ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 836/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 836/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

446 din 16 aprilie 2008, dată în rejudecare în fond după desființarea cu

trimitere în apelul procurorului pentru lipsa de procedură cu partea civilă a

hotărârii pronunțate în primul ciclu procesual, a condamnat pe inculpatul P.M.,

la pedepsele principale de:3

- 5 (cinci) ani închisoare si interzicerea drepturilor

prevăzute

de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe

durata de 3 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit

de grav

prevăzută de

art. 20 raportat la

art. 174 și 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C.

pen. [(„asupra a două (.) persoane”)] respingând, ca neîntemeiată, cererea în

baza art. 334 C. proc. pen., pentru lipsa intenției de a ucide, în două

infracțiuni concurente de lovire

prevăzută de

art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.];

- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de

domiciliu

prevăzută de

art. 192 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. si;

- un an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de distrugere

prevăzută

de

art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., dispunându-se în final, în baza art. 33

lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., contopirea pedepselor

principale/complementare sus-menționate la pedeapsa rezultantă de 5 ani

închisoare si interzicerea drepturilor

prevăzută de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a fost computat din pedeapsa principală timpul

reținerii/arestării preventive în perioada 28 august 2006 - 26 iunie 2007

inclusiv.

Pe latura civilă a fost obligat

inculpatul la despăgubiri civile în sumă

de: (i) câte

2.000 lei cu titlu de daune morale, către fiecare din părțile civile V.A.S. și

V.C. și (ii) 6.353,10 lei și respectiv 741,80 lei cu dobânzile legale aferente

reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea celor 2 părți vătămate

anterior arătate către părțile civile Spitalul M.N. și respectiv Spitalul de

Urgență Bagdasar-Aseni [luându-se act că persoana vătămată l.N. nu s-a

constituit parte civilă în cauză].

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata

sumei de 6.000 lei, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu avansat din

fondul Ministerului Justiției cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Instanța de rejudecare a reținut că, fiind confirmată în totalitate

situația de fapt descrisă prin rechizitoriul nr. 4216/P/2006 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul București, între inculpatul P.M. și partea vătămată V.C.M. a

existat o relație de concubinaj care s-a încheiat în vara anului 2006, urmare

conduitei violente a inculpatului față de aceasta.

În aceste condiții partea vătămată a plecat de la inculpat și a mers să

locuiască împreună cu sora sa, partea vătămată V.A.S., în imobilul acesteia din

urma, situat în București, a cărei proprietară era l.M.

În ziua de 13 iulie 2007, inculpatul a mers la locuința părților

vătămate și între acesta și cele două surori au existat discuții tensionate. în

noaptea de 13 iulie 2006, inculpatul a rămas în fața casei iar, în

dimineața de 14 iulie 2006, în jurul orelor 10,00,

inculpatul P.M. a

pătruns cu forța în curtea și în casa părților

vătămate având un cuțit asupra sa.

Partea vătămată V.A.S. care se afla la poartă a încercat să-l oprească

pe inculpat să pătrundă în imobil însă acesta a lovit-o în mod repetat cu

cuțitul după care a pătruns în casă, a spart geamurile unei uși, a intrat în

camera unde se afla partea vătămată V.C.M. și a înjunghiat-o pe aceasta în mod

repetat în zona toracelui, a capului, a mâinilor, acțiunea sa fiind stăvilită

numai în momentul în care lama cuțitului s-a rupt.

În aceste condiții inculpatul a fugit sustrăgându-se de la urmărire.

Partea vătămată V.C.M. a, fost internată în spitalul de urgență, Prof.

Dr. Bagdasar Arsenie cu diagnosticul „Agresiune, plăgi înjunghiate regiune

toracică posterioară, plagă braț stâng, plagă mentonieră, plagă parțială

stângă, contuzie toracico abdominală, hemopneumotorax drept” fiind spitalizată

timp de 15 zile și fiind necesare mai multe intervenții chirurgicale.

Din raportul de expertiză medico-legală

nr. A1/9644/2006 rezultă că partea vătămată V.C.M. a prezentat leziuni

traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor - înțepător

necesitând

pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale,

leziunile nepunând în pericol viata victimei.

Partea vătămată V.A.S. a fost înregistrată

la Spitalul de Urgență Prof. Dr. Bagdasar Arsenie cu diagnosticul „Agresiune,

plăgi înjunghiate antebraț drept, braț stâng și abdominal stâng" din

raportul de

expertiză medico-legală Al/8613/2006 rezultă

că partea vătămată V.A.S. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse

prin acțiunea unui corp tăietor înțepător,

leziuni ce au necesitat un număr

de 7-8 zile de îngrijiri medicale și

care nu au pus în primejdie viața victimei.

Situația de fapt sus-menționată a fost întemeiată sub aspect probatoriu

pe declarațiile părților vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului,

planșe foto, acte medico-legale, raport de expertiză traseologică, declarații

martori M.S., E.A., E.V., planșe foto privind S.M.S. de amenințare și

declarațiile inculpatului la urmărirea penală și cercetarea judecătorească în

primul

ciclu procesual [„m-am dus la partea

vătămată pentru că o iubeam.

Am

intrat în curte pe 13 iulie cu acordul părții vătămate, am stat de vorbă (.).

Am ieșit la 12 noaptea și am rămas în stradă până dimineața. A doua

zi

am strigat la V.A.S. A ieșit la poartă (.) . Am intrat cu ea împreună în curte

și au început discuțiile de unde rămăsesem seara. Timp de 20 de minute m-am

certat cu V.A.S. spunându-i că doar vreau să o văd pe C. (.) deoarece numita A.

îmi spunea să plec din curte. A ridicat o bucată de fier care era lângă gard și

a vrut să dea in mine. în timpul acestei discuții cu A. se afla și concubina

mea în ușă. în acest timp a scos din buzunar o brățară pe care o are de la D.,

cu care a făcut sex cu el și cu un alt bărbat. Acesta a fost mobilul. Nu m-am

mai putut controla. Eu nu am avut cuțit, înfuriat fiind am luat cuțitul de pe

masă. Am împins-o pe V.A.S., ocazie cu care am lovit-o, pentru a ajunge la C.

Acesta s-a blocat în dormitor iar eu am împins de ușă și am lovit-o și pe

aceasta cu cuțitul, cred că de 3 ori iar rănile celelalte cred că sunt de la

geamurile care s-au spart. Eu am ieșit afară și am văzut o grămadă de lume în

fața porții și am spus să se dea telefon la salvare și la poliție. (.) Eu nu

m-am ascuns (.) Lucram la o firmă de construcții de 2 ani. (.) Nu am mai fost

condamnat (.)”].

În drept, activitatea infracțională amintită a fost apreciată ca

realizând elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de violare de

domiciliu, distrugere și tentativă la omor deosebit de grav [„asupra a două (.)

persoane”] prevăzute de art. 192 alin. (1), art. 217 alin. (1) și art. 20

raportat la art. 174, 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor instanța a făcut aplicară dispozițiilor

art. 72 și 74 lit. a) C. pen., circumstanță atenuantă judiciară întemeiată pe

conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor, și respectiv

art. 76 C. pen.

Tribunalul Municipiului București și inculpatul P.M.

2.1. Apelul procurorului a criticat sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie fiind invocate în acest sens ca erori de judecată arătate în

continuare următoarele:

- reținerea nejustificată în cauză a circumstanței atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a) C. pen., cu motivarea că lipsa antecedentelor penale în

raport cu gravitatea faptelor comise nu poate primi semnificația atenuantă

atribuită de prima instanță, impunându-se înlăturarea acesteia;

- încadrarea juridică greșită a faptei de violare a domiciliului părții

vătămate V.A.S. în modalitatea normativă-tip prevăzută în alin. (1) al art. 192

C. pen., iar nu aceea calificată prevăzută în alin. (2) [„de o persoană

înarmată”] în condițiile în care inculpatul a pătruns fără drept în curtea

locuinței părții vătămate având asupra sa un cuțit;

c)

stabilirea

cuantumului pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere

prevăzută

de

art. 217 alin. (1) C. pen., cu încălcarea

dispozițiilor art. 76 lit. e) C. pen.;

- omisiunea confiscării cuțitului folosit de inculpat la agresarea

părților vătămate;

- greșita rezolvare a acțiunii civile formulată de părțile civile

Spitalul Clinic de Urgență M.N., l.N. și Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arsenie.

2.2 Apelul inculpatului P.M. a invocat ca motive de

nelegalitate/netemeinicie, vicii de procedură și erori de judecată, referitoare

la:

a)

nerespectarea în

cursul urmăririi penale a dreptului la apărare

garantat de dispozițiile art. 6, 70 alin. (2) și art. 171 C. proc.

pen., în

condițiile în care ascultarea inculpatului de procuror la data

de 28 august 2008 s-a realizat fără ca acesta să fi fost asistat de un

apărător;

- încadrarea juridică a faptelor de violență în tentativă la

infracțiunea de omor deosebit de grav în loc să se rețină în concurs real

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și infracțiunea prevăzută

de art. 180 alin. (2) C. pen. [în sprijinul acestei critici, apelantul invocă

împrejurarea că partea vătămată V.A.S. a suferit leziuni care nu i-ai pus în

primejdie viața și au necesitat (conform raportului de expertiză medico-legală)

numai 7-8 zile de îngrijiri medicale].

- omisiunea reținerii circumstanței

provocării prevăzute de art. 73 lit. b)

C. pen., motivat

de împrejurarea că partea vătămată V.A.S. ar fi încercat în mai multe rânduri

să lovească pe inculpat;

- greșita condamnare a inculpatului

pentru infracțiunea de distrugere [

(art. 217 alin. (1) C.

pen.)] și violare de domiciliu întrucât, în condițiile lipsei plângerii

prealabile a părții vătămate s-ar fi impus încetarea procesului penal pentru

aceste infracțiuni;

- omisiunea reținerii circumstanței

atenuante prevăzute de art. 74 lit. c)

C. pen.;

- greșita soluționare a laturii civile referitor la părțile civile l.N.

și Spitalul M.N. în sensul că în mod eronat a fost

obligat inculpatul față de aceste părți civile la despăgubiri cât timp

partea

civilă l.N. nu s-a constituit partea civilă iar cheltuielile

efectuate de Spitalul M.N. cu tratamentul părții civile V.M.C. nu au legătură

cu agresiunea comisă de inculpat.

Curtea, examinând cauza în raport cu motivele de apel invocate cât sub

toate aspectele de fapt și de drept deduse judecății, în conformitate cu

dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat

nelegalitatea/netemeinicia parțială a rezolvărilor juridice adoptate prin

sentința atacată pe latură penală și civilă în limitele arătate în continuare.

Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București s-au reținut/constatat următoarele:

a) conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., conduita bună a

infractorului înaintea săvârșirii infracțiunii poate primi relevanța unei circumstanțe

atenuante (judiciare) în procesul individualizării pedepsei în condițiile în

care, astfel cum s-a admis în mod constant în jurisprudență cu aplicarea

dispozițiilor legale solicitate, această circumstanță se referă nu numai la

lipsa antecedentelor penale ci are în vedere comportamentul general al

infractorului în relațiile sociale (de muncă, de familie etc.) înainte de

comiterea infracțiunii.

Or, în speță, rezultă că inculpatul nu are antecedente penale a avut

tot timpul un loc de muncă, iar din susținerile rudei sale, martora F.M. rezultă

că în familie și societate a avut un comportament socialmente nepericulos,

echilibrat.

Așa fiind, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut

în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C.

pen.

b) constituie variantă agravată a infracțiunii de violare de domiciliu

pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință „săvârșită de către o

persoană înarmată” [(art. 192 alin. (2) teza 1 C. pen.)].

Incriminarea și sancționarea mai aspră a faptei săvârșite în aceste

circumstanțe se datorează nu numai elementului de violență dar și de

premeditare și presupune că infractorul a prefigurat anterior comiterea

infracțiunii prin amenințare sau folosire a unei arme și s-a înarmat.

Or, în cauză, din nici o probă a dosarului nu rezultă că inculpatul a

venit la locuința victimelor înarmat iar pătrunderea în locuința acestora s-a

datorat unei decizii spontane.

Mai mult, după declanșarea altercației, în timp ce se afla în curtea

locuinței și era alungat de partea vătămată V.A.S. cu o bucată de fier,

inculpatul a luat (la întâmplare) un cuțit aflat pe o masă și a lovit-o. De

fapt nici părțile vătămate nu precizează în declarațiile lor că inculpatul ar

fi venit înarmat.

Concluzionând, Curtea apreciază că este corectă încadrarea

juridică dată de instanța de fond în infracțiunea

prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și consideră neîntemeiată critica

parchetului sub acest aspect.

c) Curtea constată că este întemeiată critica formulată de parchet cu

privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de

distrugere.

Astfel, în condițiile în care instanța de fond a reținut (justificat)

în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C.

pen., prin efectul acesteia și raportat ia limitele de pedeapsă prevăzute de art.

217 alin. (1) C. pen. (o lună la 3 ani sau amendă), conform art. 76 lit. e)

teza a ll-a C. pen., s-ar fi impus aplicarea unei amenzi penale în cuantum de

până la 200 lei.

Or, instanța de fond condamnând pe inculpat, la un an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., a

stabilit o pedeapsă nelegală.

De asemenea, este neîntemeiată și critica referitoare la omisiunea

confiscări cuțitului în temeiul art. 118 lit. b) C. proc. pen., în condițiile

în care nu există nici o dovadă că acest obiect a aparținut inculpatului și

nici nu rezultă din probele dosarului care este proprietarul.

Întemeiată este și critica referitoare la rezolvarea laturii civile privitor

la părțile civile l.N., Institutul M.N. și Spitalul Bagdasar-Arsenie, astfel,

în cursul urmăririi penale, l.N. a declarat că se constituie parte civilă fără

a preciza suma; ulterior, în cursul procesului penal această parte civilă a

înțeles să rămână în pasivitate în sensul că nici nu a precizat cuantumul

prejudiciului și nici nu l-a dovedit în vreun fel.

În această situație, în mod greșit a luat act instanța că partea

vătămată nu se constituie parte civilă, în loc să dispună respingerea acțiunii

civile a acesteia, ca nefondată.

Din adresa de la dosarul nr. 42944/3/2006 al Tribunalului București

rezultă că Institutul de Pneumoftiziologic M.N. s-a constituit parte civilă în

cauză cu suma de 6353,10 lei, contravaloarea tratamentului aplicat părții

vătămate V.C.

Însă din actele medicale, respectiv biletul de ieșire din spital,

rezultă că această parte vătămată a fost transferată de la Spitalul Clinic de

Urgentă Bagdasar-Arsenie (unde a primit tratament, în perioada 14 - 28 iulie

2006, pentru rezolvarea leziunilor de violență determinate de agresiunea

inculpatului, dosar nr. 42944/3/2006) la Institutul de Pneumoftiziologic M.N. pentru

a fi tratată de TBC pulmonar secundar infiltrativ ulcerat, boală pentru care i

s-a aplicat medicația specifică, respectiv tratament tuberculistalic.

Prin urmare, cum cheltuielile efectuate cu această parte civilă nu au

fost determinate de agresiunea inculpatului, acțiunea civilă apare nefondată

și, s-ar fi impus respingerea acesteia și nu admiterea cum greșit a decis instanța

de fond.

În ceea ce privește Spitalul Clinic de Urgență, instanța de fond i-a

admis acțiunea civilă însă, în mod greșit a obligat inculpatul să-i plătească

numai suma de 741,80 lei, contravaloarea tratamentului aplicat părții vătămate

V.C.M. întrucât, din adresa nr. 8929din 21 mai 2007 a acestei unități

spitalicești rezultă că s-au efectuat cheltuieli în sumă de 31,50 lei și cu

tratamentul părții V.A.S.

Așa fiind, s-ar fi impus obligarea inculpatului la plata și a acestei

sume.

2.2. Referitor la apelul inculpatului P.M., verificând sentința atacată

pe baza lucrărilor și materialului probator administrat în cauză s-au

reținut/constatat următoarele:

a) în ceea ce privește încălcarea garanțiilor procesuale instituite

prin art. 6, 70 alin. (2) și art. 171 C. proc. pen., în cursul urmăririi

penale s-a constatat că inculpatului i s-a

asigurat apărarea prin persoana

avocatului G.M., numit din oficiu care

l-a asistat atât la audierea din data de 28 august 2006 cât și la prezentarea

materialului de urmărire penală, având delegație la dosar.

Împrejurarea că delegația avocațială a fost eliberată în ziua următoare

admiterii (29 august 2006) nu probează faptul că inculpatul nu a fost asistat

de un apărător. Dimpotrivă, semnătura avocatului confirmă prezența acestuia la

audierea inculpatului.

De altfel, inculpatul, pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în

cursul urmăririi penale a avut o poziție constanță de recunoaștere a faptei și

nu a reclamat niciodată încălcarea dreptului la apărare.

b) în ceea ce privește critica referitoare la încadrarea juridică a

faptelor de violență în tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav cu

solicitarea de a fi schimbată încadrarea din această infracțiune în două

infracțiuni, respectiv de omor (art. 20 raportat la art. 174 C. pen.) și o

infracțiune prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., Curtea constată cu nu

poate fi primită, fiind nefondată.

În acest sens este de observat înainte de toate că în virtutea

dispozițiilor art. 372 C. proc. pen., în propria cale de atac nu poate fi

agravată situația părții.

Or, schimbarea încadrării juridice astfel cum a fost solicitată de

apelant dintr-o infracțiune în două infracțiuni ar constitui o înfrângere a

dispozițiilor legale mai sus arătate.

Distinct de acest aspect (determinant, de altfel) se constată că în

speță nu poate avea relevanță criteriul curativ în stabilirea încadrării

juridice a faptelor de violență.

Cu alte cuvinte împrejurarea că inculpatul a cauzat părții vătămate V.M.C.

leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri

medicale iar părții vătămate leziuni pentru care au fost necesare 7-8-

zile

îngrijiri medicale, nu este de natură să determine schimbarea

încadrării juridice (astfel cum a fost solicitată de apelant), în condițiile în

care obiectele vulnerante folosite și zonele corporale vizate indică intenția

indirectă de a ucide, în raport cu ambele victime.

c)

Neîntemeiată este

și critica referitoare la omisiunea reținerii circumstanței prevăzute de art.

73 lit. b) C. pen.

În acest sens, în coroborarea declarațiilor părții vătămate V.A.S. și

ale inculpatului rezultă că inculpatul a inițiat altercația, iar faptul că

această parte vătămată l-a amenințat că-l va lovi cu o bucată de fier pentru

a-l determina să iasă din curte și să plece nu poate fi considerat un act de

provocare ci dimpotrivă, a fost o încercare de apărare justificată.

Nu poate fi primită nici critica referitoare la absența plângerii

prealabile ca o condiție a punerii în mișcare a acțiunii penale pentru

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) și art. 192 alin. (1) C. pen.,

întrucât partea civilă l.N. (proprietara imobilului în care a pătruns

inculpatul și a provocat distrugeri) a înțeles să formuleze în mod expres

plângere.

În ceea ce privește critica referitoare la nereținerea circumstanței

atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., Curtea urmează a aprecia, ca

nefondată, dat fiind că atitudinea cooperantă și sinceră a inculpatului în

cursul procesului penal constituie o conduită normală în condițiile în care

probatoriul administrat în cauză exclude orice dubiu referitor la vinovăția

acestuia iar prezentarea în fața organelor judiciare este un mod de prevenire a

măsurilor preventive la care s-ar fi expus.

Referitor la critica legată de

soluționarea pretențiilor civile formulate

de partea

civilă Institutul de Pneumoftiziologic M.N. și partea civilă l.N., Curtea o

constată întemeiată pentru considerentele expuse la pct. l. e.

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., se constată că în condițiile în care în

favoarea inculpatului s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74

lit. a) C. pen., pedeapsa de un an aplicată pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 192 alin. (1) este nelegală. Astfel, prin efectul

dispozițiilor art. 76 lit. e) teza

I

C. pen., ținând seama

de limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune (6 luni - 4 ani)

pedeapsa se impune a fi stabilită sub minimul de 6 luni până la minimul

general.

În această ordine de idei, respectiv a

obligației de a examina cauza

sub toate aspectele, Curtea

constată că exceptând aspectele greșit soluționate, astfel cum s-a argumentat

pa pct. 1 și 2, instanța de fond a

stabilit

corect situația de fapt, în concordanță cu probele dosarului și, de

altfel,

nici inculpatul nu o contestă.

Raportat la situația de fapt, astfel cum a fost stabilită, vinovăția

inculpatului apare în mod evident dovedită cu privire la tentativa la

infracțiunea de omor deosebit de grav, violare de domiciliu și distrugere.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București și inculpatul P.M. a desființat în parte sentința

atacată și rejudecând în fond va descontopi pedeapsa de 5 ani închisoare

aplicată pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și pedepsele

de câte 1 an aplicate pentru infracțiunile de distrugere și violare de

domiciliu.

În baza art. 192 alin. (1) cu aplicare art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

e) teza

I

C. pen., a condamna pe inculpatul P.M. la 2 luni

închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

e) teza a ll-a C. pen., același inculpat a fost condamnat la amendă în sumă de

500 lei.

Conform art. 34 lit. e) C. pen., au fost

contopite pedepsele amintite

urmând ca inculpatul să

execute în final pedepsea de 5 ani și amenda penală de 500 lei.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției, de la 28 august 2006 la 26

iunie 2007.

Sub aspectul laturii civile, în baza art. 346 C. proc. pen., raportat

la art. 998 – art. 990 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească către

partea civilă Spitalul de Urgență Bagdasar-Arsenie cu titlu de despăgubiri

civile și suma de 31,50 lei, adică în total 772,30 lei.

Totodată, au fost respinse, ca nefondate, acțiunile civile formulate de

Institutul de Pneumoftiziologic M.N. și l.N. menținându-se celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

reiterând criticile de nelegalitate/netemeinicie respinse în apel, au declarat

în termen recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpatul P.M.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat casarea

parțială pe latură penală a deciziei și sentinței în limitele cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.,

iar în rejudecare pe fond; (i) schimbarea încadrării juridice a faptei de

violare a domiciliului părții vătămate V.A.S. din modalitatea normativă, tip

prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., în aceea calificată prevăzută în alin.

(2) al art. 192 C. pen. („de o persoană înarmată”), cu motivarea că inculpatul

a pătruns în curtea/locuința părții vătămate având asupra sa un cuțit și

respectiv (ii) înlăturarea ca nejustificată a circumstanței atenuante judiciare

prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și consecințelor prevăzute în

art. 74 C. pen., privind coborârea sub minimele legale speciale prevăzute de

lege [inculpatul P.M. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17, 15 și 14 C. proc. pen., susținând că: (i) în mod greșit i

s-a respins cererea de schimbare parțială a încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la

art.

174, 176 lit. b) C. pen., în infracțiunile concurente prevăzute de art. 20

raportat

la art. 174 C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.; (ii) infracțiunea concurentă prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.,

în dauna părții vătămate V.A.S. a fost comisă în condițiile circumstanței

atenuante legale a provocării

prevăzute de

art. 73 lit. b) C. pen., sub stăpânirea tulburării produse prin

„declanșarea

altercației verbale în timp ce se afla în curtea locuinței și

era alungat de partea vătămată V.A.S. cu o bucată

de fier”

(iii) pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de

art. 192 alin. (1) C. pen., trebuia dispusă încetarea procesului penal în baza

art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., avându-se în

vedere lipsa plângerii prealabile sub acest aspect a vreuneia dintre părțile vătămate

îndrituite a pune în mișcare acțiunea penală și anume V.A.S., Z.A.V. (concubinul

acesteia) sau V.M.C. și

(IV)

individualizarea pedepselor

trebuia făcută în raport cu circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.

74 lit. c) C. pen., impunându-se reducerea acestora și aplicarea unei

modalități de executare neprivative de libertate în condițiile art. 86

1

și urm. C. pen.].

Criticile sus-menționate invocate de procuror și inculpat sunt

neîntemeiate, astfel cum în mod convingător s-a argumentat probatoriu/justificativ

prin hotărârile anterioare pronunțate în cauză, avându-se în vedere că:

- punerea în mișcare si exercitarea acțiunii penale în cauză sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen., a

fost făcută inclusiv la plângerea prealabilă a părții vătămate inclusiv

V.A.S., chiriașa imobilului în care inculpatul a

pătruns fără

drept și pe care ulterior a refuzat să-l părăsească, cu

respectarea condițiilor de procedibilitate prevăzute de art. 221 alin. (2)

raportat la art. 192 alin. (3) C. proc. pen., fiind nejustificată astfel

cererea inculpatului privind încetarea procesului

penal în conformitate cu

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la

art. 10 lit. f) C. proc. pen.;

- fapta de violare a domiciliului părții vătămate sus-menționate s-a

comis în modalitățile nonmotive, tip prevăzute de

legiuitor [„pătrunderea

fără drept (i)” în curtea locuinței închiriate

în care era tolerată și ex-concubina inculpatului V.C.M. „fără consimțământul părții

vătămate V.A.S. și respectiv „refuzul de a părăsi acel loc la cererea părții

vătămate”] nicidecum în modalitatea calificată „de către o persoană înarmată”

avându-se în vedere declarațiile constante ale coinculpatului pe parcursul

procesului penal care a arătat că „a luat (la întâmplare) un cuțit aflat pe o

masă și a lovit-o” după declanșarea altercației, în timp ce se afla în curtea

locuinței și era alungat de partea vătămată V.A.S. cu o bucată de fier;

- agravanta omorului săvârșit asupra a două sau mai multor persoane

este triplu condiționată de: (i) pluralitatea de victime; (ii) unitatea de

faptă (împrejurare) și (iii) intenția de ucide două sau mai multe persoane;

intenția de a ucide rezultă din modul în care a fost comisă fapta, criteriu în

cadrul căruia s-au considerat și impus ca fiind deosebit de edificatoare:

obiectul, apt sau inapt, de a ucide, cu care s-a acționat; regiunea anatomică

vizată (vitală sau nu); intensitatea si repetarea acțiunii a loviturii,

urmările; în speță împrejurarea ca inculpatul a cauzat părții vătămate V.M.C. leziuni

care au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale, iar părții vătămate V.A.S.

leziuni care au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale nu este de natură, să

ducă la scindarea activității infracționale, să determine schimbarea încadrării

juridice în infracțiuni concurente prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C.

pen. si art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

(astfel cum s-a solicitat de recurent), data fiind intenția indirectă a

inculpatului de a suprima viața ambelor victime în raport cu obiectul vulnerant

folosit (cuțit); zonele corporale vitale vizate în cazul ambelor victime (plăgi

înjunghiate în regiunea toracală posterioară și respectiv abdominal stâng, dar

și la antebraț stâng, braț stâng) caracterul repetat al acestora și urmările

produse;

- circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen., în raport cu partea vătămată V.A.S., nu subzistă în cauză în condițiile

în care din coroborarea declarațiilor părții vătămate și ale inculpatului

rezultă că altercația a fost inițiată de inculpat prin pătrunderea fără drept

în domiciliul părții vătămate iar faptul că aceasta l-a amenințat, că îl va

lovi cu o bucată de fier pentru a-l determina să

iasă din curte, în împrejurările amintite reprezintă o încercare de

apărare,

iar nicidecum un atac de „provocare” în sensul dispozițiilor

legale - precitate;

- atitudinea cooperantă și sinceră a inculpatului în cursul procesului

penal inclusiv prezentarea sa în fața organelor judiciare este lipsită în cauză

de relevanță juridică prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., solicitată

de inculpat, în raport cu periculozitatea socială ridicată a faptelor comise

[semnificația atenuantă în limitele art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., fiind

justificată însă pentru același inculpat în raport cu împrejurarea că acesta

este infractor primar fiind încadrat în muncă, iar faptele ilicite cu caracter

accidental și au fost comise pe fondul geloziei și al „tendințelor depresive și

instabilității psihice” aspecte confirmate prin

raportul de expertiză medico-legală psihiatrică.

Ca atare activitatea ilicită comisă, în dimineața zilei de 14 iulie 2006

de inculpatul P.M. constând în aceea că a

pătruns fără drept în

locuința din București, a distrus geamurile unei

uși, iar în continuare s-a înarmat cu un cuțit găsit (la întâmplare) pe o masă

și a înjunghiat repetat în tone vitale cele două părți vătămate până când lama

cuțitului s-a rupt, motiv pentru care, dată fiind și apărarea opusă de cele

două victime, acesta nu a mai putut continua agresiunea în modalitatea anterior

arătate, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor concurente

prevăzute de art. 192 alin. (1), art. 217 alin. (1) și art. 20 raportat la art.

174, 176 lit. b) C. pen., în final cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art.

33 lit. a) C. pen. [în raport cu care pedepsele individuale aplicate de 2 ani

închisoare, 500 lei amendă inclusiv 5 ani închisoare, coborâte sub limitele

minime legale potrivit art. 76 alin. (1) lit. e) și a) și alin. (2) C. pen., și

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 500 lei amendă cu executare în regim

de detenție, stabilită în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. e) C.

pen., sunt legale și temeinice aflându-se în deplină concordanță cu criteriile

de individualizare prevăzut de art. 72 C. pen. și penalitatea indicată de

legiuitor prevăzută de art. 52 alin. (l) teza a ll-a C. pen.].

Examinând cauza din oficiu în limitele caracterului devolutiv al

criticilor de atac de față conform art. 385

9

alin. (3) raportat la art. 385

6

alin. (1)

C. proc. pen., se

reține legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice pe latura

penală/civilă adoptate în primă instanță, astfel cum acestea au fost modificate

în apel, și în consecință recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București și inculpatul P.M. se vor respinge, ca nefondate, în baza

art. 385  pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București și de inculpatul P.M. împotriva

deciziei penale nr. 268 din 18 noiembrie 2008 a

Curții de Apel București,

secția a

II-a

penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei

cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2009.