ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1988/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1988/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor penale

de față:

Prin sentința penală nr. 255

din 22 februarie 2007, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe

inculpatul P.A.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 257 C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat același inculpat la o

pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata termenului

de încercare de 8 ani stabilit conform dispozițiilor art. 86

2

C.

pen.

În baza art. 86

3

C. pen., a obligat inculpatul să se supună următoarelor reguli de supraveghere

pe durata termenului de încercare:

- să se prezinte la date

fixate la consilierul delegat cu supravegherea sa, din cadrul Serviciului de

Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc.

pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C.

pen.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus prevenția de la 31 martie 2005 la 27 iunie 2005.

În baza art. 257 C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul S.L.M. la o

pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 17 lit. c) din

Legea nr. 78/2000, raportat la art. 18 pct. 1 din aceeași lege, și la art. 291

C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de un an și 6 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei, pe durata termenului

de încercare de 8 ani stabilit conform dispozițiilor art. 86

2

C.

pen.

În baza art. 86

3

C. pen., a obligat inculpatul să se supună următoarelor reguli de supraveghere

pe durata termenului de încercare:

- să se prezinte la date

fixate de consilierul delegat cu supravegherea sa, din cadrul Serviciului de

Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc.

pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C.

pen.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus prevenția de la 06 aprilie 2005 la 27 iunie 2005.

În baza art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 a condamnat pe

inculpatul P.O. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A descontopit pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., aplicată prin decizia penală nr. 931/2004 a

Tribunalului Bacău, în pedepsele componente, respectiv 2 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit.

a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. și 3 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

raportat la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a),

b) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele sus-menționate cu pedeapsa de 3

ani aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 17 lit. c) din

Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 290

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002

a condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare.

A descontopit pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., aplicată prin decizia penală nr. 931/2004 a

Tribunalului Bacău în pedepsele componente și, în baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și 3 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., sporită cu un an închisoare, astfel încât inculpatul va executa 4 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

A făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 6

1

alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul S.L.M. la

restituirea sumei de 15000 dolari S.U.A. și pe inculpatul P.A.V. la restituirea

sumei de 3000 dolari S.U.A. către martorii denunțători A.E. și A.L.

În baza art. 357 alin. (2)

C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin

ordonanța din 24 mai 2005 cu privire la terenul în suprafață de 9000 m.p.,

situat în comuna Mogoșoaia, jud. Ilfov, aparținând inculpatului S.L.M.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că în toamna anului 2003, inculpatul P.O. a

convenit cu cei doi martori denunțători să deruleze o afacere având ca obiect

cumpărarea de combustibil din import și vânzarea lui către Ministerul Apărării

Naționale, activitate ce urma să se desfășoare prin firma SC F.T. SRL Bacău,

pentru obținerea finanțării achiziționării combustibilului fiind încheiate două

contracte comerciale cu cetățeanul de origine arabă O.H.

Inculpatul P.O. a solicitat

sprijin din partea inculpatului S.L.M. pentru a obține relații cu privire la

modul în care erau organizate de către Ministerul Apărării Naționale

licitațiile pentru achiziționarea de combustibil, iar S.L.M., la rândul său,

l-a contactat pe inculpatul P.A.V., care s-a interesat la comandantul logistic

al U.M. 02574 București, generalul M.M.

Cei trei inculpați au aflat

astfel că licitațiile urmau să se organizeze începând cu luna decembrie 2003.

În cursul lunii decembrie

2003, cei trei inculpați, însoțiți de P.L.V. s-au întâlnit într-un restaurant

din București cu martorii denunțători A., ocazie cu care inculpatul S.L.M. l-a

prezentat pe inculpatul P.A.V. ca fiind general de aviație în rezervă, iar cel

din urmă a arătat că este prieten cu mai multe persoane influente din cadrul

Ministerului Apărării Naționale, putând în acest mod să faciliteze în

beneficiul soților A. și a inculpatului P.O. adjudecarea licitației organizată

de U.M. 02574.

Pentru a face cât mai

convingătoare posibilitățile de a-și trafica influența, inculpatul P.A.V. a

prezentat un înscris semnat de mai mulți generali și de Ministerul Apărării

Naționale, prin care se certifica faptul că firma SC F.T. SRL Bacău a fost

admisă la licitație, cu posibilitatea de a livra și alte cantități de

combustibil, fără a mai participa la vreo licitație.

Inculpatul P.A.V. a

justificat faptul că înscrisul se afla în posesia sa tocmai prin posibilitatea

sa nelimitată de a trafica influența la nivel de conducere în cadrul

Ministerului Apărării Naționale, dând în același timp soților A. o carte de

vizită cu numele său, care avea înscrisă pe verso, olograf, cantitatea de

combustibil ce urma a fi livrată către armată, după câștigarea licitației.

Totodată, inculpatul P.A.V. s-a

obligat să obțină caietul de sarcini și documentele necesare pentru înscrierea

la licitație, urmând să-i ajute pe soții A. și pe inculpatul P.O. să câștige

licitația, prin formularea de oferte atractive.

Inculpatul S.L.M. a întărit

spusele inculpatului P.A.V., sub toate aspectele, iar în momentul în care

inculpatul P.A.V. a întrebat dacă problema este rezolvată, în sensul că se

referea evident la o sumă de bani pe care urma să o pretindă de la denunțători,

inculpatul S.L.M. i-a condus pe cei doi către ieșirea din restaurant, pentru a

le explica despre ce problemă este vorba.

Inculpatul S.L.M. a

solicitat inculpatului P.O. și martorilor denunțători suma de 25.000 dolari S.U.A.,

pe care aceștia să o aibă până în ziua următoare, explicând că această sumă va

fi dată de inculpatul P.A.V. unor persoane de rang înalt din Ministerul

Apărării Naționale, pentru facilitarea adjudecării licitației, o parte din sumă

urmând a fi înmânată unei persoane din cadrul P.N.A., care efectua la acea dată

cercetări asupra achiziționării de combustibil de către armată, înlăturând în

acest mod o posibilă verificare și în această situație.

Pentru că inculpatul P.O. nu

avea disponibilități, cei doi martori denunțători au înmânat a doua zi suma de 810

milioane lei martorilor P.I. și C.D.I., aceștia urmând să se deplaseze la

București pentru a da banii inculpatului S.L.M. Din bonurile fiscale aflate la

dosar, a rezultat că acest lucru s-a întâmplat la data de 04 decembrie 2003.

Referitor la data la care a

fost pretinsă suma de bani, inculpatul S.L.M. a susținut că nu a participat la

întâlnirea respectivă, deci nu a putut solicita suma de 25.000 dolari S.U.A.,

fiind la acea dată la un meci de fotbal între echipele S. București și FC B.O.,

depunând în acest sens înscrisuri în care figura ca „delegat gazde”.

Faptul că acest meci s-a

disputat la data de 03 decembrie 2003 nu exclude prezența inculpatului la

întâlnire și nici solicitarea sumei de bani, pentru că partida s-a desfășurat

pe stadionul G., între orele 17,00 – 19,00, neexistând nici o probă care să

ateste prezența continuă a inculpatului pe stadion sau în altă parte, cu atât

mai mult cu cât martorii A. și inculpatul P.O. au arătat că inculpatul S.L.M. a

fost prezent la întâlnire.

În timpul deplasării,

martorii C.D.I. și P.I. au păstrat legătura telefonic cu inculpatul S.L.M., și

s-au deplasat conform instrucțiunilor, la SC A.E. SRL București unde au

schimbat în valută suma de 810 milioane lei, pe care au dat-o ulterior

inculpatului S.L.M.

Din această sumă, inculpatul

P.A.V. a primit suma de 10.000 dolari S.U.A., pentru ca acesta să-și poată

trafica influența, conform celor stabilite în ziua anterioară cu cumpărătorii

de trafic.

Ulterior, între inculpați și

martorul denunțător A.L. au mai avut loc întâlniri în cadrul cărora inculpatul P.A.V.

a creat aparența că încearcă influențarea în scopul facilitării adjudecării

licitației, motiv pentru care a obținut caietul de sarcini pentru participarea

la licitație.

La o altă dată, a intrat în

sediul Ministerului Apărării Naționale și a spus apoi inculpatului P.O. și

martorului A. că a discutat cu un funcționar din cadrul Ministerului, care i-a

spus că este sigur că va câștiga licitația.

Apoi, inculpatul P.A.V. le-a

prezentat celorlalți o persoană despre care a arătat că are funcția de

trezorier în cadrul Ministerului, iar prin această funcție pe care o deține,

acesta poate plăti în avans prețul combustibilului pentru întreaga cantitate

prevăzută în contractul de adjudecare, imediat după câștigarea licitației de către

SC F.T. SRL Bacău.

Licitația pentru care s-a

susținut traficarea de influență de către inculpatul P.A.V. și S.L.M. a avut ca

obiect achiziționarea cantității de 18.856 tone combustibil ușor tip III și

32.283 tone combustibil pentru uz industrial tip M.

Prima dată stabilită pentru

depunerea ofertelor a fost 26 februarie 2004, fiind reținuți ca ofertanți SC F.T.

SRL și SC R.A.R. SA Ploiești, ulterior, prin procesul verbal de evaluare a

ofertelor procedându-se la descalificarea firmei SC F.T. SRL Bacău pentru

combustibilul tip III, dar calificarea sa pentru combustibilul tip M.

În apărarea sa, cu privire

la suma de bani pretinsă, inculpatul S.L.M. a încercat să acrediteze ideea unui

împrumut obținut de la inculpatul P.O., sens în care i-a solicitat celui din

urmă să întocmească o chitanță olografă, în care să se specifice valoarea și

termenul de restituire al împrumutului.

Înscrisul este datat 28

august 2004, în act stipulându-se că P.O. a primit de la S.L.M. suma de 20.000 dolari

S.U.A., restanță dintr-un împrumut de 25.000 dolari S.U.A., contractat în luna

decembrie 2003, situație referitor la care martorul T. precizează că banii au

fost restituiți cu ocazia întocmirii chitanței.

Ulterior, inculpatul P.A.V.

a mai pretins, în perioada 31 ianuarie 30 martie 2005, suma de 20 miliarde lei

de la denunțători, de la care a primit suma de 10.000 euro, în scopul

traficării sale pe lângă generalul M.M. din cadrul Ministerului Apărării

Naționale și a altor funcționari din cadrul Ministerului Transporturilor și

Construcțiilor, pentru facilitarea adjudecării unei alte licitații, împrejurare

dovedită prin declarațiile denunțătorilor, înregistrările video și audio,

declarația inculpatului P.A.V. care recunoaște primirea banilor, dar la

insistențele denunțătoarei A.E., precum și din faptul că infracțiunea a fost

descoperită în flagrant la data de 30 martie 2005.

Împotriva sentinței au

declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

și inculpații.

În apelul său, parchetul

critică hotărârea pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a

pedepselor aplicate inculpaților.

Cu privire la inculpatul P.O.,

se solicită înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., pentru că nu

sunt îndeplinite condițiile existenței primului termen al recidivei.

Inculpatul P.O. critică

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal,

achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, conform art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de trafic de influență.

Pentru infracțiunea de fals

în înscrisuri sub semnătură privată, solicită achitarea în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Se critică hotărârea și sub

aspectul greșitei rețineri a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., dar și

pentru neaplicarea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Inculpatul invocă și lipsa

de procedură la termenul judecării în fond a cauzei, fiind în executarea unei

pedepse.

În subsidiar, se solicită

aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. și executarea pedepsei

conform dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen.

Inculpatul S.L.M. critică

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea sa în baza

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea

nr. 78/2000 și conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 și

art. 291 C. pen., și înlăturarea măsurilor aferente.

Inculpatul P.A.V. critică

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita sa condamnare și

solicită achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art.

74 – art. 76 C. pen. și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Analizând apelurile

formulate de parchet și de inculpați, Curtea de Apel București constată că

instanța de fond a reținut corect situația de fapt dedusă judecății, cu privire

la inculpații P.O. și P.A.V., dovedite cu prisosință de ansamblul probator

administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor denunțători,

înregistrările audio și video, recunoașterea parțială a inculpatului P.A.V. cu

privire la primirea banilor.

Cu privire la inculpatul S.L.M.,

însă, instanța de apel a constatat că faptele reținute în sarcina sa nu sunt

probate în cauză, cu atât mai mult cu cât la dosar există un înscris emanând de

la inculpatul P.O. referitor la un împrumut contractat de inculpatul S.L.M.

Acest înscris a fost supus

expertizării, dovedindu-se în cauză că el a fost redactat în întregime de

inculpatul P.O., iar acest înscris, în lipsa unei probe contrare, face dovada

împrumutului obținut de inculpatul S.L.M. de la inculpatul P.O., în cuantum de

25.000 dolari S.U.A., împrumut care, de altfel a și fost restituit.

În această situație, și deși

inculpatul P.O. arată că, inițial a negat existența acestui înscris, pentru ca,

ulterior, să revină asupra declarațiilor sale, susținând că a încheiat chitanța

sub amenințare, contrar declarațiilor martorilor S.R. și B.S., instanța de apel

a dat valență principiului in dubio pro reo în ceea ce-l privește pe inculpatul

S.L.M.

Instanța de apel a reținut

și declarațiile contradictorii pe care martorii denunțători le-au dat cu

privire la desfășurarea evenimentelor în raport de cele ale inculpatului P.O.

Astfel, martorii susțin că

inculpatul S.L.M. le-a cerut suma de 25.000 dolari S.U.A. la ieșirea din

restaurant, după ce fuseseră anterior informați de inculpatul P.O. că o să fie

nevoie de o sumă de bani, în timp ce inculpatul P.O. susține inexistența

vreunei discuții în care să se solicite vreo sumă de bani, ba, mai mult, în

seara respectivă s-a înțeles cu martorii denunțători să nu-i remită lui S.L.M.

nici o sumă de bani.

Referitor la transmiterea

banilor, inculpatul P.O. arată că, nefiind de acord cu această situație, a

plecat cu afaceri judiciare, fiind informat ulterior de denunțători că i-au dat

banii lui S.L.M.

Martorul A.L. pretinde că

suma de bani a fost adusă de el, personal, la firmă, unde a fost arătată lui P.O.,

cu care a căzut de acord să o trimită la București prin intermediul lui P.I. și

C.D.I., pentru ca ulterior, în aceeași declarație, să revină și să arate că

această sumă a perceput-o ca pe un împrumut acordat lui P.O.

În aceste împrejurări, în

cauză nu s-a dovedit cu certitudine că, intrând în posesia sumei de bani,

inculpatul S.L.M. ar fi lăsat să se înțeleagă că are influență asupra unor

funcționari din cadrul Ministerului Apărării Naționale, care să le faciliteze

adjudecarea licitației de achiziție de combustibil din 26 februarie 2004.

Nu s-a demonstrat în cauză

că a fost folosit un înscris sub semnătură privată fals, pentru a se ascunde

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

S-a constatat că, în ceea

ce-l privește pe inculpatul P.O. nu sunt aplicabile dispozițiilor art. 37 lit.

a) C. pen.

Referitor la celelalte

critici invocate de apelanți, instanța de apel a constatat o corectă

individualizare a pedepselor aplicate inculpaților de instanța fondului,

nefiind necesară o nouă redozare a acestora, în sensul reducerii lor sub

minimul special prevăzut de lege, nu s-a constatat lipsă de procedură cu

inculpatul P.O. la termenul la care cauza s-a judecat în fond, acesta având

termen în cunoștință și fiind reprezentat de apărătorul ales, care a formulat

concluzii scrise, iar dacă inculpatul s-a aflat în executarea unui mandat,

împrejurare nedovedită la fondul cauzei, acest lucru nu este imputabil

instanței de judecată care nu a fost încunoștiințată în nici o modalitate

despre această situație.

În consecință, prin decizia

penală nr. 326 din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția I penală,

a admis apelurile declarate de inculpații S.L.M. și P.O. împotriva sentinței

penale nr. 255 din 22 februarie 2007 a Tribunalului București, secția I penală,

pe care a desființat-o și, în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.L.M.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea

nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat

la art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 291 C. pen.

A constatat că inculpatul a

fost arestat preventiv de la 06 aprilie 2005 la 27 iunie 2005.

A descontopit pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului P.O. în pedepsele componente.

A schimbat încadrarea juridică

a faptei din infracțiunea prevăzută  de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în

infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) raportat la art. 18 pct. 1 din Legea

nr. 78/2000 și art. 290 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, text de lege

în baza căruia a condamnat inculpatul la un an închisoare.

În baza art. 40 C. pen., a

contopit pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., prin decizia

penală nr. 931/2004 a Tribunalului Bacău cu pedeapsa aplicată prin prezenta,

inculpatul urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și art 34 lit. b) C.

pen., pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare.

În baza art. 33 – art. 34

lit. a) C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și un an închisoare,

inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe care a sporit-o cu un an, în

final inculpatul având de executat 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 – art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A constatat că inculpatul a

executat din pedeapsa de 2 luni închisoare în detenție perioada de la 27

octombrie 2006 la 12 decembrie 2006, care va fi dedusă din pedeapsa aplicată

prin prezenta.

În baza art. 6

1

alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul P.O. la

restituirea sumei de 15.000 dolari S.U.A. și pe inculpatul P.A.V. la

restituirea sumei de 3000 dolari S.U.A. către martorii denunțători A.E. și A.L.

A ridicat sechestrul

asigurător instituit prin ordonanța din 24 mai 2005 cu privire la terenul în

suprafață de 9000 m.p. situat în comuna Mogoșoaia, jud. Ilfov, aparținând

inculpatului S.L.M.

A respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpatul P.A.V. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție – D.N.A.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și

inculpații P.A.V. și P.O.

În recursul său, parchetul

critică hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că

decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a

apelului formulat în cauză, și nici motivele pentru care s-a înlăturat starea

de recidivă a inculpatului P.O.; hotărârea nu evidențiază concret care pedeapsă

de 3 ani închisoare a fost contopită de instanța de apel pentru inculpatul P.O.

și nici dacă înscrisul intitulat „chitanță” a fost sau nu declarat fals;

inculpatul S.L.M. a fost greșit achitat de instanța de apel, față de

probatoriul administrat la judecata în fond a cauzei, iar pedepsele aplicate

inculpaților S.L.M. și P.A.V. au fost greșit individualizate.

Inculpatul P.O. critică

hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, vizând înlăturarea

unor apărări esențiale pe care le-a făcut și care puteau influența hotărâtor

soluția în ceea ce-l privește, greșita sa condamnare, solicitând admiterea

recursului și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și, în subsidiar, înlăturarea

sporului de pedeapsă și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., sau 86

1

C. pen., referitor la modalitatea de executare a pedepsei.

Inculpatul P.A.V. critică

hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, probele administrate

în cauză nefăcând pe deplin dovada vinovăției sale, în cazul infracțiunii de

traficare de influență neexistând coautorat, caz în care o eventuală

infracțiune reținută în sarcina sa nu poate fi decât aceea de tăinuire.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea sa în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, se solicită

suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

Examinând hotărârea prin

prisma criticilor recurenților, care se circumscriu cazurilor de casare

prevăzută de art. 385

9

alin. (1) pct. 9, 10, 14 și 18 C. proc. pen.,

ca și din oficiu, pentru cazurile de casare prevăzută  de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate

pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Nemulțumite de modul de

desfășurare a judecății în primă instanță, sau de soluțiile pronunțate, părțile

pot să exercite căile ordinare de atac prevăzute de lege, respectiv apelul sau

recursul.

Apelul este o cale ordinară

de atac, cu efecte devolutive, care generează o nouă judecată asupra fondului

cauzei, cu aprecierea probelor de la dosar și posibilitatea administrării de

noi probe.

Rațiunea apelului este aceea

de a se continua judecarea cauzei de către instanța ierarhic superioară în

limitele prescrise de lege.

Instanța de apel poate

devolua fondul cauzei, fără a putea agrava situația apelantului în propria cale

de atac, în limitele impuse de calitatea procesuală a apelantului și de

calitatea părților la care se referă apelul declarat.

Cu ocazia judecării

apelului, potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanța de control judiciar

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate de părți

și să verifice modul de rezolvare a acțiunilor penală și civilă exercitate în

cauză, în raport de criticile apelanților.

Omisiunea instanței de apel

de a se pronunța asupra unuia dintre apelurile exercitate în cauză, ori de a

motiva soluția adoptată cu privire la apelurile declarate, constituie un motiv

de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de apel, conform

art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

În cauză, este de observat

că instanța de apel a admis calea de atac exercitată de inculpatul P.O., doar

cu privire la reținerea stării de recidivă, deși inculpatul a invocat și faptul

că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, arătând, totodată, că

trebuiau aplicate dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Cu privire la situația de

fapt în care este implicat inculpatul recurent P.O., instanța de apel se

mărginește la a arăta că faptele celor doi inculpați rămași condamnați după

pronunțarea deciziei în apel sunt dovedite cu o serie de probatorii, fără a se

face o analiză a forței probante pentru fiecare.

Referitor la aplicabilitatea

art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, instanța de apel face doar o trimitere la acest

text de lege și la criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72

C. pen.

Totodată, instanța de apel

nu a făcut referiri la apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.N.A. în ceea ce-l privește pe inculpatul P.O., deși se

procedase la extinderea motivelor de apel de către organul de urmărire penală

și cu privire la acest inculpat.

Instanța de apel nu a

indicat motivele înlăturării stării de recidivă cu privire la inculpat și nici

nu a procedat la o contopire a pedepselor ce se presupun a fi stabilite pentru

infracțiuni aflate în concurs, corespunzătoare prescripțiilor legale.

Cu prilejul soluționării

apelului, nu se poate observa că s-a dat o rezolvare punctuală a criticilor

formulate de apelantul P.O. și asupra situației de fapt reținute de prima instanță,

instanța de control judiciar preocupându-se doar de justificarea soluției de

achitare a inculpatului S.L.M.

Prin aceste procedee,

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 378 alin. (3) C. proc. pen.,

astfel că, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta

Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.N.A. și inculpatul P.O., va casa decizia și va trimite

cauza spre rejudecare la instanța de apel.

Întrucât infracțiunile

săvârșite de inculpați se află în raporturi de indivizibilitate, pentru o justă

soluționare a cauzei, se va admite și recursul declarat de inculpatul P.A.V.,

urmând ca instanța de apel să se preocupe de rezolvarea fiecărei critici

formulate de apelanți și să recurgă la o soluție corespunzătoare probelor

administrate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și de

inculpații P.A.V. și P.O. împotriva deciziei penale nr. 326 din 10 octombrie 2007

a Curții de Apel București secția I penală, privind și pe inculpatul S.L.M.

Casează decizia penală

sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare în apel, la Curtea de Apel

București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 iunie 2008.