ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1629/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 17 din data de 11 aprilie 2012 Tribunalul Covasna a dispus următoarele: În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul G.I. la pedeapsa de 4 arii închisoare. Ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante, având în vedere dispozițiile art. 76 alin. (3) C. pen., a înlăturat pedeapsa complementară. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 (opt) ani stabilit conform art. 86 2 C. pen., care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov și să respecte programul stabilit de acesta; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepselor accesorii. A constatat că în cauză nu au fost dispuse măsuri preventive cu privire la inculpat sau măsuri asigurătorii. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna nr. III/P/2010 din data de 18 ianuarie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. Prin actul de sesizare al instanței, în esență, s-a reținut, în sarcina inculpatului că în data de 18 februarie 2010, în loc public, i-a aplicat părții vătămate K.J., trei lovituri cu un obiect tăietor - înțepător, în mod repetat, abdominal, toracal și axilar stânga, care au pus acesteia viața în pericol, faptă ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă - Proces-verbal de cercetare la fața locului din 18 februarie 2010; Procese-verbale din 19 februarie 2010; planșe fotografice privind aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului din 18 februarie 2010; Raport de primă expertiză medico-legală nr. 278/Al/15 din 2 aprilie 2010 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Covasna; fișă de constatări preliminare întocmită de Serviciul de Medicină Legală Covasna; Certificat medico-legal nr. 351/A2/86 din 1 martie 2010 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Covasna; foaia de observație clinică nr. 3827 întocmită de Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov; declarații parte vătămată; proces-verbal consemnare efectuare acte premergătoare; declarații martori; declarații învinuit; Raport de nouă expertiză medico-legală nr. 3447 din 28 noiembrie 2011 efectuat de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureș; avizul medico-legal nr. 47/E2/2011 din 5 decembrie 2011 al Institutului de Medicină Legală Târgu Mureș - Comisia de control și avizare a actelor medico-legale.

În fața instanței de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, solicitând ca judecata să se desfășoare numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește, potrivit procedurii speciale prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., a cărei aplicare a solicitat-o. Latura civilă a fost disjunsă. Inculpatul, prin apărător ales, a depus la dosarul cauzei, în circumstanțiere o serie de înscrisuri, respectiv: - caracterizare de la SC A.O.

SRL din care rezultă că inculpatul a fost angajatul acestei firme în calitate de pictor pe icoane pe lemn în perioada 1 aprilie 2005 - 2 martie 2007, a dat dovadă de adaptabilitate, competență, colegialitate și punctualitate, a avut o comportare adecvată cerințelor firmei dând dovadă de profesionalism și corectitudine, și nu a adus nici un prejudiciu material sau financiar firmei, - caracterizare de la SC G. SRL din care rezultă că inculpatul a fost angajatul firmei în calitate de muncitor necalificat în construcții în perioada 31 martie 2007 - 1 septembrie 2010 a dat dovadă de competență, colegialitate și punctualitate, a avut o comportare adecvată cerințelor firmei dând dovadă de profesionalism și corectitudine, și nu a adus nici un prejudiciu material sau financiar firmei, - caracterizare de la Parohia Ortodoxă Chichiș din care rezultă că inculpatul este un membru, credincios al parohiei, face parte dintr-o familie de credincioși ortodocși, tatăl acestuia fiind consilier parohial.

Se mai arată că inculpatul a răspuns la orice solicitare în vreo problemă legată de activitatea parohiei, este un fiu duhovnicesc al parohiei mărturisindu-se prin taina spovedaniei în fiecare perioadă a posturilor de peste an, și este un bun creștin. - caracterizare de la Primarul comunei Prejmer din care rezultă că inculpatul împreună cu părinții săi lucrează în gospodărie ocupându-se de cultivarea terenului arabil și creșterea animalelor, sunt cunoscuți ca buni gospodari, se achită cu corectitudine de obligațiile ce le are față de societate și comună, nu este cunoscut ca o persoană cu tulburări de comportament iar pe raza comunei nu a avut nici un fel de abateri, - copie de pe carnetul de muncă și două contracte de muncă a inculpatului și a prietenei acestuia N.M.K.

obținute pe perioade determinate în Germania. Astfel, din coroborarea întregului material probator, instanța a reținut, în fapt, că martora S.M.K. în vârstă de 20 ani locuia la bunica sa R.S. în comuna Ozun, județul Covasna, și era prietenă intimă cu inculpatul G.I. din Lunca Câlnicului, județul Brașov, dar în ultima vreme relațiile dintre aceștia s-au deteriorat, martora dorind să întrerupă relația cu acesta, care era foarte gelos. În după amiaza zilei 18 februarie 2010, martora S.M.K. s-a deplasat la locuința prietenei sale N.M.K., unde au mai venit și martorii D.A., S.J. și M.V. Partea vătămată a fost apelată la telefonul mobil de nenumărate ori de către inculpate, care insista să se întâlnească în comuna Ozun, județul Covasna, acesta manifestându-se violent verbal, fapt auzit la telefonul mobil și de ceilalți martori.

În jurul orelor 20:30, martora S.M.K. s-a deplasat pentru a se întâlni cu inculpatul G.I., împreună cu N.M.K., acestea fiind urmate și de partea vătămată K.J. și martorii D.A., S.J. și M.V. Inculpatul s-a întâlnit cu martorele în fața fostului bar din comună, și s-a exprimat violent față de martora N.M.K., care a și telefonat prietenului ei, partea vătămată K.J. În continuare, la fața locului a ajuns și partea vătămată, fiind urmată la 2 - 3 metri de martorii menționați, aceasta reproșându-i învinuitului comportamentul față de martore. Urmare a acesteia, inculpatul a scos din buzunar un cuțit sau un briceag, a trântit-o la pământ pe martora S.M.K. și i-a aplicat trei lovituri toracoabdominale părții vătămate K.J.

care a strigat martorilor să nu se apropie deoarece inculpatul are cuțit. Inculpatul a fugit de la fața locului până la domiciliul său, neputându-se identifica obiectul vulnerant, acesta negând ulterior faptul că ar fi avut așa ceva. Din Certificatul medico-legal nr. 351/A2/86 din 1 martie 2010 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Covasna rezultă faptul că partea vătămată a fost internată la SC J.U. Brașov cu diagnosticul „șoc hemoragie decompensat, plagă înjunghiată axilar stâng, hemitorace stâng, flanc stâng heteropresiune", care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător.

Partea vătămată a necesitat 28 - 30 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile i-au pus în primejdie din Raportul de primă expertiză medico-legală nr. 278/Al/15 din 2 aprilie 2010 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Covasna, rezultă faptul că partea vătămată a prezentat leziuni înjunghiate prin lovire repetată cu corp înțepător - tăietor la nivelul abdomenului, toracelui și zona axilară, fiind internată în stare de șoc hemoragie, acesteia fiindu-i pusă viața în primejdie. Din Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 3447 din 28 noiembrie 2011 efectuat de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureș, rezultă aceleași concluzii medico-legale privind pe partea vătămată. Conform Avizului medico-legal nr. 47/E2/2011 din 5 decembrie 2011 al IML Târgu Mureș, Comisia de control și avizare a fost de acord și a aprobat concluziile rapoartelor medico-legale, ambele leziuni, cea axilară stângă, precum și cea abdominală punându-i în pericol viața părții vătămate.

Poziția victimă - agresor a putut fi atât față în față, cât și partea vătămată cu spatele la agresor, aceasta putându-se produce în cadrul unei manevre de autoapărare a părții vătămate. În cursul urmăririi penale, inculpatul G.I. a negat împrejurarea că ar fi avut asupra sa un obiect înțepător - tăietor, acesta fiind al părții vătămate, pe care i l-a luat și a aplicat respectivele leziuni. Susținerile învinuitului nu se confirmă, poziția victimă-agresor putând fi și față-în-spate, pentru pararea loviturilor primite. Prin urmare, în drept, fapta inculpatului G.I. care, în data de 18 februarie 2010, în loc public, în comuna Ozun, județul Covasna, i-a aplicat părții vătămate K.J. trei lovituri cu un obiect tăietor - înțepător, în mod repetat, abdominal, toracal și axilar stânga, care au pus acesteia viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, rezultă fără echivoc vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, ce constituie infracțiunea mai sus indicată, astfel încât tribunalul a dispus condamnarea acestuia. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen. privind scopul pedepsei, care este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., examinate în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea - dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate de partea specială și de art. 21 C. pen., reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, circumstanțele reale de comitere a acestora, pe fondul deteriorării relației personale cu prietena sa, martora N.M.K., pe timp de noapte, în loc public, prin folosirea unui obiect tăietor-înțepător, zonele vitale vizate, faptul ca acțiunea sa violentă a fost determinată și de starea de temere produsă de apropierea a patru bărbați - partea vătămată și martorii D.A., S.J. și M.V., aceștia apreciind, în acel context, că îi vor aplica o corecție, astfel că conduita acestora a favorizat amplificarea conflictului, natura infracțiunii, valorile sociale vătămate, precum și consecințele pe care le-a produs - leziunile care au pus în primejdie viața părții vătămate.

Au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia de 28 ani, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că provine dintr-o familie legal constituită, se bucură de un mediu familial caracterizat de relații firești bazate pe afectivitate, respect și sprijin reciproc, conduita inculpatului în familie, la locul de muncă și în societate înainte de săvârșirea faptei care se situează în limitele normalității, aprecierile deosebite de care se bucură în cadrul comunității în care trăiește și la locurile de muncă, fiind caracterizat ca o persoană adaptabilă, competentă, manifestând colegialitate și punctualitate, având o comportare adecvată cerințelor locului de muncă, dând dovadă de profesionalism și corectitudine, din caracterizarea Parohiei Ortodoxe Chichiș rezultă că inculpatul este un membru credincios al parohiei, face parte dintr-o familie de credincioși ortodocși, tatăl acestuia fiind consilier parohial, a răspuns la orice solicitare în vreo problemă legată de activitatea parohiei, este un fiu duhovnicesc al parohiei și un bun creștin, de asemenea, acesta și-a asigurat de-a lungul timpului existența prin mijloace oneste, fiind încadrat în muncă.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că inculpatul dispune de resurse individuale și familiale optime în vederea schimbării comportamentale, că nu prezintă un stil de viață care să îl predispună la comiterea de infracțiuni, astfel încât în contextul prezentei cauze, la stabilirea pedepsei, instanța a reținut în sarcina acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen. și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. Analizând cele mai sus expuse, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, la dozarea căreia a ținut seama de prevederile art. 21 C. pen. care reglementează pedeapsa în cazul tentativei, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, de reducerea cu o treime potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. a acestor limite, de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen., urmând să facă aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și persoana inculpatului, apreciind că astfel stabilită oferă garanții în ceea ce privește realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, astfel cum a fost stabilit de art. 52 C. pen. De asemenea, tot ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante, având în vedere dispozițiile art. 76 alin. (3) C. pen., tribunalul a înlăturat pedeapsa complementară. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, schimbarea modalității de executare și aplicarea unei pedepse complementare.

în susținerea apelului declarat, Parchetul a invocat gravitatea leziunilor cauzate părții vătămate (trei lovituri cu un obiect tăietor înțepător în zona abdomenului, care i-au pus viața în primejdie), faptul că inculpatul a părăsit victima, fugind de la locul accidentului. Față de aceste împrejurări, care se desprind din starea de fapt, s-a susținut că se impune majorarea pedepsei, schimbarea modalității de executare, în detenție și aplicarea unei pedepse complementare. Parchetai a criticat sentința apelată și pentru nelegalitate, solicitând a se face aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, în sensul prelevării de la inculpat de probe biologice, potrivit procedurii reglementate de acest din urmă act normativ.

Partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov a declarat apel pentru cheltuielile de spitalizare. Prin Decizia penală nr. H5/Ap din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie ambele apeluri au fost respinse, ca nefondate. Împotriva acestei decizii.a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la individualizarea pedepsei, care a fost stabilită într-un cuantum prea mic, prin reținerea circumstanțelor atenuante, față de caracterizarea persoanei inculpatului și de împrejurările săvârșirii faptei, acesta adresându-i amenințări, lovind-o apoi de trei ori în locuri vitale și abandonând-o, astfel că pedeapsa aplicată nu este aptă să realizeze scopul pedepselor, astfel cum este acesta stabilit prin art. 52 C. pen.

În raport cu dispozițiile pct. 17 2 , decizia este criticată și pentru nelegalitate, întrucât greșit nu s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed. În ce privește individualizarea pedepsei aplicate, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte reține că în cauză s-au avut în vedere dispozițiile părții generale ale Codului penal cu privire la fapta tentată, limitele speciale ale pedepsei, reduse cu o treime urmare a aplicării art. 320 1 C. proc.

pen., gradul de pericol social al faptei comise - care este unul destul de ridicat, dar și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, este bine integrat social, având aprecieri și evaluări foarte bune în comunitate și la locurile de muncă, acesta dând dovezi temeinice de îndreptare ulterior săvârșirii faptei într-un context tensionat legat de relațiile afective cu fosta sa prietenă, inclusiv față de partea vătămată constituită parte civilă în cauză, împrejurări apreciate ca. circumstanțe atenuante legale și judiciare, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen., și cărora li s-a dat astfel eficiență.

În considerarea tuturor acestor aspecte, punând în balanță circumstanțele reale ale cauzei cu cele personale ale recurentului inculpat, instanța de control judiciar apreciază că sancțiunea penală aplicată, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea,de executare aleasă - prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, este adecvată, executarea în regim de detenție fiind o măsură exagerată și lipsită de proporționalitate, apreciindu-se, față de datele ce caracterizează persoana inculpatului, că aceasta dispune de resorturi interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că acesta nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat, art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen. referitor la greșita aplicare a legii, având în vedere că dispoziția de prelevare a probelor biologice de la persoanele condamnate pentru săvârșirea anumitor categorii de infracțiuni nu este o măsură obligatorie pe care instanța să o dispună automat, ci este lăsată la aprecierea acesteia, care, în funcție de circumstanțele cauzei poate lua sau nu această măsură. În acest sens sunt dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare care stabilește infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice. Ca atare, fiind o problemă de apreciere, aceasta nu poate fi analizată de instanța de recurs din perspectiva cazului de casare invocat, dar nici a altuia din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. pen.

proc. pen. În consecință, pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 115/Ap din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat G.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2013. Procesat de GGC - LM