ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2349/2012

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2349/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 368/F din 04 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 48077/3/2009, în baza art. 215 alin. (1)-(3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.G.L. la pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată de 11 ani închisoare prevenția de la data de 12 august 2009 la data de 17 martie 2010.

În baza art. 215 alin. (1)-(3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.G. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare prevenția de la data de 12 august 2009 la data de 17 martie 2010.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. s-a dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de inculpați cu privire la autoturismele înmatriculate.

S-a dispus restituirea către SC E.S. SA Madrid, cu sediul în Spania, Avda. De Partenon, Madrid, a autoturismului.

S-a dispus restituirea către SC E.C.A.R.A.G.M.B.H. SA, cu sediul în Germania, a autoturismului.

S-a dispus restituirea către SC A.S. SA, cu sediul în Spania, Barcelona, a autoturismului.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul V.G.L. suma de 22.000 euro, reprezentând prețul autoturismului vândut părții vătămate Ș.I. și suma de 76.500 lei, reprezentând parte din prețul autoturismului vândut numitului R.S.L.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ. a obligat, în solidar, pe inculpații V.G.L. și G.G. la plata de despăgubiri civile, după cum urmează: 38.000 euro către partea civilă N.I.; 28.000 euro către părțile civile B.M. și D.C.G.; 51.000 euro către partea civilă D.S.M.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ. a obligat pe inculpatul G.G. la plata sumei de 25.000 euro, despăgubiri civile către partea civilă C.M.V.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ. a obligat pe inculpatul V.G.L. la plata sumei de 100.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.D.; 48.000 euro către partea civilă D.S.M. (în plus peste suma de 51.000 euro la care inculpatul a fost obligat în solidar cu G.G.); 7.000 lei către partea vătămată C.C.; 66.341 lei către SC M.A.S. SRL.

A respins, ca neîntemeiate, celelalte pretenții ale SC M.A.S. SRL.

S-a luat act că părțile vătămate Ș.I. și R.S.L. au renunțat la cererile de constituire ca parte civilă.

S-a dispus instituirea unui sechestru asigurător și ridicarea, în vederea restituirii către persoanele îndreptățite, a următoarelor bunuri: autoturismele aflate în custodia părții vătămate NI.; autoturismul aflat în custodia părții vătămate B.M. C.ia; autoturismele aflate în custodia părții vătămate D.S.M.;autoturismul în custodia părții vătămate Ș.I.; autoturismul aflat în custodia părții vătămate C.M.V.

S-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului V.G.L. până la concurența sumei de 165.000 euro și 173.341 lei.

S-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului G.G. până la concurența sumei de 142.000 euro.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpații V.G.L. și G.G. la plata a câte 16.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal.

Analizând ansamblul materialului probatoriu administrat în ambele faze ale procesului penal, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Într-o zi a lunii mai - iunie 2008, inculpatul G.G. a întrebat pe partea vătămată N.I., pe care o cunoștea din anul 2005 și despre care știa că dispune de o sumă importantă de bani din vânzarea unui teren, dacă nu dorește să cumpere un autoturismul aparținând inculpatului V.G.L., autoturism despre care ambii inculpați cunoșteau că provine din săvârșirea unei infracțiunii.

Ulterior, partea vătămată N.I. a mers la locuința inculpatului V.G.L., care i-a propus să cumpere cu suma de 9000 euro un autoturism, cu care partea vătămată se întorsese din municipiul Cluj - Napoca la solicitarea inculpatului, iar autoturismul cu suma de 18.000 euro, taxa de primă înmatriculare fiind inclusă, propunere cu care partea vătămată a fost de acord.

Partea vătămată a primit cele două autoturisme și a plătit un avans de 7.000 euro, stabilindu-se ca restul de bani să fie remiși în mai multe tranșe până la înmatricularea autoturismelor pe numele părții vătămate.

După o perioadă de timp, ce nu se poate stabili cu precizie, partea vătămată N.I., însoțit de inculpatul G.G., a mers la locuința inculpatului V.G.L., unde acesta din urmă i-a propus să cumpere un autoturism, aflat în curtea imobilului, despre care ambii inculpați cunoșteau că are o proveniență ilicită. Întrucât și-a manifestat interesul de a achiziționa și acest autoturism, inculpatul V.G.L. a fost de acord ca partea vătămată N.I. să-i restituie autoturismul 5, primind în schimb acestuia un autoturism. În plus, partea vătămată urma să plătească inculpatului diferența de 11.000 euro până la concurența sumei de 20.000 euro, la cât evaluaseră de comun acord autoturismul.

După circa o lună de zile de la achiziționarea autoturismului, inculpatul G.G. a adus părții vătămate N.I. actele și plăcuțele de înmatriculare a autoturismului pe numele acestuia din urmă.

După o altă perioadă de circa o lună, partea vătămată a primit de la inculpatul G.G. cartea de identitate, certificatul de înmatriculare și plăcuțele de înmatriculare ale autoturismului, toate acestea figurând pe numele SC B.C. SRL Fiind întrebat de partea vătămată despre această situație, inculpatul G.G. i-a dat asigurări că va vorbi cu inculpatul V.G.L. despre situația creată.

Tribunalul a reținut că, deși a achitat integral prețul de 18.000 euro, respectiv 20.000 euro, partea vătămată nu a încheiat acte de vânzare-cumpărare pentru niciunul din cele două autovehicule preluate de la inculpatul V.G.L., nu s-a prezentat la R.A.R. pentru eliberarea certificatului de autenticitate, la administrația financiară pentru luarea în evidență a autoturismelor sau la serviciul de înmatriculări al poliției pentru cartea de identitate, certificatul și plăcuțele de înmatriculare. De asemenea, partea vătămată nu a semnat și nu a împuternicit o altă persoană să îl reprezinte și să semneze în numele său actele necesare înmatriculării acestor două autoturisme.

Din probele și verificările efectuate în cauză a rezultat că autovehiculul a fost înmatriculat anterior cu acte false pe numele societății SC T.I. SRL, apoi pe numele părții vătămate, iar autoturismul, a fost înmatriculat cu acte false pe numele SC B.C. SRL.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 06 iulie 2009 al D.G.P. a Municipiului București - Serviciul Criminalistic s-a stabilit că seria autoturismului a fost modificată la nivelul a 5 caractere, seria originală relevată de constatarea specialiștilor.

Din relațiile furnizate, a rezultat că SC SC A.B. SRL nu a importat și nu a comercializat niciodată autoturismul către SC B.C. SRL.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 06 iulie 2009 al D.G.P. a Municipiului București - Serviciul Criminalistic s-a stabilit că seria autoturismului a fost modificată la nivelul a 4 cifre.

Mai mult, din verificările efectuate a rezultat că R.A.R. nu a eliberat cartea de identitate pentru autovehiculul, cartea de identitate utilizată pentru acest autoturism este falsă, ea aparținând unui autoturism.

Tribunalul a reținut că partea vătămată nu a putut face dovada primirii de la inculpați a actului de identitate al autoturismului, deși acesta a arătat în declarațiile date în cursul urmăririi penale că actele mașinii i-au fost predate.

În plus, Tribunalul a constatat că partea vătămată a cumpărat cele două autoturisme la prețuri cu mult sub prețurile de pe piață la acel moment, un autoturism fabricat în anul 2005, cum este cel în speță, având și în prezent o valoare de piață de peste 18.000 euro - prețul de nou a unui astfel de autoturism fiind de peste 60.000 euro.

Neverificarea și nereținerea actelor de proveniență ale celor două autoturisme W, pentru a vedea dacă inculpatul este îndrituit să le vândă, neîncheierea unor înscrisuri care să materializeze vânzarea - cumpărarea, încheierea actului de vânzare cumpărare (în sensul de negotium iuris), în contextul în care partea vătămată a primit o singură cheie pentru autoturismului și doar o cheie funcțională pentru autovehiculul, cumpărarea de către partea vătămată și a autoturismului, deși, nici după o perioadă însemnată, autoturismul nu fusese înmatriculat pe numele său, încrederea oarbă a părții vătămate în inculpatul G.G., care îl însoțea de fiecare dată când se întâlnea cu inculpatul V.G.L. și îi dădea asigurări că totul este în regulă și că se va rezolva cu înmatricularea pe numele său a autovehiculului, plata unor sume de bani mici (18.000, respectiv 20.000 euro) pentru dobândirea unor autoturisme de lux cu o valoare de circulație mult mai mare, toate acestea relevă ușurătatea și neglijența părții vătămate și cumpărarea pe risc a celor două autovehicule.

Tribunalul a reținut că cu minime diligențe partea vătămată putea verifica, iar după ce constata că nu există nici un impediment, putea înmatricula pe numele său cele două autoturisme, dacă ar fi solicitat și ar fi primit actele de proveniență ale acestora. Acceptarea cumpărării autoturismelor în orice condiții, lipsa oricăror verificări temeinice ale actelor de proveniență și elementelor de identificare ale mașinilor, inclusiv prin serviciile unui dealer autorizat al producătorului, în condițiile în care seria de șasiu poansonată pe amortizorul dreapta față al autovehiculului prezenta denivelări în plan, seria de șasiu poansonată pe amortizorul dreapta față al autovehiculului nu era acoperit cu grund sau vopsea, ci cu oxizi de fier, ceea ce trebuia să ridice serioase dubii, relevă o dată în plus neglijența părții vătămate N.I., care nu a putut întemeia buna-credință necesară dobândirii proprietății.

Situația de fapt mai sus descrisă a fost dovedită de materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul judecății, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate N.I. date în ambele faze ale procesului penal; procesele verbale de recunoaștere de către partea vătămată a celor doi inculpați de pe planșe foto; proces verbal de verificare a autoturismului în baza de date a Interpolului din care a rezultat că acest autoturism figurează ca furat din Italia la data de 14 martie 2006; adresa R.A.R., din care a rezultat că această instituție nu a eliberat cartea de identitate pentru autovehiculul, cartea de identitate utilizată aparținând unui autoturism; proces-verbal de depistare a autoturismului în posesia părții vătămate N.I.; proces-verbal de ridicare a autoturismului; fișa de identificare a autoturismului în B.C.N.A.B.D. privind Evidența Persoanelor din România, din care a rezultat că autoturismul a fost înmatriculat la data de 11 septembrie 2008 pe numele părții vătămate N.I.; dosarul de înmatriculare a autoturismului, în original, conținând fișa de înmatriculare a autoturismului pe numele părții vătămate N.I., cererea de înmatriculare, o chitanță C.E.C. și o chitanță a Consiliului Local Buftea pe numele părții vătămate, semnăturile nefiind executate de acesta; fotocopia cărții de identitate a părții vătămate; factura fiscală falsificată potrivit căreia SC T.I. SRL ar fi înstrăinat către N.I. autoturismul contra sumei de 64.749,99 lei; fotocopia cărții de identitate a vehiculului falsificată conform căreia autoturismul ar fi aparținut SC T.I. SRL; certificatul de înmatriculare a autoturismului falsificat pe numele SC T.I. SRL, certificat de autenticitate al R.A.R. falsificat; fișa de înmatriculare falsificată a autoturismului pe numele SC T.I. SRL; cererea falsificată purtând data de 20 februarie 2008, formulată pe numele reprezentanților SC T.I. SRL, prin care s-a solicitat înmatricularea autoturismului; asigurarea de răspunderea civilă auto, chitanțe și recipise pe numele SC T.I. SRL; delegația falsificată potrivit căreia reprezentanții SC T.I. SRL ar fi împuternicit pe numitul Z.C. Costel să reprezinte societatea în fața autorităților statului cu ocazia înmatriculării autoturismului; fotocopia cărții de identitate pe numele Z.C. Costel; factura falsificată pretins emisă de Automobile Bavaria, din 06 noiembrie 2007, din care a rezultat că autoturismul, cu seria modificată, a fost vândut SC P.A. SRL; factura falsă din 17 ianuarie 2008, din care a rezultat că SC P.A. SRL ar fi vândut același autoturism, cu seria modificată, către SC T.I. SRL; fotocopia fișei de înmatriculare inițială a autoturismului, conținând de asemenea seria modificată; certificatul de înregistrare al SC T.I. SRL; proces verbal de cercetare la fața locului din 19 iunie 2009, din care rezultă că autoturismul a fost descoperit în parcarea blocului în care locuiește partea vătămată ; planșa foto întocmită cu ocazia cercetării; raportul de constatare tehnico-științifică din 06 iulie 2009 al D.G.P. a Municipiului București - Serviciul Criminalistic; declarațiile martorului B.D.C., administratorul SC T.I. SRL, care a arătat că societatea comercială în cauză nu a avut în proprietate sau în posesie nici un autoturism, iar în 2005 a intrat în lichidare judiciară. Cu privire la factura fiscală, pretins emisă de SC T.I. SRL către N.I., a arătat că nu aparține acestei persoane juridice, semnăturile și ștampilele aplicate fiind false. Martorul a arătat că nu-și poate explica în ce împrejurări a fost emisă delegația societății pentru Z.C., pe care nu îl cunoaște, și nici nu știe cum a fost înmatriculat acest autoturism pe numele SC T.I. SRL; declarația martorului Z.C., din care a rezultat că la sfârșitul lunii noiembrie 2008 a pierdut cartea de identitate, iar în februarie 2009 a solicitat și obținut un nou document de identitate. Martorul a arătat că nu are nici o legătură cu SC T.I. SRL, nu a fost niciodată delegatul acestei societăți comerciale, nu a solicitat înmatricularea autoturismului, iar fotografia aplicată pe actul său de identitate, aflat în fotocopie în dosarul de înmatriculare, nu îl reprezintă, corespunzând numai datele; fișa de evidență a martorului Z.C., din care a rezultat că pe fotocopia cărții de identitate prezentată serviciului de înmatriculări a fost aplicată o altă fotografie decât aceea a titularului; proces verbal de verificare a autoturismului, în baza de date a Interpol, rezultând că autoturismul figurează ca furat, la data de 13 mai 2007, din Spania, unde rula cu numărul de înmatriculare; procesul verbal de identificare a reprezentantei SC B.C. SRL, martora N.O.I., scriptele de comparație cu semnătura acestei martore și ștampila societății; fotocopia cărții de identitate a martorei N.O.I.; fotocopia certificatului de înregistrare al SC B.C. SRL; fotocopia a unei comunicări a Serviciului Poliției Rutiere Ilfov către SC B.C. SRL, din care a rezultat că autoturismul, în data de 21 februarie 2009, orele 00:54, a rulat în localitatea Ciolpani cu viteza de 104 Km la oră; declarațiile martorei N.O.I., din care a rezultat că niciodată societatea comercială ori asociații acesteia nu au deținut un asemenea autoturism și nu își poate explica modalitatea în care autoturismul în litigiu a fost înregistrat pe societatea comercială pe care o reprezintă. Martora a mai arătat că scrisul și semnăturile care ar proveni de la reprezentanții SC B.C. SRL sunt false, ștampila societății este falsă, delegația societății către numitul M.R.D. este falsă și nu știe cine este această persoană, toate cele 4 ștampile ale SC B.C. SRL sunt în posesia ei și nu îi cunoaște pe inculpați; comunicarea autorităților spaniole, prin Biroul Național Interpol, din care a rezultat că autoturismul a fost furat la data de 13 mai 2007 din Barcelona, Spania, aparținând SC C. SA; adresa R.A.R. din 30 aprilie 2009, potrivit căreia această instituție nu a eliberat carte de identitate a vehiculului pentru autoturismul, (serie falsă), cartea de identitate, aparținând în realitate unui motociclu; proces verbal de verificare din data de 23 ianuarie 2009, din care a rezultat că seria poansonată pe motorul autoturismului nu există în realitate, neaparținând vreunui vehicul; proces verbal de depistare din data de 19 iunie 2009, rezultând că autoturismul era parcat în fața blocului în care locuiește partea vătămată, iar cu ocazia prezentării, partea vătămată a remis organelor de poliție cartea de identitate a vehiculului și certificatul de înmatriculare, din care a rezultat că autoturismul este proprietatea SC B.C. SRL; fișa autoturismului din care a rezultat că SC B.C. SRL ar fi fost primul proprietar al autoturismului, fiind înmatriculat la data de 29 septembrie 2008; proces verbal de ridicare a autoturismului; raportul de constatare tehnico-științifică din 06 iulie 2009; proces verbal de cercetare la fața locului, din data de 19 iunie 2009, din care a rezultat că seriile menționate în actele autoturismului și pe motorul acestuia nu corespund și planșa foto întocmită cu această ocazie; adresa Automobile Bavaria din 18 iunie 2009, din care a rezultat că această societate comercială nu a comercializat niciodată autoturismul nici către SC B.C. SRL nici către o altă persoană și că factura din 18 iunie 2008 nu există în contabilitatea Automobile Bavaria, nefiind emisă de această societate; dosarul de înmatriculare al autoturismului conținând fișa de înmatriculare a autovehiculului, potrivit căreia pentru prima dată autoturismul a fost înmatriculat pe SC B.C. SRL cu seria de șasiu falsă; cererea pretins formulată de SC B.C. SRL la data de 30 septembrie 2008, prin care s-a solicitat înmatricularea autoturismului în cauză; asigurarea de răspunderea civilă auto, diferite ordine de plată și recipise C.E.C. pe numele SC B.C. SRL privind plata taxelor necesare înmatriculării autoturismului; factura falsă din 18 iunie 2008 pretins emisă de Automobile Bavaria către SC B.C. SRL privind autoturismul; delegația falsă prin care SC B.C. SRL l-ar fi împuternicit pe M.R.D. să o reprezinte la înmatricularea autoturismului în litigiu; fotocopia cărții de identitate a numitului M.R.D.; cartea de identitate a vehiculului pe numele SC B.C. SRL având mențiunea falsă că ar proveni de la Automobile Bavaria; certificatul de înmatriculare fals; declarația martorului M.R.D., din care a rezultat că nu cunoaște împrejurările în care a fost întocmită delegația pe numele său și nu știe nimic de SC B.C. SRL; parțial declarațiile inculpatului G.G. care recunoscut că a intermediat vânzarea de către inculpatul V.G.L. a autoturismului către partea vătămată N.I.

Tribunalul nu a primit apărările inculpatului V.G.L. că cele două autoturisme au fost cumpărate de către partea vătămată din târgul Vitan de la o persoană necunoscută, declarațiile acestui inculpat fiind infirmate de cele ale părții vătămate și ale inculpatului G.G., care a arătat că inculpatul V.G.L. a vândut cele două autoturisme către partea vătămată pentru suma de circa 40.000 euro. Lipsa oricăror relații de dușmănie între inculpatul V.G.L. și partea vătămată a fost susținută de realitatea declarațiilor părții vătămate, care îl indică în mod constant și fără ezitare pe acest inculpat ca vânzător al celor două autoturisme.

În ceea ce privește susținerile inculpatului G.G. că nu ar fi implicat în niciun fel în săvârșirea faptelor mai sus expuse, Tribunalul le-a înlăturat întrucât nu sunt susținute de niciuna din probele administrate în cauză. Tribunalul a reținut că însuși inculpatul G.G. a susținut că a intermediat vânzarea autoturismului către partea vătămată, a adus părții vătămate actele și plăcuțele de înmatriculare ale mașinilor și că pentru clienții furnizați coinculpatului V.G.L. primea un comision, fiind foarte probabil să fi primit bani și pentru cele două autoturisme cumpărate de partea vătămată. Or aceste declarații ale inculpatului s-au coroborat cu cele ale părții vătămate care a arătat că inculpatul G. i-a propus să cumpere un autoturism de la coinculpatul V.G.L., a însoțit pe partea vătămată la toate întâlnirile cu acest din urmă inculpat, a contribuit la menținerea în eroare a părții vătămate, profitând de încrederea pe care acesta o avea în el, inculpatul G. aducându-i actele și plăcuțele de înmatriculare ale celor două mașini.

În ceea ce privește cunoașterea de către inculpați a provenienței ilicite a celor două autoturisme, Tribunalul a expus pe larg această împrejurare după redarea întregii situații de fapt deduse judecății.

În urma discuțiilor, partea vătămată a căzut de acord cu inculpatul G.G. asupra unui preț de 28.000 euro, achitat acestui inculpat. La plata prețului, partea vătămată a primit autoturismul, un rând de chei și certificatul de înmatriculare, urmând ca în cel mai scurt timp să primească și cartea de identitate a autovehiculului, precum și factura de achiziție, având în vedere faptul că autoturismul era înmatriculat pe numele unei persoane juridice.

Cu această ocazie, partea vătămată D.C.G. i-a cerut inculpatului G.G. să înmatriculeze autoturismul în cauză pe numele prietenei sale, partea vătămată B.M. C.ia, prețul de 28.000 euro fiind plătit de cei doi - 18.000 euro de partea vătămată B.M. C.ia și 10.000 euro de partea vătămată D.C.G.

Ulterior, partea vătămată B.M.C. s-a întâlnit cu inculpatul V.G.L., în zona Colentina, primind de la acesta o factură fiscală, din care a rezultat că vânzător este SC R.S.F.C.P. SRL, odată cu factura fiindu-i remisă părții vătămate și cartea de identitate a autovehiculului.

Autoturismul în cauză a fost folosit de partea vătămată B.M.C., până în data de 09 iunie 2009, când i-a fost ridicat de organele de poliție, aflând cu această ocazie că figurează ca fiind furat din Germania, împrejurare pe care cei doi inculpați nu au adus-o la cunoștința părților vătămate, deși aveau cunoștință despre faptul că autoturismul avea o proveniență ilicită.

Din probele și verificările efectuate în cauză a rezultat că autovehiculul a fost înmatriculat anterior cu acte false pe numele societății SC R.P. SRL.

Deși părțile vătămate au declarat că nu au avut cunoștință despre existența vreunei nereguli, întrucât prețul solicitat era cel al pieței, iar autoturismul a fost examinat la o reprezentanță M., din B-dul E., fără a se constata vreo problemă, Tribunalul a reținut că acestea au cumpărat pe risc, în contextul în care nu au încheiat un înscris constatator care să materializeze vânzarea - cumpărarea, nu au făcut dovada verificării temeinice a elementelor de identificare ale autovehiculului de către un dealer autorizat al producătorului și au primit o singură cheie, ignorând astfel posibilitatea ca autoturismul să aibă o proveniență ilicită.

Neverificarea și nereținerea actelor de proveniență ale autoturismului, pentru a vedea dacă inculpatul este îndrituit să le vândă, neîncheierea unor înscrisuri care să materializeze vânzarea - cumpărarea, încheierea actului de vânzare cumpărare (în sensul de negotium iuris), în contextul în care partea vătămată a primit o singură cheie pentru pornirea motorului, toate acestea au relevat ușurătatea și neglijența părților vătămate și cumpărarea pe risc a autoturismului.

Acceptarea cumpărării autoturismului fără existența a cel puțin două chei, lipsa unei verificări temeinice a elementelor de identificare ale autoturismului, încercarea de a induce în eroare organele de anchetă prin susținerea inițială că au cumpărat autoturismul din târgul Vitan prin luna februarie 2008 au relevat ușurătatea cu care părțile vătămate au acționat cu prilejul cumpărării autoturismului și încercarea ulterioară a acestora de a-și justifica pretinsa bună-credință.

Faptul că acest autoturism nu avea seria de șasiu modificată și că era ușor de verificat și de constatat că figura ca furat din Germania denotă neglijența părților vătămate, ce exclude fără dubiu buna-credință necesară dobândirii proprietății.

Situația de fapt mai sus descrisă a fost dovedită de materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul judecății, respectiv: plângerea și declarațiile părților vătămate D.C.G. și B.M.; declarația martorului C.A.P., din care a rezultat că martorul a văzut pe inculpatul G. și pe partea vătămată D.C. venind la spălătoria unde lucra cu un autoturism și a aflat că D.C.G. a achiziționat autoturismul în cauză de la inculpatul G.G.; declarația martorului R.A. că în primăvara anului 2008, a aflat de la vărul său D.C.G. că a achiziționat autoturismul în cauză de la inculpatul G.G.; procese verbale de recunoaștere de pe planșele foto a inculpaților și planșele foto atașate; procesul verbal de verificare din data de 12 ianuarie 2008 și extras din aplicația Interpol, din care a rezultat că autoturismul figurează ca fiind furat din Germania la data de 03 decembrie 2007; fișa SC R.P. SRL, din care a rezultat că aceasta nu figurează cu capital social, asociați ori administratori, având doar sediul declarat; declarația martorei J.A.M., fostă proprietară a apartamentului în care își avea sediul declarat SC R.P. SRL, din care a rezultat că până în anul 2004 apartamentul în cauză a fost închiriat mai multor persoane fizice și unei persoane juridice, respectiv SC R.P. SRL, apartament vândut în anul 2004 martorului D.D.; factura fiscală falsificată din 06 aprilie 2008, potrivit căreia SC R.P. SRL vinde autoturismul în litigiu părții civile B.M.; procesul verbal de ridicare a autoturismului din data de 09 iunie 2009; declarația martorului I.M., din care a rezultat că acesta este administratorul unei societăți comerciale care se ocupă cu înmatricularea de autoturisme și s-a ocupat și de înmatricularea autoturismului pe numele SC R.P. SRL, dar nu își mai amintește detalii care să conducă la identificarea reprezentanților acestei societăți. Martorul a precizat că îl cunoaște pe inculpatul V.G.L., pe care l-a întâlnit în octombrie 2008 la stația I.T.P., SC T.S. SRL; adresa B.K.A. - Ambasada R.F.G. din data de 10 ianuarie 2008, către I.G.P.R., din care a rezultat că o persoană de sex feminin, posibil cetățean român, utilizând o carte de identitate suedeză, falsificată, a închiriat autoturismul în litigiu, la data de 03 decembrie 2007, în Stuttgard, părăsind apoi definitiv teritoriul Germaniei; procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 09 iunie 2009; raportul de verificare din 07 ianuarie 2008 al R.A.R. - București - Voluntari, având ca obiect autoturismul, raport din cuprinsul căruia a rezultat că autoturismul în cauză a fost prezentat acestei instituții de V.S., persoană care nu a fost depistată până în prezent; cererea formulată de V.S., la data de 07 ianuarie 2008, prin care a solicitat omologarea autoturismului; cartea de identitate a vehiculului, din care a rezultat că proprietarul acestuia este SC R.P. SRL, cu sediul fictiv în str. T.; cererea SC R.P. SRL, din 09 ianuarie 2008, către S.E.I.P.B. - Sector R.P.A.C.Î., dactilografiate de martorul I.M., potrivit propriei declarații; asigurare răspunderea civilă auto, chitanțe C.E.C. pentru plata diferitelor taxe necesare înmatriculării autoturismului, pe numele SC R.P. SRL; factură în limba germană, din care a rezultat că SC R.P. SRL ar fi cumpărat autoturismul în cauză de la W.C.G.M.B.H., în data de 11 decembrie 2007, fișa inițială a autovehiculului; fotocopia cărții de identitate a martorului I.M. și delegația prin care SC R.P. SRL l-ar fi împuternicit pe acesta să o reprezinte la înmatricularea autoturismului; certificatul de înregistrare al SC R.P. SRL; proces verbal de depistare în trafic a autoturismului condus de partea civilă B.M.; fișa de evidență a autoturismului din care a rezultat că prima înmatriculare a fost pe numele SC R.P. SRL la data de 10 ianuarie 2008, autoturismul provenind din import; cartea de identitate a vehiculului și certificatul de înmatriculare a acestuia, ambele pe numele SC R.P. SRL; proces verbal de verificare din data de 11 noiembrie 2009, din care a rezultat că, prin intermediul ofițerului de legătură german la Interpol, a fost verificată factura redactată în limba germană, existentă la dosarul de înmatriculare al autoturismului, potrivit căreia autoturismul ar fi fost cumpărat de SC R.S.F.C.P. SRL, în data de 11 decembrie 2007, de la societatea comercială germană F.W.C.G.M.B.H., împrejurare în care s-a stabilit că factura respectivă este falsă, conținând mențiuni nereale privind codul poștal al localității, prefixul telefonic, o stradă inexistentă; cota de T.V.A., codurile bancare greșite, ștampilă neconformă cu realitatea; parțial declarațiile inculpatului G.G. care a recunoscut că a intermediat vânzarea de către inculpatul V.G.L. a autoturismului către părțile vătămate D.C.G. și B.M., procesul verbal de verificare din data de 29 septembrie 2009, din care a rezultat că în urma percheziției informatice a mijloacelor de stocare ridicate de la inculpatul V.G.L. s-a identificat copia cărții de identitate a părții vătămate B.M. C.

Tribunalul nu a putut primi apărările inculpatului V.G.L. că nu a vândut părților vătămate D.C.G. și B.M. și că nu are cunoștință de autoturismului, declarațiile acestui inculpat fiind infirmate de cele ale părților vătămate și ale inculpatului G.G., care au arătat că a făcut cunoștință părții vătămate D.C. cu inculpatul V.G.L. și este posibil ca acesta să-i fi vândut autoturismul. Lipsa oricăror relații de dușmănie între inculpatul V.G.L. și părțile vătămate, recunoașterea acestuia după planșele fotografice susțin sinceritatea declarațiilor părților vătămate, care l-au indicat pe acest inculpat ca vânzătorul și pretinsul proprietar al autoturismului.

În ceea ce privește susținerile inculpatului G.G. că nu ar fi implicat în niciun fel în săvârșirea faptei mai sus expuse, Tribunalul le-a înlăturat întrucât nu au fost susținute de niciuna din probele administrate în cauză. Dimpotrivă declarațiile martorilor C.A.P. și R.A., precum și convorbirile telefonice purtate de partea vătămată D. cu inculpatul G. au probat fără umbră de îndoială implicarea acestui inculpat în operațiunea de vânzare a autoturismului despre care știa că este furat din străinătate.

Tribunalul a mai reținut că însuși inculpatul G.G. a susținut că pentru clienții furnizați coinculpatului V.G.L. primea un comision. Or, această declarație a inculpatului s-a coroborat cu cea a părții vătămate care arată că inculpatul G. i-a propus să cumpere de la coinculpatul V.G.L. autoturismul, a negociat și a încasat prețul în numele acestuia din urmă, prezentându-l ca un prosper om de afaceri și investitor imobiliar.

La câteva zile, partea vătămată a fost contactată telefonic de inculpatul V.G.L., care i-a comunicat că are de vânzare un asemenea autoturism și au stabilită să se întâlnească la un restaurant pe malul lacului Băneasa pentru a vedea mașina, inculpatul cunoscând că autoturismul provine din săvârșirea unei fapte penale. Fiind încântat de autoturism, partea vătămată a căzut de acord cu inculpatul V.G.L. să o cumpere pentru prețul de 50.000 euro.

Despre cumpărarea mașinii, partea vătămată a discutat cu tatăl său, acesta fiind de acord să-l sprijine financiar și insistând ca plata să se realizeze prin virament bancar. Partea civilă și inculpatul au căzut de acord ca un avans în cuantum de 15.000 euro să fie achitat de îndată, prin bancă iar restul de 40.000 euro să fie plătiți în numerar, pe parcursul a 30 de zile, în mai multe tranșe, fapt care s-a și petrecut.

Inculpatul a insistat ca suma reprezentând avansul să fie depusă de partea vătămată în contul unei persoane pe nume D.Ș. din Timișoara, persoană care ar fi fost un colaborator al inculpatului și ar fi avut nevoie de acești bani pentru a se deplasa în străinătate și a achiziționa un alt autoturism.

Dând curs solicitării inculpatului, numitul M.G., tatăl părții vătămate, a depus suma de bani solicitată în contul numitului D.Ș., așa cum a rezultat din extrasul de cont aflat la dosar.

Deși a solicitat inculpatului V.G.L. să înmatriculeze pe numele M.D. autoturismul care, la momentul vizionării avea numere provizorii, în apropierea sărbătorilor de iarnă, partea vătămată a constatat, cu surprindere, că inculpatul a înmatriculat autoturismul pe numele societății comerciale SC C.I. SRL. Fiind întrebat despre acest fapt, inculpatul i-a răspuns că a procedat astfel întrucât a urmărit diminuarea taxei de primă înmatriculare, însă în curând va realiza înmatricularea autoturismului pe numele părții civile.

Întrucât inculpatul a amânat în mod repetat înmatricularea autoturismului pe numele M.D. și se zvonise în orașul Buftea că organele de poliție au procedat la ridicarea mai multor autoturisme achiziționate tot de la inculpatul V.G.L., care nu mai răspundea la telefon, partea vătămată s-a deplasat la locuința inculpatului, unde a predat autoturismul Porsche Cayenne, pe motiv că situația acestuia pare suspectă. Cu aceeași ocazie, inculpatul V.G.L. a negat vehement existența vreunei probleme, însă a acceptat returnarea autoturismului, achitând pe loc suma de 25.000 euro, urmând ca într-un termen scurt să-i restituie diferența.

Din probele și verificările efectuate în cauză a rezultat că autovehiculul a fost înmatriculat anterior cu acte false pe numele societății SC C.I. SRL.

Situația de fapt mai sus descrisă a fost dovedită de materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul judecății, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate M.D.; procesul verbal de recunoaștere a inculpatului V.G.L. și planșele foto atașate; procesul verbal din data de 09 iulie 2009, privind ridicarea de scripte de comparație, respectiv semnătura asociatului și administratorului unic I.D.C. și amprenta ștampilei utilizate de SC C.I. SRL; fotocopie de pe certificatul de înregistrare al SC C.I. SRL; declarațiile martorului I.D.C., din care a rezultat că este administratorul și asociatul unic al acestei societăți începând cu data înființării, respectiv 08 aprilie 2003, timp în care nu a deținut și nu deține un autoturism, despre care a aflat cu surprindere că figurează ca fiind înregistrat pe numele acestei persoane juridice. Martorul a mai arătat că semnăturile care sunt făcute în numele său în dosarul de înmatriculare a autoturismului nu îi aparțin, certificatul de înregistrare al societății comerciale nu este identic cu cel original, nu o cunoaște și nu a împuternicit-o niciodată pe numita I.M. să reprezinte firma; adresa R.A.R. din 11 martie 2009, din care a rezultat că autoturismul, nu figurează ca fiind înregistrat la această instituție; cartea de identitate falsificată a autoturismului, care a fost în fapt atribuită de R.A.R. unui motociclu; adresa SC P.R. SRL, din 06 martie 2009, din care a rezultat că autoturismul nu figurează în baza lor de date, împrejurare în care nu a fost comercializată de această societate comercială; adresa SC P.R. SRL din 25 iunie 2009, din care a rezultat că factura din 14 noiembrie 2008 privind comercializarea autoturismului în litigiu, nu a fost emisă de această societate comercială; adresa S.P.C.R.P.C.Î.V. din cadrul prefecturii municipiului București din 25 februarie 2009, din care a rezultat că s-a dispus măsura administrativă a anulării înmatriculării autovehiculului, întrucât s-a constatat că acesta a fost înmatriculat cu documente false; adresa R.A.R. din 16 februarie 2009, din care a rezultat că această instituție nu a eliberat pentru autoturismul cartea de identitate a vehiculului; cartea de identitate a vehiculului, adresa către S.P.C.R.P.C.Î.V., din data de 21 noiembrie 2008, completată în fals în numele SC C. SRL (în loc de SC C.I. SRL); asigurarea de răspundere civilă auto; chitanțe privind plata taxelor către stat în vederea înmatriculării autoturismului; factura falsificată conform căreia autoturismul ar proveni de la SC P.R. SRL; delegația falsă prin care SC C.I. SRL ar fi împuternicit-o pe I.M. să o reprezinte în vederea înmatriculării; fotocopie de pe cartea de identitate a numitei I.M.; fotocopie de pe certificatul de înregistrare fals al SC C.I. SRL; verificarea SC C.I. SRL; verificarea autovehiculului, din care a rezultat că se află în verificare la două unități de poliție, ca urmare a înmatriculării cu acte false; extrasul de cont din data de 30 noiembrie 2008 privind plata de către M.G. a sumei de 15.000 euro în contul numitului D.Ș.; verificări cu privire la persoana numitului D.Ș., rezultând că acesta a fost arestat provizoriu și s-a dispus predarea către autoritățile judiciare italiene fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, fals, fraudă de asigurare și contrabandă la export; procesul verbal de percheziție domiciliară de la domiciliul inculpatului V.G.L., din care a rezultat că în locuința acestuia s-a găsit o foaie de vărsământ cu suma de 5.000 euro pe numele D.Ș., persoană în contul căreia a virat 15.000 euro și numitul M.G., tatăl părții vătămate.

Nici de această dată Tribunalul nu a putut primi apărările inculpatului V.G.L. că nu a vândut părții vătămate M.D. autoturismul, înmatriculat ilegal, și că nu are cunoștință să fi intermediat vânzarea acestuia. Lipsa oricăror relații de dușmănie între inculpatul V.G.L. și partea vătămată, recunoașterea acestuia după planșele fotografice, descoperirea la domiciliul inculpatului a foii de vărsământ pe numele D.Ș., în contul căruia tatăl părții vătămate a virat suma de 15.000 euro la solicitarea inculpatului, infirmă apărările inculpatului că nu ar fi implicat în niciun fel în vânzarea autoturismului.

Împreună cu inculpatul G.G., partea vătămată D.S.M. s-a deplasat la domiciliul inculpatul V.G.L., cu care a discutat despre achiziționarea unui autoturism, ce trebuia adus din Germania, plătind un avans de 5.000 euro.

După aproximativ o lună, constatând că inculpatul V.G.L. nu a adus autoturismul promis, partea vătămată l-a contactat pe inculpatul G.G. pentru a-i cere socoteală, aflând de la acesta că inculpatul V.G.L. este plecat în Germania, chiar pentru achiziționarea acestui autoturism.

În jurul datei de 20 martie 2008, inculpatul G.G. a sunat pe partea vătămată D.S.M., comunicându-i că inculpatul V.G.L. a adus autoturismul solicitat, astfel încât, împreună, s-au deplasat la locuința acestuia din urmă, unde inculpatul V.G.L. le-a prezentat un autoturism, deși partea vătămată îi solicitase alt autoturism.

După mai multe discuții, partea vătămată a fost de acord cu achiziționarea acestui autoturism pentru un preț de 51.000 euro, solicitând să-i fie încredințat câteva zile, pentru a putea fi verificat.

Fiind întrebat de mai multe ori despre proveniența acestui autoturism, inculpatul V.G.L. l-a asigurat pe partea vătămată că aparține unei societăți comerciale care intenționează să-l vândă.

Ulterior, partea vătămată a achitat inculpatului V.G.L. diferența de 46.000 euro, solicitându-i să se grăbească cu înmatricularea autoturismului pe numele său, în calitate de nou proprietar.

În ciuda solicitărilor părții vătămate, abia în luna septembrie 2008, inculpatul V.G.L. i-a prezentat părții vătămate certificatul de înmatriculare și plăcuțele cu numere, însă partea vătămată a constatat că autoturismul este înmatriculat pe numele unei alte persoane juridice, iar nu pe numele său, așa cum solicitase.

Inculpatul V.G.L. l-a asigurat că nu este nicio problemă și, în scurt timp, autoturismul va fi înmatriculat pe numele părții vătămate, fapt care a avut loc în luna noiembrie 2008, când autoturismul a fost înmatriculat.

Deși din luna martie până în luna noiembrie 2008 nu se înmatriculase autoturismul pe numele său, în cursul lunii iunie 2008, partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului V.G.L. de a cumpăra pentru suma de 40.000 euro autoturismul, care era înmatriculat.

După câteva luni, inculpatul V.G.L. a contactat telefonic pe partea vătămată comunicându-i că are de vânzare un alt autoturism, pe care i-l poate da părții vătămate în schimbul primului autoturism cumpărat și o diferență de valoare de 8.000 euro.

Partea vătămată D.S. a fost de acord cu această propunere, a predat inculpatul V.G.L. autoturismul, a primit în schimb autoturismul și a plătit diferența cerută, care a fost înmatriculat de inculpat pe numele D.A., fiului părții vătămate.

De înmatricularea autoturismelor s-a ocupat exclusiv inculpatul V.G.L., partea vătămată dându-i doar fotocopii ale cărților de identitate, precum și fișele de înmatriculare ale vehiculelor, fără ca partea vătămată să fi semnat vreun contract sau factură.

Din probele și verificările efectuate în cauză a rezultat că toate cele trei autoturisme vândute părții vătămate au fost înmatriculat cu acte false întâi pe numele SC R.I. SRL, SC R. SRL și SC G.C.I. SRL, apoi pe numele părții vătămate și fiului acesteia.

Tribunalul a reținut că inculpatul V.G.L., deși cunoștea proveniența ilicită a acestor autoturisme, nu a adus la cunoștința părții vătămate această împrejurare. De asemenea, inculpatul G.G. a cunoscut că autoturismul are o proveniență ilicită și că inculpatul V.G.L. se ocupă cu vânzarea de astfel de mașini, însă a ascuns acest fapt față de partea vătămată.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 14 iulie 2009 a rezultat că seria de șasiu a autoturismului prezintă modificări.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 14 iulie 2009 s-a stabilit că seria de șasiu aparținând autoturismului, prezintă modificări, aceasta fiind reponsonată în totalitate.

Tribunalul a reținut că nici partea vătămată partea vătămată D.S.M. nu a putut face dovada primirii de la inculpați a actelor autoturismelor cumpărate.

Neverificarea și nereținerea actelor de proveniență ale autoturismelor, pentru a vedea dacă inculpatul este îndrituit să le vândă, neîncheierea unor înscrisuri care să materializeze vânzarea - cumpărarea, încheierea actului de vânzare cumpărare (în sensul de negotium iuris), în contextul în care partea vătămată a primit o singură cheie pentru autoturisme cumpărarea de către partea vătămată a celor două, deși, nici după o perioadă însemnată, autoturismul nu fusese înmatriculat pe numele său, încrederea oarbă a părții vătămate în inculpatul G.G. cu prilejul cumpărării autoturismul, pe care înțelegea să îl tragă la răspundere pentru nerespectarea înțelegerii de către inculpatul V.G.L., toate acestea relevă ușurătatea și neglijența acestei părții vătămate și cumpărarea pe risc a autovehiculelor.

Tribunalul a reținut că, cu minime diligențe, partea vătămată putea verifica, iar după ce constata că nu există niciun impediment, putea înmatricula singur autoturismele cumpărate, dacă ar fi solicitat și ar fi primit actele de proveniență ale acestora. Acceptarea cumpărării autoturismelor în orice condiții de la persoane care nu probaseră că sunt îndrituite să le vândă, lipsa oricăror verificări temeinice ale actelor de proveniență și elementelor de identificare ale mașinilor, inclusiv prin serviciile unui dealer autorizat al producătorului, relevă o dată în plus neglijența părții vătămate D.S.M., care nu poate întemeia buna-credință necesară dobândirii proprietății.

Situația de fapt mai sus descrisă a fost dovedită de materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul judecății, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate D.S.M.; declarațiile martorului D.A.M., fiul părții vătămate, care confirmă cumpărarea autoturismelor de la inculpatul V.G.L.; declarațiile martorului B.A., din care a rezultat că nu a vândut martorului D.A., nu a semnat contractul de vânzare-cumpărare având obiect acest autoturism și nu are cunoștință despre împrejurările realizării acestei tranzacții. Martorul a mai arătat că pe inculpatul V.G.L. îl cunoaște din luna martie 2008, când a cumpărat de la acesta un autoturism, împrejurare în care inculpatul a intrat în posesia unei copii a cărții de identitate a martorului, fapt care explică utilizarea datelor de identitate ale martorului în tranzacția realizată între inculpat și D.A., fiul părții vătămate; factura falsificată din 19 noiembrie 2008 emisă de SC R.I. SRL, din care a rezultat că martorul D.A. ar fi cumpărătorul autoturismului, contra sumei de 197.080 lei; factura falsificată din 15 octombrie 2008 din care rezultă că SC G.C.I. SRL ar fi vândut către partea vătămată D.S. autoturismul pentru suma de 181.832 lei; procesul verbal de recunoaștere a inculpatului V.G.L. ca fiind persoana care în perioada februarie 2008 - noiembrie 2008 a vândut părții vătămate autoturismele și planșa foto atașată; procesul verbal de recunoaștere a inculpatului G.G., ca fiind persoana care a intermediat cumpărarea de la inculpatul V.G.L. a autoturismului și planșa foto atașată; proces-verbal de verificare din data de 19 februarie 2009, din care a rezultat că în baza de date a O.I.P.C. - Interpol, autoturismul figurează ca fiind furat din Italia; extras din aplicația Interpol privind aceste informații; adresa R.A.R. din 11 martie 2009, din care a rezultat că autoturismul nu figurează în evidențele acestei instituții, iar cartea de identitate prezentată pentru acest autoturism a fost eliberată în fapt la data de 09 octombrie 2008 pentru un autobuz; documente în limba italiană și traducerea lor, privind înregistrarea furtului autoturismului, la data de 25 septembrie 2008, din localitatea Latina, Italia; procesul verbal din 03 iulie 2009, privind ridicarea autoturismului, a certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate a vehiculului; raportul de constatare tehnico-științifică din 14 iulie 2009; procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 03 iulie 2009 având ca obiect autoturismul și planșa fotografică atașată; adresa din 24 iunie 2009 a SC C.A. SRL, reprezentantă M.B., din care a rezultat că autoturismul nu a fost comercializat de această societate comercială, iar factura fiscală din 01 septembrie 2008, având ca obiect acest autoturism, nu a fost emisă de SC C.A. SRL, fiind falsă; adresa SC C.A. SRL, din care a rezultat că seria de șasiu nu se găsește în evidențele societății, nu a fost alocată vreunui autoturism, împrejurare în care nu există nici o informație referitoare la acest autovehicul; fișa autoturismului, din care a rezultat că anterior martorului D.A., autoturismul ar fi fost proprietatea SC R.I. SRL; cererea de înmatriculare a autoturismului, din data de 09 decembrie 2008, având falsificată semnătura martorului D.A.; chitanțe și recipise privind plata taxelor de înmatriculare; fotocopia facturii din 19 noiembrie 2008; fotocopie de pe cartea de identitate a vehiculului; certificatul de înmatriculare în original; certificatul de autenticitate emis de R.A.R.; documente privind înmatricularea autovehiculului pe numele SC R.I. SRL, inclusiv delegația acestei societăți comerciale pe numele D.A.F. și factura falsă din 01 septembrie 2008; cartea de identitate a vehiculului pe numele SC R.I. SRL și certificatul de înmatriculare pe numele D.A.M., ambele în original; procesul verbal din data de 09 iulie 2009, privind ridicarea de probe de scris și specimene ale ștampilei de la administratorul SC R.I. SRL, martorul M.V.; adresa SC R.I. SRL din 02 aprilie 2009, către Serviciul de Înmatriculări București prin care s-au sesizat autoritățile competente că vehiculul, depistat în trafic cu viteză mai mare decât viteza legală, nu aparține acestei societăți comerciale, așa cum a rezultat din comunicarea primită de la Registrul Poliției Rutiere Bacău care a constatat contravenția în localitatea Niculae Bălcescu, în cursul lunii decembrie 2008; adresa SC R.I. SRL, din care a rezultat că această societate comercială nu a deținut niciodată autoturismul în cauză, nicio persoană din cadrul SC R.I. SRL nu îl cunoaște pe D.A., iar facturile SC R.I. SRL au alte serii decât cea menționată, astfel încât factura cercetată este falsă;

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2418/2012
Asupra recursurilor penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 348/A din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a luat act de retragerea apelului declarat de in
ÎCCJ 2012-02-21
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 492/2012
civilă O.A., conform dispozitivului. Celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate vor fi menținute. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., se va deduce prevenția pentru inculpatul G.M., de la data de 23 aprilie 2010 la 21 februarie 2012. PENTR
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 288/2012
. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., alături de pedeapsa principală s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
ÎCCJ 2012-02-13
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 389/2012
lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului V.A. pedeapsa principală cea mai grea, de 14 ani închisoare, sporită la 15 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea, a in
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3727/2012
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1),
Sursă