ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1629/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1629/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 17 din data de 11
aprilie 2012 Tribunalul Covasna a dispus următoarele:
În baza art. 20 C.
pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C.
pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul G.I. la
pedeapsa de 4 arii închisoare.
Ca efect al reținerii
de circumstanțe atenuante, având în vedere dispozițiile art. 76 alin. (3) C.
pen., a înlăturat pedeapsa complementară.
A interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 86
1
C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen
de încercare de 8 (opt) ani stabilit conform art. 86
2
C. pen., care
va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună
următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune
de pe lângă Tribunalul Brașov și să respecte programul stabilit de acesta; să
anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și
orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele lui de existență.
A atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen., a căror
nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub
supraveghere.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei
închisorii a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
A constatat că în
cauză nu au fost dispuse măsuri preventive cu privire la inculpat sau măsuri
asigurătorii.
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna nr. III/P/2010 din data de 18
ianuarie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în
judecată a inculpatului G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la
omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i)
C. pen.
Prin actul de
sesizare al instanței, în esență, s-a reținut, în sarcina inculpatului că în
data de 18 februarie 2010, în loc public, i-a aplicat părții vătămate K.J.,
trei lovituri cu un obiect tăietor - înțepător, în mod repetat, abdominal,
toracal și axilar stânga, care au pus acesteia viața în pericol, faptă ce
constituie infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175
lit. i) C. pen.
Pe parcursul
urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă -
Proces-verbal de cercetare la fața locului din 18 februarie 2010;
Procese-verbale din 19 februarie 2010; planșe fotografice privind aspectele
fixate cu ocazia cercetării la fața locului din 18 februarie 2010; Raport de
primă expertiză medico-legală nr. 278/Al/15 din 2 aprilie 2010 efectuat de
Serviciul de Medicină Legală Covasna; fișă de constatări preliminare întocmită
de Serviciul de Medicină Legală Covasna; Certificat medico-legal nr. 351/A2/86
din 1 martie 2010 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Covasna; foaia de
observație clinică nr. 3827 întocmită de Spitalul Clinic Județean de Urgență
Brașov; declarații parte vătămată; proces-verbal consemnare efectuare acte
premergătoare; declarații martori; declarații învinuit; Raport de nouă
expertiză medico-legală nr. 3447 din 28 noiembrie 2011 efectuat de Institutul
de Medicină Legală Târgu Mureș; avizul medico-legal nr. 47/E2/2011 din 5
decembrie 2011 al Institutului de Medicină Legală Târgu Mureș - Comisia de
control și avizare a actelor medico-legale.
În fața instanței de
judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat
că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de
sesizare, solicitând ca judecata să se desfășoare numai pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește,
potrivit procedurii speciale prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., a
cărei aplicare a solicitat-o.
Latura civilă a fost
disjunsă.
Inculpatul, prin
apărător ales, a depus la dosarul cauzei, în circumstanțiere o serie de
înscrisuri, respectiv:
- caracterizare de la
SC A.O. SRL din care rezultă că inculpatul a fost angajatul acestei firme în
calitate de pictor pe icoane pe lemn în perioada 1 aprilie 2005 - 2 martie
2007, a dat dovadă de adaptabilitate, competență, colegialitate și
punctualitate, a avut o comportare adecvată cerințelor firmei dând dovadă de profesionalism
și corectitudine, și nu a adus nici un prejudiciu material sau financiar
firmei,
- caracterizare de la
SC G. SRL din care rezultă că inculpatul a fost angajatul firmei în calitate de
muncitor necalificat în construcții în perioada 31 martie 2007 - 1 septembrie
2010 a dat dovadă de competență, colegialitate și punctualitate, a avut o
comportare adecvată cerințelor firmei dând dovadă de profesionalism și
corectitudine, și nu a adus nici un prejudiciu material sau financiar firmei,
- caracterizare de la
Parohia Ortodoxă Chichiș din care rezultă că inculpatul este un membru,
credincios al parohiei, face parte dintr-o familie de credincioși ortodocși,
tatăl acestuia fiind consilier parohial. Se mai arată că inculpatul a răspuns
la orice solicitare în vreo problemă legată de activitatea parohiei, este un
fiu duhovnicesc al parohiei mărturisindu-se prin taina spovedaniei în fiecare
perioadă a posturilor de peste an, și este un bun creștin.
- caracterizare de la
Primarul comunei Prejmer din care rezultă că inculpatul împreună cu părinții
săi lucrează în gospodărie ocupându-se de cultivarea terenului arabil și
creșterea animalelor, sunt cunoscuți ca buni gospodari, se achită cu
corectitudine de obligațiile ce le are față de societate și comună, nu este cunoscut
ca o persoană cu tulburări de comportament iar pe raza comunei nu a avut nici
un fel de abateri,
- copie de pe
carnetul de muncă și două contracte de muncă a inculpatului și a prietenei
acestuia N.M.K. obținute pe perioade determinate în Germania.
Astfel, din
coroborarea întregului material probator, instanța a reținut, în fapt, că
martora S.M.K. în vârstă de 20 ani locuia la bunica sa R.S. în comuna Ozun,
județul Covasna, și era prietenă intimă cu inculpatul G.I. din Lunca
Câlnicului, județul Brașov, dar în ultima vreme relațiile dintre aceștia s-au
deteriorat, martora dorind să întrerupă relația cu acesta, care era foarte
gelos. În după amiaza zilei 18 februarie 2010, martora S.M.K. s-a deplasat la
locuința prietenei sale N.M.K., unde au mai venit și martorii D.A., S.J. și
M.V. Partea vătămată a fost apelată la telefonul mobil de nenumărate ori de
către inculpate, care insista să se întâlnească în comuna Ozun, județul
Covasna, acesta manifestându-se violent verbal, fapt auzit la telefonul mobil
și de ceilalți martori. În jurul orelor 20:30, martora S.M.K. s-a deplasat
pentru a se întâlni cu inculpatul G.I., împreună cu N.M.K., acestea fiind
urmate și de partea vătămată K.J. și martorii D.A., S.J. și M.V. Inculpatul s-a
întâlnit cu martorele în fața fostului bar din comună, și s-a exprimat violent
față de martora N.M.K., care a și telefonat prietenului ei, partea vătămată
K.J. În continuare, la fața locului a ajuns și partea vătămată, fiind urmată la
2 - 3 metri de martorii menționați, aceasta reproșându-i învinuitului
comportamentul față de martore. Urmare a acesteia, inculpatul a scos din
buzunar un cuțit sau un briceag, a trântit-o la pământ pe martora S.M.K. și i-a
aplicat trei lovituri toracoabdominale părții vătămate K.J. care a strigat
martorilor să nu se apropie deoarece inculpatul are cuțit. Inculpatul a fugit
de la fața locului până la domiciliul său, neputându-se identifica obiectul
vulnerant, acesta negând ulterior faptul că ar fi avut așa ceva. Din
Certificatul medico-legal nr. 351/A2/86 din 1 martie 2010 eliberat de Serviciul
de Medicină Legală Covasna rezultă faptul că partea vătămată a fost internată
la SC J.U. Brașov cu diagnosticul „șoc hemoragie decompensat, plagă înjunghiată
axilar stâng, hemitorace stâng, flanc stâng heteropresiune", care s-au
putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător. Partea vătămată a
necesitat 28 - 30 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile i-au pus în
primejdie din Raportul de primă expertiză medico-legală nr. 278/Al/15 din 2
aprilie 2010 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Covasna, rezultă faptul
că partea vătămată a prezentat leziuni înjunghiate prin lovire repetată cu corp
înțepător - tăietor la nivelul abdomenului, toracelui și zona axilară, fiind
internată în stare de șoc hemoragie, acesteia fiindu-i pusă viața în primejdie.
Din Raportul de nouă
expertiză medico-legală nr. 3447 din 28 noiembrie 2011 efectuat de Institutul
de Medicină Legală Târgu Mureș, rezultă aceleași concluzii medico-legale
privind pe partea vătămată.
Conform Avizului
medico-legal nr. 47/E2/2011 din 5 decembrie 2011 al IML Târgu Mureș, Comisia de
control și avizare a fost de acord și a aprobat concluziile rapoartelor
medico-legale, ambele leziuni, cea axilară stângă, precum și cea abdominală
punându-i în pericol viața părții vătămate.
Poziția victimă -
agresor a putut fi atât față în față, cât și partea vătămată cu spatele la
agresor, aceasta putându-se produce în cadrul unei manevre de autoapărare a
părții vătămate.
În cursul urmăririi
penale, inculpatul G.I. a negat împrejurarea că ar fi avut asupra sa un obiect
înțepător - tăietor, acesta fiind al părții vătămate, pe care i l-a luat și a
aplicat respectivele leziuni. Susținerile învinuitului nu se confirmă, poziția
victimă-agresor putând fi și față-în-spate, pentru pararea loviturilor primite.
Prin urmare, în
drept, fapta inculpatului G.I. care, în data de 18 februarie 2010, în loc
public, în comuna Ozun, județul Covasna, i-a aplicat părții vătămate K.J. trei
lovituri cu un obiect tăietor - înțepător, în mod repetat, abdominal, toracal
și axilar stânga, care au pus acesteia viața în pericol, întrunește elementele
constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.
20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Din coroborarea
tuturor probelor administrate în cauză, rezultă fără echivoc vinovăția
inculpatului în săvârșirea faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată,
ce constituie infracțiunea mai sus indicată, astfel încât tribunalul a dispus
condamnarea acestuia.
La individualizarea
judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere
dispozițiile art. 52 C. pen. privind scopul pedepsei, care este acela de a
preveni săvârșirea de noi infracțiuni și criteriile generale de individualizare
prevăzute de art. 72 C. pen., examinate în mod plural, fără preeminența
vreunuia din acestea - dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de
pedeapsă fixate de partea specială și de art. 21 C. pen., reduse cu o treime
potrivit dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., gradul de
pericol social al faptei săvârșite, circumstanțele reale de comitere a
acestora, pe fondul deteriorării relației personale cu prietena sa, martora
N.M.K., pe timp de noapte, în loc public, prin folosirea unui obiect
tăietor-înțepător, zonele vitale vizate, faptul ca acțiunea sa violentă a fost
determinată și de starea de temere produsă de apropierea a patru bărbați -
partea vătămată și martorii D.A., S.J. și M.V., aceștia apreciind, în acel
context, că îi vor aplica o corecție, astfel că conduita acestora a favorizat
amplificarea conflictului, natura infracțiunii, valorile sociale vătămate,
precum și consecințele pe care le-a produs - leziunile care au pus în primejdie
viața părții vătămate.
Au fost avute în
vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia de 28 ani,
lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că provine dintr-o familie legal
constituită, se bucură de un mediu familial caracterizat de relații firești
bazate pe afectivitate, respect și sprijin reciproc, conduita inculpatului în
familie, la locul de muncă și în societate înainte de săvârșirea faptei care se
situează în limitele normalității, aprecierile deosebite de care se bucură în
cadrul comunității în care trăiește și la locurile de muncă, fiind caracterizat
ca o persoană adaptabilă, competentă, manifestând colegialitate și
punctualitate, având o comportare adecvată cerințelor locului de muncă, dând
dovadă de profesionalism și corectitudine, din caracterizarea Parohiei Ortodoxe
Chichiș rezultă că inculpatul este un membru credincios al parohiei, face parte
dintr-o familie de credincioși ortodocși, tatăl acestuia fiind consilier
parohial, a răspuns la orice solicitare în vreo problemă legată de activitatea
parohiei, este un fiu duhovnicesc al parohiei și un bun creștin, de asemenea,
acesta și-a asigurat de-a lungul timpului existența prin mijloace oneste, fiind
încadrat în muncă.
Prin urmare,
tribunalul a apreciat că inculpatul dispune de resurse individuale și familiale
optime în vederea schimbării comportamentale, că nu prezintă un stil de viață
care să îl predispună la comiterea de infracțiuni, astfel încât în contextul
prezentei cauze, la stabilirea pedepsei, instanța a reținut în sarcina acestuia
circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74
alin. (2) C. pen. și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a)
C. pen.
Analizând cele mai
sus expuse, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, la
dozarea căreia a ținut seama de prevederile art. 21 C. pen. care reglementează
pedeapsa în cazul tentativei, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru
infracțiunea consumată, de reducerea cu o treime potrivit art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. a acestor limite, de circumstanțele atenuante prevăzute
de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen., urmând să facă
aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu respectarea
principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și persoana
inculpatului, apreciind că astfel stabilită oferă garanții în ceea ce privește
realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, astfel cum a fost
stabilit de art. 52 C. pen.
De asemenea, tot ca
efect al reținerii de circumstanțe atenuante, având în vedere dispozițiile art.
76 alin. (3) C. pen., tribunalul a înlăturat pedeapsa complementară.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, criticând-o
pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului,
schimbarea modalității de executare și aplicarea unei pedepse complementare. în
susținerea apelului declarat, Parchetul a invocat gravitatea leziunilor cauzate
părții vătămate (trei lovituri cu un obiect tăietor înțepător în zona
abdomenului, care i-au pus viața în primejdie), faptul că inculpatul a părăsit
victima, fugind de la locul accidentului. Față de aceste împrejurări, care se
desprind din starea de fapt, s-a susținut că se impune majorarea pedepsei,
schimbarea modalității de executare, în detenție și aplicarea unei pedepse
complementare.
Parchetai a criticat
sentința apelată și pentru nelegalitate, solicitând a se face aplicarea
dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, în sensul prelevării de la inculpat
de probe biologice, potrivit procedurii reglementate de acest din urmă act
normativ.
Partea civilă
Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov a declarat apel pentru cheltuielile
de spitalizare.
Prin Decizia penală
nr. H5/Ap din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie ambele apeluri au fost respinse, ca
nefondate.
Împotriva acestei
decizii.a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov întemeiat
pe dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., cu privire la
individualizarea pedepsei, care a fost stabilită într-un cuantum prea mic, prin
reținerea circumstanțelor atenuante, față de caracterizarea persoanei
inculpatului și de împrejurările săvârșirii faptei, acesta adresându-i
amenințări, lovind-o apoi de trei ori în locuri vitale și abandonând-o, astfel
că pedeapsa aplicată nu este aptă să realizeze scopul pedepselor, astfel cum
este acesta stabilit prin art. 52 C. pen.
În raport cu
dispozițiile pct. 17
2
, decizia este criticată și pentru
nelegalitate, întrucât greșit nu s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe
biologice, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008.
Analizând decizia
recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că recursul
declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed.
În ce privește
individualizarea pedepsei aplicate, prin raportare la criteriile prevăzute de
art. 72 C. pen., Înalta Curte reține că în cauză s-au avut în vedere
dispozițiile părții generale ale Codului penal cu privire la fapta tentată,
limitele speciale ale pedepsei, reduse cu o treime urmare a aplicării art. 320
1
C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei comise - care este unul
destul de ridicat, dar și persoana inculpatului, care nu are antecedente
penale, este bine integrat social, având aprecieri și evaluări foarte bune în
comunitate și la locurile de muncă, acesta dând dovezi temeinice de îndreptare
ulterior săvârșirii faptei într-un context tensionat legat de relațiile
afective cu fosta sa prietenă, inclusiv față de partea vătămată constituită
parte civilă în cauză, împrejurări apreciate ca. circumstanțe atenuante legale
și judiciare, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen.,
și cărora li s-a dat astfel eficiență.
În considerarea
tuturor acestor aspecte, punând în balanță circumstanțele reale ale cauzei cu
cele personale ale recurentului inculpat, instanța de control judiciar
apreciază că sancțiunea penală aplicată, atât prin cuantum, cât și prin
modalitatea,de executare aleasă - prin suspendarea condiționată a executării
pedepsei, este adecvată, executarea în regim de detenție fiind o măsură
exagerată și lipsită de proporționalitate, apreciindu-se, față de datele ce
caracterizează persoana inculpatului, că aceasta dispune de resorturi
interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său.
În ceea ce privește
cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că acesta nu poate fi
analizată prin prisma cazului de casare invocat, art. 385
9
alin. (1)
pct. 17
2
C. proc. pen. referitor la greșita aplicare a legii, având
în vedere că dispoziția de prelevare a probelor biologice de la persoanele
condamnate pentru săvârșirea anumitor categorii de infracțiuni nu este o măsură
obligatorie pe care instanța să o dispună automat, ci este lăsată la aprecierea
acesteia, care, în funcție de circumstanțele cauzei poate lua sau nu această
măsură. În acest sens sunt dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2008 privind
organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare care
stabilește infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice.
Ca atare, fiind o problemă
de apreciere, aceasta nu poate fi analizată de instanța de recurs din
perspectiva cazului de casare invocat, dar nici a altuia din cele prevăzute de
art. 385
9
alin. (1) C. pen. proc. pen.
În consecință, pentru
considerentele de mai sus, în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1
lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat
în cauză.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov
împotriva Deciziei penale nr. 115/Ap din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel
Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Onorariul de avocat
pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat G.I., în sumă de 200 RON, se
va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 mai 2013.
Procesat de GGC - LM