ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1988/2008

Asupra recursurilor penale de față: Prin sentința penală nr. 255 din 22 februarie 2007, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpatul P.A.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata termenului de încercare de 8 ani stabilit conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 C. pen., a obligat inculpatul să se supună următoarelor reguli de supraveghere pe durata termenului de încercare: - să se prezinte la date fixate la consilierul delegat cu supravegherea sa, din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 31 martie 2005 la 27 iunie 2005. În baza art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul S.L.M.

la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 18 pct. 1 din aceeași lege, și la art. 291 C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei, pe durata termenului de încercare de 8 ani stabilit conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 C. pen., a obligat inculpatul să se supună următoarelor reguli de supraveghere pe durata termenului de încercare: - să se prezinte la date fixate de consilierul delegat cu supravegherea sa, din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 06 aprilie 2005 la 27 iunie 2005. În baza art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.U.G.

nr. 43/2002 a condamnat pe inculpatul P.O. la o pedeapsă de 3 ani închisoare. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., aplicată prin decizia penală nr. 931/2004 a Tribunalului Bacău, în pedepsele componente, respectiv 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. și 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., raportat la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

și art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele sus-menționate cu pedeapsa de 3 ani aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 a condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., aplicată prin decizia penală nr. 931/2004 a Tribunalului Bacău în pedepsele componente și, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

și 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., sporită cu un an închisoare, astfel încât inculpatul va executa 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 6 1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul S.L.M. la restituirea sumei de 15000 dolari S.U.A. și pe inculpatul P.A.V. la restituirea sumei de 3000 dolari S.U.A. către martorii denunțători A.E.

și A.L. În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța din 24 mai 2005 cu privire la terenul în suprafață de 9000 m.p., situat în comuna Mogoșoaia, jud. Ilfov, aparținând inculpatului S.L.M. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în toamna anului 2003, inculpatul P.O. a convenit cu cei doi martori denunțători să deruleze o afacere având ca obiect cumpărarea de combustibil din import și vânzarea lui către Ministerul Apărării Naționale, activitate ce urma să se desfășoare prin firma SC F.T. SRL Bacău, pentru obținerea finanțării achiziționării combustibilului fiind încheiate două contracte comerciale cu cetățeanul de origine arabă O.H.

Inculpatul P.O. a solicitat sprijin din partea inculpatului S.L.M. pentru a obține relații cu privire la modul în care erau organizate de către Ministerul Apărării Naționale licitațiile pentru achiziționarea de combustibil, iar S.L.M., la rândul său, l-a contactat pe inculpatul P.A.V., care s-a interesat la comandantul logistic al U.M. 02574 București, generalul M.M. Cei trei inculpați au aflat astfel că licitațiile urmau să se organizeze începând cu luna decembrie 2003. În cursul lunii decembrie 2003, cei trei inculpați, însoțiți de P.L.V. s-au întâlnit într-un restaurant din București cu martorii denunțători A., ocazie cu care inculpatul S.L.M. l-a prezentat pe inculpatul P.A.V. ca fiind general de aviație în rezervă, iar cel din urmă a arătat că este prieten cu mai multe persoane influente din cadrul Ministerului Apărării Naționale, putând în acest mod să faciliteze în beneficiul soților A. și a inculpatului P.O.

adjudecarea licitației organizată de U.M. 02574. Pentru a face cât mai convingătoare posibilitățile de a-și trafica influența, inculpatul P.A.V. a prezentat un înscris semnat de mai mulți generali și de Ministerul Apărării Naționale, prin care se certifica faptul că firma SC F.T. SRL Bacău a fost admisă la licitație, cu posibilitatea de a livra și alte cantități de combustibil, fără a mai participa la vreo licitație. Inculpatul P.A.V. a justificat faptul că înscrisul se afla în posesia sa tocmai prin posibilitatea sa nelimitată de a trafica influența la nivel de conducere în cadrul Ministerului Apărării Naționale, dând în același timp soților A. o carte de vizită cu numele său, care avea înscrisă pe verso, olograf, cantitatea de combustibil ce urma a fi livrată către armată, după câștigarea licitației.

Totodată, inculpatul P.A.V. s-a obligat să obțină caietul de sarcini și documentele necesare pentru înscrierea la licitație, urmând să-i ajute pe soții A. și pe inculpatul P.O. să câștige licitația, prin formularea de oferte atractive. Inculpatul S.L.M. a întărit spusele inculpatului P.A.V., sub toate aspectele, iar în momentul în care inculpatul P.A.V. a întrebat dacă problema este rezolvată, în sensul că se referea evident la o sumă de bani pe care urma să o pretindă de la denunțători, inculpatul S.L.M. i-a condus pe cei doi către ieșirea din restaurant, pentru a le explica despre ce problemă este vorba. Inculpatul S.L.M. a solicitat inculpatului P.O. și martorilor denunțători suma de 25.000 dolari S.U.A., pe care aceștia să o aibă până în ziua următoare, explicând că această sumă va fi dată de inculpatul P.A.V.

unor persoane de rang înalt din Ministerul Apărării Naționale, pentru facilitarea adjudecării licitației, o parte din sumă urmând a fi înmânată unei persoane din cadrul P.N.A., care efectua la acea dată cercetări asupra achiziționării de combustibil de către armată, înlăturând în acest mod o posibilă verificare și în această situație. Pentru că inculpatul P.O. nu avea disponibilități, cei doi martori denunțători au înmânat a doua zi suma de 810 milioane lei martorilor P.I. și C.D.I., aceștia urmând să se deplaseze la București pentru a da banii inculpatului S.L.M. Din bonurile fiscale aflate la dosar, a rezultat că acest lucru s-a întâmplat la data de 04 decembrie 2003. Referitor la data la care a fost pretinsă suma de bani, inculpatul S.L.M.

a susținut că nu a participat la întâlnirea respectivă, deci nu a putut solicita suma de 25.000 dolari S.U.A., fiind la acea dată la un meci de fotbal între echipele S. București și FC B.O., depunând în acest sens înscrisuri în care figura ca „delegat gazde”. Faptul că acest meci s-a disputat la data de 03 decembrie 2003 nu exclude prezența inculpatului la întâlnire și nici solicitarea sumei de bani, pentru că partida s-a desfășurat pe stadionul G., între orele 17,00 – 19,00, neexistând nici o probă care să ateste prezența continuă a inculpatului pe stadion sau în altă parte, cu atât mai mult cu cât martorii A. și inculpatul P.O. au arătat că inculpatul S.L.M. a fost prezent la întâlnire. În timpul deplasării, martorii C.D.I.

și P.I. au păstrat legătura telefonic cu inculpatul S.L.M., și s-au deplasat conform instrucțiunilor, la SC A.E. SRL București unde au schimbat în valută suma de 810 milioane lei, pe care au dat-o ulterior inculpatului S.L.M. Din această sumă, inculpatul P.A.V. a primit suma de 10.000 dolari S.U.A., pentru ca acesta să-și poată trafica influența, conform celor stabilite în ziua anterioară cu cumpărătorii de trafic. Ulterior, între inculpați și martorul denunțător A.L. au mai avut loc întâlniri în cadrul cărora inculpatul P.A.V. a creat aparența că încearcă influențarea în scopul facilitării adjudecării licitației, motiv pentru care a obținut caietul de sarcini pentru participarea la licitație.

La o altă dată, a intrat în sediul Ministerului Apărării Naționale și a spus apoi inculpatului P.O. și martorului A. că a discutat cu un funcționar din cadrul Ministerului, care i-a spus că este sigur că va câștiga licitația. Apoi, inculpatul P.A.V. le-a prezentat celorlalți o persoană despre care a arătat că are funcția de trezorier în cadrul Ministerului, iar prin această funcție pe care o deține, acesta poate plăti în avans prețul combustibilului pentru întreaga cantitate prevăzută în contractul de adjudecare, imediat după câștigarea licitației de către SC F.T. SRL Bacău. Licitația pentru care s-a susținut traficarea de influență de către inculpatul P.A.V. și S.L.M. a avut ca obiect achiziționarea cantității de 18.856 tone combustibil ușor tip III și 32.283 tone combustibil pentru uz industrial tip M. Prima dată stabilită pentru depunerea ofertelor a fost 26 februarie 2004, fiind reținuți ca ofertanți SC F.T.

SRL și SC R.A.R. SA Ploiești, ulterior, prin procesul verbal de evaluare a ofertelor procedându-se la descalificarea firmei SC F.T. SRL Bacău pentru combustibilul tip III, dar calificarea sa pentru combustibilul tip M. În apărarea sa, cu privire la suma de bani pretinsă, inculpatul S.L.M. a încercat să acrediteze ideea unui împrumut obținut de la inculpatul P.O., sens în care i-a solicitat celui din urmă să întocmească o chitanță olografă, în care să se specifice valoarea și termenul de restituire al împrumutului. Înscrisul este datat 28 august 2004, în act stipulându-se că P.O. a primit de la S.L.M. suma de 20.000 dolari S.U.A., restanță dintr-un împrumut de 25.000 dolari S.U.A., contractat în luna decembrie 2003, situație referitor la care martorul T. precizează că banii au fost restituiți cu ocazia întocmirii chitanței.

Ulterior, inculpatul P.A.V. a mai pretins, în perioada 31 ianuarie 30 martie 2005, suma de 20 miliarde lei de la denunțători, de la care a primit suma de 10.000 euro, în scopul traficării sale pe lângă generalul M.M. din cadrul Ministerului Apărării Naționale și a altor funcționari din cadrul Ministerului Transporturilor și Construcțiilor, pentru facilitarea adjudecării unei alte licitații, împrejurare dovedită prin declarațiile denunțătorilor, înregistrările video și audio, declarația inculpatului P.A.V. care recunoaște primirea banilor, dar la insistențele denunțătoarei A.E., precum și din faptul că infracțiunea a fost descoperită în flagrant la data de 30 martie 2005. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

și inculpații. În apelul său, parchetul critică hotărârea pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților. Cu privire la inculpatul P.O., se solicită înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., pentru că nu sunt îndeplinite condițiile existenței primului termen al recidivei. Inculpatul P.O. critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de trafic de influență. Pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, solicită achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. Se critică hotărârea și sub aspectul greșitei rețineri a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., dar și pentru neaplicarea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002. Inculpatul invocă și lipsa de procedură la termenul judecării în fond a cauzei, fiind în executarea unei pedepse. În subsidiar, se solicită aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. și executarea pedepsei conform dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen. Inculpatul S.L.M. critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 291 C. pen., și înlăturarea măsurilor aferente. Inculpatul P.A.V. critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita sa condamnare și solicită achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege. Analizând apelurile formulate de parchet și de inculpați, Curtea de Apel București constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt dedusă judecății, cu privire la inculpații P.O.

și P.A.V., dovedite cu prisosință de ansamblul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor denunțători, înregistrările audio și video, recunoașterea parțială a inculpatului P.A.V. cu privire la primirea banilor. Cu privire la inculpatul S.L.M., însă, instanța de apel a constatat că faptele reținute în sarcina sa nu sunt probate în cauză, cu atât mai mult cu cât la dosar există un înscris emanând de la inculpatul P.O. referitor la un împrumut contractat de inculpatul S.L.M. Acest înscris a fost supus expertizării, dovedindu-se în cauză că el a fost redactat în întregime de inculpatul P.O., iar acest înscris, în lipsa unei probe contrare, face dovada împrumutului obținut de inculpatul S.L.M.

de la inculpatul P.O., în cuantum de 25.000 dolari S.U.A., împrumut care, de altfel a și fost restituit. În această situație, și deși inculpatul P.O. arată că, inițial a negat existența acestui înscris, pentru ca, ulterior, să revină asupra declarațiilor sale, susținând că a încheiat chitanța sub amenințare, contrar declarațiilor martorilor S.R. și B.S., instanța de apel a dat valență principiului in dubio pro reo în ceea ce-l privește pe inculpatul S.L.M. Instanța de apel a reținut și declarațiile contradictorii pe care martorii denunțători le-au dat cu privire la desfășurarea evenimentelor în raport de cele ale inculpatului P.O. Astfel, martorii susțin că inculpatul S.L.M. le-a cerut suma de 25.000 dolari S.U.A.

la ieșirea din restaurant, după ce fuseseră anterior informați de inculpatul P.O. că o să fie nevoie de o sumă de bani, în timp ce inculpatul P.O. susține inexistența vreunei discuții în care să se solicite vreo sumă de bani, ba, mai mult, în seara respectivă s-a înțeles cu martorii denunțători să nu-i remită lui S.L.M. nici o sumă de bani. Referitor la transmiterea banilor, inculpatul P.O. arată că, nefiind de acord cu această situație, a plecat cu afaceri judiciare, fiind informat ulterior de denunțători că i-au dat banii lui S.L.M. Martorul A.L. pretinde că suma de bani a fost adusă de el, personal, la firmă, unde a fost arătată lui P.O., cu care a căzut de acord să o trimită la București prin intermediul lui P.I.

și C.D.I., pentru ca ulterior, în aceeași declarație, să revină și să arate că această sumă a perceput-o ca pe un împrumut acordat lui P.O. În aceste împrejurări, în cauză nu s-a dovedit cu certitudine că, intrând în posesia sumei de bani, inculpatul S.L.M. ar fi lăsat să se înțeleagă că are influență asupra unor funcționari din cadrul Ministerului Apărării Naționale, care să le faciliteze adjudecarea licitației de achiziție de combustibil din 26 februarie 2004. Nu s-a demonstrat în cauză că a fost folosit un înscris sub semnătură privată fals, pentru a se ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. S-a constatat că, în ceea ce-l privește pe inculpatul P.O. nu sunt aplicabile dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.

Referitor la celelalte critici invocate de apelanți, instanța de apel a constatat o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților de instanța fondului, nefiind necesară o nouă redozare a acestora, în sensul reducerii lor sub minimul special prevăzut de lege, nu s-a constatat lipsă de procedură cu inculpatul P.O. la termenul la care cauza s-a judecat în fond, acesta având termen în cunoștință și fiind reprezentat de apărătorul ales, care a formulat concluzii scrise, iar dacă inculpatul s-a aflat în executarea unui mandat, împrejurare nedovedită la fondul cauzei, acest lucru nu este imputabil instanței de judecată care nu a fost încunoștiințată în nici o modalitate despre această situație.

În consecință, prin decizia penală nr. 326 din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de inculpații S.L.M. și P.O. împotriva sentinței penale nr. 255 din 22 februarie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, pe care a desființat-o și, în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.L.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 291 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 06 aprilie 2005 la 27 iunie 2005. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.O. în pedepsele componente. A schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) raportat la art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 290 C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, text de lege în baza căruia a condamnat inculpatul la un an închisoare.

În baza art. 40 C. pen., a contopit pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., prin decizia penală nr. 931/2004 a Tribunalului Bacău cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și art 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare. În baza art. 33 – art. 34 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și un an închisoare, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe care a sporit-o cu un an, în final inculpatul având de executat 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. A constatat că inculpatul a executat din pedeapsa de 2 luni închisoare în detenție perioada de la 27 octombrie 2006 la 12 decembrie 2006, care va fi dedusă din pedeapsa aplicată prin prezenta. În baza art. 6 1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul P.O. la restituirea sumei de 15.000 dolari S.U.A. și pe inculpatul P.A.V. la restituirea sumei de 3000 dolari S.U.A. către martorii denunțători A.E. și A.L. A ridicat sechestrul asigurător instituit prin ordonanța din 24 mai 2005 cu privire la terenul în suprafață de 9000 m.p. situat în comuna Mogoșoaia, jud. Ilfov, aparținând inculpatului S.L.M. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul P.A.V.

și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și inculpații P.A.V. și P.O. În recursul său, parchetul critică hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a apelului formulat în cauză, și nici motivele pentru care s-a înlăturat starea de recidivă a inculpatului P.O.; hotărârea nu evidențiază concret care pedeapsă de 3 ani închisoare a fost contopită de instanța de apel pentru inculpatul P.O. și nici dacă înscrisul intitulat „chitanță” a fost sau nu declarat fals; inculpatul S.L.M.

a fost greșit achitat de instanța de apel, față de probatoriul administrat la judecata în fond a cauzei, iar pedepsele aplicate inculpaților S.L.M. și P.A.V. au fost greșit individualizate. Inculpatul P.O. critică hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, vizând înlăturarea unor apărări esențiale pe care le-a făcut și care puteau influența hotărâtor soluția în ceea ce-l privește, greșita sa condamnare, solicitând admiterea recursului și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și, în subsidiar, înlăturarea sporului de pedeapsă și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., sau 86 1 C. pen., referitor la modalitatea de executare a pedepsei.

Inculpatul P.A.V. critică hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, probele administrate în cauză nefăcând pe deplin dovada vinovăției sale, în cazul infracțiunii de traficare de influență neexistând coautorat, caz în care o eventuală infracțiune reținută în sarcina sa nu poate fi decât aceea de tăinuire. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, se solicită suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate. Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenților, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10, 14 și 18 C. proc.

pen., ca și din oficiu, pentru cazurile de casare prevăzută de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Nemulțumite de modul de desfășurare a judecății în primă instanță, sau de soluțiile pronunțate, părțile pot să exercite căile ordinare de atac prevăzute de lege, respectiv apelul sau recursul. Apelul este o cale ordinară de atac, cu efecte devolutive, care generează o nouă judecată asupra fondului cauzei, cu aprecierea probelor de la dosar și posibilitatea administrării de noi probe. Rațiunea apelului este aceea de a se continua judecarea cauzei de către instanța ierarhic superioară în limitele prescrise de lege.

Instanța de apel poate devolua fondul cauzei, fără a putea agrava situația apelantului în propria cale de atac, în limitele impuse de calitatea procesuală a apelantului și de calitatea părților la care se referă apelul declarat. Cu ocazia judecării apelului, potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanța de control judiciar este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate de părți și să verifice modul de rezolvare a acțiunilor penală și civilă exercitate în cauză, în raport de criticile apelanților. Omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra unuia dintre apelurile exercitate în cauză, ori de a motiva soluția adoptată cu privire la apelurile declarate, constituie un motiv de casare cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de apel, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen. În cauză, este de observat că instanța de apel a admis calea de atac exercitată de inculpatul P.O., doar cu privire la reținerea stării de recidivă, deși inculpatul a invocat și faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, arătând, totodată, că trebuiau aplicate dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002. Cu privire la situația de fapt în care este implicat inculpatul recurent P.O., instanța de apel se mărginește la a arăta că faptele celor doi inculpați rămași condamnați după pronunțarea deciziei în apel sunt dovedite cu o serie de probatorii, fără a se face o analiză a forței probante pentru fiecare. Referitor la aplicabilitatea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, instanța de apel face doar o trimitere la acest text de lege și la criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen.

Totodată, instanța de apel nu a făcut referiri la apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. în ceea ce-l privește pe inculpatul P.O., deși se procedase la extinderea motivelor de apel de către organul de urmărire penală și cu privire la acest inculpat. Instanța de apel nu a indicat motivele înlăturării stării de recidivă cu privire la inculpat și nici nu a procedat la o contopire a pedepselor ce se presupun a fi stabilite pentru infracțiuni aflate în concurs, corespunzătoare prescripțiilor legale. Cu prilejul soluționării apelului, nu se poate observa că s-a dat o rezolvare punctuală a criticilor formulate de apelantul P.O. și asupra situației de fapt reținute de prima instanță, instanța de control judiciar preocupându-se doar de justificarea soluției de achitare a inculpatului S.L.M.

Prin aceste procedee, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 378 alin. (3) C. proc. pen., astfel că, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și inculpatul P.O., va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel. Întrucât infracțiunile săvârșite de inculpați se află în raporturi de indivizibilitate, pentru o justă soluționare a cauzei, se va admite și recursul declarat de inculpatul P.A.V., urmând ca instanța de apel să se preocupe de rezolvarea fiecărei critici formulate de apelanți și să recurgă la o soluție corespunzătoare probelor administrate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și de inculpații P.A.V. și P.O. împotriva deciziei penale nr. 326 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel București secția I penală, privind și pe inculpatul S.L.M. Casează decizia penală sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare în apel, la Curtea de Apel București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2008.