ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3667/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

București, secția a ll-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul T.M.N. din infracțiunea

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. d) și i) C. pen., art.

176 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 –

art. 175 lit. d) C. pen., art. 176 lit. a) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. d) C. pen., 176 lit.

a) C. pen., cu aplicabilă art. 74 lit. a) și c) C. pen., art.

76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.M.N. la o pedeapsă de 4 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., a fost suspendată sub supraveghere

executarea pedepsei pe un termen de

încercare de 7 ani, conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., s-a pus în vedere inculpatului să

se prezinte în prima săptămână a fiecărei luni din fiecare trimestru la S.P.V.R.S.I.,

să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, să comunice și să justifice schimbarea

locului de munca și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

de existenta.

În baza art. 359 C. proc. pen., a pus în

vedere art. 86

4

C. pen.,

raportat la art. 83 C.

pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a

suspendat executarea pedepselor

accesorii pe perioada

suspendării sub supraveghere.

S-a respins cererea privind obligarea inculpatului la despăgubiri

civile, ca neîntemeiată.

A fost obligat inculpatul T.M.N., în solidar cu partea responsabila

civilmente SC P.P. SRL, la plata sumei de 10.000 RON daune morale către partea

civilă I.N.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu

partea responsabilă civilmente SC P.P. SRL, ia 2000 RON cheltuieli judiciare

către

stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 01

aprilie 2005, în jurul orelor 1,00, inculpatul T.M.N. împreună cu martorul S.L.

(ambii angajați la SC. P.P. SRL) s-au îndreptat spre atelierul societății

pentru a-și face o cafea dar, când au ajuns, au constatat că ușa atelierului nu

se deschidea, fiind blocată din interior cu o sârmă.

Cei doi au reușit să deschidă ușa iar în

interior pe o bancă l-au găsit

pe I.N. care dormea

profund. Deoarece era ziua de 1 aprilie iar în cadrul societății se obișnuia să

se facă glume cu cei care dormeau în timpul serviciului (erau stropiți cu apă,

erau puse hârtii aprinse între

degete etc.)

inculpatul T.M.N. a propus ca, în glumă, să i

se aprindă salopeta celui

ce dormea.

Martorul S.L. nu a fost de acord cu

propunerea și a ieșit

din atelier iar inculpatul T.M.N. a

aprins cu o brichetă salopeta victimei I.N., apoi a ieșit din atelier, după ce

în prealabil a blocat ușa cu o sârmă.

Deoarece salopeta părții vătămate era murdară de ulei (cum erau toate

salopetele angajaților societății), aceasta a luat foc cu flacără intensă,

urmarea constând în provocarea de leziuni traumatice care au necesitat spre

vindecare 65 - 70 zile de îngrijiri medicale și care au pus în pericol viața

părții vătămate.

S-a apreciat de către instanță că fapta

inculpatului T.M.

N. care, la data de 01 aprilie 2005, a

incendiat partea vătămată I.N., provocându-i leziuni care i-au pus viața în

pericol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit.

d) – art. 176 lit. a) C. pen., sens în care

s-a

schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu - art. 20 raportat

la

art. 174 – art. 175 lit. d) și i) C. pen. – art. 176 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei tribunalul a avut în vedere criteriile

generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., fiind avute în vedere

gradul de pericol social al faptei săvârșite dar și persoana făptuitorului (în

vârstă de 27 de ani, studii 9 clase, necăsătorit, stagiul

militar nesatisfăcut, fără antecedente penale) și

circumstanțele atenuante

constând în atitudinea sinceră, de recunoaștere

a săvârșirii faptei și conduita bună a inculpatului înainte de comiterea

faptei.

În ceea ce privește solicitarea părții civile, de obligare a

inculpatului la daune materiale, tribunalul a avut în vedere faptul că acestea

nu au fost dovedite, nedemonstrându-se cuantumul lor, conform principiului

actori incumbit protatio. Astfel, deși partea civilă a depus la dosar un contract

de credit pentru nevoi personale, încheiat de soția sa cu B.C.R., tribunalul a

apreciat că nu există nici o legătură între contractul de credit și cauza de

față, întrucât partea vătămată trebuia să depună la dosar

facturi pentru medicamente, chitanțe de

consultații, facturi de la centre de

tratament, etc.

În ceea ce privește solicitarea părții civile de obligare la daune

morale, tribunalul a avut în vedere suferințele psihice produse părții

vătămate, leziunile produse lăsând acesteia urme

permanente, obligând

inculpatul T.M.N.,

în solidar cu partea responsabila civilmente

SC P.P. SRL, la plata sumei

de 10.000 RON cu titlu de daune morale către partea civila I.N.

declarat apel partea civilă I.

N., care nu a depus motive

de apel.

Analizând sentința penală apelată atât prin prisma motivelor invocate

cât și din oficiu, conform art. 369 alin. (3) C. proc. pen., instanța de apel a

reținut că aceasta a fost pronunțată la data de 24 aprilie 2008, iar

dezbaterile s-au desfășurat la termenul din data de

17 aprilie 2008, astfel cum rezultă atât din încheierea din data de 17

aprilie 2008

cât și din copia caietului grefierului de ședință de la

același termen.

La momentul dezbaterilor, partea civilă T.N. a fost prezentă personal,

aspect ce rezultă, de asemenea, atât din încheierea de la

momentul dezbaterilor cât și din copia caietului

grefierului.

Reținând această împrejurare, precum și

faptul că din copia scrisorii medicale depuse de partea civilă în intenția sa

de a dovedi imposibilitatea

exercitării apelului în

termen, instanța de apel a apreciat că nu poate dispune repunerea în termenul

de apel întrucât partea civilă nu a dovedit

nici

o cauză temeinică de împiedicare. Deși aceasta a arătat că din cauza

stării

de sănătate precare nu a declarat apel în termen, nu a dovedit prin nici un

mijloc de probă că s-ar fi aflat efectiv în imposibilitatea de a exercita calea

de atac. Din scrisoarea medicală depusă la dosar rezultă doar că partea civilă

I.N. s-a prezentat la Spitalul Alexandru Obregia, la data de 18 septembrie 2008,

pentru un consult în urma căruia i s-a pus diagnostic, fără a se aprecia că se

impune spitalizarea și fără a rezulta dacă aceasta a fost internată anterior,

respectiv în perioada imediat următoare pronunțării sentinței penale în

discuție sau dacă aceasta se prezentase și la acele momente la spital.

Din cuprinsul actului medical nu rezultă, de altfel, nici dacă partea

civilă avea un diagnostic stabilit anterior, neînțelegându-se practic dacă

acesta suferea de vreo afecțiune la momentul pronunțării sentinței ori imediat

ulterior pronunțării.

Instanța de apel a apreciat totodată că cererea de apel nu poate fi

calificată nici ca un apel peste termen, față de dispozițiile art. 365 C. proc.

pen., acest text având în vedere părțile care au lipsit atât la toate termenele

de judecată cât și la pronunțare; or, partea civilă a fost prezentă personal la

termenele din fața instanței de fond, inclusiv la termenul când au avut loc

dezbaterile, lipsind la pronunțarea din data de 24 aprilie 2008 doar pentru că

instanța de fond a amânat pronunțarea până la această dată.

În consecință, instanța de apel a constatat că, în ceea ce privește

termenul de declarare a căii de atac, acesta este cel prevăzut de art. 363 C.

proc. pen., respectiv de 10 zile, care termen curge de la pronunțare, astfel

cum prevede alin. (3) al aceluiași articol, partea civilă fiind prezentă la

dezbateri, așa cum s-a arătat.

Așadar, cum cererea de apel a fost depusă de partea civilă T.N. la data

de 09 mai 2008 (sentința penală fiind pronunțată la data de 24 aprilie 2008),

deci după trecerea a 10 zile de la momentul pronunțării, apelul a fost respins

ca tardiv introdus prin decizia penală nr. 232 din 25 septembrie 2008 a Curții

de Apel București, secția I penală.

legal, a declarat recurs partea

civilă I.N., criticând-o

pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei respingerii a apelului ca tardiv,

deși s-a aflat în imposibilitate medicală de a declara calea de atac.

Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Astfel, în mod corect, instanța de apel a apreciat că nu sunt incidente

dispozițiile art. 365 C. proc. pen., privind apelul peste termen, întrucât

partea civilă a fost prezentă la dezbaterile asupra fondului. Totodată,

constatarea în sensul că declararea apelului de către partea civilă, cu

depășirea termenului de 10 zile de la pronunțare, prevăzută de art. 363 alin. (1)

și (3) C. proc. pen., nu a fost determinată de o cauză temeinică de

împiedicare, potrivit art. 364 din același cod, este corectă, în raport de

faptul că această parte nu a reușit să probeze o astfel de împrejurare. Actul

medical prezentat este eliberat la data de 18 septembrie 2008, cu mult după

data declarării apelului, 9 mai 2008, și, mai mult, nu atestă decât o

consultație în regim

ambulatoriu, nefăcând

vorbire de vreo internare anterioară în perioada de

exercitare a căii de

atac.

Pentru aceste considerente, având în

vedere dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de

partea civilă, constatând că în mod corect apelul declarat de această parte a

fost respins ca tardiv, urmând ca în

conformitate

cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta să fie obligată la

cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă I.N.

împotriva deciziei penale nr. 232 din 25

septembrie 2008 a Curții de Apel

București, secția I penală, privind pe

inculpatul T.M.N.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu

în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

noiembrie 2008.