ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2637/2007

Asupra recursului de

față;

în baza actelor și lucrărilor din dosar,

reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 1167/ F din 05

octombrie 2006, Tribunalul București, secția l penală, în baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpatul R.M.S., din

infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000.

In baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/ 2000, cu aplicarea art. 74 lit.

a) și alin. ultim C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul

R.M.S., la pedeapsa de 4 ani închisoare și, la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani.

A dispus suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei.

în baza art. 86 12 alin.

(1) C. pen., a stabilit termen de încercare de 8

ani compus din durata pedepsei la care a adăugat un

interval de timp de 4 ani.

în baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., în

referire la art. 86

1

alin. (1) C. pen., față de inculpat s-au luat

următoarele măsuri: să se prezinte lunar la S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul

București, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu , reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea , să

comunice și să justifice schimbarea locului

de

muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

de

existentă.

A atras inculpatului

atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (1) și (2) C. pen.

, în referire la art. 83 și art. 84 C. pen.,

privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei.

în baza art. 88 C. pen.,

a dedus din durata pedepsei aplicate durata

reținerii și arestării

preventive începând cu data de 15 iunie 2006 la zi.

A dispus punerea de

îndată în libertate a inculpatului de sub puterea

M.A.P. nr. 539/ UP din 16 iunie 2006 emis de

Tribunalul București, secția a ll-a penală, dacă nu este reținut sau arestat în

altă cauză.

A confiscat de la inculpat cantitatea de 0,22

grame heroină și a

constatat că aceasta a

fost distrusă în procesul analizelor de laborator.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a respins

cererea de confiscare a telefonului mobil LG și a dispus restituirea acestuia

către inculpat.

Inculpatul a fost

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că inculpatul R.M.S. este consumator de heroină și în lipsa unei alte

ocupații pentru a-și procura doza zilnică necesară, vindea heroină și altor

consumatori.

În baza denunțurilor formulate de numiții l.l.D.,

la data de 18 aprilie 2006, și O.E.A., la data de 5 iunie 2006, s-a procedat la

prinderea în flagrant a inculpatului.

Astfel, la data de 15 iunie 2006, inculpatul

a fost prins în flagrant în timp ce vindea cantitatea de 0,22 gr. heroină

martorului O.E. cu

suma de 1.500.000 lei.

Conform înțelegerii , martorul denunțător s-a întâlnit

cu inculpatul R.M.S.

care i-a remis o punguță din plastic în care se afla o substanță pulverulentă

de culoare brun roșcat , martorul înmânându-i acestuia suma de 1.400.000 lei

După efectuarea schimbului inculpatul a fost

imobilizat de organele

de poliție , fiind

găsită asupra sa suma de 1.400.000 lei și un telefon mobil.

S-a stabilit

prin raportul de constatare tehnico -științifică nr. 43362

din 15 iunie 2006 că substanța de culoare brun

roșcată vândută de inculpat martorului, are masa de 0,22 grame conține heroină

în amestec cu cofeină.

Audiat atât în cursul urmăririi penale cât și

în cursul cercetării judecătorești inculpatul R.M.S. a recunoscut că a vândut

martorului denunțător heroină, declarațiile coroborându-se cu depozițiile

martorilor audiați și cu celelalte mijloace de probă.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a

formulat un denunț împotriva numitei K. care s-a finalizat cu prinderea unor

traficanți de

heroină , astfel că s-a

reținut art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

în ceea ce privește modalitatea de executare a

pedepsei, considerând că față de gradul de pericol social al faptei, de

cantitatea de droguri vândută, s-a stabilit o modalitate de executare a

pedepsei care nu poate să asigure reeducarea

inculpatului.

Prin decizia penală nr. 830 din 11 decembrie

2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I

penală,

a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

s-a desființat în parte sentința penală nr. 1167 din 5 octombrie 2006

pronunțată de tribunal și

rejudecând în

fond, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

, 86

2

,

86

3

și a

art. 86

4

cu referire la art. 359 C. proc.

pen.

A aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit.

a) și b) C. pen. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

perioada executată în arest preventiv de la 15 iunie 2006 la 6 octombrie 2006.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a

reținut că față de pericolul social deosebit de grav al faptei comise de

inculpat, și față de împrejurarea că inculpatul nu realiza venituri licite la

data prinderii sale,

modalitatea de

executare a pedepsei aleasă de instanța de fond nu este de

natură să

realizeze în acest caz, scopul pedepsei așa cum este prevăzut de art. 52 C.

pen..

Împotriva deciziei Curții, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul R.M.S.

Recursul

nu a fost motivat în scris, iar în susținerea orală a fost invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat

casarea deciziei și menținerea sentinței tribunalului, cu motivarea că

inculpatul nu are antecedente penale, a

recunoscut

comiterea faptei, dând dovadă de sinceritate.

Examinând decizia recurată în raport de

motivul de recurs formulat care va fi analizat prin prisma cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reține că

recursul inculpatului este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Primele instanțe au stabilit fără dubiu că

inculpatul este consumator de droguri și pentru a-și procura banii necesari

cumpărării drogurilor pentru consumul propriu, la rândul său vindea droguri

altor persoane. în aceste

condiții,

inculpatul a fost surprins în flagrant vânzând cantitatea de 0,22 gr.

heroină

amestecată cu cofeină.

La stabilirea cuantumului pedepsei, de 4 ani

închisoare, primele instanțe au avut în vedere gradul ridicat de pericol social

al acestei

infracțiuni, limitele de

pedeapsă, aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și

împrejurările

legate de persoana inculpatului(lipsa antecedentelor penale, recunoașterea

faptei, sinceritatea inculpatului) reținute ca circumstanțe atenuante.

Instanța de apel a reținut că reeducarea

inculpatului nu se poate realiza decât în regim de detenție, astfel că a

înlăturat dispozițiile art. 86

1

C. pen., și a dispus executarea

pedepsei de 4 ani închisoare în detenție.

Înalta Curte reține că pentru aplicarea

suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere trebuie îndeplinite

condiții privind

pericolul social al

infracțiunii și privind persoana inculpatului.

Fapta izolată a

inculpatului de a vinde cantitatea de 0,22 gr. heroină, poate fi apreciată ca

neavând un pericol social deosebit de grav, inculpatul

fiind împins la comiterea acestei fapte de

necesitatea procurării banilor pe

care la

rândul său să-i folosească pentru consumul propriu de droguri.

Pe parcursul soluționării cauzei inculpatul a

prezentat suficiente

garanții pentru ca

instanța de judecată să poată aprecia că reeducarea sa

s-ar putea

realiza și fără privare de libertate. Astfel, inculpatul de la data comiterii

faptei și până în prezent s-a încadrat în muncă, fiind angajat la SC R.P.I. SRL,

de unde are o caracterizare foarte bună. Inculpatul a făcut astfel dovada că

are un loc de muncă stabil, care să-i permită un trai decent și efectuarea unui

tratament de dezintoxicare care să-l țină departe de fenomenul consumului de

droguri.

Instanța de recurs apreciază că inculpatul,

în cazul de față a înțeles că pronunțarea unei condamnări constituie un

avertisment pentru el, determinându-l să-și schimbe comportamentul imediat după

comiterea

faptei, pentru a convinge că pe

viitor chiar fără executarea pedepsei nu va

mai săvârși o altă

infracțiune. Astfel, se apreciază că sunt îndeplinite atât condițiile privind

pericolul social al infracțiunii cât și privind persoana inculpatului, pentru a

se putea aplica suspendarea executării sub supraveghere.

În aceste condiții, se reține că în mod

greșit a fost admis apelul parchetului.

Față de aceste considerente, Înalta Curte

apreciază recursul de față întemeiat urmând ca în baza art. 385

15

pct.

2 lit. a) C. proc. pen., să-l admită, să caseze decizia Curții și să mențină

hotărârea primei instanțe.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Admite recursul declarat de inculpatul R.M.S.

împotriva deciziei penale nr. 830 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția

I

penală, pe care o casează și menține hotărârea

primei instanțe.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 16 mai

2007.