la plata cu mențiunea "trăgător aflat în interdicție

bancară".

Sub aspectul laturii

subiective, intenția inculpatului O.M.N. de a induce în eroare reprezentanții

societăților partenere, urmărind obținerea unui folos material injust, prin

emitere de instrumente bancare fără acoperire, este dovedită de perioada scurtă

în care au fost comise actele materiale ce formează conținutul infracțiunii de

înșelăciune, de faptul că unele dintre acestea au fost emise după intrarea

societății administrate de inculpat în interdicție bancară, de propunerea unor

proceduri de compensare fără acoperire.

Inculpatul a refuzat

să predea instrumentele bancare după înscrierea societății în C.I.P.,

folosindu-le pentru a induce în eroare reprezentanții societăților

cocontractante. Infracțiunea de înșelăciune a fost recunoscută de inculpat în

momentul întocmirii, la data de 1 iunie 2005, a unui angajament de plată în

care precizează în mod expres că a emis file CEC după interdicția bancară, fără

a comunica acest fapt partenerilor comerciali.

Extrasele de cont ale

SC P1. SRL Bacău au relevat faptul că inculpatul nu a derulat în perioada

menționată operațiuni de amploare, care să îi permită respectarea obligațiilor

asumate față de partenerii comerciali.

De asemenea, la data

de 6 octombrie 2005, Direcția Stabilitate Financiară din cadrul B.N.R. a

comunicat faptul că, SC P1. SRL Bacău figurează pentru perioada 1 ianuarie - 6

octombrie 2005 cu 79 incidente de plată, respectiv 15 CEC-uri și 64 bilete la

ordin.

Situația de fapt

rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală și cercetarea

judecătorească: plângerile, declarațiile și adresele părților vătămate, filele

CEC în litigiu și adresele unităților bancare; documentația referitoare la

înființarea și administrarea SC P1. SRL Bacău, extrasele de cont ale

societății, adresele B.N.R.; raportul de constatare tehnico-științifică;

declarațiile martorilor C.D., T.N., B.Ș., coroborate cu declarațiile

inculpatului O.M.N. + cel administrat a instanță, a fost audiat inculpatul, a

depus în apărare patru fotografii, partea vătămată S.E. a depus la dosar

cererea sa de constituire ca parte civilă, precum și SC M.M.R. SRL București,

SC R.R. SRL, SC L. SA Bacău, SC R.L., SC A. SA.

Inculpatul prin

apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin

rechizitoriu, astfel: din art. 215 C. pen. în art. 84 pct. 2 din Legea nr.

39/1934 și din art. 215 alin. (3), (4), (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. în

art. 215 alin. (3), (4) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. În pledoaria sa,

apărătorul a solicitat instanței achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. apreciind că în

cauză este vorba de înlăturarea caracterului penal al faptei, respectiv cazul

fortuit, în subsidiar achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

apreciind că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii,

respectiv latura obiectivă, nefiind stabilit prejudiciul. Într-un subsidiar

îndepărtat a solicitate aplicarea unei pedepse sub minimul special cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei. Pe latură civilă, a solicitat

să se respingă ca inadmisibile pretențiile, având în vedere recursul în interesul

legii, care stabilește că pentru legea specială, cea a cecului și biletului la

ordin nr. 59/1934 nu se pot acorda despăgubiri, infracțiunea fiind una de

pericol și nu de rezultat.

Apărătorul ales al

părții vătămate S.E. a solicitat respingerea cererii de schimbare a încadrării

juridice, apreciind că inculpatul trebuie condamnat pentru faptele sale, așa

cum s-a reținut în actul de sesizare al instanței.

Apărătorul ales al

părții civile SC A. a solicitat condamnarea inculpatului și obligarea lui la despăgubirile

civile în valoare 192.644,10 RON.

Apărarea formulată de

apărătorul inculpatului, a fost respinsă deoarece potrivit actelor contabile

aflate la dosarul de urmărire penală întocmite de Banca Națională a României -

Direcția Stabilitate Financiară și evidența cec-urilor emise de SC P1 SRL

administrată de inculpatul O.M.N., refuzate la plată totalul acestor sume

rulate a fost de 6.130.744.345 ROL ceea ce echivalează cu înțelesul noțiunii de

"consecințe deosebit de grave", prev. de art. 146 C. pen.. Potrivit

acestui articol prin "consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă

materială mai mare de 200.000 RON (…)".

Prin recursul în

interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, în anul 2006

(Decizia XIV/2006), la stabilirea caracterului de "consecințe deosebit de

grave" la care se referă art. 146 C. pen. în cazul infracțiunii în formă

continuată trebuie avut în vedere totalul pagubelor materiale cauzate tuturor

persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care

se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii. Așadar,

solicitarea apărării de înlăturare a alin. (5) C. pen. nu este susținută de

probele dosarului și de doctrina indicată mai sus.

De asemenea, s-a

solicitat schimbarea încadrării juridice, din art. 215 C. pen. în legea

specială nr. 59/1934 la art. 84, apărare ce nu poate fi primită de instanță

având în vedere că singura persoană vătămată care a primit filele cec fără a fi

completate la toate rubricile și neavând fonduri suficiente a fost S.E..

Cu privire la

solicitările de achitare a inculpatului, pe temeiul art. 10 lit. e) C. proc.

pen. formulată de apărare, apreciindu-se că ar exista o cauză care împiedică

exercitarea acțiunii penale, respectiv care înlătură caracterul penal al faptei

- cazul fortuit, instanța nu poată să o rețină, chiar cu fotografiile depuse la

dosar. Ele nu probează că inundațiile invocate de apărare s-ar fi produs la

sediul societății comerciale a inculpatului, în perioadele derulării afacerilor

comerciale ale acestuia, nu au nici o dată certă, nu au nici o valoare

probatorie.

S-a solicitat

achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. lipsa unui element

constitutiv al infracțiunii, în speță latura obiectivă, (lipsa cuantumului

prejudiciului), a laturii subiective, de asemenea, nu poate fi reținută și

admisă atâta timp cât inculpatul pe o perioadă mare de timp, a acționat la mai

multe societăți comerciale, a știut că nu are disponibil în cont, a refuzat

contactul cu partenerii de afaceri cât a putut de mult, le-a solicitat

reevaluarea creditului, emițând alte biletele la ordin, și-a schimbat denumirea

societății comerciale. Prejudiciul a fost stabilit, așa cum se arată încă de la

urmărirea penală, acela de 6.130.744.345 ROL, așa cum rezultă din declarația pe

care chiar inculpatul și reprezentanții societăților comerciale le-au dat în

fața instanței.

Faptele inculpatului

O.M.N. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în

formă continuată și emitere file CEC fără disponibil și fără a fi completate cu

toate elementele esențiale, prev. și ped. de art. 215 alin. (3), (4), (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 84 pct. 2 din Legea nr.

59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 84 pct. 3 din Legea nr.

59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

Constatându-se

întrunite condițiile răspunderii penale, pentru infracțiune, s-a dispus

tragerea la răspundere penală a acestuia aplicându-i o pedeapsă cu închisoarea.

Cu privire la

infracțiunile prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. s-a constatat că prin aplicarea dispozițiilor art. 122, 124

C. pen. privind prescripția specială, tragerea la răspundere penală a

inculpatului O.M.N., cu referire la partea vătămată S.E., nu mai poate

interveni, faptele s-au petrecut în intervalul iulie - august 2003.

La individualizarea

pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

Art. 71 C. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) "se interzic de drept în cazul

condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat

că potrivit art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție, tratatele

ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci

când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or,

interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art.

3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor

Omului prin Hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie.

Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se

justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de

vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei,

acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția

socială a infractorilor. În consecință inculpatului i se va interzice numai

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza II, lit. b) C. pen., potrivit

art. 71 alin. (2) C. pen.

De asemenea, fiind

obligatorie, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, potrivit art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa de executat perioada executată deja prin reținere

din 18 octombrie 2006.

Latura civilă:

În temeiul art. 14,

346 C. proc. pen. s-a constatat că două dintre părțile civile SC R.C. SRL

Focșani și SC P. SRL Bacău și-au recuperat prejudiciile de 227.578,18 RON și

15.000 RON.

Având în vedere

disponibilitatea inculpatului de a recupera prejudiciile ce le-a produs

partenerilor de afaceri, așa cum a declarat în fața instanței, de întrunirea

condițiilor răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998 C. civ. inculpatul

a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente (care și ea se află

în reorganizare judiciară, având desemnat un lichidator), la plata tuturor

pretențiilor pe care le-au formulat părțile civile în cauză, mai puțin cele ale

părții civile S.E. Acestea din urmă au fost respinse ca inadmisibile deoarece

infracțiunile prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen sunt infracțiuni de pericol și nu de prejudiciu.

Potrivit Deciziei nr.

43 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu

prilejul soluționării recursului în interesul legii instanța penală învestită

cu judecarea infracțiunilor prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra

cecului, cu modificările și completările ulterioare, nu va soluționa acțiunea

civilă alăturată acțiunii penale, urmând a se pronunța respingerea ca

inadmisibilă a acțiunii civile.

În consecință

inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata

următoarelor despăgubiri: 223.676,93 RON + 147.599,43 RON către SC A. SA

București (a doua sumă provenind de la SC M.M.R. SRL București ce a fuzionat cu

SC A. SA), la 30.018,00 RON către SC L. SA Bacău, la 87.337,86 RON către SC B.

SRL București și la 22.127,13 RON către SC R.R. SRL București.

În privința

solicitării fostului apărător ales al inculpatului, d-l av. C.A., s-a reținut

că acesta a lipsit nejustificat la termenul de judecată din 16 martie 2010,

când prin intermediul apărătorului ales al SC. A., instanța a luat la

cunoștință că d-l av. C. nu-l mai reprezintă pe inculpat, întrucât și el a

pierdut legătura cu inculpatul, fiind plecat în străinătate. Apărătorul ales,

însă nu a depus până la acea dată vreo cerere prin care să înștiințeze instanța

că a reziliat contractul cu inculpatul.

Același apărător a

fost angajat și în dosarul nr. Y1, unde este cercetat același inculpat O.M.N.

tot pentru același gen de infracțiuni, având mai multe părți civile, dosar în

care s-a repetat aceeași situație de fapt și pentru care apărătorul a fost

amendat cu 2.000 RON ca și în prezentul dosar. Acestea sunt dosare vechi, au

fost înregistrate la Tribunalul București la data de 14 martie 2007 și 16 iunie

2008.

După dezbateri, în

aceeași zi, pe 16 martie 2010, ora 13,00, după ce s-a dispus în ședință

amendarea d-lui avocat, s-a atașat la dosar adresa acestuia prin care aduce la

cunoștință instanței că a reziliat contractul de asistență juridică cu

inculpatul. Prin urmare, apărătorul ales al inculpatului, potrivit deontologiei

profesionale trebuia să asigure substituirea sa pentru acel termen de judecată,

sau să depună diligențe pentru a înștiința instanța înainte de ședința de

judecată pentru a sigura asistența juridică din oficiu din timp, pentru a grăbi

soluționarea pe fond a cauzei. Pentru aceste argumente a fost respinsă cererea

de scutire de plata amenzii judiciare ce i-a fost aplicată apărătorului ales al

inculpatului.

Prezenta hotărâre a

fost comunicată Cazierului Fiscal și Oficiului Registrului Comerțului pentru a

se face cuvenitele mențiuni.

S-a dispus plata din

fondurile MJLC către Baroul Bacău a sumei de 200 RON cu titlu de onorariu

avocat oficiu, în baza art. 191 C. proc. pen., fiind în culpă procesuală a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând pe cele

efectuate la urmărirea penală.

În cauză au formulat

apel în termen legal inculpatul, avocatul C.A. și partea civilă S.E.

În fața instanței de

apel, la termenul din data de 22 februarie 2011, partea civilă a declarat că-și

retrage apelul formulat în cauză.

Avocatul C.A. a

formulat motive scrise de apel împotriva dispoziției de amendare luată de prima

instanță la termenul din data de 16 martie 2010, în care arată că amendarea s-a

dispus la termenul din data de 16 martie 2010, când reziliase contractul de

asistentă juridică cu clientul său, din cauza neplății onorariului de avocat. A

depus adresa de reziliere prin serviciul de registratură cu o zi înainte.

La termenul din 16

martie 2010, când a fost amendat în ambele dosare, a fost lipsă de procedură,

astfel încât amânarea cauzei nu s-a datorat absenței sale, așa cum a considerat

instanța. Nu se îndeplinise procedura de citare cu o parte civilă, instanța

dispunând, de altfel, reluarea acesteia pentru proximul termen (nu au fost

restituite dovezile de îndeplinire a procedurii de citare prin afișare de la

Consiliul local Bacău cu partea responsabilă civilmente și părțile vătămate).

Deși au lipsit și

alți avocați, nu s-a aplicat amenda și în cazul lor, măsura fiind evident

discreționară.

Împotriva acestei

sancțiuni a formulat cerere de reexaminare, instanța respingând cererea prin

Încheierea din data de 15 aprilie 2010. Respingerea nu este motivată.

Cauza s-a amânat în

continuare, acordându-se de la momentul amendării sale încă trei termene de

judecata: 15 aprilie, 18 mai, 15 iunie.

Consideră că instanța

a fost subiectivă în ceea ce îl privește pentru că:

La termenul din 15

aprilie, doamna avocat L.F. a depus o cerere prin care a înștiințat instanța că

a reziliat contractul de asistență juridică, iar instanța a dispus efectuarea

unei adrese către partea civilă, neluând măsura pe care a luat-o în cazul său,

deși situația era identică ("este o măsură corectă, dar care nu a fost

dispusă în cazul meu").

Instanța a dispus și

amendarea doamnei avocat M., care reprezintă o parte civilă, cu suma de 500 de

RON (de patru ori mai mică față de amenda ce i-a fost aplicată lui) și,

ulterior, a revenit asupra acesteia, admițând cererea de reexaminare.

Nu se poate susține

ca aceste cauze s-ar fi amânat din cauza mea.

Atunci când a lipsit

a făcut-o întotdeauna motivat (concediu și condiții meteo nefavorabile), iar

apoi, tocmai pentru a nu se tergiversa cauza, a asigurat substituirea, prin

d-ra avocat O.M..

Mai mult, a și pus

concluzii pe fond în aceasta cauză, la termenul din 19 nov. 2009, iar instanța

a dispus repunerea cauzelor pe rol pentru lipsa avocaților de la București, a

căror absență a fost înțeleasă tacit de către instanță.

A solicitat a se

observa ca din momentul în care a răspuns în aceste dosare nu a făcut nimic

pentru a tergiversa judecarea cauzei, fiind aproape mereu lipsa de procedura cu

părțile civile, întocmai ca și la termenul la care a fost amendat.Și apelantul

inculpat O.M.N. a formulat motive scrise de apel prin care s-a solicitat :

A. Cu privire la

trimiterea cauzei spre rejudecare - cazuri de nulitate absoluta a hotărârii:

dreptului la apărare

A cerut a se observa

că a solicitat, în apărare, mai multe probe.

Instanța a dispus

respingerea probelor, fără a preciza motivul, suferind astfel o vătămare

(concretizată în condamnare), atât timp cât a fost în imposibilitatea de a-și

proba nevinovăția.

Mai mult, consideră

ca au fost încălcate și disp. art. 6 pct. 3 lit. d) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, cu privire la faptul ca inculpatul are dreptul "să

obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și

martorii acuzării".

Or, în cazul lor,

deși instanța a audiat toți martorii acuzării care au fost prezenți la

judecata, lui i s-a respins audierea celor doi martori pe care i-a propus.

2.1. Respingerea

nemotivată a probelor - încălcarea disp. art. 67 alin. (3) C. proc. pen.

-încălcarea dreptului la un proces echitabil, art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului (cauzele Burg s.a. c. Franța, Suominen c. Finlanda)

În speță sunt

încălcate disp. imperative al art. 67 alin. (3) C. proc. pen. - "admiterea

sau respingerea cererii se face motivat".

După ce a propus

probe în apărare, instanța a prorogat discutarea acestora pentru patru termene

consecutive.

Ulterior, la termenul

din data de 2 iunie 2009, instanța a respins probele.

Aceasta, cu toate ca

reprezentantul parchetului, domnul procuror B.F., a fost de acord cu probele,

în parte.

De asemenea,

instanța, în temeiul art. 63 alin. (2) C. proc. pen., trebuia să aprecieze

asupra fiecărei probe - lucru pe care nu l-a făcut.

Mai mult, potrivit

art. 67 alin. (2) C. proc. pen., "cererea pentru administrarea unei probe

nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă și utilă".

Or, instanța, a

respins probele, fără a se pronunța asupra concludenței sau neconcludenței

acestora.

Se poate vorbi despre

o vătămare concretă a intereselor sale, în condițiile în care, prin respingerea

nemotivată, instanța:

-a dispus condamnarea

la 10 ani închisoare;

-determină ca în

apel, prin formularea eventualelor cereri în apărare, să fie privat de

exercitarea unei căi de atac, prin raportare la motivele de respingere a

probelor;

-nu s-a stabilit, în

concret, valoarea prejudiciului, cu înrăurire determinantă asupra:

•stabilirii

existenței consecințelor deosebit de grave;

•stabilirii

cuantumului despăgubirilor pe latură civilă.

2.2 Instanța, deși a

dispus respingerea tuturor probelor pe care le-a solicitat, a admis o singura

cerere - reaudierea părții civile S.E.

Deși această probă a

fost încuviințată, S.E. nu a mai fost niciodată reaudiat acesta cu toate că:

Instanța l-a audiat

pe S.E. când la dosar era cerere de amânare din parte apărătorului

inculpatului, pe care instanța a admis-o, audiere făcută sub rezerva

reaudierii;

S-a admis reaudierea

acestuia;

S.E. a fost de mai

multe ori în instanță, neputându-se invoca faptul că acesta nu a mai compărut

în fața instanței.

concret, a prejudiciului - încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil.

A solicitat a se

observa că, prin rechizitoriu, se stabilește un prejudiciu într-un cuantum ce

atrage alineatul 5, iar instanța, în mod subiectiv, dispune condamnarea pentru

producerea consecințelor deosebit de grave, fără stabilirea certă a

prejudiciului.

De asemenea, chiar în

pronunțarea pe latură civilă, instanța a reținut alte cuantumuri pentru

societăți față de cele din rechizitoriu, ceea ce, în lipsa unei expertize, îi

produce o noua vătămare.

B. Pe fondul cauzei:

dispună schimbarea încadrării juridice din art. 41 alin. (2) în art. 33 lit. a)

C. pen.:

-nu există aceeași

rezoluție infracțională;

-trebuie ca

inculpatul să prevadă și să cunoască în mod concret împrejurările și

modalitățile de a săvârși faptele;

-sunt relații

comerciale distincte, în condițiile în care nu s-au emis doar file CEC ca

instrumente de plată. Au fost emise și BO și CEC drept garanție, având, în

fapt, trei situații diferite. Rezultă 17 infracțiuni distincte.

dispună schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune, prev. de

art. 215 alin. (3), (4), (5) C. pen. în cea prev. de art. 84 alin. (1), pct. 2

din Legea nr. 59/1934, a cecului.

În cauză sunt

aplicabile dispozițiile imperative ale Deciziei în interesul legii nr. IX din

24 octombrie 2005, care stabilesc că "dacă beneficiarul cecului are

cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii

acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea stabilită de legea

cecului", nefiind în cazul infracțiunii prev. de art. 215 C. pen.

Astfel, a solicitat a

se observa că din probele administrate în cauza, reiese fără echivoc faptul că

reprezentanții părților civile cunoșteau că, în momentul emiterii filelor CEC,

inculpatul nu are disponibil în bancă.

Mai mult, exista

înțelegerea expresă și reciprocă între părți ca inculpatul să primească marfa

de la aceștia, să o prelucreze, să o valorifice, iar din banii obținuți să

achite contravaloarea mărfii inițiale.

De asemenea, reiese

faptul că aceasta era modalitatea de lucru cunoscută de părți, motiv pentru

care termenul de plată era stabilit pentru o perioadă mai lungă de timp, de la

45 de zile în sus și nu în 30, așa cum stabilesc uzanțele comerciale.

încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.

(3), (4), (5) C. pen., în cea prev. de art. 215 alin. (3), (4) C. pen., (fără

alin. 5).

3.1. Trimiterea în

judecată s-a făcut pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (3), (4), (5) C.

pen., vizându-se faptul că prin activitatea sa, inculpatul a săvârșit o faptă

cu consecințe deosebit de grave.

Însă, potrivit

rechizitoriului, inculpatul a achiziționat marfă pentru care a emis instrumente

de plată fără a exista disponibil în cont.

3.2. În cauză nu a

fost efectuată o expertiză contabilă care să stabilească, în concret, valoarea

prejudiciului.

Mai mult, organul de

urmărire penală include ca părți civile, cu unele sume de bani, societăți care

nu se constituie părți.

3.3. Societățile

păgubite se constituie părți civile cu sume ce constau în valoare marfă și

penalități de întârziere, actualizate la nivelul inflației, aceasta în

condițiile în care prejudiciul trebuie să fie cert, asemenea modalitate de

calcul nefiind admisibilă în dreptul penal.

3.4. Mai mult,

prejudiciul nu este concret, el nefiind stabilit de un expert de specialitate.

La dosar nu există nici un calcul primar al acestuia.

Prejudiciul, în

materie penală, trebuie să fie material, efectiv și cert.

Or, în cauza noastră

prejudiciul nu întrunește aceste elemente obligatorii. Pe cale de consecință,

nu se pot reține disp. alin (5).

art. 215 alin. (3), (4) în alin. (3)

- în situațiile în

care au fost emise BO și cecuri drept garanție.

Se află, astfel, în

situația prevăzută de alin. (2).

Subsidiar:

1.dacă instanța va

retine încadrarea din rechizitoriu - o pedeapsă minimă, cu aplic art. 81 C.

pen., deoarece trebuie avută în vedere modalitatea în care se derulau relațiile

comerciale și faptul că inculpatul a încercat să diminueze, cât a fost posibil

la acel moment dat prejudiciul.

Multe societăți nu se

mai constituie părți civile în cauză.

2.dacă instanța ia în

considerare schimbările de încadrare juridică

A.- achitarea -

pentru A. și B., lipsind prejudiciul - art. 11 pct. 2 lit. a) fapta nu există,

pentru că se constituie de două ori părți civile (în ambele dosare), cu toate

că au livrat marfa o singură dată și s-au constituit părți civile în dosar Y1;

B.- achitare pe art.

11 pct. 2 lit. d) - lipsește intenția, pentru toate așa-zisele infracțiuni ce

derivă din contractele de cesiune.

Raționamentul este

acela că lipsește intenția infracțională - ex.: atunci când cineva vrea să

plătească cuiva o creanță, creanță venită de la o altă societate, dar nu s-a

mai putut din motive obiective (incapacitate de plată), nu există intenția

infracțională.

Creanța rămâne către

P1. (prima societate) și este un litigiu eminamente comercial, de recuperare a

unor creanțe, în condițiile în care părțile civile s-au înscris și pe tabloul

creditorilor în dosarul de faliment al părții responsabile civilmente.

Latura civilă a

solicitat să se dispună:

a.lăsarea cauzei

nesoluționate;

b.respingerea

acesteia, având în vedere că;

- A. și B. s-au

constituit părți civile și în celălalt dosar, pentru datorii ce derivă din

aceeași relație comercială;

-se solicită

penalități, lucru imposibil în cauza penală;

-nu este calculat

prejudiciul în mod cert și efectiv, luând în considerare că mai multe contracte

de cesiune au fost anulate în instanța.

Prin Decizia penală

nr. 48 din 1 aprilie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția penală cauze minori și

familie, a dispus următoarele:

În baza art. 369 C.

proc. pen., a luat act de retragerea apelului formulat de apelantul-parte

vătămată S.E., împotriva Sentinței penale nr. 211/D din 22 iunie 2010,

pronunțată în Dosarul nr. 2084/110/2007 al Tribunalului Bacău.

În baza art. 379,

pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de apelantul-avocat

C.D.A., împotriva Încheierii din data de 16 martie 2010, pronunțată în Dosarul

nr. 2084/110/2007 al Tribunalului Bacău, ca nefondat.

În baza art. 379,

pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul-inculpat

O.M.N., împotriva aceleiași sentințe penale, numai cu privire la greșita

obligare a inculpatului la plata sumei de 30.018 RON către partea civilă SC L.

SA Bacău.

În baza art. 373 C.

proc. pen. a extins efectele apelului declarat de inculpat și cu privire la

partea responsabilă civilmente SC P1. SRL Bacău, prin lichidator judiciar SC

I.E. SRL Bacău.

A desființat sentința

penală apelată cu privire la acest aspect.

A reținut cauza spre

rejudecare și în fond.

A înlăturat

dispoziția de obligare a inculpatului și a părții responsabile civilmente SC

P1. SRL Bacău, prin lichidator judiciar SC I.E. SRL Bacău, la plata sumei de

30.018 RON către partea civilă SC L. SA Bacău.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 199,

alin. (2) C. proc. pen. a respins cererea de scutire amendă judiciară formulată

de martorul B.F., ca tardivă.

A constatat că

inculpatul a fost reprezentat de apărător ales.

În baza art. 192,

alin. (2) și (4) C. proc. pen., a obligat apelantul-parte vătămată S.E. și

apelantul-avocat C.D.A. la plata a 100 RON fiecare, cheltuieli judiciare

avansate de stat.

În baza art. 192,

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul

inculpatului au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.D.A. și O.M.N.,

solicitând admiterea recursurilor, astfel cum s-a reținut în practica prezentei

decizii.

Examinând decizia

atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Prin recursul

formulat C.D.A., care a avut calitatea de apărător ales al inculpatului O.M.N.

în cauza dedusă judecății, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii

instanței de fond cu privire la amenda care i-a fost aplicată, anularea

Încheierii de ședință din 16 martie 2010 și exonerarea sa de la plata amenzii

în cuantum de 2.000 RON.

Ulterior, prin

Cererea înregistrată la dosar cu nr. 26383 din 8 august 2011, acesta a

învederat instanței că, în temeiul art. 385

4

coroborat cu art. 369

C. proc. pen., își retrage recursul declarat în cauză întrucât instanța de

fond, între timp, a dispus anularea amenzii și, astfel, recursul pe care l-a

formulat a rămas lipsit de obiect.

Înalta Curte, având

în vedere manifestarea de voință a recurentului, cât și disp. art. 385

4

C. proc. pen. rap. la art. 369 C. proc. pen., va lua act de declarația de

retragere a recursului formulat de C.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 48 din

1 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie.

Cu privire la

recursul formulat de inculpatul O.M.N., cu ocazia dezbaterilor, procurorul a

invocat excepția tardivității recursului, având în vedere că inculpatului i-a

fost comunicată hotărârea la 4 aprilie 2011, iar acesta a declarat recurs la 10

mai 2011.

De asemenea, Înalta

Curte a pus în discuție cererea de repunere în termenul de recurs formulată de

inculpat.

Asupra cererii de

repunere în termenul de recurs de față:

La termenul din 8

decembrie 2011, apărătorul desemnat din oficiu pentru apărarea inculpatului a

solicitat respingerea excepției tardivității recursului, invocată de procuror,

invocând disp. art. 365 C. proc. pen., arătând, totodată, că soluția nu i-a

fost comunicată unde inculpatul locuia efectiv.

Recurentul inculpat a

arătat că nu a avut cunoștință de comunicarea deciziei și a apreciat că nu a

pierdut termenul de recurs.

Având în vedere disp.

art. 385

3

alin. (1) și (3) C. proc. pen. cu referire la art. 364 C.

proc. pen., repunerea în termen operează dacă cel interesat dovedește că

neexercitarea căii de atac a fost cauzată de existența unor cauze temeinice de

împiedicare.

Pentru ca cererea de

repunere în termenul de declarare a recursului să fie admisibilă, trebuie să

fie îndeplinite cumulativ două condiții și anume: să existe o cauză temeinică

de împiedicare asupra căreia apreciază instanța de judecată și cererea de

recurs să fi fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării

pedepsei sau a plății despăgubirilor civile în cauză.

Totodată, se impune

ca inculpatul, în condițiile arătate, să fi fost, totuși, prezent atât la judecată,

cât și la pronunțarea hotărârii.

Din examinarea

actelor dosarului, prin raportare la motivele invocate de inculpat instanța

constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de

textul de lege menționat, în sensul că inculpatul nu a fost prezent nici la

judecată, nici la pronunțarea hotărârii recurate, fiind arestat la data de 12

mai 2011, astfel cum rezultă din Adresa nr. 18177 (DSDRP) din 17 ianuarie 2012

emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor.

Referitor la susținerea

inculpatului în sensul că hotărârea nu i-a fost comunicată unde locuia efectiv,

se constată la dosarul instanței de apel este atașată o cerere a inculpatului

prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru a-și angaja

apărător, indicând adresa de domiciliu, iar la același dosar este atașată

dovada comunicării deciziei atacate la această adresă.

De asemenea, se

constată că la dosar sunt atașate dovezile de comunicare a hotărârii recurate

și la alte adrese ale inculpatului.

Noțiunea de

"cauză temeinică" nu este definită în C. proc. pen., astfel încât

instanța de judecată urmează a aprecia asupra temeiniciei motivelor invocate în

termenul de declarare a recursului împotriva deciziei atacate.

Față de aspectele

menționate, de motivele invocate și de dispozițiile art. 385

3

alin.

(1) și (3) C. proc. pen. cu referire la art. 364 C. proc. pen., constată că

cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de

inculpatul O.M.N. este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

Înalta Curte constată

că excepția tardivității recursului invocată de procuror este întemeiată.

Formularea cererilor

de recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege și

doar în mod excepțional, peste aceste limite, dacă există motive legale ce au

împiedicat exercitarea în termen a dreptului de a ataca o hotărâre.

Potrivit art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu

dispune altfel.

Totodată, în

conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., aplicabile,

potrivit art. 385

3

alin. (2) din același cod, pentru partea care a

lipsit atât de la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de la

comunicarea opiniei de pe dispozitivul hotărârii.

Având în vedere că la

data de 22 martie 2011, când au avut loc dezbaterile la Curtea de Apel Bacău,

recurentul inculpat nu a fost prezent și nici ulterior la pronunțare, i-a fost

comunicată o copie a dispozitivului hotărârii, la data de 4 aprilie 2011.

Așa fiind, termenul

de 10 zile prev. de art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., a început să

curgă de la data de 5 aprilie 2011.

Întrucât recurentul a

declarat recurs abia la data de 11 mai 2011, se constată că exercitarea căii de

atac a recursului s-a făcut în afara termenului de 10 zile în care putea fi

declarat.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prev. art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. va respinge, ca tardiv, recursul

declarat de inculpatul O.M.N. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 1 aprilie

2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de inculpatul O.M.N. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 1

aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie.

Ia act de declarația

de retragere a recursului formulat de C.D.A. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul

inculpat O.M.N. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul

C.D.A. la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - MI