ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 248/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 248/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Prin sentința penală nr. 17 din 5 martie

2008 pronunțată de Tribunalul

Covasna,

în dosarul nr. 448/119/2007, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă

cererea de schimbare a încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174

C. pen., cu aplicabilă art. 74 alin. (1) lit. a) și

c) și art. 76 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3)

C. pen., condamnă pe inculpatul H.B.

, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor.

În baza art. 71 C. pen., interzice

inculpatului drepturile prevăzută de 64 alin. (1)

lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Î

n baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepsei

sub supraveghere pe un

termen de încercare de 6 (șase) ani stabilit conform

art. 86

2

C. pen., calculat de la data

rămânerii definitive a prezentei

sentințe.

În baza art. 86

3

C. pen., pe

durata termenului de încercare s-a

dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciu de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Covasna și

- să respecte programul stabilit de

acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui

de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția

inculpatului asupra

dispozițiilor prevăzută de art. 86

4

C. pen., a căror

nerespectare are ca urmare revocarea

suspendării executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata

suspendării executării pedepsei sub supraveghere,

să se suspende și

executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a

dispus confiscarea specială

de

la inculpat a celor două bâte ridicate de către organele de urmărire penală

de la tabăra de animale aparținând

acestuia, aflate în camera de corpuri

delicte a I.P.J.

Covasna.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen.,

raportat la

art. 998, 999 C.

civ., a fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile

N.F. suma de 28.000 lei cu titlu de daune

morale și respinge restul

pretențiilor civile formulate de

către acesta.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.,

cu aplicabilă art. 313

din

Legea nr. 95/2000, privind reforma în domeniul sănătății și art. 998, 999

C. civ., a fost obligat inculpatul ti:

plătească părților civile Spitalului Județean „

dr. F.K. Sf. Gheorghe suma de 50,231 lei, plus

dobânda legală

prevăzută de

O.G. nr. 9/2000 calculată până la data plății și Spitalului Clinic

Județean de Urgență Brașov suma de

2214,71 lei, reprezentând valoarea

prestațiilor medico-sanitare acordate părții vătămate N.F.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

În seara de 13 august 2006, partea vătămată N.F.

împreună cu martorul D.Z., care în acea perioadă

era angajatul său,

a rămas pe pășunea

„B.T.” unde avea o tabără de animale. În jurul

orelor 22,00 după mulsul vacilor, partea vătămată a plecat cu o parte

din vite

la păscut, spre partea de jos a pășunii, unse se afla o

adăpătoare, iar

martorul a plecat cu restul

vitelor în partea opusă. Cei doi țineau legătura prin strigăte, partea vătămată

având asupra sa o brichetă cu led și un băț.

În aceeași perioadă, inculpatul H.B.,

însoțit de un câine și

având

asupra sa o bâtă ciobănească, a plecat de la tabăra sa de animale

situată pe pășunea „C.D.” la o parcelă

cultivată cu cartofi, aflată la

circa 1 km de aceasta, lângă pășunea „B.T.”, pentru a păzi recolta.

Ajuns la terenul cultivat, inculpatul a dezlegat și cei doi câini pe care îi

avea

acolo.

În timp ce se afla cu vitele în apropierea

adăpătorii, dinspre terenurile cultivate, partea vătămată a auzit niște sunete

ce semănau cu clinchetele

clopotelor

de la animalele din tabăra sa. în aceste împrejurări, crezând că una

din vitele sale s-a rătăcit, a plecat în

acea direcție, pentru a o căuta, luminând

cu ledul de la

brichetă.

Ulterior, s-a stabilit că, acele sunete

proveneau de la niște clopote

improvizate

de către inculpat din niște sticle agățate de pari.

Partea vătămată ajungând în apropierea

inculpatului, aceasta a

întrebat-o

ce caută acolo și de ce îl luminează, spunându-i totodată să nu

fugă, iar ea a replicat că își caută o

vită rătăcită și nu are motive să fugă.

În acel moment, inculpatul H.B. a asmuțit

cei trei câini asupra

părții

vătămate, pe care au atacat-o. în timp ce partea vătămată încerca să se apere

de agresiunea câinilor, inculpatul s-a apropiat de aceasta și a lovit-o din

spate, cu bâta pe care o avea asupra sa,

în zona capului. Urmare loviturii

primate, partea vătămată a căzut la pământ, afirmativ pierzându-și cunoștința.

Inculpatul a plecat cu câini de la fața

locului, iar după ce și-a revenit

partea vătămată s-a

deplasat spre tabăra de animale.

Datorită leziunilor suferite, partea

vătămată nu a ajuns departe, căzând

în preajma adăpătorii animalelor, unde a și fost găsită de martorul D.Z.

, care a venit acolo în urma strigătelor

de ajutor ale acesteia.

S-a mai reținut că, martorul a ajutat-o pe

partea vătămată să se

deplaseze

până la tabăra de animale, de unde a doua zi aceasta a fost

transportată la Spitalul Județean de Urgență Brașov.

Din certificatul medico-legal nr. 399/ C din 28 februarie 2006 și

raportul de

expertiză medico-legală nr. 33/

E din 20 februarie 2001 emise S.M.L. Sf.

Gheorghe a rezultat că, partea vătămată N.F. a fost internată în

perioada 14 - 25 august 2006 la Secția neurochirurgie a Spitalului Județean de

Urgență Brașov, cu diagnosticul „traumatism

cranio-cerebral acut închis;

fractură

de bază de craniu; traumatism toraco-abdominal; plăgi excoriate prin

mușcătură de câine în zona trohanteriană stânga;

hematom extradural

temporo-occipital dreapta și dilacerare cerebrală.

S-a mai reținut că, partea vătămată a fost

supusă unei intervenții

chirurgicale,

evacuându-se hematomul extradural (50 ml sânge) și zona de

dilacerare cerebrală (30 ml). Leziunile

produse părții vătămate, au fost

produse prin lovire cu corp dur și agresiune animală, au necesitat cca.

50 de

zile îngrijiri medicale

și au pus în primejdie viața acesteia. În raportul de

expertiză medico-legală s-a mai reținut ca poziția

ipotetică victimă-agresor, în

momentul

producerii leziunilor de lovire, a putut fi cu agresorul în spatele

victimei.

Starea de fapt a fost stabilită din

coroborarea probelor administrate în

cauză: procesul

verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de

prezentare pentru recunoaștere, declarațiile părții vătămate,

declarațiile

inculpatului,

declarațiile martorilor, certificatul medico-legal și raportul de

expertiză

medico-legală.

Prima instanță a mai reținut că, inițial,

în faza actelor premergătoare,

inculpatul

a negat comiterea faptei. Iar ulterior, după ce organele de cercetare

au procedat la efectuarea recunoașterii

din grup, inculpatul H.B. a

recunoscut

în parte, fapta comisă, arătând că în seara zilei de 13 august 2006 a

lovit-o pe partea vătămată în cap cu un băț,

fără să-i spună nimic cu acea

ocazie,

deoarece nici partea vătămată nu i-ar fi răspuns, când a întrebat-o

cine este și ce caută acolo și nu a

asmuțit câinii asupra acesteia, care au

atacat-o în mod spontan, ulterior loviturii aplicate de el.

S-a mai arătat în considerentele hotărârii

că, prin declarația dată în fața

instanței, deși inițial inculpatul a recunoscut împrejurarea că a plecat

de la

tabăra de animale

însoțit de un câine ciobănesc de talie mijlocie și având

asupra sa o bâtă ciobănească, în conținutul

aceleiași declarații inculpatul a

revenit arătând că a plecat singur și fără bâtă de la stână.

S-a mai reținut că, ultima susținere a

inculpatului nu se coroborează cu

nici o altă probă din dosar, prin urmare ea va a ti înlăturată de către

instanță,

iar martorul R.A.,

prezent la tabăra de animale la momentul când

inculpatul a plecat spre terenurile cultivate,

confirmă prima variantă a

inculpatului,

respectiv că acesta a plecat de la stână însoțit de un câine

ciobănesc și având asupra sa o bâtă ciobănească.

A mai arătat prima instanță în motivarea

hotărârii că, fiind audiată pe

parcursul

procesului penal, partea vătămată a declarat, că în seara zilei de

13 august 2006, în jurul orelor 22,00, în

timp ce se afla pe pășunea „B.T.”

cu vitele la păscut, a auzit un clinchet de clopot venind din direcția

terenurilor cultivate și crezând că una din vite s-a rătăcit, a plecat în acea

direcție, având

asupra sa un

băț și o lanternă cu led pe care o folosea pentru iluminat. Când

a ajuns în apropierea inculpatului,

acesta a întrebat-o ce caută acolo și de ce

luminează, iar la, răspunsul său că își caută o

vită rătăcită, inculpatul i-a spus să nu îndrăznească să fugă, moment în care

acesta din urmă a

asmuțit

câinii asupra sa, care au atacat-o, iar în timp ce încerca să se apere de

agresiunea câinilor, inculpatul a lovit-o, din spate, cu o bâtă în cap. După

agresiune a reușit cu greu să se

deplaseze până la turma de vaci, apoi la

strigat pe

martorul D.Z. care a ajutat-o să ajungă la tabăra de animale.

Probele administrate în cauză nu au confirmat susținerea părții

vătămate în sensul că la față locului au mai

fost, prezente și alte persoane

care îl însoțeau pe inculpat.

Martorul D.Z., prima persoană care a

văzut-o pe partea

vătămată

după agresiune, a relatat că la momentul când a ajuns lângă partea

vătămată, aceasta era singură, căzută la

pământ, acuzând dureri de cap de

unde îi curgea sânge și șchiopa de un picior. Totodată, martorul a mai

arătat

că partea vătămată

i-a spus atunci că a fost lovită la cap de o persoană de

sex masculin pe care nu o cunoaște și mușcată de

câine

.

De asemenea, martorul S.L. a declarat că,

în dimineața zilei

următoare,

a văzut-o pe partea vătămată în colibă plină de sânge, aceasta

era lovită la cap și avea piciorul

fracturat; partea vătămată i-a relatat atunci că

noaptea trecută a fost atacată de câini și lovită

cu o bâtă, în cap, de către o

persoană pe care nu o

cunoaște.

S-a mai reținut că, împrejurările

comiterii faptei au fost relatate de

partea vătămată a doua zi și martorului V.Z.

La încadrarea juridică a faptei

tribunalul a avut în vedere vinovăția inculpatului

în forma intenției indirecte, vinovăție ce

rezultă din materialitatea

faptei.

Prima instanță a apreciat că, lovitura

aplicată părții vătămate, de către

inculpat, cu bâta în cap demonstrează că acesta a prevăzut neîndoielnic

rezultatul posibil al faptei sale și

anume, suprimarea vieții victimei, rezultat,

pe care chiar dacă nu l-a urmărit la acceptat.

Mijlocul folosit în agresiune, bâta ciobănească, zona vitală vizată, capul,

intensitatea loviturii ce au

avut

ca urmare producerea unui traumatism cranii cerebral acut închis cu

hematom subdural și dilacerare cerebrală,

consimțit elemente suficiente

pentru

a se reține intenția de a ucide, numai intervenția în timp util pe cale

chirurgicală, prin evacuarea hematomul

extradural și a zonei de dilacerare

cerebrală au

împiedicat producerea rezultatului.

Totodată, prima instanță a constatat că,

cererea de schimbare a

încadrării

juridice a faptei, formulată de către inculpat, din infracțiunea prevăzută

de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2)

C. pen., este nefondată și nici apărările

inculpatului în sensul reținerii legitimei

apărări sau a circumstanței atenuante legale prevăzută

de art. 73 lit. b) C. pen., nu

pot fi reținute.

În acest sens s-a susținut că, în cauză

din coroborarea probelor

administrate

a rezultat, atât în mod obiectiv cât și pe plan subiectiv, că

inculpatul H.B. nu a acționat în stare de

legitimă apărare sau

provocare

și chiar dacă afară era întuneric, simpla prezența a părții vătămate

în locul respectiv, care potrivit

susținerilor inculpatului nu s-ar fi legitimat,

fără ca aceasta să exercite vreo acțiune

provocatoare sau de violență asupra

inculpatului, nu justifică conduita acestuia. Mai trebuie menționat

faptul că

anterior comiterii faptei, părțile nu se

cunoșteau.

La aplicarea pedepsei inculpatului

instanța a avut în vedere criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de limitele de

pedeapsă fixate de textul incriminator,

dispozițiile părții generale ale aceluiaș

cod, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei,

precum și circumstanțele

personale ale inculpatului.

În acest sens s-a reținut că, inculpatul H.B.

la data comiterii

faptei avea

44 de ani, a absolvit 8 clase, este căsătorit cu un copil minor în

întreținere, este crescător de animale și

nu are antecedente penale. Din

referatul

de evaluare întocmit în cauză, rezultă că anterior comiterii faptei,

inculpatul nu a creat probleme în comunitate,

relațiile dintre membrii de

familie sunt bazate pe

afecțiune, atașament și sprijin reciproc, nu a avut

manifestări comportamentale violente la adresa altor persoane și are

perspective

medii de reintegrare în societate.

Conduita bună în familie și societate a

inculpatului anterior comiterii

faptei și lipsa

antecedentelor penale, prezentarea sa în fața organelor judiciare ori de câte

ori a fost chemat și comportarea relativ sinceră

manifestată pe parcursul procesului, au fost apreciate ca fiind împrejurări

ce

constituie potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.,

circumstanțe

atenuante, ce au fost avute în

vedere de către prima instanță la stabilirea

pedepsei.

În consecință, în baza art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen.,

pedeapsa va fi redusă sub minimul special prevăzut de textul

incriminator [

(care în speță

este de 5 ani, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 21 alin. (2)

C. pen.)].

Cu privire la latura civilă a cauzei,

prima instanță a constatat că partea

vătămată N.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei

care: suma de 28.000 lei reprezentând daune

morale.

De asemenea, s-a luat act că, s-au

constituit părți civile în cauză

Spitalul Județean „Dr. F.K. Sf. Gheorghe cu suma de 50,231 lei,

plus dobânda legală până la data

efectuării plății, reprezentând valoarea

prestațiilor medico-sanitare și Spitalul Județean de Urgență Brașov cu

suma

de 2.214,71 lei, cu același titlu.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen.,

raportat la art.

998, 999 C. civ., constatând că

inculpatul prin fapta sa i-a cauzat părții

vătămate

mari suferințe fizice, care s-au prelungit în timp, pentru leziunile suferite

s-au apreciat că sunt necesare 50 de zile îngrijiri medicale, fiind

îndeplinite condițiile răspunderii civile

delictual, prima instanță a admis în

parte

acțiunea civilă formulată de partea vătămată N.F. și pe cale

de consecință va obliga pe inculpat să-i plătească

acesteia suma de 28.000

lei cu titlu

de daune morale și va respinge capătul de cerere privind acordarea

de

daune materiale ca nefiind dovedit.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.,

cu aplicabilă art. 313 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății și art. 998,

999 C. civ., inculpatul

a

fost obligat să plătească părților civile Spitalului Județean „dr. F.

K. Sf. Gheorghe suma de 50,231 lei, plus

dobânda legală prevăzută de

O.G.

nr. 9/2000 calculată până la data plății, și Spitalului Clinic Județean de

Urgență Brașov suma de 2,214,71 lei,

reprezentând valoarea prestațiilor

medico-sanitare acordate părții vătămate N.F.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul

apărătorului

din oficiu în

sumă de 100 lei s-a dispus să fie avansat din fondurile speciale

ale Ministerului Justiției urmând să fie

include în cheltuielile judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.,

s-a mai dispus ca

inculpatul

să plătească statului suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen.,

a fost obligat

inculpatul să

plătească părții civile suma de 1.700 lei reprezentând cheltuieli

judiciare făcute de aceasta.

S-a stabilit onorariu pentru interpretul,

în sumă de 20 lei pentru

traducerea

din limba română în limba maghiară și invers, a dezbaterilor, de la

ora 11,00 la 12,00. Tariful fiind stabilit

conform O.M.J. nr. l341/C/2005.

S-a dispus ca, potrivit art. 16 din

Regulamentul aprobat prin O.M.J.

nr. l054/C/2005 o copie a

prezentei sentințe urmează s se trimite

compartimentului

economico-administrativ al Tribunalului Covasna în vederea

efectuării

plătii onorariului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Covasna și

inculpatul H.B.

În apelul său, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Covasna a criticat

sentința

în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate

inculpatului, pedeapsă pe care o consideră

prea mică față de circumstanțele

faptei și de persoana inculpatului, neimpunându-se reținerea

circumstanțelor

atenuante.

S-a susținut, de asemenea, că instanța de

fond a aplicat în mod greșit

dispozițiile

legale privind confiscarea specială cu privire la cele două bâte, în condițiile

în care numai una dintre ele a fost folosită de inculpat la săvârșirea

agresiunii.

Parchetul a mai arătat că, prin obligarea

inculpatului la plata a 28.000

lei

cu titlu de daune morale și respingerea restului pretențiilor civile formulate

de partea civilă N.F., care s-a constituit parte civilă pentru 30.000

lei, a omis să observe că inculpatul și-a

dat acceptul pentru plata sumei de 30.000 lei, acord care trebuia luat în considerare

în cauză potrivit art. 14 alin. (

3) C. proc. pen., cu referire la art. 998 și urm. C. civ.

Inculpatul H.B. a solicitat schimbarea

încadrării juridice dată faptei

din tentativă la infracțiunea de omor în vătămare corporală gravă,

întrucât nu

a urmărit consecințele faptelor sale.

Prin decizia penală nr. 88/ AP din 24

septembrie 2008, Curtea de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile

declarate

de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Covasna și inculpatul H.B.

S-a dispus desființarea hotărârii atacate

cu privire la individualizarea

pedepsei

aplicate inculpatului, la măsura confiscării și cu privire la referirea la

dispozițiile O.G. nr. 9/2000 în legătură,

cu obligarea inculpatului la plata

valorii prestațiilor medico-sanitare către partea civilă Spitalul

județean „dr.

F.K. Sf. Gheorghe”.

S-a dispus înlăturarea aplicării

dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. b) alin. (2) și (3) C.

pen. și majorarea pedepsei

principale

aplicată inculpatului H.B. de la 4 ani închisoare la 7 ani

închisoare, fiind aplicată și pedeapsa

complementară a interzicerii pe o durată

de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a

și lit. b) C. pen.

, respectiv dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții

elective

publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de

stat.

S-a făcut aplicarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen., din

momentul

rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării

pedepsei.

A fost înlăturata aplicarea dispozițiilor

art. 118 lit. b) C. pen., în privința

bâtei fără măciulie ridicată de organele de urmărire penală de la tabăra

de

animale aparținând

inculpatului și dispune restituirea acestei bâte către

inculpat.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.

86 art. 86

2

, art. 86

3

C. pen.

și art.

359 C. proc. pen.

S-a înlăturat referirea la dispozițiile O.G. nr. 9/2000 cu privire la

dobânda legală datorată de inculpat până la data

plății sumei de 50,231 lei

către partea civilă Spitalul județean „dr. F.K.

Sf. Gheorghe”.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de control judiciar a

reținut

că, potrivit art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., procurorul poate

face apel atât în ce privește latura

penală, cât și în ce privește latura civilă.

Instanța de control judiciar a apreciat

că, în cauză, apelul procurorului

în ce privește latura civilă este inadmisibil, în lipsa apelului

formulat de partea

civilă,

cu excepția cazurilor în care acțiunea civilă se exercită din oficiu.

S-a mai arătat că, întrucât în cauză,

partea civilă N.F. nu a

declarat

apel, critica din apelul parchetului referitoare la latura civilă a cauzei

apare inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs inculpatul H.B. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și în

principal, schimbarea

încadrării

juridice dată faptei din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută

de

art. 20 raportat

la art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare

corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.,

achitarea sa, în temeiul

art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu

referire la art. 44 C. pen.

În subsidiar a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor și

reindividualizarea

pedepsei prin reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 73 lit. b)

C. pen., precum și a circumstanțelor

atenuante

judiciare prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., iar ca

modalitate de executare a pedepsei să se aplice

dispozițiile art. 86

1

C. pen.,

referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Examinând recursul în raport de motivele

invocate, care se încadrează

în

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc.

pen.

, se constată că acesta

este nefondat.

Verificând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte reține că, atât

instanța

de fond cât și instanța de apel au stabilit corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, în raport de

materialul probator administrat în cauză, iar

instanța de control judiciar a făcut o justă

individualizare a pedepsei aplicate,

atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității sale de executare.

În ce privește cererea inculpatului de

schimbare a încadrării juridice

dată faptei se constată că

aceasta nu poate fi primită.

În vederea delimitării infracțiunii de

vătămare corporală gravă de

tentativa

de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate

datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost

aplicate loviturile, regiunea spre care au

fost îndreptate acestea, urmările ce

se puteau produce și terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei

asistențe

medicale calificate

și de urgență punea în primejdie viața victimei.

Totodată, pentru existența infracțiunii

de vătămare corporală gravă,

este

necesar ca, pe plan subiectiv, în raport de rezultatul produs, inculpatul să

fi acționat cu praeterintenție.

Din verificarea lucrărilor cauzei, se

reține că, inculpatul, lovind partea vătămată din spate cu o bâtă ciobănească lovitura

fiind aplicată în cap, zonă

anatomică

vitală și asmuțind câinele asupra acesteia, precum și rezultatul lovirii,

traumatism cranio-cerebral acut închis, fractură de bază de craniu;

traumatism toraco-abdominal, plăgi

excoriate prin mușcătură de câine în zona

trohanteriană stânga, hematom extradural

temporo-occipital dreapta și

dilacerare

cerebrală, leziuni ce au necesitat circa 50 de zile îngrijiri medicale

și au pus în primejdie viața acesteia,

încadrarea juridică a faptei este cea de

tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 C. pen.

Susținerile inculpatului în sensul că, ar

fi aplicat lovituri cu bâta părții

vătămate întrucât aceasta a refuzat să se legitimeze sunt infirmate de

declarațiile părții vătămate și a martorilor D.Z., S.L. și V.Z., coroborate cu

raportul de expertiză medico-legală, care atestă faptul că, poziția ipotetică

victimă-agresor, în momentul producerii

leziunilor de lovire în zona occipitală dreaptă, a putut fi cu

agresorul în spatele

victimei

Așadar, se constată că nu există temeiuri

pentru schimbarea încadrării

juridice dată faptei, urmând

ca cererea inculpatului să fie respinsă ca nefondată.

De asemenea, se apreciază ca fiind neîntemeiate și cererea

inculpatului prin care solicită aplicarea

dispozițiilor art. 44 C. pen.,

referitoare

la legitima apărare. Reținerea în favoarea sa a circumstanței

atenuante a stării de provocare prevăzute de art.

73 lit. b) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 44 C. pen.,

nu constituie infracțiune,

fapta

prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare. Este

în stare de legitimă apărare, acela care

săvârșește fapta pentru a înlătura un

atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a

altuia sau

împotriva unui

interes public și care pune în pericol grav persoana sau

drepturile

celui atacat ori interesul public.

Pe de altă parte, conform dispozițiilor art.

73 lit. b) C. pen.,

constituie

circumstanță atenuantă, săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții, determinată

de o provocare din partea

persoanei vătămate, produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune

licită gravă.

Revenind la cauză, se reține că, în

declarațiile sale, partea vătămată N.F., a relatat că, în seara de 13 august 2006,

în jurul orelor 22,00, în timp ce se afla pe pășunea

„B.T” cu vitele la păscut, a auzit un clinchet de

clopot venind din

direcția

terenurilor cultivate și crezând că una din vite s-a rătăcit, a plecat în acea

direcție, având asupra sa un băț și o lanternă cu led pe care o folosea pentru

iluminat. A mai arătat partea vătămată că, atunci când a ajuns în

apropierea inculpatului, acesta a

întrebat-o ce caută acolo și de ce luminează,

iar la, răspunsul său că își caută o vită

rătăcită, inculpatul i-a spus să nu

îndrăznească să fugă,

moment în care acesta din urmă asmuțit câinii

asupra

sa, care au atacat-o iar în timp ce încerca să se apere de agresiunea

câinilor,

inculpatul a lovit-o, din spate, cu o bâtă în cap.

Susținerile părții vătămate se

coroborează cu aspectele relevate în

raportul de expertiză

medico-legală efectuat în cauză, în care se

menționează,

între altele că, leziunile părții vătămate, au fost produse prin

lovire cu corp dur și agresiune animală și au pus

în primejdie viața acestei, iar

poziția

ipotetică victimă-agresor, în momentul producerii leziunilor de lovire, a

putut ii cu agresorul în spatele victimei, precum

și cu declarațiile martorilor D.Z., V.Z. și S.L. care au relatat stare în care

se

afla victima după ce a suferit agresiunea.

Așadar, în cauză nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de lege pentru

existența stării de legitimă apărare și nici pentru reținerea

circumstanței

atenuante a

provocării, având în vedere că, simpla prezență a părții vătămate

în zona în care se aflau terenuri

cultivate cu cartofi și care ar fi refuzat să se legitimeze, nu era de natură

a-i crea impresia inculpatului că aceasta a venit

în scop de a sustrage produse agricole și nici de

a-i determina o puternică

tulburare

sau emoție, care să-i inducă acestuia imposibilitatea de control

asupra acțiunilor sale,

Totodată, este de reținut faptul că,

partea vătămată nu a reacționat în niciun mod la agresiunile exercitate de

inculpat asupra ei, acesta căzând la

pământ în urma loviturilor

primite.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei

atât sub aspectul

cuantumului

cât și al modalității sale de executare, constată că instanța de apel a dat

eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și

art. 52 C. pen.

Astfel, în mod justificat, instanța de

control judiciar a apreciat că nu se

impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și

c) C. pen., ținând seama că,

inculpatul

nu s-a prezentat de bună voie în fața autorităților, fiind identificat de

organele de urmărire penală, în urma

cercetărilor efectuate, iar declarațiile

acestuia au fost parțial sincere. S-a mai fost avut în vedere gradul

ridicat

de pericol social al

faptei, modalitatea și împrejurările comiterii ei și urmările

produs, respectiv, inculpatul, pe timp de

noapte, înarmat cu o bâtă, fără nicio

justificare, a

aplicat lovituri părții vătămate în zona capului și a asmuțit

câinele asupra ei producându-l leziuni grave ce

au pus în pericol viața

acesteia.

Așadar, pedeapsa de 7 ani închisoare sub

aspectul cuantumului său, se

încadrează

în limitele prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură

să realizeze reeducarea inculpatului în

vederea reintegrării sale în comunitate

și prevenția generală, conform scopului stabilit de dispozițiile art. 52

C. pen.

Cum nu se constată existenta unor temeiuri

care să ducă la reducerea

pedepsei

aplicate inculpatului, cererea inculpatului formulată în acest sens

este nefondată și urmează să fie respinsă,

ca nefondată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. a) și b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpatul

H.B. va fi respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul

inculpat va fi obligat la plata sumei de

400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul H.B.

împotriva

deciziei penale nr. 88/ AP din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul

cuvenit

apărătorului desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba

maghiară se va plăti din fondul

înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

ianuarie 2009.