ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1296/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1296/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 521

din 6 aprilie 207, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

a achitat pe inculpatul C.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și pentru

infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2)

din același cod.

În baza dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpata C.P. a

fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută

de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 346

alin. (3) C. proc. pen., instanța a constatat că nu se pot acorda despăgubirile

civile cerute de partea civilă U.M.E.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că față de situația de fapt reliefată în rechizitoriu, la

cercetarea judecătorească, conturându-se două categorii de depoziții (unele ale

membrilor familiei victimei M.E., altele ale inculpaților și ale unor martori

vecini ai acestuia sau ale asistentei medicale Ș.M.), există dubiu cu privire

la săvârșirea, de către inculpatul C.G., a infracțiunilor pentru care fusese

trimis în judecată, același dubiu existând și în ce o privește pe inculpata C.P.

sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) și (2) C.

pen.

Împotriva sentinței, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă U.M.E.

Parchetul și-a motivat

apelul pe greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunile de violare de

domiciliu (ambii) și infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

(inculpatul C.G.).

Partea civilă a criticat

sentința pentru nelegalitate, inculpații fiind vinovați de săvârșirea faptelor

pentru care fuseseră trimiși în judecată.

Curtea de Apel București,

prin decizia penală nr. 344 din 23 octombrie 2007, a admis apelurile, a

desființat sentința și a condamnat pe inculpații:

1. C.G.

, la 5 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare

de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., precum și la 3 ani închisoare și un

an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33

lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și

executarea pedepsei cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.

2. C.P.

, la un an închisoare, pentru

infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. c) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 81

C. pen., s-a dispus, în ce privește pe inculpată, suspendarea condiționată a

executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Inculpatei i s-a atras

atenția asupra dispozițiilor art. 83 din același cod.

S-a mai dispus, în baza

dispozițiilor art. 71 alin. ultim C. pen., suspendarea executării pedepsei

accesorii.

Pe latură civilă, în baza

dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ.,

inculpatul C.G. a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri materiale,

suma de 2000 lei părții civile U.M.E., acesteia fiindu-i respinse daunele

morale cerute.

Instanța de apel, verificând

actele și lucrările dosarului, a reținut că inculpatul C.G. a săvârșit

infracțiunile de violare de domiciliu și de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte, iar inculpata C.P., infracțiunea de violare de domiciliu, principiul in

dubio pro reo negăsindu-și incidența în cauză, probele administrate la

urmărirea penală și cercetarea judecătorească având conținut precis.

În acest sens, instanța de

apel a reținut că inculpații au declanșat incidentul, în cauză sunt trei

martori oculari care au susținut prezența celor doi în apartamentul victimei,

precum și lovirea, de către C.G., a victimei M.E., lovire care i-a antrenat

căderea peste colțul unei mese amplasată lângă canapeaua pe care era așezat.

Împotriva hotărârii

instanței de apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri,

cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.

Recursul declarat de

inculpatul C.G. este fondat numai sub aspectul cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., atât în ce privește cuantumul pedepsei,

cât și al modalității de executare.

Recursul declarat de

inculpata C.P. nu este fondat.

Astfel, probatoriul

administrat la urmărirea penală și pe parcursul cercetării judecătorești, a

evidențiat următoarea situație de fapt:

În după-amiaza zilei de 24

iulie 2003, M.E. a fost externat din Institutul de Pneumoftiziologie M.N. București

și adus la domiciliu, de familia sa, în apartamentul ocupat de el locuind fosta

sa soție S.T.V.M., fiica lor U.M.E., soțul acesteia, U.D.E. și o fiică minoră a

acestora.

Spre orele 21,00, în

sufrageria apartamentului, U.M.E. stătea de vorbă cu cei doi părinți, soțul ei

aflându-se în dormitor.

La un moment dat, ușa

apartamentului fiind deschisă pentru că așa o lăsase U.M.E., în locuință a

pătruns C.G., acesta, în prealabil, făcând scandal pe holul comun, el susținând

că familia lui M.E. face zgomot. Văzând intrarea intempestivă a inculpatului, M.E.

s-a ridicat de pe canapeaua pe care stătuse, dar a fost îmbrâncit de inculpat,

în cădere el lovindu-se cu partea stângă a toracelui spate, de colțul unei

măsuțe. Intervenind, U.D.E. l-a scos afară pe inculpat, soția acestuia, C.P.,

intrată și ea în holul apartamentului familiei M., fiind dată afară de fosta

soție a victimei. După ce ușa a fost asigurată, C.G. a continuat să o lovească

cu picioarele și cu pumnii, zarva creată alertând mai mulți vecini.

După ce inculpații au fost

constrânși să părăsească locuința lui M.E., cei doi soți U. au observat că

acesta prezenta un hematom în partea stângă spate a toracelui, pentru aceasta

ei solicitând ambulanța.

Foaia de solicitare a

ambulanței, aceasta venind la domiciliul lui M.E. la orele 21,33, a înscris că

victima era în stare de conștientă și prezenta „pneumotorax parțial”. Asistenta

medicală Ș.M., martor, a susținut că după administrarea unui calmant, a

discutat cu fiica victimei despre internarea acesteia, U.M.E. refuzând.

În cursul nopții de 24 spre

25 iulie 2003, starea sănătății victimei alterându-se, ambulanța solicitată, la

orele 2

57

a constatat decesul.

Raportul de expertiză

medico-legală a înscris că moartea lui M.E. a fost violentă și s-a datorat

insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unui traumatism toracic cu

fracturi costale stângi C VI-C IX, cu deplasare pe linia axilară și plagă

înțepată pleuro-pulmonară stângă cu pneumotorax stâng total.

Același act a mai înscris că

M.E., diagnosticat macroscopic, a prezentat fracturi costale C VI-C IX stânga

pe linia axilară anterioară, cu deplasare, leziunile putând fi produse prin

lovire cu corp dur în regiunea supraclaviculară dreaptă, urmată de cădere și

lovire de plan dur, denivelat, acestea având legătură de cauzalitate directă,

condiționată, cu decesul.

Apărările inculpaților, în

sensul că nu au pătruns în apartamentul victimei, sunt infirmate de

declarațiile constante, coroborate, ale fostei soții a victimei, numita S.T.M.V.,

fiicei lor, U.M.E., soțului acesteia, U.D.E., a lui T.I., vecin, acesta din

urmă, la dosar instanță de fond, precizând: „.. l-am auzit pe inculpatul C.G.

și pe soția sa în apartamentul victimei, nu i-am văzut însă, i-am auzit vocea

inculpatului care înjura și spunea „vă omor pe toți”. Soția victimei s-a

agresat reciproc cu inculpata, auzindu-se în apartamentul meu întregul scandal.

Precizez că apartamentul meu este despărțit prin perete de apartamentul

victimei. Consider că zgomotele veneau din apartament și nu din holul blocului.

Am fost a doua zi după incident în casa inculpaților și aceștia mi-au spus că

i-au bătut pe familia M.”.

Martorii la care au făcut

referire inculpații, respectiv D.V., P.S., P.V., au perceput incidentul doar în

fața derulării lui pe holul comun, fie pentru că și anterior inculpatul C.G. se

certase cu familia victimei și, de asemenea, cu alți vecini (la unii, el

pătrunzând în locuințe), fie pentru că larma creată de el îi determinase să

iasă din case și să-l vadă numai atunci când, după ce se închisese ușa

apartamentului victimei, el bătea zgomotos în aceasta.

Actele încheiate de lucrătorii

de poliție de la Secția 13 Poliție, înscriu cele relatate și constatate la fața

locului, la eveniment ei venind după consumarea îmbrâncirii lui M.E.

La 3 februarie 2006, C.A.C. de

la I.N.M.L. Mina Minovici București a comunicat avizarea raportului medico-legal/2003,

în document menționându-se, cu referire la cererea instanței de a se preciza

dacă excoriațiile și echimozele de pe trunchi și membre, precum și infiltratul

sanguin supraclavicular drept ar avea legătură cu decesul, că acestea nu au intervenit

în tanatogeneză, ci doar obiectivează zonele de impact produse prin lovire cu

și de corp dur ce au avut drept consecință producerea leziunilor interne.

Având în vedere că probele

evidențiate au stabilit situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrarea

juridică a faptelor este legală.

Dar, orientându-se la

pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

și de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 din același

cod, instanța de apel, deși a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate de

textele incriminatoare, pericolul social grav al faptelor, împrejurările în

care acestea au fost comise, nu a luat în analiză, suficient, persoana

inculpatului C.G., acesta fiind pensionar încă din anul 1995 pentru afecțiuni

psihice, sens în care raportul de expertiză medico-legală psihiatrică existent

la fila 108 a dosarului Tribunalului București, secția a II-a penală, detaliază

antecedentele sale patologice (sindrom psihoorganic afectiv mixt post TCC și

toxic, internare în Spitalul Bălăceanca cu episod halucinator delirant fond de

consum etanolic, etilism cronic, dependență etilică delirium tremens remis,

episoade psihotice, delirium tremens în antecedente, consumator cronic de etil,

impulsiv, irascibil).

Ca atare, având în vedere că

pedeapsa, așa cum stipulează art. 52 C. pen., pe lângă a fi o măsură de

constrângere și de reeducare, trebuie să nu cauzeze suferințe fizice,

considerând că anterior, inculpatul C.G. nu a mai săvârșit fapte penale, în

favoarea sa se va reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen., pentru ambele infracțiuni.

De asemenea, văzând și

finalitatea scopului pedepsei, reeducarea inculpatului și formarea unei

atitudini corecte față de regulile de conviețuire socială, în cauză fiind

îndeplinite condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub

supraveghere, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis și se va

proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

În ce o privește pe

inculpata C.P., hotărârea instanței de apel, cum, de altfel, s-a detaliat și în

prezenta, a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatei în

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, recursul său nu este fondat,

și, în baza dispozițiilor art. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192

C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) și la art. 193 din același

cod, inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat și către partea civilă U.M.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 344 din 23 octombrie 2007 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală

menționată numai cu privire la pedepsele privative de libertate și modalitatea

de executare a acestora.

Înlătură dispozițiile art. 33

lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în

pedepsele componente după cum urmează:

- 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.;

- 3 ani închisoare și un an

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 183

cu dispozițiilor aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C.

pen., condamnă pe inculpatul C.G. la 3 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 192

alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 alin. (1) lit.

c) C. pen., condamnă pe același inculpat la un an închisoare.

În baza dispozițiilor art. 33

lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate în pedeapsa

cea mai grea urmând ca, inculpatul că execute în final 3 ani închisoare.

Face aplicarea dispozițiilor

art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub

supraveghere pe termenul de încercare de 6 ani, potrivit dispozițiilor art. 86

2

C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare de 6 ani, inculpatul

trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele

fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de Probațiune

de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

alin.

(2)

2

C. pen., inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

b) să nu schimbe domiciliul

sau reședința avută ori să nu depășească limita teritorială stabilită, decât în

condițiile fixate de instanță;

d) să nu intre în legătură

cu intimata parte civilă U.M.E.

În baza art. 359 C. proc.

pen., atrage atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În conformitate cu dispozițiile

art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub

supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârii.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat împotriva aceleiași decizii penale de inculpata C.P.

Obligă recurenta inculpată

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta inculpată

la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata

parte civilă U.M.E.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 aprilie 2008.