ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2637/2007

Asupra recursului de față; în baza actelor și lucrărilor din dosar, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 1167/ F din 05 octombrie 2006, Tribunalul București, secția l penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpatul R.M.S., din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. In baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/ 2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.M.S., la pedeapsa de 4 ani închisoare și, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

A dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. în baza art. 86 12 alin. (1) C. pen., a stabilit termen de încercare de 8 ani compus din durata pedepsei la care a adăugat un interval de timp de 4 ani. în baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 86 1 alin. (1) C. pen., față de inculpat s-au luat următoarele măsuri: să se prezinte lunar la S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul București, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu , reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea , să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă. A atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (1) și (2) C. pen.

, în referire la art. 83 și art. 84 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. în baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 15 iunie 2006 la zi. A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 539/ UP din 16 iunie 2006 emis de Tribunalul București, secția a ll-a penală, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. A confiscat de la inculpat cantitatea de 0,22 grame heroină și a constatat că aceasta a fost distrusă în procesul analizelor de laborator. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a respins cererea de confiscare a telefonului mobil LG și a dispus restituirea acestuia către inculpat.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul R.M.S. este consumator de heroină și în lipsa unei alte ocupații pentru a-și procura doza zilnică necesară, vindea heroină și altor consumatori. În baza denunțurilor formulate de numiții l.l.D., la data de 18 aprilie 2006, și O.E.A., la data de 5 iunie 2006, s-a procedat la prinderea în flagrant a inculpatului. Astfel, la data de 15 iunie 2006, inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce vindea cantitatea de 0,22 gr. heroină martorului O.E. cu suma de 1.500.000 lei. Conform înțelegerii , martorul denunțător s-a întâlnit cu inculpatul R.M.S. care i-a remis o punguță din plastic în care se afla o substanță pulverulentă de culoare brun roșcat , martorul înmânându-i acestuia suma de 1.400.000 lei După efectuarea schimbului inculpatul a fost imobilizat de organele de poliție , fiind găsită asupra sa suma de 1.400.000 lei și un telefon mobil.

S-a stabilit prin raportul de constatare tehnico -științifică nr. 43362 din 15 iunie 2006 că substanța de culoare brun roșcată vândută de inculpat martorului, are masa de 0,22 grame conține heroină în amestec cu cofeină. Audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești inculpatul R.M.S. a recunoscut că a vândut martorului denunțător heroină, declarațiile coroborându-se cu depozițiile martorilor audiați și cu celelalte mijloace de probă. Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a formulat un denunț împotriva numitei K. care s-a finalizat cu prinderea unor traficanți de heroină , astfel că s-a reținut art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, considerând că față de gradul de pericol social al faptei, de cantitatea de droguri vândută, s-a stabilit o modalitate de executare a pedepsei care nu poate să asigure reeducarea inculpatului. Prin decizia penală nr. 830 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-a desființat în parte sentința penală nr. 1167 din 5 octombrie 2006 pronunțată de tribunal și rejudecând în fond, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 , 86 2 , 86 3 și a art. 86 4 cu referire la art. 359 C. proc.

pen. A aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată în arest preventiv de la 15 iunie 2006 la 6 octombrie 2006. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că față de pericolul social deosebit de grav al faptei comise de inculpat, și față de împrejurarea că inculpatul nu realiza venituri licite la data prinderii sale, modalitatea de executare a pedepsei aleasă de instanța de fond nu este de natură să realizeze în acest caz, scopul pedepsei așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen.. Împotriva deciziei Curții, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.M.S.

Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerea orală a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței tribunalului, cu motivarea că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, dând dovadă de sinceritate. Examinând decizia recurată în raport de motivul de recurs formulat care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul inculpatului este fondat pentru considerentele ce se vor arăta. Primele instanțe au stabilit fără dubiu că inculpatul este consumator de droguri și pentru a-și procura banii necesari cumpărării drogurilor pentru consumul propriu, la rândul său vindea droguri altor persoane.

în aceste condiții, inculpatul a fost surprins în flagrant vânzând cantitatea de 0,22 gr. heroină amestecată cu cofeină. La stabilirea cuantumului pedepsei, de 4 ani închisoare, primele instanțe au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al acestei infracțiuni, limitele de pedeapsă, aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și împrejurările legate de persoana inculpatului(lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei, sinceritatea inculpatului) reținute ca circumstanțe atenuante. Instanța de apel a reținut că reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât în regim de detenție, astfel că a înlăturat dispozițiile art. 86 1 C. pen., și a dispus executarea pedepsei de 4 ani închisoare în detenție.

Înalta Curte reține că pentru aplicarea suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere trebuie îndeplinite condiții privind pericolul social al infracțiunii și privind persoana inculpatului. Fapta izolată a inculpatului de a vinde cantitatea de 0,22 gr. heroină, poate fi apreciată ca neavând un pericol social deosebit de grav, inculpatul fiind împins la comiterea acestei fapte de necesitatea procurării banilor pe care la rândul său să-i folosească pentru consumul propriu de droguri. Pe parcursul soluționării cauzei inculpatul a prezentat suficiente garanții pentru ca instanța de judecată să poată aprecia că reeducarea sa s-ar putea realiza și fără privare de libertate. Astfel, inculpatul de la data comiterii faptei și până în prezent s-a încadrat în muncă, fiind angajat la SC R.P.I.

SRL, de unde are o caracterizare foarte bună. Inculpatul a făcut astfel dovada că are un loc de muncă stabil, care să-i permită un trai decent și efectuarea unui tratament de dezintoxicare care să-l țină departe de fenomenul consumului de droguri. Instanța de recurs apreciază că inculpatul, în cazul de față a înțeles că pronunțarea unei condamnări constituie un avertisment pentru el, determinându-l să-și schimbe comportamentul imediat după comiterea faptei, pentru a convinge că pe viitor chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși o altă infracțiune. Astfel, se apreciază că sunt îndeplinite atât condițiile privind pericolul social al infracțiunii cât și privind persoana inculpatului, pentru a se putea aplica suspendarea executării sub supraveghere.

În aceste condiții, se reține că în mod greșit a fost admis apelul parchetului. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază recursul de față întemeiat urmând ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să-l admită, să caseze decizia Curții și să mențină hotărârea primei instanțe. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Admite recursul declarat de inculpatul R.M.S. împotriva deciziei penale nr. 830 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, pe care o casează și menține hotărârea primei instanțe. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 16 mai 2007.