ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 836/2009

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Tribunalul București, secția a ll-a penală, prin sentința penală nr. 446 din 16 aprilie 2008, dată în rejudecare în fond după desființarea cu trimitere în apelul procurorului pentru lipsa de procedură cu partea civilă a hotărârii pronunțate în primul ciclu procesual, a condamnat pe inculpatul P.M., la pedepsele principale de:3 - 5 (cinci) ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

[(„asupra a două (.) persoane”)] respingând, ca neîntemeiată, cererea în baza art. 334 C. proc. pen., pentru lipsa intenției de a ucide, în două infracțiuni concurente de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.]; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. si; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., dispunându-se în final, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., contopirea pedepselor principale/complementare sus-menționate la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 teza a ll-a și lit. b) C. pen. Conform art. 88 C. pen., a fost computat din pedeapsa principală timpul reținerii/arestării preventive în perioada 28 august 2006 - 26 iunie 2007 inclusiv. Pe latura civilă a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă de: (i) câte 2.000 lei cu titlu de daune morale, către fiecare din părțile civile V.A.S. și V.C. și (ii) 6.353,10 lei și respectiv 741,80 lei cu dobânzile legale aferente reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea celor 2 părți vătămate anterior arătate către părțile civile Spitalul M.N. și respectiv Spitalul de Urgență Bagdasar-Aseni [luându-se act că persoana vătămată l.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză].

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 lei, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Instanța de rejudecare a reținut că, fiind confirmată în totalitate situația de fapt descrisă prin rechizitoriul nr. 4216/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, între inculpatul P.M. și partea vătămată V.C.M. a existat o relație de concubinaj care s-a încheiat în vara anului 2006, urmare conduitei violente a inculpatului față de aceasta. În aceste condiții partea vătămată a plecat de la inculpat și a mers să locuiască împreună cu sora sa, partea vătămată V.A.S., în imobilul acesteia din urma, situat în București, a cărei proprietară era l.M.

În ziua de 13 iulie 2007, inculpatul a mers la locuința părților vătămate și între acesta și cele două surori au existat discuții tensionate. în noaptea de 13 iulie 2006, inculpatul a rămas în fața casei iar, în dimineața de 14 iulie 2006, în jurul orelor 10,00, inculpatul P.M. a pătruns cu forța în curtea și în casa părților vătămate având un cuțit asupra sa. Partea vătămată V.A.S. care se afla la poartă a încercat să-l oprească pe inculpat să pătrundă în imobil însă acesta a lovit-o în mod repetat cu cuțitul după care a pătruns în casă, a spart geamurile unei uși, a intrat în camera unde se afla partea vătămată V.C.M. și a înjunghiat-o pe aceasta în mod repetat în zona toracelui, a capului, a mâinilor, acțiunea sa fiind stăvilită numai în momentul în care lama cuțitului s-a rupt.

În aceste condiții inculpatul a fugit sustrăgându-se de la urmărire. Partea vătămată V.C.M. a, fost internată în spitalul de urgență, Prof. Dr. Bagdasar Arsenie cu diagnosticul „Agresiune, plăgi înjunghiate regiune toracică posterioară, plagă braț stâng, plagă mentonieră, plagă parțială stângă, contuzie toracico abdominală, hemopneumotorax drept” fiind spitalizată timp de 15 zile și fiind necesare mai multe intervenții chirurgicale. Din raportul de expertiză medico-legală nr. A1/9644/2006 rezultă că partea vătămată V.C.M. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor - înțepător necesitând pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale, leziunile nepunând în pericol viata victimei.

Partea vătămată V.A.S. a fost înregistrată la Spitalul de Urgență Prof. Dr. Bagdasar Arsenie cu diagnosticul „Agresiune, plăgi înjunghiate antebraț drept, braț stâng și abdominal stâng" din raportul de expertiză medico-legală Al/8613/2006 rezultă că partea vătămată V.A.S. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin acțiunea unui corp tăietor înțepător, leziuni ce au necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus în primejdie viața victimei. Situația de fapt sus-menționată a fost întemeiată sub aspect probatoriu pe declarațiile părților vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, acte medico-legale, raport de expertiză traseologică, declarații martori M.S., E.A., E.V., planșe foto privind S.M.S.

de amenințare și declarațiile inculpatului la urmărirea penală și cercetarea judecătorească în primul ciclu procesual [„m-am dus la partea vătămată pentru că o iubeam. Am intrat în curte pe 13 iulie cu acordul părții vătămate, am stat de vorbă (.). Am ieșit la 12 noaptea și am rămas în stradă până dimineața. A doua zi am strigat la V.A.S. A ieșit la poartă (.) . Am intrat cu ea împreună în curte și au început discuțiile de unde rămăsesem seara. Timp de 20 de minute m-am certat cu V.A.S. spunându-i că doar vreau să o văd pe C. (.) deoarece numita A. îmi spunea să plec din curte. A ridicat o bucată de fier care era lângă gard și a vrut să dea in mine. în timpul acestei discuții cu A. se afla și concubina mea în ușă.

în acest timp a scos din buzunar o brățară pe care o are de la D., cu care a făcut sex cu el și cu un alt bărbat. Acesta a fost mobilul. Nu m-am mai putut controla. Eu nu am avut cuțit, înfuriat fiind am luat cuțitul de pe masă. Am împins-o pe V.A.S., ocazie cu care am lovit-o, pentru a ajunge la C. Acesta s-a blocat în dormitor iar eu am împins de ușă și am lovit-o și pe aceasta cu cuțitul, cred că de 3 ori iar rănile celelalte cred că sunt de la geamurile care s-au spart. Eu am ieșit afară și am văzut o grămadă de lume în fața porții și am spus să se dea telefon la salvare și la poliție. (.) Eu nu m-am ascuns (.) Lucram la o firmă de construcții de 2 ani. (.) Nu am mai fost condamnat (.)”].

În drept, activitatea infracțională amintită a fost apreciată ca realizând elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de violare de domiciliu, distrugere și tentativă la omor deosebit de grav [„asupra a două (.) persoane”] prevăzute de art. 192 alin. (1), art. 217 alin. (1) și art. 20 raportat la art. 174, 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepselor instanța a făcut aplicară dispozițiilor art. 72 și 74 lit. a) C. pen., circumstanță atenuantă judiciară întemeiată pe conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor, și respectiv art. 76 C. pen. 2. În cauză au declarat în termen apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Municipiului București și inculpatul P.M.

2.1. Apelul procurorului a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie fiind invocate în acest sens ca erori de judecată arătate în continuare următoarele: - reținerea nejustificată în cauză a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu motivarea că lipsa antecedentelor penale în raport cu gravitatea faptelor comise nu poate primi semnificația atenuantă atribuită de prima instanță, impunându-se înlăturarea acesteia; - încadrarea juridică greșită a faptei de violare a domiciliului părții vătămate V.A.S.

în modalitatea normativă-tip prevăzută în alin. (1) al art. 192 C. pen., iar nu aceea calificată prevăzută în alin. (2) [„de o persoană înarmată”] în condițiile în care inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate având asupra sa un cuțit; c) stabilirea cuantumului pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu încălcarea dispozițiilor art. 76 lit. e) C. pen.; - omisiunea confiscării cuțitului folosit de inculpat la agresarea părților vătămate; - greșita rezolvare a acțiunii civile formulată de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență M.N., l.N. și Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arsenie. 2.2 Apelul inculpatului P.M.

a invocat ca motive de nelegalitate/netemeinicie, vicii de procedură și erori de judecată, referitoare la: a) nerespectarea în cursul urmăririi penale a dreptului la apărare garantat de dispozițiile art. 6, 70 alin. (2) și art. 171 C. proc. pen., în condițiile în care ascultarea inculpatului de procuror la data de 28 august 2008 s-a realizat fără ca acesta să fi fost asistat de un apărător; - încadrarea juridică a faptelor de violență în tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav în loc să se rețină în concurs real infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. [în sprijinul acestei critici, apelantul invocă împrejurarea că partea vătămată V.A.S.

a suferit leziuni care nu i-ai pus în primejdie viața și au necesitat (conform raportului de expertiză medico-legală) numai 7-8 zile de îngrijiri medicale]. - omisiunea reținerii circumstanței provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., motivat de împrejurarea că partea vătămată V.A.S. ar fi încercat în mai multe rânduri să lovească pe inculpat; - greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de distrugere [ (art. 217 alin. (1) C. pen.)] și violare de domiciliu întrucât, în condițiile lipsei plângerii prealabile a părții vătămate s-ar fi impus încetarea procesului penal pentru aceste infracțiuni; - omisiunea reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.; - greșita soluționare a laturii civile referitor la părțile civile l.N.

și Spitalul M.N. în sensul că în mod eronat a fost obligat inculpatul față de aceste părți civile la despăgubiri cât timp partea civilă l.N. nu s-a constituit partea civilă iar cheltuielile efectuate de Spitalul M.N. cu tratamentul părții civile V.M.C. nu au legătură cu agresiunea comisă de inculpat. Curtea, examinând cauza în raport cu motivele de apel invocate cât sub toate aspectele de fapt și de drept deduse judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat nelegalitatea/netemeinicia parțială a rezolvărilor juridice adoptate prin sentința atacată pe latură penală și civilă în limitele arătate în continuare.

Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-au reținut/constatat următoarele: a) conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., conduita bună a infractorului înaintea săvârșirii infracțiunii poate primi relevanța unei circumstanțe atenuante (judiciare) în procesul individualizării pedepsei în condițiile în care, astfel cum s-a admis în mod constant în jurisprudență cu aplicarea dispozițiilor legale solicitate, această circumstanță se referă nu numai la lipsa antecedentelor penale ci are în vedere comportamentul general al infractorului în relațiile sociale (de muncă, de familie etc.) înainte de comiterea infracțiunii. Or, în speță, rezultă că inculpatul nu are antecedente penale a avut tot timpul un loc de muncă, iar din susținerile rudei sale, martora F.M.

rezultă că în familie și societate a avut un comportament socialmente nepericulos, echilibrat. Așa fiind, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. b) constituie variantă agravată a infracțiunii de violare de domiciliu pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință „săvârșită de către o persoană înarmată” [(art. 192 alin. (2) teza 1 C. pen.)]. Incriminarea și sancționarea mai aspră a faptei săvârșite în aceste circumstanțe se datorează nu numai elementului de violență dar și de premeditare și presupune că infractorul a prefigurat anterior comiterea infracțiunii prin amenințare sau folosire a unei arme și s-a înarmat.

Or, în cauză, din nici o probă a dosarului nu rezultă că inculpatul a venit la locuința victimelor înarmat iar pătrunderea în locuința acestora s-a datorat unei decizii spontane. Mai mult, după declanșarea altercației, în timp ce se afla în curtea locuinței și era alungat de partea vătămată V.A.S. cu o bucată de fier, inculpatul a luat (la întâmplare) un cuțit aflat pe o masă și a lovit-o. De fapt nici părțile vătămate nu precizează în declarațiile lor că inculpatul ar fi venit înarmat. Concluzionând, Curtea apreciază că este corectă încadrarea juridică dată de instanța de fond în infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și consideră neîntemeiată critica parchetului sub acest aspect.

c) Curtea constată că este întemeiată critica formulată de parchet cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. Astfel, în condițiile în care instanța de fond a reținut (justificat) în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., prin efectul acesteia și raportat ia limitele de pedeapsă prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. (o lună la 3 ani sau amendă), conform art. 76 lit. e) teza a ll-a C. pen., s-ar fi impus aplicarea unei amenzi penale în cuantum de până la 200 lei. Or, instanța de fond condamnând pe inculpat, la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., a stabilit o pedeapsă nelegală.

De asemenea, este neîntemeiată și critica referitoare la omisiunea confiscări cuțitului în temeiul art. 118 lit. b) C. proc. pen., în condițiile în care nu există nici o dovadă că acest obiect a aparținut inculpatului și nici nu rezultă din probele dosarului care este proprietarul. Întemeiată este și critica referitoare la rezolvarea laturii civile privitor la părțile civile l.N., Institutul M.N. și Spitalul Bagdasar-Arsenie, astfel, în cursul urmăririi penale, l.N. a declarat că se constituie parte civilă fără a preciza suma; ulterior, în cursul procesului penal această parte civilă a înțeles să rămână în pasivitate în sensul că nici nu a precizat cuantumul prejudiciului și nici nu l-a dovedit în vreun fel.

În această situație, în mod greșit a luat act instanța că partea vătămată nu se constituie parte civilă, în loc să dispună respingerea acțiunii civile a acesteia, ca nefondată. Din adresa de la dosarul nr. 42944/3/2006 al Tribunalului București rezultă că Institutul de Pneumoftiziologic M.N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6353,10 lei, contravaloarea tratamentului aplicat părții vătămate V.C. Însă din actele medicale, respectiv biletul de ieșire din spital, rezultă că această parte vătămată a fost transferată de la Spitalul Clinic de Urgentă Bagdasar-Arsenie (unde a primit tratament, în perioada 14 - 28 iulie 2006, pentru rezolvarea leziunilor de violență determinate de agresiunea inculpatului, dosar nr. 42944/3/2006) la Institutul de Pneumoftiziologic M.N.

pentru a fi tratată de TBC pulmonar secundar infiltrativ ulcerat, boală pentru care i s-a aplicat medicația specifică, respectiv tratament tuberculistalic. Prin urmare, cum cheltuielile efectuate cu această parte civilă nu au fost determinate de agresiunea inculpatului, acțiunea civilă apare nefondată și, s-ar fi impus respingerea acesteia și nu admiterea cum greșit a decis instanța de fond. În ceea ce privește Spitalul Clinic de Urgență, instanța de fond i-a admis acțiunea civilă însă, în mod greșit a obligat inculpatul să-i plătească numai suma de 741,80 lei, contravaloarea tratamentului aplicat părții vătămate V.C.M. întrucât, din adresa nr. 8929din 21 mai 2007 a acestei unități spitalicești rezultă că s-au efectuat cheltuieli în sumă de 31,50 lei și cu tratamentul părții V.A.S.

Așa fiind, s-ar fi impus obligarea inculpatului la plata și a acestei sume. 2.2. Referitor la apelul inculpatului P.M., verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului probator administrat în cauză s-au reținut/constatat următoarele: a) în ceea ce privește încălcarea garanțiilor procesuale instituite prin art. 6, 70 alin. (2) și art. 171 C. proc. pen., în cursul urmăririi penale s-a constatat că inculpatului i s-a asigurat apărarea prin persoana avocatului G.M., numit din oficiu care l-a asistat atât la audierea din data de 28 august 2006 cât și la prezentarea materialului de urmărire penală, având delegație la dosar. Împrejurarea că delegația avocațială a fost eliberată în ziua următoare admiterii (29 august 2006) nu probează faptul că inculpatul nu a fost asistat de un apărător.

Dimpotrivă, semnătura avocatului confirmă prezența acestuia la audierea inculpatului. De altfel, inculpatul, pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în cursul urmăririi penale a avut o poziție constanță de recunoaștere a faptei și nu a reclamat niciodată încălcarea dreptului la apărare. b) în ceea ce privește critica referitoare la încadrarea juridică a faptelor de violență în tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav cu solicitarea de a fi schimbată încadrarea din această infracțiune în două infracțiuni, respectiv de omor (art. 20 raportat la art. 174 C. pen.) și o infracțiune prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., Curtea constată cu nu poate fi primită, fiind nefondată. În acest sens este de observat înainte de toate că în virtutea dispozițiilor art. 372 C. proc.

pen., în propria cale de atac nu poate fi agravată situația părții. Or, schimbarea încadrării juridice astfel cum a fost solicitată de apelant dintr-o infracțiune în două infracțiuni ar constitui o înfrângere a dispozițiilor legale mai sus arătate. Distinct de acest aspect (determinant, de altfel) se constată că în speță nu poate avea relevanță criteriul curativ în stabilirea încadrării juridice a faptelor de violență. Cu alte cuvinte împrejurarea că inculpatul a cauzat părții vătămate V.M.C. leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale iar părții vătămate leziuni pentru care au fost necesare 7-8- zile îngrijiri medicale, nu este de natură să determine schimbarea încadrării juridice (astfel cum a fost solicitată de apelant), în condițiile în care obiectele vulnerante folosite și zonele corporale vizate indică intenția indirectă de a ucide, în raport cu ambele victime.

c) Neîntemeiată este și critica referitoare la omisiunea reținerii circumstanței prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. În acest sens, în coroborarea declarațiilor părții vătămate V.A.S. și ale inculpatului rezultă că inculpatul a inițiat altercația, iar faptul că această parte vătămată l-a amenințat că-l va lovi cu o bucată de fier pentru a-l determina să iasă din curte și să plece nu poate fi considerat un act de provocare ci dimpotrivă, a fost o încercare de apărare justificată. Nu poate fi primită nici critica referitoare la absența plângerii prealabile ca o condiție a punerii în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) și art. 192 alin. (1) C. pen., întrucât partea civilă l.N.

(proprietara imobilului în care a pătruns inculpatul și a provocat distrugeri) a înțeles să formuleze în mod expres plângere. În ceea ce privește critica referitoare la nereținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., Curtea urmează a aprecia, ca nefondată, dat fiind că atitudinea cooperantă și sinceră a inculpatului în cursul procesului penal constituie o conduită normală în condițiile în care probatoriul administrat în cauză exclude orice dubiu referitor la vinovăția acestuia iar prezentarea în fața organelor judiciare este un mod de prevenire a măsurilor preventive la care s-ar fi expus. Referitor la critica legată de soluționarea pretențiilor civile formulate de partea civilă Institutul de Pneumoftiziologic M.N.

și partea civilă l.N., Curtea o constată întemeiată pentru considerentele expuse la pct. l. e. 3. Totodată, examinând sentința atacată din perspectiva dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că în condițiile în care în favoarea inculpatului s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., pedeapsa de un an aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) este nelegală. Astfel, prin efectul dispozițiilor art. 76 lit. e) teza I C. pen., ținând seama de limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune (6 luni - 4 ani) pedeapsa se impune a fi stabilită sub minimul de 6 luni până la minimul general.

În această ordine de idei, respectiv a obligației de a examina cauza sub toate aspectele, Curtea constată că exceptând aspectele greșit soluționate, astfel cum s-a argumentat pa pct. 1 și 2, instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, în concordanță cu probele dosarului și, de altfel, nici inculpatul nu o contestă. Raportat la situația de fapt, astfel cum a fost stabilită, vinovăția inculpatului apare în mod evident dovedită cu privire la tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav, violare de domiciliu și distrugere. Având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P.M.

a desființat în parte sentința atacată și rejudecând în fond va descontopi pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și pedepsele de câte 1 an aplicate pentru infracțiunile de distrugere și violare de domiciliu. În baza art. 192 alin. (1) cu aplicare art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) teza I C. pen., a condamna pe inculpatul P.M. la 2 luni închisoare. În baza art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) teza a ll-a C. pen., același inculpat a fost condamnat la amendă în sumă de 500 lei. Conform art. 34 lit. e) C. pen., au fost contopite pedepsele amintite urmând ca inculpatul să execute în final pedepsea de 5 ani și amenda penală de 500 lei.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției, de la 28 august 2006 la 26 iunie 2007. Sub aspectul laturii civile, în baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 990 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească către partea civilă Spitalul de Urgență Bagdasar-Arsenie cu titlu de despăgubiri civile și suma de 31,50 lei, adică în total 772,30 lei. Totodată, au fost respinse, ca nefondate, acțiunile civile formulate de Institutul de Pneumoftiziologic M.N. și l.N. menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate. 3. Împotriva deciziei penale nr. 268 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, reiterând criticile de nelegalitate/netemeinicie respinse în apel, au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul P.M.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat casarea parțială pe latură penală a deciziei și sentinței în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., iar în rejudecare pe fond; (i) schimbarea încadrării juridice a faptei de violare a domiciliului părții vătămate V.A.S. din modalitatea normativă, tip prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., în aceea calificată prevăzută în alin. (2) al art. 192 C. pen. („de o persoană înarmată”), cu motivarea că inculpatul a pătruns în curtea/locuința părții vătămate având asupra sa un cuțit și respectiv (ii) înlăturarea ca nejustificată a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

și consecințelor prevăzute în art. 74 C. pen., privind coborârea sub minimele legale speciale prevăzute de lege [inculpatul P.M. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17, 15 și 14 C. proc. pen., susținând că: (i) în mod greșit i s-a respins cererea de schimbare parțială a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 176 lit. b) C. pen., în infracțiunile concurente prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; (ii) infracțiunea concurentă prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în dauna părții vătămate V.A.S. a fost comisă în condițiile circumstanței atenuante legale a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., sub stăpânirea tulburării produse prin „declanșarea altercației verbale în timp ce se afla în curtea locuinței și era alungat de partea vătămată V.A.S.

cu o bucată de fier” (iii) pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., trebuia dispusă încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., avându-se în vedere lipsa plângerii prealabile sub acest aspect a vreuneia dintre părțile vătămate îndrituite a pune în mișcare acțiunea penală și anume V.A.S., Z.A.V. (concubinul acesteia) sau V.M.C. și (IV) individualizarea pedepselor trebuia făcută în raport cu circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., impunându-se reducerea acestora și aplicarea unei modalități de executare neprivative de libertate în condițiile art. 86 1 și urm. C. pen.].

Criticile sus-menționate invocate de procuror și inculpat sunt neîntemeiate, astfel cum în mod convingător s-a argumentat probatoriu/justificativ prin hotărârile anterioare pronunțate în cauză, avându-se în vedere că: - punerea în mișcare si exercitarea acțiunii penale în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen., a fost făcută inclusiv la plângerea prealabilă a părții vătămate inclusiv V.A.S., chiriașa imobilului în care inculpatul a pătruns fără drept și pe care ulterior a refuzat să-l părăsească, cu respectarea condițiilor de procedibilitate prevăzute de art. 221 alin. (2) raportat la art. 192 alin. (3) C. proc. pen., fiind nejustificată astfel cererea inculpatului privind încetarea procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc.

pen.; - fapta de violare a domiciliului părții vătămate sus-menționate s-a comis în modalitățile nonmotive, tip prevăzute de legiuitor [„pătrunderea fără drept (i)” în curtea locuinței închiriate în care era tolerată și ex-concubina inculpatului V.C.M. „fără consimțământul părții vătămate V.A.S. și respectiv „refuzul de a părăsi acel loc la cererea părții vătămate”] nicidecum în modalitatea calificată „de către o persoană înarmată” avându-se în vedere declarațiile constante ale coinculpatului pe parcursul procesului penal care a arătat că „a luat (la întâmplare) un cuțit aflat pe o masă și a lovit-o” după declanșarea altercației, în timp ce se afla în curtea locuinței și era alungat de partea vătămată V.A.S.

cu o bucată de fier; - agravanta omorului săvârșit asupra a două sau mai multor persoane este triplu condiționată de: (i) pluralitatea de victime; (ii) unitatea de faptă (împrejurare) și (iii) intenția de ucide două sau mai multe persoane; intenția de a ucide rezultă din modul în care a fost comisă fapta, criteriu în cadrul căruia s-au considerat și impus ca fiind deosebit de edificatoare: obiectul, apt sau inapt, de a ucide, cu care s-a acționat; regiunea anatomică vizată (vitală sau nu); intensitatea si repetarea acțiunii a loviturii, urmările; în speță împrejurarea ca inculpatul a cauzat părții vătămate V.M.C. leziuni care au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale, iar părții vătămate V.A.S.

leziuni care au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale nu este de natură, să ducă la scindarea activității infracționale, să determine schimbarea încadrării juridice în infracțiuni concurente prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. si art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

(astfel cum s-a solicitat de recurent), data fiind intenția indirectă a inculpatului de a suprima viața ambelor victime în raport cu obiectul vulnerant folosit (cuțit); zonele corporale vitale vizate în cazul ambelor victime (plăgi înjunghiate în regiunea toracală posterioară și respectiv abdominal stâng, dar și la antebraț stâng, braț stâng) caracterul repetat al acestora și urmările produse; - circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în raport cu partea vătămată V.A.S., nu subzistă în cauză în condițiile în care din coroborarea declarațiilor părții vătămate și ale inculpatului rezultă că altercația a fost inițiată de inculpat prin pătrunderea fără drept în domiciliul părții vătămate iar faptul că aceasta l-a amenințat, că îl va lovi cu o bucată de fier pentru a-l determina să iasă din curte, în împrejurările amintite reprezintă o încercare de apărare, iar nicidecum un atac de „provocare” în sensul dispozițiilor legale - precitate; - atitudinea cooperantă și sinceră a inculpatului în cursul procesului penal inclusiv prezentarea sa în fața organelor judiciare este lipsită în cauză de relevanță juridică prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., solicitată de inculpat, în raport cu periculozitatea socială ridicată a faptelor comise [semnificația atenuantă în limitele art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.,

fiind justificată însă pentru același inculpat în raport cu împrejurarea că acesta este infractor primar fiind încadrat în muncă, iar faptele ilicite cu caracter accidental și au fost comise pe fondul geloziei și al „tendințelor depresive și instabilității psihice” aspecte confirmate prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică. Ca atare activitatea ilicită comisă, în dimineața zilei de 14 iulie 2006 de inculpatul P.M.

constând în aceea că a pătruns fără drept în locuința din București, a distrus geamurile unei uși, iar în continuare s-a înarmat cu un cuțit găsit (la întâmplare) pe o masă și a înjunghiat repetat în tone vitale cele două părți vătămate până când lama cuțitului s-a rupt, motiv pentru care, dată fiind și apărarea opusă de cele două victime, acesta nu a mai putut continua agresiunea în modalitatea anterior arătate, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor concurente prevăzute de art. 192 alin. (1), art. 217 alin. (1) și art. 20 raportat la art. 174, 176 lit. b) C. pen., în final cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen.

[în raport cu care pedepsele individuale aplicate de 2 ani închisoare, 500 lei amendă inclusiv 5 ani închisoare, coborâte sub limitele minime legale potrivit art. 76 alin. (1) lit. e) și a) și alin. (2) C. pen., și pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 500 lei amendă cu executare în regim de detenție, stabilită în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. e) C. pen., sunt legale și temeinice aflându-se în deplină concordanță cu criteriile de individualizare prevăzut de art. 72 C. pen. și penalitatea indicată de legiuitor prevăzută de art. 52 alin. (l) teza a ll-a C. pen.]. Examinând cauza din oficiu în limitele caracterului devolutiv al criticilor de atac de față conform art. 385 9 alin. (3) raportat la art. 385 6 alin. (1) C. proc.

pen., se reține legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice pe latura penală/civilă adoptate în primă instanță, astfel cum acestea au fost modificate în apel, și în consecință recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul P.M. se vor respinge, ca nefondate, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 268 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2009.