ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 248/2009

Prin sentința penală nr. 17 din 5 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr. 448/119/2007, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicabilă art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3) C. pen., condamnă pe inculpatul H.B. , la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor. În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzută de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Î n baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 (șase) ani stabilit conform art. 86 2 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciu de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna și - să respecte programul stabilit de acesta; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzută de art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, să se suspende și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a celor două bâte ridicate de către organele de urmărire penală de la tabăra de animale aparținând acestuia, aflate în camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile N.F.

suma de 28.000 lei cu titlu de daune morale și respinge restul pretențiilor civile formulate de către acesta. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicabilă art. 313 din Legea nr. 95/2000, privind reforma în domeniul sănătății și art. 998, 999 C. civ., a fost obligat inculpatul ti: plătească părților civile Spitalului Județean „ dr. F.K. Sf. Gheorghe suma de 50,231 lei, plus dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000 calculată până la data plății și Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov suma de 2214,71 lei, reprezentând valoarea prestațiilor medico-sanitare acordate părții vătămate N.F. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara de 13 august 2006, partea vătămată N.F.

împreună cu martorul D.Z., care în acea perioadă era angajatul său, a rămas pe pășunea „B.T.” unde avea o tabără de animale. În jurul orelor 22,00 după mulsul vacilor, partea vătămată a plecat cu o parte din vite la păscut, spre partea de jos a pășunii, unse se afla o adăpătoare, iar martorul a plecat cu restul vitelor în partea opusă. Cei doi țineau legătura prin strigăte, partea vătămată având asupra sa o brichetă cu led și un băț. În aceeași perioadă, inculpatul H.B., însoțit de un câine și având asupra sa o bâtă ciobănească, a plecat de la tabăra sa de animale situată pe pășunea „C.D.” la o parcelă cultivată cu cartofi, aflată la circa 1 km de aceasta, lângă pășunea „B.T.”, pentru a păzi recolta.

Ajuns la terenul cultivat, inculpatul a dezlegat și cei doi câini pe care îi avea acolo. În timp ce se afla cu vitele în apropierea adăpătorii, dinspre terenurile cultivate, partea vătămată a auzit niște sunete ce semănau cu clinchetele clopotelor de la animalele din tabăra sa. în aceste împrejurări, crezând că una din vitele sale s-a rătăcit, a plecat în acea direcție, pentru a o căuta, luminând cu ledul de la brichetă. Ulterior, s-a stabilit că, acele sunete proveneau de la niște clopote improvizate de către inculpat din niște sticle agățate de pari. Partea vătămată ajungând în apropierea inculpatului, aceasta a întrebat-o ce caută acolo și de ce îl luminează, spunându-i totodată să nu fugă, iar ea a replicat că își caută o vită rătăcită și nu are motive să fugă.

În acel moment, inculpatul H.B. a asmuțit cei trei câini asupra părții vătămate, pe care au atacat-o. în timp ce partea vătămată încerca să se apere de agresiunea câinilor, inculpatul s-a apropiat de aceasta și a lovit-o din spate, cu bâta pe care o avea asupra sa, în zona capului. Urmare loviturii primate, partea vătămată a căzut la pământ, afirmativ pierzându-și cunoștința. Inculpatul a plecat cu câini de la fața locului, iar după ce și-a revenit partea vătămată s-a deplasat spre tabăra de animale. Datorită leziunilor suferite, partea vătămată nu a ajuns departe, căzând în preajma adăpătorii animalelor, unde a și fost găsită de martorul D.Z. , care a venit acolo în urma strigătelor de ajutor ale acesteia.

S-a mai reținut că, martorul a ajutat-o pe partea vătămată să se deplaseze până la tabăra de animale, de unde a doua zi aceasta a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Brașov. Din certificatul medico-legal nr. 399/ C din 28 februarie 2006 și raportul de expertiză medico-legală nr. 33/ E din 20 februarie 2001 emise S.M.L. Sf. Gheorghe a rezultat că, partea vătămată N.F. a fost internată în perioada 14 - 25 august 2006 la Secția neurochirurgie a Spitalului Județean de Urgență Brașov, cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral acut închis; fractură de bază de craniu; traumatism toraco-abdominal; plăgi excoriate prin mușcătură de câine în zona trohanteriană stânga; hematom extradural temporo-occipital dreapta și dilacerare cerebrală.

S-a mai reținut că, partea vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale, evacuându-se hematomul extradural (50 ml sânge) și zona de dilacerare cerebrală (30 ml). Leziunile produse părții vătămate, au fost produse prin lovire cu corp dur și agresiune animală, au necesitat cca. 50 de zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acesteia. În raportul de expertiză medico-legală s-a mai reținut ca poziția ipotetică victimă-agresor, în momentul producerii leziunilor de lovire, a putut fi cu agresorul în spatele victimei. Starea de fapt a fost stabilită din coroborarea probelor administrate în cauză: procesul verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, certificatul medico-legal și raportul de expertiză medico-legală.

Prima instanță a mai reținut că, inițial, în faza actelor premergătoare, inculpatul a negat comiterea faptei. Iar ulterior, după ce organele de cercetare au procedat la efectuarea recunoașterii din grup, inculpatul H.B. a recunoscut în parte, fapta comisă, arătând că în seara zilei de 13 august 2006 a lovit-o pe partea vătămată în cap cu un băț, fără să-i spună nimic cu acea ocazie, deoarece nici partea vătămată nu i-ar fi răspuns, când a întrebat-o cine este și ce caută acolo și nu a asmuțit câinii asupra acesteia, care au atacat-o în mod spontan, ulterior loviturii aplicate de el. S-a mai arătat în considerentele hotărârii că, prin declarația dată în fața instanței, deși inițial inculpatul a recunoscut împrejurarea că a plecat de la tabăra de animale însoțit de un câine ciobănesc de talie mijlocie și având asupra sa o bâtă ciobănească, în conținutul aceleiași declarații inculpatul a revenit arătând că a plecat singur și fără bâtă de la stână.

S-a mai reținut că, ultima susținere a inculpatului nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar, prin urmare ea va a ti înlăturată de către instanță, iar martorul R.A., prezent la tabăra de animale la momentul când inculpatul a plecat spre terenurile cultivate, confirmă prima variantă a inculpatului, respectiv că acesta a plecat de la stână însoțit de un câine ciobănesc și având asupra sa o bâtă ciobănească. A mai arătat prima instanță în motivarea hotărârii că, fiind audiată pe parcursul procesului penal, partea vătămată a declarat, că în seara zilei de 13 august 2006, în jurul orelor 22,00, în timp ce se afla pe pășunea „B.T.” cu vitele la păscut, a auzit un clinchet de clopot venind din direcția terenurilor cultivate și crezând că una din vite s-a rătăcit, a plecat în acea direcție, având asupra sa un băț și o lanternă cu led pe care o folosea pentru iluminat.

Când a ajuns în apropierea inculpatului, acesta a întrebat-o ce caută acolo și de ce luminează, iar la, răspunsul său că își caută o vită rătăcită, inculpatul i-a spus să nu îndrăznească să fugă, moment în care acesta din urmă a asmuțit câinii asupra sa, care au atacat-o, iar în timp ce încerca să se apere de agresiunea câinilor, inculpatul a lovit-o, din spate, cu o bâtă în cap. După agresiune a reușit cu greu să se deplaseze până la turma de vaci, apoi la strigat pe martorul D.Z. care a ajutat-o să ajungă la tabăra de animale. Probele administrate în cauză nu au confirmat susținerea părții vătămate în sensul că la față locului au mai fost, prezente și alte persoane care îl însoțeau pe inculpat.

Martorul D.Z., prima persoană care a văzut-o pe partea vătămată după agresiune, a relatat că la momentul când a ajuns lângă partea vătămată, aceasta era singură, căzută la pământ, acuzând dureri de cap de unde îi curgea sânge și șchiopa de un picior. Totodată, martorul a mai arătat că partea vătămată i-a spus atunci că a fost lovită la cap de o persoană de sex masculin pe care nu o cunoaște și mușcată de câine . De asemenea, martorul S.L. a declarat că, în dimineața zilei următoare, a văzut-o pe partea vătămată în colibă plină de sânge, aceasta era lovită la cap și avea piciorul fracturat; partea vătămată i-a relatat atunci că noaptea trecută a fost atacată de câini și lovită cu o bâtă, în cap, de către o persoană pe care nu o cunoaște.

S-a mai reținut că, împrejurările comiterii faptei au fost relatate de partea vătămată a doua zi și martorului V.Z. La încadrarea juridică a faptei tribunalul a avut în vedere vinovăția inculpatului în forma intenției indirecte, vinovăție ce rezultă din materialitatea faptei. Prima instanță a apreciat că, lovitura aplicată părții vătămate, de către inculpat, cu bâta în cap demonstrează că acesta a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale și anume, suprimarea vieții victimei, rezultat, pe care chiar dacă nu l-a urmărit la acceptat.

Mijlocul folosit în agresiune, bâta ciobănească, zona vitală vizată, capul, intensitatea loviturii ce au avut ca urmare producerea unui traumatism cranii cerebral acut închis cu hematom subdural și dilacerare cerebrală, consimțit elemente suficiente pentru a se reține intenția de a ucide, numai intervenția în timp util pe cale chirurgicală, prin evacuarea hematomul extradural și a zonei de dilacerare cerebrală au împiedicat producerea rezultatului. Totodată, prima instanță a constatat că, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către inculpat, din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., este nefondată și nici apărările inculpatului în sensul reținerii legitimei apărări sau a circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu pot fi reținute.

În acest sens s-a susținut că, în cauză din coroborarea probelor administrate a rezultat, atât în mod obiectiv cât și pe plan subiectiv, că inculpatul H.B. nu a acționat în stare de legitimă apărare sau provocare și chiar dacă afară era întuneric, simpla prezența a părții vătămate în locul respectiv, care potrivit susținerilor inculpatului nu s-ar fi legitimat, fără ca aceasta să exercite vreo acțiune provocatoare sau de violență asupra inculpatului, nu justifică conduita acestuia. Mai trebuie menționat faptul că anterior comiterii faptei, părțile nu se cunoșteau. La aplicarea pedepsei inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, dispozițiile părții generale ale aceluiaș cod, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

În acest sens s-a reținut că, inculpatul H.B. la data comiterii faptei avea 44 de ani, a absolvit 8 clase, este căsătorit cu un copil minor în întreținere, este crescător de animale și nu are antecedente penale. Din referatul de evaluare întocmit în cauză, rezultă că anterior comiterii faptei, inculpatul nu a creat probleme în comunitate, relațiile dintre membrii de familie sunt bazate pe afecțiune, atașament și sprijin reciproc, nu a avut manifestări comportamentale violente la adresa altor persoane și are perspective medii de reintegrare în societate.

Conduita bună în familie și societate a inculpatului anterior comiterii faptei și lipsa antecedentelor penale, prezentarea sa în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat și comportarea relativ sinceră manifestată pe parcursul procesului, au fost apreciate ca fiind împrejurări ce constituie potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., circumstanțe atenuante, ce au fost avute în vedere de către prima instanță la stabilirea pedepsei. În consecință, în baza art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., pedeapsa va fi redusă sub minimul special prevăzut de textul incriminator [ (care în speță este de 5 ani, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 21 alin. (2) C. pen.)].

Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că partea vătămată N.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei care: suma de 28.000 lei reprezentând daune morale. De asemenea, s-a luat act că, s-au constituit părți civile în cauză Spitalul Județean „Dr. F.K. Sf. Gheorghe cu suma de 50,231 lei, plus dobânda legală până la data efectuării plății, reprezentând valoarea prestațiilor medico-sanitare și Spitalul Județean de Urgență Brașov cu suma de 2.214,71 lei, cu același titlu. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., constatând că inculpatul prin fapta sa i-a cauzat părții vătămate mari suferințe fizice, care s-au prelungit în timp, pentru leziunile suferite s-au apreciat că sunt necesare 50 de zile îngrijiri medicale, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictual, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată N.F.

și pe cale de consecință va obliga pe inculpat să-i plătească acesteia suma de 28.000 lei cu titlu de daune morale și va respinge capătul de cerere privind acordarea de daune materiale ca nefiind dovedit. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicabilă art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art. 998, 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părților civile Spitalului Județean „dr. F. K. Sf. Gheorghe suma de 50,231 lei, plus dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000 calculată până la data plății, și Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov suma de 2,214,71 lei, reprezentând valoarea prestațiilor medico-sanitare acordate părții vătămate N.F.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei s-a dispus să fie avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției urmând să fie include în cheltuielile judiciare. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., s-a mai dispus ca inculpatul să plătească statului suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.700 lei reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceasta. S-a stabilit onorariu pentru interpretul, în sumă de 20 lei pentru traducerea din limba română în limba maghiară și invers, a dezbaterilor, de la ora 11,00 la 12,00. Tariful fiind stabilit conform O.M.J.

nr. l341/C/2005. S-a dispus ca, potrivit art. 16 din Regulamentul aprobat prin O.M.J. nr. l054/C/2005 o copie a prezentei sentințe urmează s se trimite compartimentului economico-administrativ al Tribunalului Covasna în vederea efectuării plătii onorariului. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul H.B. În apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a criticat sentința în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsă pe care o consideră prea mică față de circumstanțele faptei și de persoana inculpatului, neimpunându-se reținerea circumstanțelor atenuante. S-a susținut, de asemenea, că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale privind confiscarea specială cu privire la cele două bâte, în condițiile în care numai una dintre ele a fost folosită de inculpat la săvârșirea agresiunii.

Parchetul a mai arătat că, prin obligarea inculpatului la plata a 28.000 lei cu titlu de daune morale și respingerea restului pretențiilor civile formulate de partea civilă N.F., care s-a constituit parte civilă pentru 30.000 lei, a omis să observe că inculpatul și-a dat acceptul pentru plata sumei de 30.000 lei, acord care trebuia luat în considerare în cauză potrivit art. 14 alin. ( 3) C. proc. pen., cu referire la art. 998 și urm. C. civ. Inculpatul H.B. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la infracțiunea de omor în vătămare corporală gravă, întrucât nu a urmărit consecințele faptelor sale. Prin decizia penală nr. 88/ AP din 24 septembrie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul H.B.

S-a dispus desființarea hotărârii atacate cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, la măsura confiscării și cu privire la referirea la dispozițiile O.G. nr. 9/2000 în legătură, cu obligarea inculpatului la plata valorii prestațiilor medico-sanitare către partea civilă Spitalul județean „dr. F.K. Sf. Gheorghe”. S-a dispus înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) alin. (2) și (3) C. pen. și majorarea pedepsei principale aplicată inculpatului H.B. de la 4 ani închisoare la 7 ani închisoare, fiind aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. S-a făcut aplicarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei. A fost înlăturata aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., în privința bâtei fără măciulie ridicată de organele de urmărire penală de la tabăra de animale aparținând inculpatului și dispune restituirea acestei bâte către inculpat. S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 art. 86 2 , art. 86 3 C. pen.

și art. 359 C. proc. pen. S-a înlăturat referirea la dispozițiile O.G. nr. 9/2000 cu privire la dobânda legală datorată de inculpat până la data plății sumei de 50,231 lei către partea civilă Spitalul județean „dr. F.K. Sf. Gheorghe”. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., procurorul poate face apel atât în ce privește latura penală, cât și în ce privește latura civilă. Instanța de control judiciar a apreciat că, în cauză, apelul procurorului în ce privește latura civilă este inadmisibil, în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepția cazurilor în care acțiunea civilă se exercită din oficiu.

S-a mai arătat că, întrucât în cauză, partea civilă N.F. nu a declarat apel, critica din apelul parchetului referitoare la latura civilă a cauzei apare inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul H.B. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și în principal, schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 C. pen.

În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și reindividualizarea pedepsei prin reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., precum și a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., iar ca modalitate de executare a pedepsei să se aplice dispozițiile art. 86 1 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Examinând recursul în raport de motivele invocate, care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. , se constată că acesta este nefondat.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanța de control judiciar a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității sale de executare. În ce privește cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei se constată că aceasta nu poate fi primită. În vederea delimitării infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce și terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistențe medicale calificate și de urgență punea în primejdie viața victimei.

Totodată, pentru existența infracțiunii de vătămare corporală gravă, este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport de rezultatul produs, inculpatul să fi acționat cu praeterintenție. Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că, inculpatul, lovind partea vătămată din spate cu o bâtă ciobănească lovitura fiind aplicată în cap, zonă anatomică vitală și asmuțind câinele asupra acesteia, precum și rezultatul lovirii, traumatism cranio-cerebral acut închis, fractură de bază de craniu; traumatism toraco-abdominal, plăgi excoriate prin mușcătură de câine în zona trohanteriană stânga, hematom extradural temporo-occipital dreapta și dilacerare cerebrală, leziuni ce au necesitat circa 50 de zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acesteia, încadrarea juridică a faptei este cea de tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

Susținerile inculpatului în sensul că, ar fi aplicat lovituri cu bâta părții vătămate întrucât aceasta a refuzat să se legitimeze sunt infirmate de declarațiile părții vătămate și a martorilor D.Z., S.L. și V.Z., coroborate cu raportul de expertiză medico-legală, care atestă faptul că, poziția ipotetică victimă-agresor, în momentul producerii leziunilor de lovire în zona occipitală dreaptă, a putut fi cu agresorul în spatele victimei Așadar, se constată că nu există temeiuri pentru schimbarea încadrării juridice dată faptei, urmând ca cererea inculpatului să fie respinsă ca nefondată. De asemenea, se apreciază ca fiind neîntemeiate și cererea inculpatului prin care solicită aplicarea dispozițiilor art. 44 C. pen., referitoare la legitima apărare.

Reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante a stării de provocare prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 44 C. pen., nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare, acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă, săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune licită gravă.

Revenind la cauză, se reține că, în declarațiile sale, partea vătămată N.F., a relatat că, în seara de 13 august 2006, în jurul orelor 22,00, în timp ce se afla pe pășunea „B.T” cu vitele la păscut, a auzit un clinchet de clopot venind din direcția terenurilor cultivate și crezând că una din vite s-a rătăcit, a plecat în acea direcție, având asupra sa un băț și o lanternă cu led pe care o folosea pentru iluminat.

A mai arătat partea vătămată că, atunci când a ajuns în apropierea inculpatului, acesta a întrebat-o ce caută acolo și de ce luminează, iar la, răspunsul său că își caută o vită rătăcită, inculpatul i-a spus să nu îndrăznească să fugă, moment în care acesta din urmă asmuțit câinii asupra sa, care au atacat-o iar în timp ce încerca să se apere de agresiunea câinilor, inculpatul a lovit-o, din spate, cu o bâtă în cap. Susținerile părții vătămate se coroborează cu aspectele relevate în raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, în care se menționează, între altele că, leziunile părții vătămate, au fost produse prin lovire cu corp dur și agresiune animală și au pus în primejdie viața acestei, iar poziția ipotetică victimă-agresor, în momentul producerii leziunilor de lovire, a putut ii cu agresorul în spatele victimei, precum și cu declarațiile martorilor D.Z., V.Z.

și S.L. care au relatat stare în care se afla victima după ce a suferit agresiunea. Așadar, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru existența stării de legitimă apărare și nici pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării, având în vedere că, simpla prezență a părții vătămate în zona în care se aflau terenuri cultivate cu cartofi și care ar fi refuzat să se legitimeze, nu era de natură a-i crea impresia inculpatului că aceasta a venit în scop de a sustrage produse agricole și nici de a-i determina o puternică tulburare sau emoție, care să-i inducă acestuia imposibilitatea de control asupra acțiunilor sale, Totodată, este de reținut faptul că, partea vătămată nu a reacționat în niciun mod la agresiunile exercitate de inculpat asupra ei, acesta căzând la pământ în urma loviturilor primite.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității sale de executare, constată că instanța de apel a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și art. 52 C. pen. Astfel, în mod justificat, instanța de control judiciar a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., ținând seama că, inculpatul nu s-a prezentat de bună voie în fața autorităților, fiind identificat de organele de urmărire penală, în urma cercetărilor efectuate, iar declarațiile acestuia au fost parțial sincere.

S-a mai fost avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii ei și urmările produs, respectiv, inculpatul, pe timp de noapte, înarmat cu o bâtă, fără nicio justificare, a aplicat lovituri părții vătămate în zona capului și a asmuțit câinele asupra ei producându-l leziuni grave ce au pus în pericol viața acesteia. Așadar, pedeapsa de 7 ani închisoare sub aspectul cuantumului său, se încadrează în limitele prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să realizeze reeducarea inculpatului în vederea reintegrării sale în comunitate și prevenția generală, conform scopului stabilit de dispozițiile art. 52 C. pen. Cum nu se constată existenta unor temeiuri care să ducă la reducerea pedepsei aplicate inculpatului, cererea inculpatului formulată în acest sens este nefondată și urmează să fie respinsă, ca nefondată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) și b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul H.B. va fi respins, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.B. împotriva deciziei penale nr. 88/ AP din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2009.