ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3868/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3868/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din 20

februarie 2008, Tribunalul Covasna a respins cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea prev.

de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în

infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. b) și c) și art. 76 alin. (1) lit.

b), alin. (2) și (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.Z. la o pedeapsă de 4

ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea

sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de

încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen., de la data

rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 86

3

C. pen., inculpatul a fost

obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de

Probațiune din cadrul Tribunalului Covasna și să respecte programul stabilit de

acesta;

- să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția

inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind

revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi

infracțiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub

supraveghere a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la

inculpat un cuțit cu mâner din plastic de culoare albă, 22 cm lungime, aflat în

prezent la camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna.

A constatat că inculpatul a achitat părții civile G.I. suma

de 900 lei despăgubiri civile și că partea civilă a renunțat la toate celelalte

pretenții civile formulate în cauză.

În latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească

Spitalului Județean „Dr.Fogolyan Kristof suma de 2.008,15 lei plus dobânda

legală până la plata integrală a sumei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut

că între partea vătămată și fiul inculpatului, S.R., există o stare

conflictuală cunoscută și de inculpat, întrucât fosta concubină a celui din

urmă trăia cu partea vătămată, tot în concubinaj.

La data de 22 aprilie 2007, inculpatul și fiul său au

consumat circa 1,5 litri palincă, spre amiază aflându-se amândoi în stare

avansată de ebrietate, motiv pentru care inculpatul s-a culcat în domiciliul

său, iar fiul acestuia s-a plimbat prin sat, în jurul orelor 18.30, ajungând la

locuința vecinilor săi, B.A. și l.

În aceeași zi, partea vătămată și fratele concubinei sale

s-au deplasat către centrul localității, pentru a telefona în Ungaria, unde

urmau să plece la muncă, după care, în drum spre casă, au intrat în cârciuma

din sat și au cumpărat o sticlă de bere de 2 litri, continuându-și deplasarea

spre domiciliul părții vătămate.

Cei doi s-au oprit la domiciliul lui B.A., pe care l-au

servit cu bere, apoi au plecat spre domiciliu, iar S.R. a plecat după partea

vătămată, pe care a ajuns-o din urmă și a început să o lovească cu mâinile.

Partea vătămată a ripostat, iar cei doi au căzut la pământ, cu partea vătămată

peste S.R.

Trezit de scandal, inculpatul a luat din domiciliu un cuțit

cu lama de 12 cm, a ieșit în stradă, iar pe drum a observat că fiul său și

partea vătămată se lovesc reciproc, s-a deplasat către cei doi și a aplicat din

spate părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona paravertebrală stângă.

Partea vătămată s-a

ridicat și, ajutată de fratele concubinei sale, a plecat

spre domiciliul

său, dar în timpul deplasării, pentru că partea vătămată se simțea rău,

martorul a rugat pe un vecin să cheme ambulanța, care l-a transportat pe partea

vătămată la Spitalul Județean Sf. Gheorghe.

Raportul de expertiză

medico-legală a concluzionat că partea vătămată a

fost internată la data

de 22 aprilie 2007 la Spitalul Județean Sf. Gheorghe - Secția Chirurgie,

prezentând o leziune traumatică „plagă înjunghiată paravertebrală stângă"

care s-a putut produce prin lovire cu un corp înțepător-tăietor, victima fiind

cu spatele la agresor, plagă ce a necesitat pentru vindecare 10 zile îngrijiri

medicale și nu a pus în pericol viața victimei.

Instanța de fond a constatat că deși viața victimei nu a

fost pusă în pericol, situația nu prezintă relevanță sub aspectul încadrării

juridice a faptei, dat fiind că obiectul vulnerant, zona vizată și intensitatea

loviturii erau apte să conducă la decesul victimei în lipsa îngrijirilor

medicale, considerente pentru care a respins cererea inculpatului, de schimbare

a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 180 alin.

(2) C. pen.

De asemenea, instanța a

constatat că inculpatul nu a acționat în stare de

provocare, cunoscând

situația tensionată dintre victimă și fiul său, care degenera deseori, în

conflicte violente.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate

inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prev.

de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete ale comiterii

infracțiunii, limitele de pedeapsă stabilite de textul de lege incriminator, circumstanțele

personale ale inculpatului, ca și antecedentele sale penale.

Ținând seama de comportamentul inculpatului după săvârșirea

faptei, atitudinea sa parțial sinceră pe parcursul desfășurării procesului

penal, instanța de fond a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei este aptă să asigure realizarea scopului educativ-preventiv al

sancțiunii.

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Covasna, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepsei, și solicitând majorarea acesteia, dar și executarea

în regim de detenție.

Se motivează apelul pornind de la atitudinea procesuală a

inculpatului care, în afara demersurilor depuse pentru rezolvarea pe cale

amiabilă a laturii civile a cauzei, nu a dus la aflarea adevărului în speță,

împrejurare în care circumstanțele personale ale inculpatului se reduc

substanțial, rezumându-se la statutul de infractor primar și la soluționarea

amiabilă a laturii civile.

Gravitatea faptei săvârșite de inculpat, împrejurările

concrete în care acesta a acționat, obiectul vulnerant folosit, relevă o

periculozitate deosebită a inculpatului, în condițiile în care urmările grave

ale faptei sale au putut fi înlăturate doar prin supunerea părții vătămate unei

intervenții chirurgicale.

Se solicită aplicarea unei pedepse în limitele legale, de la

7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, cu executare și cu adăugarea pedepsei complementare

a interzicerii unor drepturi.

Analizând apelul formulat prin prisma criticilor

apelantului, curtea a constatat că prima instanță a reținut corect starea de

fapt, a interpretat judicios probele administrate, a încadrat corect juridic

fapta inculpatului și a menționat, în procesul de individualizare judiciară a

pedepsei aplicate, toate împrejurările cu consecințe asupra răspunderii penale,

stabilind un cuantum care să reflecte valorificarea deplină a acestora.

Se constată că, deși

declarația inculpatului din faza de judecată diferă de

cea dată în

cursul urmăririi penale, chiar și în noua manieră de prezentare a succesiunii

evenimentelor, inculpatul a recunoscut, în esență, săvârșirea infracțiunii.

Chiar și în această situație, instanța de fond a înlăturat

această declarație a inculpatului, ca și pe cea a martorului B.J.R. și pe cea a

părții vătămate, de asemenea modificate pe parcursul cercetării judecătorești.

Deși inculpatul a acționat în stare de ebrietate, alcoolul

nu a fost ingerat în acest scop, inculpatul acționând în mod spontan.

Referitor la intensitatea și gravitatea loviturii, raportul

de expertiză medico-legală a concluzionat că pentru vindecare, leziunile

produse părții vătămate necesită 10 zile îngrijiri medicale, fără a pune în primejdie

viața acesteia.

Chiar și în situația în care s-a constatat că anterior,

inculpatul fusese condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunii de furt, din care fusese liberat condiționat prin sentința penală

nr. 1012 din 23 noiembrie 1993, acesta nu a mai comis ulterior fapte

antisociale, dovedind o bună integrare în comunitatea din care face parte, fapt

care demonstrează justețea hotărârii instanței de fond sub aspectul cuantumului

de pedeapsă aplicată inculpatului, ca și a modalității de executare.

Instanța de apel a constatat însă că, față de concluziile

referatului de evaluare a inculpatului întocmit de Serviciul de Probațiune de

pe lângă Tribunalul Covasna, socializarea inculpatului se dovedește a fi una

defectuoasă dată fiind lipsa studiilor, autocontrolul deficitar, lipsa de

motivație și stăruință în realizarea de activități utile, motiv pentru care a

apreciat că supravegherea inculpatului trebuie realizată pe durata unui termen

de încercare mai mare decât cel stabilit de prima instanță, ce urmează a fi

majorată la 8 ani.

Față de aceste considerente, prin decizia penală nr. 47/AP

din 28 mai 2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva

sentinței penale nr. 11 din 20 februarie 2008, pronunțată de

Tribunalul Covasna, pe care a desființat-o sub aspectul duratei termenului de

încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului,

și, în rejudecare, a majorat durata termenului de încercare de la 6 ani la 8

ani.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva

deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

criticând-o pentru netemeinicie, invocând în esență aceleași motive ca și în apel

și solicitând casarea ambelor hotărâri, înlăturarea circumstanțelor atenuante

și a dispozițiilor art. 86

1

C. pen., precum și aplicarea unei

pedepse într-un cuantum mai ridicat.

Completând

motivele de recurs, oral în fața instanței, reprezentantul parchetului a

invocat faptul că, potrivit art. 144 C. pen., în cauză pedeapsa poate fi redusă

doar până la o treime din pedeapsa pentru infracțiunea consumată, deci

reducerea poate opera până la 5 ani închisoare, cuantum care permite doar

aplicarea art. 86

7

C. pen., text de lege inaplicabil întrucât

inculpatul nu deține un loc de muncă.

Examinând

hotărârea în raport de criticile formulate de recurent, care se circumscriu

cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen., ca și din oficiu, pentru cazurile enunțate de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor expune în continuare:

Este cert și

necontestat că la data de 22 aprilie 2007, în loc public, inculpatul a aplicat

părții vătămate o lovitură cu un cuțit, având lama de 12 cm lungime, în zona

rahidiană toracală stângă, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat

pentru vindecare internarea în spital și un număr de 10 zile îngrijiri

medicale.

La

individualizarea pedepsei, instanțele au avut în vedere împrejurările în care

s-a săvârșit infracțiunea și circumstanțele personale ale inculpatului.

Inculpatul a

auzit vocea fiului său, angajat într-un conflict cu partea vătămată, cunoștea

despre relația tensionată dintre cei doi, s-a înarmat cu un cuțit și s-a

deplasat la locul săvârșirii infracțiunii.

Observând că

cei doi se lovesc, iar la un moment dat fiul său era căzut la pământ, partea

vătămată aflându-se peste el, a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul

în spate.

Această

conjunctură faptică pune în lumină o periculozitate mult mai redusă decât cea

specifică infracțiunii pe care a săvârșit-o, aspecte care, conjugate cu datele

personale ale inculpatului, justifică opțiunea sancționatorie a celor două

instanțe.

Recursul

parchetului pune în discuție și problema stabilirii sancțiunii în situațiile în

care operează concomitent disp. art. 20 C. pen. și art. 74 și

art. 76 C. pen.

În opinia

parchetului, la stabilirea sancțiunii, trebuie avute în vedere disp.

art. 144 C. pen., potrivit cărora, prin săvârșirea unor infracțiuni,

se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca

infracțiune consumată sau ca tentativă.

Pornind de la

această normă de interpretare, parchetul sugerează că aplicarea art. 76 alin.

(2) C. pen. trebuie raportată la pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea

consumată și nu la cea prevăzută de lege pentru tentativă, astfel încât

reducerea pedepsei poate opera până la cuantumul de 5 ani închisoare.

În această

opinie, se neglijează disp. art. 21 alin. (2) C. pen., potrivit

cărora tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea

minimului și jumătatea maximului prevăzută de lege pentru infracțiunea

consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei.

În cauză, se

constată necesitatea unei duble reduceri a pedepsei.

În primul

rând, este obligatorie stabilirea cadrului general al pedepsei pentru

infracțiunea fapt tentat, după care devin aplicabile celelalte dispoziții cu

incidență în operațiunea de individualizare judiciară a sancțiunii.

Fiind vorba

de o tentativă la infracțiunea de omor calificat, limitele de pedeapsă

raportate la disp. art. 174 - 175 lit. i) C. pen. sunt 7

ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni, astfel că, aplicând disp.

art. 76 alin. (2) C. pen., pedeapsa trebuie redusă sub limita minimă

revăzută de lege, până la o treime din acest minim, care este de 2 ani și 6

luni închisoare.

În raport de

aceste considerente, Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită de prima

instanță și rectificată de instanța de apel răspunde atât cerințelor de

temeinicie, cât și cerințelor de legalitate, astfel că, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

împotriva deciziei penale nr. 47/P din 28 mai 2008 a Curții de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul S.Z.

Onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în suma de 200 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25 noiembrie 2008.