ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3868/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 11 din 20 februarie 2008, Tribunalul Covasna a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. În baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. b) și c) și art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.Z. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinței. În baza art. 86 3 C. pen., inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Covasna și să respecte programul stabilit de acesta; - să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit cu mâner din plastic de culoare albă, 22 cm lungime, aflat în prezent la camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna. A constatat că inculpatul a achitat părții civile G.I. suma de 900 lei despăgubiri civile și că partea civilă a renunțat la toate celelalte pretenții civile formulate în cauză. În latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Județean „Dr.Fogolyan Kristof suma de 2.008,15 lei plus dobânda legală până la plata integrală a sumei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între partea vătămată și fiul inculpatului, S.R., există o stare conflictuală cunoscută și de inculpat, întrucât fosta concubină a celui din urmă trăia cu partea vătămată, tot în concubinaj. La data de 22 aprilie 2007, inculpatul și fiul său au consumat circa 1,5 litri palincă, spre amiază aflându-se amândoi în stare avansată de ebrietate, motiv pentru care inculpatul s-a culcat în domiciliul său, iar fiul acestuia s-a plimbat prin sat, în jurul orelor 18.30, ajungând la locuința vecinilor săi, B.A. și l. În aceeași zi, partea vătămată și fratele concubinei sale s-au deplasat către centrul localității, pentru a telefona în Ungaria, unde urmau să plece la muncă, după care, în drum spre casă, au intrat în cârciuma din sat și au cumpărat o sticlă de bere de 2 litri, continuându-și deplasarea spre domiciliul părții vătămate.

Cei doi s-au oprit la domiciliul lui B.A., pe care l-au servit cu bere, apoi au plecat spre domiciliu, iar S.R. a plecat după partea vătămată, pe care a ajuns-o din urmă și a început să o lovească cu mâinile. Partea vătămată a ripostat, iar cei doi au căzut la pământ, cu partea vătămată peste S.R. Trezit de scandal, inculpatul a luat din domiciliu un cuțit cu lama de 12 cm, a ieșit în stradă, iar pe drum a observat că fiul său și partea vătămată se lovesc reciproc, s-a deplasat către cei doi și a aplicat din spate părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona paravertebrală stângă. Partea vătămată s-a ridicat și, ajutată de fratele concubinei sale, a plecat spre domiciliul său, dar în timpul deplasării, pentru că partea vătămată se simțea rău, martorul a rugat pe un vecin să cheme ambulanța, care l-a transportat pe partea vătămată la Spitalul Județean Sf.

Gheorghe. Raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că partea vătămată a fost internată la data de 22 aprilie 2007 la Spitalul Județean Sf. Gheorghe - Secția Chirurgie, prezentând o leziune traumatică „plagă înjunghiată paravertebrală stângă" care s-a putut produce prin lovire cu un corp înțepător-tăietor, victima fiind cu spatele la agresor, plagă ce a necesitat pentru vindecare 10 zile îngrijiri medicale și nu a pus în pericol viața victimei. Instanța de fond a constatat că deși viața victimei nu a fost pusă în pericol, situația nu prezintă relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptei, dat fiind că obiectul vulnerant, zona vizată și intensitatea loviturii erau apte să conducă la decesul victimei în lipsa îngrijirilor medicale, considerente pentru care a respins cererea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

De asemenea, instanța a constatat că inculpatul nu a acționat în stare de provocare, cunoscând situația tensionată dintre victimă și fiul său, care degenera deseori, în conflicte violente. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii, limitele de pedeapsă stabilite de textul de lege incriminator, circumstanțele personale ale inculpatului, ca și antecedentele sale penale. Ținând seama de comportamentul inculpatului după săvârșirea faptei, atitudinea sa parțial sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, instanța de fond a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este aptă să asigure realizarea scopului educativ-preventiv al sancțiunii.

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, și solicitând majorarea acesteia, dar și executarea în regim de detenție. Se motivează apelul pornind de la atitudinea procesuală a inculpatului care, în afara demersurilor depuse pentru rezolvarea pe cale amiabilă a laturii civile a cauzei, nu a dus la aflarea adevărului în speță, împrejurare în care circumstanțele personale ale inculpatului se reduc substanțial, rezumându-se la statutul de infractor primar și la soluționarea amiabilă a laturii civile. Gravitatea faptei săvârșite de inculpat, împrejurările concrete în care acesta a acționat, obiectul vulnerant folosit, relevă o periculozitate deosebită a inculpatului, în condițiile în care urmările grave ale faptei sale au putut fi înlăturate doar prin supunerea părții vătămate unei intervenții chirurgicale.

Se solicită aplicarea unei pedepse în limitele legale, de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, cu executare și cu adăugarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. Analizând apelul formulat prin prisma criticilor apelantului, curtea a constatat că prima instanță a reținut corect starea de fapt, a interpretat judicios probele administrate, a încadrat corect juridic fapta inculpatului și a menționat, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei aplicate, toate împrejurările cu consecințe asupra răspunderii penale, stabilind un cuantum care să reflecte valorificarea deplină a acestora. Se constată că, deși declarația inculpatului din faza de judecată diferă de cea dată în cursul urmăririi penale, chiar și în noua manieră de prezentare a succesiunii evenimentelor, inculpatul a recunoscut, în esență, săvârșirea infracțiunii.

Chiar și în această situație, instanța de fond a înlăturat această declarație a inculpatului, ca și pe cea a martorului B.J.R. și pe cea a părții vătămate, de asemenea modificate pe parcursul cercetării judecătorești. Deși inculpatul a acționat în stare de ebrietate, alcoolul nu a fost ingerat în acest scop, inculpatul acționând în mod spontan. Referitor la intensitatea și gravitatea loviturii, raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că pentru vindecare, leziunile produse părții vătămate necesită 10 zile îngrijiri medicale, fără a pune în primejdie viața acesteia.

Chiar și în situația în care s-a constatat că anterior, inculpatul fusese condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt, din care fusese liberat condiționat prin sentința penală nr. 1012 din 23 noiembrie 1993, acesta nu a mai comis ulterior fapte antisociale, dovedind o bună integrare în comunitatea din care face parte, fapt care demonstrează justețea hotărârii instanței de fond sub aspectul cuantumului de pedeapsă aplicată inculpatului, ca și a modalității de executare.

Instanța de apel a constatat însă că, față de concluziile referatului de evaluare a inculpatului întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, socializarea inculpatului se dovedește a fi una defectuoasă dată fiind lipsa studiilor, autocontrolul deficitar, lipsa de motivație și stăruință în realizarea de activități utile, motiv pentru care a apreciat că supravegherea inculpatului trebuie realizată pe durata unui termen de încercare mai mare decât cel stabilit de prima instanță, ce urmează a fi majorată la 8 ani.

Față de aceste considerente, prin decizia penală nr. 47/AP din 28 mai 2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva sentinței penale nr. 11 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care a desființat-o sub aspectul duratei termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, și, în rejudecare, a majorat durata termenului de încercare de la 6 ani la 8 ani. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând-o pentru netemeinicie, invocând în esență aceleași motive ca și în apel și solicitând casarea ambelor hotărâri, înlăturarea circumstanțelor atenuante și a dispozițiilor art. 86 1 C. pen., precum și aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat.

Completând motivele de recurs, oral în fața instanței, reprezentantul parchetului a invocat faptul că, potrivit art. 144 C. pen., în cauză pedeapsa poate fi redusă doar până la o treime din pedeapsa pentru infracțiunea consumată, deci reducerea poate opera până la 5 ani închisoare, cuantum care permite doar aplicarea art. 86 7 C. pen., text de lege inaplicabil întrucât inculpatul nu deține un loc de muncă. Examinând hotărârea în raport de criticile formulate de recurent, care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., ca și din oficiu, pentru cazurile enunțate de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Este cert și necontestat că la data de 22 aprilie 2007, în loc public, inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit, având lama de 12 cm lungime, în zona rahidiană toracală stângă, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare internarea în spital și un număr de 10 zile îngrijiri medicale. La individualizarea pedepsei, instanțele au avut în vedere împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea și circumstanțele personale ale inculpatului. Inculpatul a auzit vocea fiului său, angajat într-un conflict cu partea vătămată, cunoștea despre relația tensionată dintre cei doi, s-a înarmat cu un cuțit și s-a deplasat la locul săvârșirii infracțiunii.

Observând că cei doi se lovesc, iar la un moment dat fiul său era căzut la pământ, partea vătămată aflându-se peste el, a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în spate. Această conjunctură faptică pune în lumină o periculozitate mult mai redusă decât cea specifică infracțiunii pe care a săvârșit-o, aspecte care, conjugate cu datele personale ale inculpatului, justifică opțiunea sancționatorie a celor două instanțe. Recursul parchetului pune în discuție și problema stabilirii sancțiunii în situațiile în care operează concomitent disp. art. 20 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen. În opinia parchetului, la stabilirea sancțiunii, trebuie avute în vedere disp. art. 144 C. pen., potrivit cărora, prin săvârșirea unor infracțiuni, se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.

Pornind de la această normă de interpretare, parchetul sugerează că aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen. trebuie raportată la pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea consumată și nu la cea prevăzută de lege pentru tentativă, astfel încât reducerea pedepsei poate opera până la cuantumul de 5 ani închisoare. În această opinie, se neglijează disp. art. 21 alin. (2) C. pen., potrivit cărora tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. În cauză, se constată necesitatea unei duble reduceri a pedepsei. În primul rând, este obligatorie stabilirea cadrului general al pedepsei pentru infracțiunea fapt tentat, după care devin aplicabile celelalte dispoziții cu incidență în operațiunea de individualizare judiciară a sancțiunii.

Fiind vorba de o tentativă la infracțiunea de omor calificat, limitele de pedeapsă raportate la disp. art. 174 - 175 lit. i) C. pen. sunt 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni, astfel că, aplicând disp. art. 76 alin. (2) C. pen., pedeapsa trebuie redusă sub limita minimă revăzută de lege, până la o treime din acest minim, care este de 2 ani și 6 luni închisoare. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită de prima instanță și rectificată de instanța de apel răspunde atât cerințelor de temeinicie, cât și cerințelor de legalitate, astfel că, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 47/P din 28 mai 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul S.Z. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în suma de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 noiembrie 2008.