ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.05.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1629/2013

HOTĂRÂRE
14.05.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1629/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 17 din data de 11

aprilie 2012 Tribunalul Covasna a dispus următoarele:

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul G.I. la

pedeapsa de 4 arii închisoare.

Ca efect al reținerii

de circumstanțe atenuante, având în vedere dispozițiile art. 76 alin. (3) C.

pen., a înlăturat pedeapsa complementară.

A interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 86

1

de încercare de 8 (opt) ani stabilit conform art. 86

2

va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 86

3

următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune

de pe lângă Tribunalul Brașov și să respecte programul stabilit de acesta; să

anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

A constatat că în

cauză nu au fost dispuse măsuri preventive cu privire la inculpat sau măsuri

asigurătorii.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna nr. III/P/2010 din data de 18

ianuarie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a inculpatului G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i)

Prin actul de

sesizare al instanței, în esență, s-a reținut, în sarcina inculpatului că în

data de 18 februarie 2010, în loc public, i-a aplicat părții vătămate K.J.,

trei lovituri cu un obiect tăietor - înțepător, în mod repetat, abdominal,

toracal și axilar stânga, care au pus acesteia viața în pericol, faptă ce

constituie infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175

lit. i) C. pen.

Pe parcursul

urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă -

Proces-verbal de cercetare la fața locului din 18 februarie 2010;

Procese-verbale din 19 februarie 2010; planșe fotografice privind aspectele

fixate cu ocazia cercetării la fața locului din 18 februarie 2010; Raport de

primă expertiză medico-legală nr. 278/Al/15 din 2 aprilie 2010 efectuat de

Serviciul de Medicină Legală Covasna; fișă de constatări preliminare întocmită

de Serviciul de Medicină Legală Covasna; Certificat medico-legal nr. 351/A2/86

din 1 martie 2010 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Covasna; foaia de

observație clinică nr. 3827 întocmită de Spitalul Clinic Județean de Urgență

Brașov; declarații parte vătămată; proces-verbal consemnare efectuare acte

premergătoare; declarații martori; declarații învinuit; Raport de nouă

expertiză medico-legală nr. 3447 din 28 noiembrie 2011 efectuat de Institutul

de Medicină Legală Târgu Mureș; avizul medico-legal nr. 47/E2/2011 din 5

decembrie 2011 al Institutului de Medicină Legală Târgu Mureș - Comisia de

control și avizare a actelor medico-legale.

În fața instanței de

judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat

că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de

sesizare, solicitând ca judecata să se desfășoare numai pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește,

potrivit procedurii speciale prevăzută de art. 320

1

cărei aplicare a solicitat-o.

Latura civilă a fost

disjunsă.

Inculpatul, prin

apărător ales, a depus la dosarul cauzei, în circumstanțiere o serie de

înscrisuri, respectiv:

- caracterizare de la

SC A.O. SRL din care rezultă că inculpatul a fost angajatul acestei firme în

calitate de pictor pe icoane pe lemn în perioada 1 aprilie 2005 - 2 martie

2007, a dat dovadă de adaptabilitate, competență, colegialitate și

punctualitate, a avut o comportare adecvată cerințelor firmei dând dovadă de profesionalism

și corectitudine, și nu a adus nici un prejudiciu material sau financiar

firmei,

- caracterizare de la

SC G. SRL din care rezultă că inculpatul a fost angajatul firmei în calitate de

muncitor necalificat în construcții în perioada 31 martie 2007 - 1 septembrie

2010 a dat dovadă de competență, colegialitate și punctualitate, a avut o

comportare adecvată cerințelor firmei dând dovadă de profesionalism și

corectitudine, și nu a adus nici un prejudiciu material sau financiar firmei,

- caracterizare de la

Parohia Ortodoxă Chichiș din care rezultă că inculpatul este un membru,

credincios al parohiei, face parte dintr-o familie de credincioși ortodocși,

tatăl acestuia fiind consilier parohial. Se mai arată că inculpatul a răspuns

la orice solicitare în vreo problemă legată de activitatea parohiei, este un

fiu duhovnicesc al parohiei mărturisindu-se prin taina spovedaniei în fiecare

perioadă a posturilor de peste an, și este un bun creștin.

- caracterizare de la

Primarul comunei Prejmer din care rezultă că inculpatul împreună cu părinții

săi lucrează în gospodărie ocupându-se de cultivarea terenului arabil și

creșterea animalelor, sunt cunoscuți ca buni gospodari, se achită cu

corectitudine de obligațiile ce le are față de societate și comună, nu este cunoscut

ca o persoană cu tulburări de comportament iar pe raza comunei nu a avut nici

un fel de abateri,

- copie de pe

carnetul de muncă și două contracte de muncă a inculpatului și a prietenei

acestuia N.M.K. obținute pe perioade determinate în Germania.

Astfel, din

coroborarea întregului material probator, instanța a reținut, în fapt, că

martora S.M.K. în vârstă de 20 ani locuia la bunica sa R.S. în comuna Ozun,

județul Covasna, și era prietenă intimă cu inculpatul G.I. din Lunca

Câlnicului, județul Brașov, dar în ultima vreme relațiile dintre aceștia s-au

deteriorat, martora dorind să întrerupă relația cu acesta, care era foarte

gelos. În după amiaza zilei 18 februarie 2010, martora S.M.K. s-a deplasat la

locuința prietenei sale N.M.K., unde au mai venit și martorii D.A., S.J. și

M.V. Partea vătămată a fost apelată la telefonul mobil de nenumărate ori de

către inculpate, care insista să se întâlnească în comuna Ozun, județul

Covasna, acesta manifestându-se violent verbal, fapt auzit la telefonul mobil

și de ceilalți martori. În jurul orelor 20:30, martora S.M.K. s-a deplasat

pentru a se întâlni cu inculpatul G.I., împreună cu N.M.K., acestea fiind

urmate și de partea vătămată K.J. și martorii D.A., S.J. și M.V. Inculpatul s-a

întâlnit cu martorele în fața fostului bar din comună, și s-a exprimat violent

față de martora N.M.K., care a și telefonat prietenului ei, partea vătămată

K.J. În continuare, la fața locului a ajuns și partea vătămată, fiind urmată la

2 - 3 metri de martorii menționați, aceasta reproșându-i învinuitului

comportamentul față de martore. Urmare a acesteia, inculpatul a scos din

buzunar un cuțit sau un briceag, a trântit-o la pământ pe martora S.M.K. și i-a

aplicat trei lovituri toracoabdominale părții vătămate K.J. care a strigat

martorilor să nu se apropie deoarece inculpatul are cuțit. Inculpatul a fugit

de la fața locului până la domiciliul său, neputându-se identifica obiectul

vulnerant, acesta negând ulterior faptul că ar fi avut așa ceva. Din

Certificatul medico-legal nr. 351/A2/86 din 1 martie 2010 eliberat de Serviciul

de Medicină Legală Covasna rezultă faptul că partea vătămată a fost internată

la SC J.U. Brașov cu diagnosticul „șoc hemoragie decompensat, plagă înjunghiată

axilar stâng, hemitorace stâng, flanc stâng heteropresiune", care s-au

putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător. Partea vătămată a

necesitat 28 - 30 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile i-au pus în

primejdie din Raportul de primă expertiză medico-legală nr. 278/Al/15 din 2

aprilie 2010 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Covasna, rezultă faptul

că partea vătămată a prezentat leziuni înjunghiate prin lovire repetată cu corp

înțepător - tăietor la nivelul abdomenului, toracelui și zona axilară, fiind

internată în stare de șoc hemoragie, acesteia fiindu-i pusă viața în primejdie.

Din Raportul de nouă

expertiză medico-legală nr. 3447 din 28 noiembrie 2011 efectuat de Institutul

de Medicină Legală Târgu Mureș, rezultă aceleași concluzii medico-legale

privind pe partea vătămată.

Conform Avizului

medico-legal nr. 47/E2/2011 din 5 decembrie 2011 al IML Târgu Mureș, Comisia de

control și avizare a fost de acord și a aprobat concluziile rapoartelor

medico-legale, ambele leziuni, cea axilară stângă, precum și cea abdominală

punându-i în pericol viața părții vătămate.

Poziția victimă -

agresor a putut fi atât față în față, cât și partea vătămată cu spatele la

agresor, aceasta putându-se produce în cadrul unei manevre de autoapărare a

părții vătămate.

În cursul urmăririi

penale, inculpatul G.I. a negat împrejurarea că ar fi avut asupra sa un obiect

înțepător - tăietor, acesta fiind al părții vătămate, pe care i l-a luat și a

aplicat respectivele leziuni. Susținerile învinuitului nu se confirmă, poziția

victimă-agresor putând fi și față-în-spate, pentru pararea loviturilor primite.

Prin urmare, în

drept, fapta inculpatului G.I. care, în data de 18 februarie 2010, în loc

public, în comuna Ozun, județul Covasna, i-a aplicat părții vătămate K.J. trei

lovituri cu un obiect tăietor - înțepător, în mod repetat, abdominal, toracal

și axilar stânga, care au pus acesteia viața în pericol, întrunește elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.

20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Din coroborarea

tuturor probelor administrate în cauză, rezultă fără echivoc vinovăția

inculpatului în săvârșirea faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată,

ce constituie infracțiunea mai sus indicată, astfel încât tribunalul a dispus

condamnarea acestuia.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere

dispozițiile art. 52 C. pen. privind scopul pedepsei, care este acela de a

preveni săvârșirea de noi infracțiuni și criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., examinate în mod plural, fără preeminența

vreunuia din acestea - dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de

pedeapsă fixate de partea specială și de art. 21 C. pen., reduse cu o treime

potrivit dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de

pericol social al faptei săvârșite, circumstanțele reale de comitere a

acestora, pe fondul deteriorării relației personale cu prietena sa, martora

N.M.K., pe timp de noapte, în loc public, prin folosirea unui obiect

tăietor-înțepător, zonele vitale vizate, faptul ca acțiunea sa violentă a fost

determinată și de starea de temere produsă de apropierea a patru bărbați -

partea vătămată și martorii D.A., S.J. și M.V., aceștia apreciind, în acel

context, că îi vor aplica o corecție, astfel că conduita acestora a favorizat

amplificarea conflictului, natura infracțiunii, valorile sociale vătămate,

precum și consecințele pe care le-a produs - leziunile care au pus în primejdie

viața părții vătămate.

Au fost avute în

vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia de 28 ani,

lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că provine dintr-o familie legal

constituită, se bucură de un mediu familial caracterizat de relații firești

bazate pe afectivitate, respect și sprijin reciproc, conduita inculpatului în

familie, la locul de muncă și în societate înainte de săvârșirea faptei care se

situează în limitele normalității, aprecierile deosebite de care se bucură în

cadrul comunității în care trăiește și la locurile de muncă, fiind caracterizat

ca o persoană adaptabilă, competentă, manifestând colegialitate și

punctualitate, având o comportare adecvată cerințelor locului de muncă, dând

dovadă de profesionalism și corectitudine, din caracterizarea Parohiei Ortodoxe

Chichiș rezultă că inculpatul este un membru credincios al parohiei, face parte

dintr-o familie de credincioși ortodocși, tatăl acestuia fiind consilier

parohial, a răspuns la orice solicitare în vreo problemă legată de activitatea

parohiei, este un fiu duhovnicesc al parohiei și un bun creștin, de asemenea,

acesta și-a asigurat de-a lungul timpului existența prin mijloace oneste, fiind

încadrat în muncă.

Prin urmare,

tribunalul a apreciat că inculpatul dispune de resurse individuale și familiale

optime în vederea schimbării comportamentale, că nu prezintă un stil de viață

care să îl predispună la comiterea de infracțiuni, astfel încât în contextul

prezentei cauze, la stabilirea pedepsei, instanța a reținut în sarcina acestuia

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74

alin. (2) C. pen. și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a)

Analizând cele mai

sus expuse, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, la

dozarea căreia a ținut seama de prevederile art. 21 C. pen. care reglementează

pedeapsa în cazul tentativei, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunea consumată, de reducerea cu o treime potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a acestor limite, de circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen., urmând să facă

aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu respectarea

principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și persoana

inculpatului, apreciind că astfel stabilită oferă garanții în ceea ce privește

realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, astfel cum a fost

stabilit de art. 52 C. pen.

De asemenea, tot ca

efect al reținerii de circumstanțe atenuante, având în vedere dispozițiile art.

76 alin. (3) C. pen., tribunalul a înlăturat pedeapsa complementară.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, criticând-o

pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului,

schimbarea modalității de executare și aplicarea unei pedepse complementare. în

susținerea apelului declarat, Parchetul a invocat gravitatea leziunilor cauzate

părții vătămate (trei lovituri cu un obiect tăietor înțepător în zona

abdomenului, care i-au pus viața în primejdie), faptul că inculpatul a părăsit

victima, fugind de la locul accidentului. Față de aceste împrejurări, care se

desprind din starea de fapt, s-a susținut că se impune majorarea pedepsei,

schimbarea modalității de executare, în detenție și aplicarea unei pedepse

complementare.

Parchetai a criticat

sentința apelată și pentru nelegalitate, solicitând a se face aplicarea

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, în sensul prelevării de la inculpat

de probe biologice, potrivit procedurii reglementate de acest din urmă act

normativ.

Partea civilă

Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov a declarat apel pentru cheltuielile

de spitalizare.

Prin Decizia penală

nr. H5/Ap din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie ambele apeluri au fost respinse, ca

nefondate.

Împotriva acestei

decizii.a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov întemeiat

pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cu privire la

individualizarea pedepsei, care a fost stabilită într-un cuantum prea mic, prin

reținerea circumstanțelor atenuante, față de caracterizarea persoanei

inculpatului și de împrejurările săvârșirii faptei, acesta adresându-i

amenințări, lovind-o apoi de trei ori în locuri vitale și abandonând-o, astfel

că pedeapsa aplicată nu este aptă să realizeze scopul pedepselor, astfel cum

este acesta stabilit prin art. 52 C. pen.

În raport cu

dispozițiile pct. 17

2

, decizia este criticată și pentru

nelegalitate, întrucât greșit nu s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe

biologice, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Analizând decizia

recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că recursul

declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed.

În ce privește

individualizarea pedepsei aplicate, prin raportare la criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., Înalta Curte reține că în cauză s-au avut în vedere

dispozițiile părții generale ale Codului penal cu privire la fapta tentată,

limitele speciale ale pedepsei, reduse cu o treime urmare a aplicării art. 320

1

destul de ridicat, dar și persoana inculpatului, care nu are antecedente

penale, este bine integrat social, având aprecieri și evaluări foarte bune în

comunitate și la locurile de muncă, acesta dând dovezi temeinice de îndreptare

ulterior săvârșirii faptei într-un context tensionat legat de relațiile

afective cu fosta sa prietenă, inclusiv față de partea vătămată constituită

parte civilă în cauză, împrejurări apreciate ca. circumstanțe atenuante legale

și judiciare, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen.,

și cărora li s-a dat astfel eficiență.

În considerarea

tuturor acestor aspecte, punând în balanță circumstanțele reale ale cauzei cu

cele personale ale recurentului inculpat, instanța de control judiciar

apreciază că sancțiunea penală aplicată, atât prin cuantum, cât și prin

modalitatea,de executare aleasă - prin suspendarea condiționată a executării

pedepsei, este adecvată, executarea în regim de detenție fiind o măsură

exagerată și lipsită de proporționalitate, apreciindu-se, față de datele ce

caracterizează persoana inculpatului, că aceasta dispune de resorturi

interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său.

În ceea ce privește

cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că acesta nu poate fi

analizată prin prisma cazului de casare invocat, art. 385

9

alin. (1)

pct. 17

2

în vedere că dispoziția de prelevare a probelor biologice de la persoanele

condamnate pentru săvârșirea anumitor categorii de infracțiuni nu este o măsură

obligatorie pe care instanța să o dispună automat, ci este lăsată la aprecierea

acesteia, care, în funcție de circumstanțele cauzei poate lua sau nu această

măsură. În acest sens sunt dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2008 privind

organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare care

stabilește infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice.

Ca atare, fiind o problemă

de apreciere, aceasta nu poate fi analizată de instanța de recurs din

perspectiva cazului de casare invocat, dar nici a altuia din cele prevăzute de

art. 385

9

alin. (1) C. pen. proc. pen.

În consecință, pentru

considerentele de mai sus, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

în cauză.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

împotriva Deciziei penale nr. 115/Ap din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat G.I., în sumă de 200 RON, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 mai 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-09-27
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2902/2013
acesta abordând pe parcursul urmăririi penale, inclusiv cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, o atitudine procesuală de recunoaștere a faptelor de natură penală imputate. Prin Decizia penală nr. 23/Ap din data de 12 febru
ÎCCJ 2013-09-09
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2647/2013
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 18/F din 20 februarie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 273 alin. (1) și (2) C. pen
ÎCCJ 2014-01-21
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 194/2014
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 85/S din 21 martie 2013, Tribunalul Brașov, în baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. cu
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1753/2013
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 120/Ap din 7 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a fost admis apelul declarat d
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3792/2013
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 79 din data de 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2163/104/2013, în temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. raportat
Sursă