ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1421/2009

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 165 din 11 aprilie 2008 a Tribunalului Galați s-a dispus condamnarea inculpatului A.D.S. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. a) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 C. pen., art. 34 C. pen., art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului A.D.S. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului A.D.S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive a acestuia de la data de 14 martie 2006, ora 14.00 și până la data de 17 aprilie 2006.

S-a constatat că față de inculpat a fost dispusă măsura obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17 aprilie 2006 și până la 16 mai 2006.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a anulat fila CEC, emisă la data de 03 ianuarie 2006.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 347 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul A.D.S., să plătească părții vătămate/parte civilă SC L.D. SRL București ( în prezent SC L.R. SRL București) suma de 308.478,82 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au obligat pe inculpat să plătească către stat suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt următoarele:

La data de 29 noiembrie 2002 martora B.E. în calitate de asociat unic fondator a înființat SC G. SRL Galați, care a fost înmatriculat la O.R.C. sub nr. J 17/1116/2002 și care avea ca o obiect de activitate comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun. Funcția executivă de administrator a fost atribuită în egală măsură, atât martorei B.E., cât și soțului acesteia, respectiv martorului B.A., ambii având drept de semnătură și de dispoziție asupra contului SC G. SRL., deschis la B.C.R. - Sucursala județului Galați.

În realitate, la sfârșitul anului 2002, martorii B.E. și B.A. au început o afacere de familie, prin amenajarea unui magazin în municipiul Galați, unde comercializau cu amănuntul produse alimentare, băuturi și țigări, activitate care le furniza în mod licit și onest principalele mijloace de subzistență.

Ulterior, prin încheierea actului adițional din data de 10 august 2004, martorul B.A. a obținut și calitatea de asociat, împărțind în mod egal cu martora B.E. cele 20 de părți ale SC G. SRL Galați.

În luna martie 2005, inculpatul A.D.S. le-a propus martorilor B.A. și B.E. cooptarea sa în cadrul SC G. SRL Galați. Inculpatul era rudă apropiată cu martorii și împrumutase anterior de la aceștia suma de 7000 Euro. Astfel, martorii au acceptat propunerea, sperând în primul rând că implicarea inculpatului în firmă îi va oferi posibilitatea să obțină venituri licite, pentru a le restitui suma de bani datorată într-un termen rezonabil.

Acordul de voință al martorilor și al inculpatului s-a concretizat prin încheierea actului adițional din data de 16 martie 2005 și prin modificarea actului constitutiv al SC G. SRL Galați, efectuându-se următoarele operațiuni:martorul B.A. s-a retras din societate și a rămas doar cu funcția de administrator, inculpatul A.D.S. a aderat la societate și a devenit asociat cu 5 părți sociale, martora B.E. a rămas în funcția de administrator și a păstrat calitatea de asociat cu 15 părți sociale. Totodată, prin procesul verbal din data de 22 martie 2005 cei trei stabilesc în mod clar faptul că numai martorii B.E. și B.A., în calitate de administratori, au dreptul să dispună cu privire la contul bancar al SC G. SRL Galați. Cu alte cuvinte, doar martorii aveau drept de semnătură în bancă, așa cum rezultă și din fișa specimenelor de semnătură depusă la B.C.R. Sucursala județului Galați la data de 24 martie 2005.

Profitând de încrederea martorei B.E., la data de 25 aprilie 2005 inculpatul a preluat pe bază de semnătură în fișele de magazie, un carnet cu file CEC barat, un facturier, un chitanțier și un carnet cu avize de însoțire a mărfii. Deoarece nu deținea o funcție executivă în cadrul firmei, inculpatul avea dreptul doar să completeze eventual documentele menționate mai sus, acestea fiind valabile dacă erau semnate de către unul dintre martori, în calitate de administrator. De asemenea, inculpatul nu deținea ștampila firmei și nu avea dreptul și posibilitatea de a o folosi fără consimțământul unuia dintre administratori. Practic, inculpatul avea sarcina de a identifica oportunități de afaceri și de a purta negocieri, fără să poată reprezenta firma în relațiile cu terții, în lipsa unei delegări speciale din partea unuia dintre administratori. în condițiile în care nu avea specimen de semnătură în bancă, în nici un caz inculpatul nu avea dreptul de a semna instrumente de plată, în speță file CEC.

În acest context, inculpatul A.D.S. a hotărât să încalce limitele impuse prin actele constitutive și, comportându-se ca un veritabil administrator cu drepturi depline, să implice SC G. SRL Galați într-o afacere nelegală, în scopul obținerii pentru sine a unor importante sume de ani.

Astfel, în prima jumătate a lunii mai 2005, inculpatul a luat legătura cu martorul T.C. specialist în contracte cârduri la departamentul „exploatare și dezvoltare stații și depozite" al părții vătămate SC L.D. SRL București. Prezentându-se în calitate de asociat și director general al SC G. SRL Galați, inculpatul a încheiat contractul de vânzare - cumpărare carburanți prin utilizarea cârdurilor corporative L. nr. 5319/2005 contract pe care 1-a semnat personal și 1-a ștampilat prin folosirea unei ștampile contrafăcute. Ștampila respectivă nu aparținea SC G. SRL Galați, fiind confecționată nelegal de către inculpat și folosită fără știința martorilor B.A. și B.E.

În baza contractului menționat mai sus, inculpatul a preluat în numele S.C. G. SRL Galați 5(cinci) cârduri corporative L., acestea fiind în realitate instrumentate de evidență a tranzacțiilor efectuate de cumpărător. Practic, folosind cârdurile respective, inculpatul sau o altă persoană împuternicită de acesta, avea posibilitatea ca timp de 15 zile să alimenteze combustibil de la orice stație L. din România, fără să achite prețul la pompă. Abia în a 16-a zi partea vătămată urma să emită factură fiscală către SC G. SRL Galați, care avea obligația să achite contravaloarea în termen de 15 zile de la facturare.

Una dintre clauzele contractuale impunea în sarcina cumpărătorului obligația de a prezenta o scrisoare de garanție bancară sau de a depune într-un cont al părții vătămate o sumă de bani, asupra căreia să se poată dispune în cazul neachitării la termen a facturii scadente. Fără această garanție constituită, reprezentantul părții vătămate nu putea încheia contractul de vânzare - cumpărare prin utilizarea cârdurilor corporative.

În speță, inculpatul a reușit să îndeplinească această condiție convingându-l pe reprezentantul părții vătămate să accepte cu titlu de garanție o filă CEC emisă în alb. Astfel, inculpatul a înmânat martorului T.C. fila CEC, pe care a semnat-o personal la rubrica trăgător(deși nu avea cest drept) și a ștampilat-o cu aceeași ștampilă contrafăcută. Dacă nu ar fi existat fila CEC și dacă inculpatul nu ar fi susținut că reprezenta legal SC G. SRL Galați, partea vătămată prin persoanele împuternicite, nu ar fi acceptat încheierea tranzacției și nu ar fi predat cârdurile corporative.

În perioada 19 mai -14 iulie 2005 inculpatul a utilizat cârdurile corporative, cesionând dreptul de alimentare cu carburanți de la stațiile P.L. din țară, mai multor societăți comerciale.

Astfel, s-au efectuat aprovizionări cu carburanți în valoare totală de 237.748,17 lei (RON), sumă care a fost achitată părții vătămate integral, în tranșe succesive, prin ordine de

plată. Anterior, aceste sume de bani au fost depuse în contul SC G. SRL Galați de către inculpat, care, la rândul său, le încasase de la beneficiarii proprii, cu precădere în numerar. în perioada menționată, partea vătămată a emis facturile fiscale nr. 30809 din 31 mai 2005, 35522 din 15 iunie 2005, 38973 din 30 iunie 2005 și 42089 din 15 iulie 2005 a căror contravaloare a fost achitată integral de către SC G. SRL Galați, prin ordine de plată succesive.

Ulterior, în perioada 17 iulie - 01 august 2005, inculpatul a continuat să valorifice cârdurile corporative, efectuând prin persoane împuternicite alimentări succesive, în valoare totală de 383.978,82 lei (RON), pentru care partea vătămată a emis facturile fiscale nr. 45443 din 31 iulie 2005 și 48.415 din 15 august 2005. Deși a încasat de la beneficiarii proprii contravaloarea cantităților de carburanți, inculpatul nu a mai depus în contul SC G. SRL Galați decât suma de 57.500 lei (RON), bani care au fost virați în două tranșe părți vătămate. Astfel, în perioada menționată SC G. SRL Galați a rămas cu un debit neachitat părții vătămate în sumă totală de 326.478,82 lei (RON).

Având în vedere depășirea plafonului prevăzut pentru cârdurile corporative, precum și neachitarea la termen a ultimelor facturi fiscale, partea vătămată a sistat livrările de carburanți pe numele SC G. SRL Galați. Inculpatul a luat legătura cu martorul T.C. și a încercat fără succes să îl determine să aprobe continuarea livrărilor. Ulterior, inculpatul nu a mai putut fi contactat de către reprezentanții părții vătămate.

În perioada august - decembrie 2005, inculpatul A.D.S. nu a mai efectuat activități comerciale în cadrul SC G. SRL și nu au mai fost rulate sume de bani prin contul bancar. Pentru a împiedica descoperirea fraudei comise, inculpatul i-a convins pe martorii B.E. și B.A. să cesioneze părțile sociale. Inițial a susținut că va prelua firma în numele său, dar ulterior l-a adus pe martorul G.C., punându-i pe martori în fața faptului împlinit. Aceștia au acceptat propunerea întrucât bănuiala că inculpatul a comis unele nereguli prin activitățile efectuate și se temeau că vor fi nevoiți să răspundă pentru fapte despre care nu au avut cunoștință. Astfel, în luna decembrie 2005 s-au întocmit actele de cesiune și de modificare a actului constitutiv, SC G. SRL Galați fiind preluată integral de către martorul G.C. La data de 20 decembrie 2005 s-au predat pe bază de proces verbal toate documentele financiar - contabile, înscrisurile cu regim special, carnetele cu file CEC și ștampilele. Predarea - primirea s-a efectuat în prezența martorilor I.N., D.A.M. și N.N.

Având în vedere că nu au mai reușit să ia legătura cu inculpatul, în luna ianuarie 2006 reprezentanții părții vătămate au completat rubricile filei CEC cu suma de bani datorată de SC G. SRL Galați la care au adăugat penalități de întârziere. Astfel, instrumentul de plată a fost introdus în circuitul bancar pentru suma totală de 383.978,82 lei (RON), fiind refuzat la decontare pentru lipsa de mandat a semnatarului, respectiv semnătura și ștampila nu corespund cu specimenul de bancă.

În cursul urmăririi penale inculpatul A.D.S. a susținut că nu ar fi urmărit inducerea în eroare a reprezentanților părții vătămate, că ar fi acționat permanent cu bună credință, fiind un executant al dispozițiilor date de martorul B.A. De asemenea, inculpatul pretinde că ar fi fost împuternicit de martor să semneze fila CEC și să utilizeze ștampila contrafăcută.

Mai susține inculpatul că neachitarea debitului către partea vătămată s-ar fi datorat exclusiv faptului că nu a încasat la rândul său sumele de bani de la beneficiarii proprii, indicând o societate comercială aflată într-o astfel de situație.

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că susținerile inculpatului nu corespund realității. Astfel, a fost identificat punctul de lucra al SC B.C SRL București, situat în aproprierea magazinului M. din municipiul Galați, unde precizează inculpatul că ar fi comandat martorul B.A. confecționarea ștampilei.

Din adresa nr. 48 din 31 martie 2006 rezultă că această societate comercială nu a confecționat în anul 2005 nici o ștampilă pentru SC G. SRL Galați.

În consecință, având în vedere și declarațiile martorului B.A., este evident faptul că inculpatul s-a ocupat de confecționarea acestei ștampile.

Dacă martorul B.A. ar fi fost de acord ca inculpatul să folosească ștampila societății, atunci, în mod normal, i-ar fi dat una dintre cele două ștampile adevărate sar ar fi comandat confecționarea alteia identice. Așa cum rezultă și din concluziile raportului de constatare grafoscopică, între ștampila adevărată și cea contrafăcută de inculpat există deosebiri esențiale, acestea neputând fi confundate.

De asemenea, a fost identificată și SC W.P. SRL Bod, județul Brașov, firmă la care inculpatul susține că ar fi livrat o parte din marfă achiziționată de la partea vătămată și care nu i-ar fi achitat sumele de bani datorate, punându-l astfel în imposibilitate să își onoreze propriile obligații de plată.

Din verificări rezultă că firma respectivă are un sediu fictiv și a fost înființată în luna octombrie 2005, respectiv după blocarea livrărilor de combustibil de către partea vătămată. In consecință, inculpatul a derulat operațiunile comerciale cu partea vătămată în perioada mai august 2005, iar SC W.P. SRL Bod nu putea achiziționa combustibil în această perioadă, din moment ce a fost înființată abia în luna octombrie 2005.

De altfel, inculpatul a făcut toate eforturile pentru ca firmele beneficiare a cârdurilor corporativ e să nu poată fi identificate în cursul urmăririi penale. Acesta este motivul pentru care s-a realizat preluarea SC G. SRL Galați de către martorul G.C., care, ulterior, a părăsit țara și nu a putut fi audiat în cauză. Firește că nu au mai fost găsite nici documentele contabile ale SC G. SRL Galați. Inițiativa acestei preluări a aparținut cu certitudine inculpatului care l-a adus pe martorul G.C., așa cum rezultă din declarațiile martorilor B.A., I.N., D.A.M. și N.N.

Înscrisurile depuse de inculpat la dosar nu sunt în măsură să îi dovedească nevinovăția. Notificările și adresele către partea vătămată nu sunt însoțite de acte prin care să,se ateste că acestea ar fi fost întocmite în anul 2005 și că ar fi fost transmise reprezentanților părții vătămate, prin fax sau prin serviciul poștal. Dacă avem în vedere și declarația martorului T.C., rezultă că înscrisurile menționate au fost confecționate de inculpat ulterior, pro cauza, fără să reprezinte în realitate o corespondență cu partea vătămată. începând cu luna august 2005, inculpatul a întrerupt orice legătură cu reprezentanții părții vătămate.

De asemenea, împuternicirile care poartă semnătura martorului B.A. au fost depuse doar în copii xerox, situație în care nu se poate efectua o expertiză grafoscopică prin care să se ateste dacă semnătura aparține în realitate administratorului SC G. SRL Galați. La o analiză mai atentă se constată existența unor deosebiri între semnătura de pe înscrisurile depuse de inculpat la dosar și semnătura martorului B.A. din declarațiile date în cauză, precum și semnătura din actele constitutive ale societății.

Deoarece nu poate fi confirmată științific autenticitatea semnăturii, înscrisurile respective nu prezintă relevanță din punct de vedere al probațiunii în cauză. Așa cum rezultă și din declarațiile martorului B.A., acesta l-a împuternicit pe inculpat o singură dată, în vederea încheierii contractului cu partea vătămată.

Toate acestea duc la concluzia că inculpatul A.D.S. a profitat de încrederea martorilor B.E. și B.A., s-a prezentat drept reprezentant legal al SC G. SRL Galați și, prin folosirea unei file CEC falsificate, i-a determinat pe reprezentanții părții vătămat să încheie și să deruleze tranzacția menționată mai sus. Inculpatul a acționat permanent cu intenția de a produce pagube materiale părții vătămate, în scopul obținerii pentru sine a unor importante sume de bani.

Faptele și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă.

- raport de constatare tehnico-științifică nr. 21447 din 24 februarie 2006 întocmit de I.P.J. Galați, Serviciul Criminalistic, din care rezultă că:

- declarațiile martorului T.C., angajat al părții vătămate, care a menționat că în luna mai 2005, s-a prezentat la sediul părții vătămate din București, o persoană care s-a prezentat drept A.D.S., asociat în cadrul SC G. SRL Galați și care s-a arătat interesat de încheierea unui contract de livrare carburant cu plata la termen, contractul fiind apoi perfectat: cu ocazia încheierii contractului, inculpatul a depus ca anexă la contract, statutul SC G. SRL în copie, precum și fila CEC, pe care a semnat-o și ștampilat-o în prezența lui, fiind stipulată în alb la data și sumă; în baza contractului și conform cererii clientului, i s-au emis patru cârduri de alimentare,

- declarațiile martorului B.A. care arată că în cursul lunii martie 2005, la propunerea inculpatului și având în vedere că acesta avea o datorie față de el și soția lui, în valoare de aproximativ 7000 euro, constând într-un împrumut, a fost de acord ca acesta să devină asociat la  SC G. SRL pentru ca prin relațiile comerciale  pe care urma să le desfășoare, acesta să acopere datoria; în aceste condiții i-a cesionat inculpatului 25 părți sociale, iar soției celelalte 25 părți sociale, el păstrând doar calitatea de administrator al societății; inculpatul urma să participe la negocierea contractelor, fără însă a avea drept de semnătură în numele societății, ori de a emite instrumente de plată, în cursul lunii aprilie 2005, la solicitare inculpatului soția martorului respectiv B.E. i-a predat inculpatului un carnet de facturi fiscale, un carnet de avize de însoțire a mărfii,un carnet cu chitanțe fiscale, un carnet cu file CEC, toate aparținând regimului fiscal al SC G. SRL Galați; inculpatul i-a spus că aceste documente îi erau necesare pentru a le putea prezenta la încheierea contractelor, însă 1-a asigurat că nu va completa și nu va emite aceste înscrisuri în numele SC G. SRL; inculpatului nu i-a fost înmânată nici una dintre ștampilele aparținând SC G. SRL; în perioada sfârșitul lunii iulie - începutul lunii august 2005 inculpatul i-a prezentat martorului un înscris, despre care i-a spus că este o împuternicire să încheie contracte, fiindu-i necesară pentru a încheia în contract cu SC L.D. SRL însă nu a citit acel înscris ci doar l-a semnat și ștampilat; ulterior inculpatul i-a adus la cunoștință martorului faptul că a încheiat un contract cu respectiva societate, în baza căruia urma să achiziționeze în numele SC G. SRL, combustibili prin utilizarea unor cârduri; pe parcursul derulării acestei relații comerciale, inculpatul i-a înmânat soției martorului facturile emise de partea vătămată pentru ca acestea să fie înregistrate în contabilitate; despre destinația cantităților de combustibili achiziționate de la partea vătămată, inculpatul a afirmat că au fost vândute către alte societăți comerciale, fără a-i comunica martorului denumirile acestora și fără a-i prezenta documente justificative cu privire la aceste relații comerciale, cu toate că i-a solicitat acest lucru; ulterior, martorul a aflat că societatea SC G. SRL Galați, urma să fie preluată de numitul G.C., ceea ce s-a și întâmplat, acesta fiind un cunoscut de-al inculpatului (f. 178-183 dup; f. 30 dos. inst. 5780/121/2006).

- declarațiile martorei B.E., soția martorului B.A., care menționează că inculpatul este vărul ei și prezintă practic aceeași situație de fapt ca și cea arătată de martorul B.A. (f. 184-190 dosar u.p.; f. 40 Dosar inst. 5780/121/2006);

- declarațiile martorei D.A.M. care arată că la solicitarea lui B.E. a participat ca martor la predarea unor acte și ștampile, acțiune la care au participat și B.A. și B.E., cel care a primit respectivele bunuri fiind G.C. (f. 191,192 dup, f. 51 Dosar inst. 5780/121/2006).

- declarațiile martorei N.N. care arată că a participat ca martor la predarea actelor SC G. SRL Galați, către numitul G.C.; soții B. au realizat predarea, iar inculpatul era și el prezent (f 193, 194 dosar u.p., f. 39 Dosar inst. 5780/121/2006).

- declarațiile martorei I.N., care a participat și ea ca martor la predarea actelor SC G. SRL Galați către numitul G.C. (f. 195, 196 dosar u.p., f. 63 Dosar inst. 5780/121/2006);

- declarațiile martorului P.D. care arară că locuiește în satul B., comuna B., din anul 1981 împreună cu familia; acesta menționează că niciodată nu a înregistrat la ORC Brașov vre-o societate, nu este asociat sau administrator la nici o societate comercială; nu a avut niciodată chiriaș sau vreo persoană care să locuiască la domiciliul lui; nu a înstrăinat niciodată cartea de identitate care i-a fost eliberată la data de 15 septembrie 2005; în legătură cu S C W.P. SRL Bod, precizează că nu a auzit de o asemenea societate și nici nu are cunoștință de existența în comună a unei astfel de societăți; nu cunoaște vreun cetățean cu numele D.F.V. (f. 197 Dosar u.p. 5780/121/2006);

- proces-verbal de confruntare din 04 aprilie 2006, între inculpat și martorul B.A. (f. 198, 199 dup).

- diverse înscrisuri (fila CEC refuzată la plată, copii după acte constitutive privind SC G. SRL Galați, după contract de vânzare-cumpărare carburanți prin utilizarea cârdurilor corporative L., după unele adrese ș.a.).

- inculpatul, prin declarațiile sale prezintă unele aspecte legate de comiterea faptei, respectiv derularea relațiilor comerciale cu partea vătămată, însă arată că partea vătămată a blocat cârdurile în mod nejustificat, iar martorul B.A. i-a solicitat expres să livreze produse agricole către mai multe societăți comerciale care însă nu au mai făcut plățile, ajungându-se astfel la blocaj:; inculpatul precizează că fila CEC, barată, a fost lăsată drept garanție părții vătămate, nu putea

fi

introdusă la plată de către partea vătămată, întrucât în contract se menționa expres că plățile se fac prin ordin de plată la data scadenței facturii (f. 58-69 dosar u.p.; f. 28;29 dos. ins.).

În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o sub următoarele aspecte:

- în cauză nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie precum și dispozițiile privind competența organului de urmărire penală întrucât comisarul șef P.G., care a instrumentat dosarul de urmărire penală, nu are ordin de numire ca ofițer al poliției judiciare de la M.I. ci de la Inspectoratul General al Poliției Române iar acest ordin nu a fost publicat în M. Of.;

- în mod greșit s-a reținut că încadrarea juridică a faptei comise de inculpat este aceea „înșelăciune” pentru că în cauză erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 59/1934;

- în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de „înșelăciune” respectiv „fals în înscrisuri sub semnătură privată” deoarece inculpatul nu a acționat cu intenția de a induce în eroare pe partea vătămată și a semnat fila CEC cu împuternicirea administratorului SC G. SRL Galați.

Examinând sentința supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei corecte aprecieri a materialului probator administrat în cauză, în mod justificat reținându-se situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului A.D.S.

În ceea ce privește criticile concrete formulate de inculpatul apelant Curtea a reținut următoarele:

fi

fost numit ca organ de cercetare la poliției judiciare cu respectarea prevederilor art. 201 al. 3 Cod pr. penală este tardiv invocată.

Astfel potrivit art. 332 alin. (1) C. proc. pen. intitulat „

Restituirea pentru refacerea urmăririi penale” - „ Când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare”.

Cum excepția mai sus arătată a fost invocată abia în apel, și nu cel târziu cu ocazia terminării cercetării judecătorești în fața primei instanțe, Curtea a constatat că aceasta este tardivă și nu mai poate produce efectul vizat de inculpat, chiar în ipoteza constatării faptului că organul de cercetare penală nu era competent să efectueze în cauză acte de urmărire penală.

Este de remarcat totodată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la desesizare și restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale pe motiv de nerespectare a dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei întrucât acestea se referă la activitatea procurorului (de vreme ce alineatul 1 vizează organele de cercetare penală) iar în cauză activitatea de supraveghere a urmăririi penale a fost efectuată de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, competent potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

fi

primit favorabil.

În acest sens Curtea a reținut că situația premisă a reținerii infracțiunii mai sus arătate o constituie emiterea unei file CEC valabile ori în cauză s-a făcut dovada că inculpatul nu era abilitat să emită file CEC în numele SC G. SRL Galați, întrucât nu avea drept de semnătură în bancă și nu deținea ștampila originală a firmei, situație ce exclude incidența textului de lege invocat de inculpat.

Așa fiind, văzând și Decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, din considerentele căreia rezultă că pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este necesar ca autorul să fi emis filele cec fără intenția de a înșela pe beneficiar și fără a urmări obținerea unui folos material injust, Curtea a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor inculpatului de către prima instanță este corectă și nu se impune schimbarea acesteia astfel cum s-a solicitat în motivele de apel.

În concret Curtea a reținut că inculpatul, fost director la SC M. SA Galați și având o mare experiență în afaceri, i-a convins pe soții B.A. și B.E., ce administrau o mică firmă care se ocupa de comerțul cu amănuntul de produse alimentare, să se asocieze și să desfășoare relații comerciale care să conducă la obținerea unor profituri din care inculpatul urma să-și achite o datorie mai veche către cei doi soți.

Este adevărat că inculpatul a primit de la B.A. o parte din documentele firmei, inclusiv un carnet de cecuri, însă aceste acte i-au fost date la solicitarea sa, susținând că îi sunt necesare pentru a le prezenta la încheierea contractelor, iar inculpatul a dat asigurări că nu va completa și nu va emite înscrisuri în numele SC G. SRL Galați aspect ce rezultă și din împrejurarea că inculpatul nu a primit drept de semnătură în bancă și nici nu a primit ștampila societății, procurându-și pe căi ilicite o astfel de ștampilă.

Referitor la relația cu partea vătămată SC L.D. SRL București inculpatul a susținut că avut acceptul lui B.A. pentru derularea acesteia, însă acest aspect nu îl poate exonera de răspundere penală câtă vreme din proprie inițiativă a semnat fila CEC înmânată părții vătămate și a aplicat o altă ștampilă decât cea originală pe această filă CEC, ceea ce a făcut ca respectivul instrument de plată să fie de la bun început inutilizabil potrivit destinației sale.

Tot astfel, faptul că inculpatul a achitat o parte din sumele datorate părții vătămate sau împrejurarea că fila CEC trebuia să asigure plata doar în ipoteza neachitării carburantului ridicat în baza cârdurilor corporative primite de la partea vătămată nu pot înlătura reținerea vinovăției inculpatului sub aspectul infracțiunii de „înșelăciune” pentru că acesta a indus în eroare pe partea vătămată prin emiterea unei file CEC nevalabile, a achitat inițial unele sume drept preț al combustibilului după care, a sistat plățile cunoscând că fila CEC emisă nu poate fi valorificată de partea vătămată.

Față de cele mai sus arătate Curtea a apreciat că în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și a dispus condamnarea acestuia la pedepse al căror cuantum reflectă pe deplin criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Curtea a constatat că prin hotărârea instanței de fond s-a dispus față de inculpatul A.D.S., atât ca pedeapsă accesorie cât și ca pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a alege deși această pedeapsă nu era necesară față de natura infracțiunilor comise astfel că restrângerea acestui drept nu este justificată de un interes legitim.

Curtea de Apel Galați - Secția penală, prin decizia penală nr. 165/A din 18 decembrie 2008, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a

admis apelul declarat de inculpatul A.D.S.,

împotriva sentinței penale nr. 165 din 11 aprilie 2008 a Tribunalul Galați, pronunțată în Dosarul nr. 7218/121/2007.

A desființat în parte sentința penală nr. 165 din 11 aprilie  2008 a Tribunalului Galați sub aspectul laturii penale a cauzei și în rejudecare:

A modificat dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii și a pedepsei complementare față de inculpatul A.D.S.,

în sensul interzicerii doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza Il-a și lit. b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 14 martie 2006 până la 17 aprilie 2006.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul A.D.S.

Prin motivele scrise de recurs, inculpatul a reiterat de apel, invocând în drept cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 1, 2, 17 C. proc. pen.

Apărătorul ales al inculpatului a învederat că nu se poate prezenta la termenul stabilit pentru dezbaterea recursului, (fiind plecat în Spania pentru a-l asista pe recurent într-o cauză a acestuia ) și a solicitat ca motivele de recurs să fie susținute de apărătorul care va fi desemnat din oficiu.

Apărătorul desemnat din oficiu a susținut și motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele  invocate de inculpatul A.D.S. cât și a cazurilor menționate Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluțiile instanței de fond și a celei de apel, fiind legale și temeinice.

Cu privire la criticile aduse de inculpat hotărârilor pronunțate în cauză, Înalta Curte își însușește motivarea instanței de fond împrejurare în raport cu care nu va mai relua considerentele care au fost anterior redate în extenso.

Înalta Curte constată că pe baza probelor administrate a fost reținută corect situația de fapt, anterior descrisă, care a fost încadrată corespunzător și în drept.

Astfel, fapta

inculpatului A.D.S. care, în calitate de asociat la SC G. SRL Galați, a folosit o filă CEC semnată și ștampilată în fals, inducând în eroare pe partea vătămată SC L.D. SRL București (în prezent SC L.R. SRL București), cu ocazia derulării unui contract comercial, având ca obiect vânzarea - cumpărarea de combustibil, prin utilizarea cârdurilor corporative, creând în această modalitate un prejudiciu în valoare totală de 308.478,82 lei RON (conform adresei nr. X din 17 martie  2006 f. 7 d.u.p.) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Fapta inculpatului A.D.S. care a completat, respectiv semnat și ștampilat în fals, fila CEC, (nu avea dreptul să semneze fila CEC întrucât nu avea specimen de semnătură în bancă, a aplicat impresiune pe fila CEC cu o ștampilă fără ca inculpatul să aibă dreptul de a confecționa respectiva ștampilă), întrunește elementele constitutive al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.

Apărările inculpatului în sensul că nu a avut intenția de a o induce în eroare pe partea vătămată, fila CEC fiind lăsată drept garanție și nu pentru a

fi

introdusă la plată, iar martorul B.A. l-a băgat practic într-un blocaj financiar prin solicitarea de a vinde niște produse agricole la niște societăți care nu au mai făcut plățile aferente - nu au putut

fi

primite de instanța întrucât nu au fost dovedite în cauză cu nici un mijloc de probă și nici nu sunt credibile.

Cecul este un instrument de plată și nu de garantare a unor obligații, iar completarea în fals a acestuia și lăsarea acestui înscris părții vătămate, denotă intenția clară a inculpatului de a o induce în eroare pe partea vătămată.

Această intenție de inducere în eroare rezultă și din faptul că inițial inculpatul a achitat unele facturi cu sume mici, iar dintr-o dată, a făcut alimentari cu combustibil de o valoare foarte mare și nu a mai achitat valoarea facturilor.

Referitor la faptul că martorul B.A. i-a spus inculpatului să vândă anumite produse agricole la unele societății comerciale care nu au mai plătit, instanța apreciază că aceste susțineri sunt neprobate, martorul nerecunoscând acest lucru, sunt necredibile, întrucât inculpatul nu a indicat toate aceste societăți, persoanele cu care a făcut afacerile, date de identificare ale acestora, iar ulterior a cesionat societatea SC G. SRL Galați lui G.C., fără a se mai putea face verificări în contabilitate, întrucât acesta a plecat din țară.

De asemenea, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate  inculpatului au fost corect individualizate în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv natura și gradul de pericol social concret al infracțiunilor, modul de acționare și împrejurările comiterii acestora (anterior descrise), urmările socialmente periculoase ale faptelor care au constat în crearea unui prejudiciu mare, care nu a fost acoperit nici în prezent, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar, a avut un comportament corespunzător în familie și societate anterior comiterii faptelor, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, în pofida probelor care demonstrează vinovăția sa și, deși a fost legal citat nu s-a mai prezentat în instanță.

Înalta Curte, apreciază că pedepsele aplicate inculpatului, corespund, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D.S. împotriva Deciziei penale nr. 165 din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2009.