ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3463/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3463/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față
În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 848/F din 5 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosar nr. 9321/121/2010, a fost respinsă cererea inculpatului S.C. privind schimbarea încadrării juridice a faptei penale deduse judecății din infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 respectiv de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.C. la pedeapsa închisorii în cuantum de 10 ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale a închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată (infracțiune comisă în intervalul octombrie 2007 - iulie 2008, respectiv iunie 2008 - iulie 2009).
S-a aplicat inculpatului mai sus menționat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
S-a constatat că inculpatul S.C. este arestat în altă cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul mai sus menționat să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile părților civile următoare prejudiciate prin infracțiune:
- către S.C. E. S.R.L. S. - jud. Sălaj - suma de 40.560 RON;
- către S.C. l. & C. S.R.L. București - suma de 40.577,81 RON precum și dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului;
- către S.C. C. S.R.L. com. Balcani - jud. Bacău - suma de 77.600,26 RON;
- către S.C. A. S.A. Șendreni, jud. Galați - suma de 9.062,74 RON;
- către S.C. R.A.P. S.R.L. Iași - suma de 1.500 RON;
A fost obligat inculpatul S.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A.R.C. S.R.L. Galați la plata, cu același titlu a următoarelor sume către părțile civile după cum urmează:
- către S.C. V.S. S.R.L. București - suma de 84.682 RON.
- către S.C. A. S.R.L. Piatra Neamț - suma de 467.695 RON.
- către S.C. H. S.R.L. Ștefăneștii de Jos - llfov la plata sumei de 43.549,28 RON.
- către partea civilă N.P. la plata sumei de 29.496,60 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul mai sus menționat, în calitate de administrator al. S.C. A.C. S.R.L. Galați, în perioada octombrie 2007 - iulie 2008, respectiv iunie 2008 - iulie 2009, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus în eroare reprezentanții legali a opt societăți comerciale și o persoană fizică de la care a cumpărat diverse mărfuri pentru plata cărora a emis bilete la ordin și file CEC fără acoperire cauzând un prejudiciu în valoare totală de 723.442,86 RON.
Anterior dezbaterilor pe fondul cauzei inculpatul a solicitat prin apărător ales schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa în sensul că față de actele materiale reținute ca fiind săvârșite în detrimentul părților vătămate S.C. C. S.R.L. Bacău, S.C. A. S.A. Șendreni și S.C. R.A.P. S.R.L. Iași este conturată infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și nu infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
De asemenea a arătat inculpatul că în privința celorlalte acte materiale nu sunt conturate elementele laturii subiective ale infracțiunii de înșelăciune atâta timp cât titlurile de valoare lăsate au avut doar rolul de garanție astfel încât se impune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Instanța a respins, ca neîntemeiate, aceste cereri ale inculpatului în cauză nefiind dovedit faptul că vreunul dintre beneficiarii titlurilor emise ar fi avut cunoștință la momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii acestora; de asemenea, în opinia instanței este pe deplin dovedită intenția inculpatului S.C. raportat la activitatea infracțională reținută prin actul de sesizare.
Susținerile inculpatului privind lipsa obligației sale de plată față de părțile civile S.C. I. & C. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. Balcani - jud. Bacău au fost infirmate de probatoriile administrate cauzei.
De asemenea afirmațiile inculpatului S.C., în sensul că nu a avut posibilități să-și achite datoriile întrucât nu a încasat banii de la clienții proprii ori nu s-au realizat anumite lucrări care urmau a-i aduce beneficii importante, nu au putut fi reținute în condițiile în care acesta a obținut în perioada de referință venituri importante în urma derulării relațiilor comerciale cu o serie de alte societăți (S.C. T. S.R.L. Galați, S.C. V. S.R.L. Galați, S.C. S.C. S.R.L. Galați, S. S.A. București), așa cum sunt acestea evidențiate prin declarațiile martorilor S.C.C., C.D., C.C.M., C.I. precum și prin înscrisurile de la dosar urm. pen.).
Față cu cele mai sus reținute, urmare a analizei coroborate a probatoriului administrat, instanța a apreciat ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului în prezenta cauză.
În drept, s-a reținut că fapta reținută în sarcina inculpatului S.C. mai sus descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia s-a pronunțat condamnarea acestuia.
La individualizarea și dozarea sancțiunii aplicată au fost avute în vedere, în mod deosebit, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii deduse judecății - evidențiat prin numărul mare de părți prejudiciate, valoarea ridicată a prejudiciului - precum și elementele care circumstanțiază persoana inculpatului.
Totodată, instanța a avut în vedere ca inculpatul S.C. nu se află la primul conflict cu legea penală, fișa de cazier judiciar a acestuia - dosar - evidențiind trei puneri în mișcare ale acțiunii penale pentru același gen de infracțiune precum și o condamnare pentru o infracțiune similară (Sentința penală nr. 451/2010 a Tribunalului Galați, sentință care nu este însă definitivă așa cum a relevat referatul Biroului Executări Penale aflat la dosar).
Având în vedere conținutul juridic al infracțiunii în discuție - art. 215 alin. (5) C. pen. - corelativ cu dispozițiile art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul S.C. care a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate în sensul că, nu s-au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea de Apel Galați, prin Decizia penală nr. 110 din 11 mai 2012 în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de S.C. împotriva Sentinței penale nr. 848/F din 5 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosar nr. 9321/121/2010 și în consecință:
A fost desființată în parte Sentința penală nr. 848/F din 5 decembrie 2011 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
A fost redusă de la 10 ani închisoare la 6 ani și 7 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
Astfel, instanța de control judiciar a reținut ca la termenul de judecată din data de 11 mai 2012, inculpatul S.C. a solicitat instanței să fie judecat conform dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., referitor la recunoașterea vinovăției cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime și la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.
Instanța constatând că cercetarea judecătorească a fost începută înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, fiind primul termen de judecată la care inculpatul poate formula o astfel de cerere, a admis-o în consecință.
La pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului pentru faptele deduse judecății, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime.
În ceea ce privește cererea inculpatului de aplicare în favoarea sa de circumstanțe, în raport de gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului și de valoarea prejudiciului care nu a fost încă recuperat, Curtea a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Acest lucru rezultă din activitatea infracțională a inculpatului care a comis 9 acte materiale de înșelăciune cauzând un prejudiciu total de 723.442,86 RON care nu a fost acoperit. De asemenea, același lucru rezultă și din persoana inculpatului care mai are o condamnare tot pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune, fiind pusă în mișcare acțiunea penală în trei cauze tot pentru infracțiuni de același gen.
Împotriva deciziei penale sus arătate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul S.C. care au criticat hotărârea pentru netemeinici și nelegalitate, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 din C. proc. pen.
Concluziile reprezentantului Ministrului Public, și poziția adoptată de recurentul inculpat, susținerile apărătorului acestuia, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate pentru considerentele care urmează:
Astfel, Înaltă Curte verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse, constată faptul că instanța de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reținând o corectă situație de fapt.
În cauză prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăției inculpatului.
În mod corect, prima instanță de judecată, și instanța de control judiciar, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., constând în aceea că, inculpatul, în calitate de administrator al S.C. A.C. S.R.L. Galați, în perioada octombrie 2007 - iulie 2008, respectiv iunie 2008 - iulie 2009, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus în eroare reprezentanții legali a opt societăți comerciale și o persoană fizică de la care a cumpărat diverse mărfuri pentru plata cărora a emis bilete la ordin și file CEC fără acoperire cauzând un prejudiciu în valoare totală de 723.442,86 RON.
Înalta Curte constată totodată că în speța dedusă judecății inculpatului i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, toate mijloacele de probă fiind administrate în fața acuzatului, asistat de un apărător, în ședința publică, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeană într-o jurisprudență constantă.
Examinând cauza prin prisma criticii formulată de reprezentantul Ministerului Public privitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, raportat la dispozițiile art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și la limitele pedepsei cu închisoarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., respectiv între 10 și 20 de ani, limitele stabilite prin reducerea cu o treime sunt cuprinse între 6 ani și 8 luni și 13 ani și 4 luni, împrejurare în raport de care pedeapsa de 6 ani și 7 luni închisoare aplicată de instanța de control judiciar apare ca fiind nelegală.
Cu privire la critica formulată de inculpatul, S.C. privitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, Curtea reține ca potrivit art. 72 din C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoanele infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contra el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată, că instanțele nu au respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând inculpatului S.C. pedepse de natură a nu satisface exigențele impuse de art. 52 C. pen.
Potrivit textului de lege invocat, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
Se reține totodată, că în realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situațiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracțiunii și care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei. Deși, în cauză instanța a reținut o conduită bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, nu a constatat că s-ar justifica reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului pedepsei.
Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului apreciază că, față de modalitatea concretă de comitere a faptei, de persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus cu executarea în regim de detenție.
Astfel, Înalta Curte constată că pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității inculpatului, de natură a realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Prin urmare, față de cele învederate, în temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul S.C. împotriva Deciziei penale nr. 110 din 11 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa în parte decizia penală atacată și în parte Sentința penală nr. 848/F din 5 decembrie 2011 a Tribunalului Galați, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului și rejudecând: va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani și 7 luni închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 ind. 1 C. proc. pen., prin reținerea dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., menținând pedeapsa complementară aplicată.
În temeiul art. 192 alin. (3) cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul S.C. împotriva Deciziei penale nr. 110 din 11 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală atacată și în parte Sentința penală nr. 848/F din 5 decembrie 2011 a Tribunalului Galați, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului și rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani și 7 luni închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 ind. 1 C. proc. pen., prin reținerea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., menținând pedeapsa complementară aplicată.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Constată că inculpatul S.C. este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2012.
Procesat de GGC - CL