ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4010/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4010/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 6/MF din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, a

fost condamnată inculpata G.R., la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art. 174

combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

și art. 99 și urm. C. pen. S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de

libertate în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen.

În

temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei, pe durata

executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost

obligată inculpata, în solidar cu părțile responsabile civilmente, G.G. și G.R.,

la 1000 lei despăgubiri civile către partea civilă G.N.M. În temeiul

dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpată un

briceag aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Argeș.

În

cursul anului 1990, membrii familiei G. au înființat Asociația Familială „G.",

Primăria Galați eliberându-le în acest sens, autorizația nr. 45570 din 18 iunie

1990, având ca principal obiect de activitate confecționarea de articole de

fierărie, inclusiv de cuțite, putând desfășura comerț cu amănuntul pe întreg

teritoriul țării.

Ocazional,

membrii familiei G. desfășurau comerț ambulant și în zona Popasului Dedulești,

din comuna Morărești, județul Argeș , unde comercializau, îndeosebi, cuțite și

bricege. în zona parcării desfășurând activități comerciale, printre alții, și

partea vătămată G.N.M. care, în decursul celor 5 ani de activitate ca vânzător,

a avut posibilitatea să cunoască îndeaproape pe membrii familiei G.

În

seara zilei de 22 iunie 2005, inculpata minoră a plecat de la locuința

închiriată de la numita I.E. în parcarea Dedulești, pentru

a da un telefon părinților săi, în comuna

Produlești, județul Dâmbovița,

având asupra sa două cuțite tip briceag,

pe care nu reușise să le valorifice în ziua respectivă. Astfel, a mers la

cabina telefonică, situată în imediata apropiere de toneta unde partea vătămată

G.N.M. vindea casete, fapt ce a făcut să fie observată de aceasta din urmă.

Între

părți a intervenit o discuție contradictorie, referitoare la suma de 1.000.000

ROL, pe care partea vătămată G.N.M. i-o împrumutase numitului G. Vasile,

fratele inculpatei, împrejurare în care aceștia și-au adresat injurii și

amenințări.

Deși,

inițial, inculpata minoră G.R. a plecat, a revenit după circa 5-10 minute,

intrând din nou în cabina telefonică cu intenția de a-și suna părinții.

Și de această dată, a fost observată de partea

vătămată G.N.M., care a coborât scările de la terasa unde se afla toneta cu

casete,

apropiindu-se de cabina telefonică și de a-i cere din nou explicații minorei.

Inculpata minoră G.R. nu s-a lăsat intimidată de prezența părții vătămate G.N.M.,

precizându-i acesteia să o lase în pace,

timp în care a scos unul dintre

bricege, deschizându-l și amenințând-o

cu obiectul tăietor-înțepător.

Pe considerentul că inculpata minoră G.R. nu se va

manifesta violent, partea vătămată G.N.M. s-a îndreptat către cabina

telefonică și a încercat să o tragă afară, împrejurare în care inculpata a

înjunghiat-o pe victimă cu briceagul ținut în mâna stângă, în zona abdominală

din partea dreaptă.

După

săvârșirea faptei, inculpata minoră a fugit, a pierdut unul dintre bricege

care, ulterior, a fost găsit de martora B.E.M., predându-l în aceeași seară

organelor de poliție.

Î

n urma loviturilor primite, partea vătămată G.N.M.

a suferit leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, prin lovire cu

instrument

tăietor-înțepător, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 683/A

7 din 21 iulie 2005 al S.M.L. Argeș. S-a reținut că,

din raportul de expertiză medico-legală nr. 653/A. 1 din 24 iulie 2007,

rezultă

că inculpata G.R. nu prezenta tulburări psihopatologice la data

săvârșirii faptei, apreciindu-se că a acționat cu discernământ având păstrată

capacitatea psihică de apreciere în mod critic a conținutului și a

consecințelor faptelor sale.

Totodată,

în cauză, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a întocmit

referat de evaluare pentru minora G.R., concluzionând că aceasta este integrată

în familia

din care face parte, are un

comportament pozitiv în familie și societate,

fiind conștientă de

consecințele comiterii de fapte penale.

S-a

reținut că, în drept, fapta inculpatei minore G.R. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă

de

omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la

art. 174

C. pen., combinat cu art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Nu se

poate susține în cauză, a apreciat instanța de fond, faptul că inculpata a

săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență

sau printr-o atingere gravă a demnității persoanei, ori printr-o altă acțiune

ilicită gravă, întrucât din probele administrate în cauză rezultă doar că între

inculpată și partea vătămată a avut loc inițial un schimb de cuvinte pe tema

nerestituirii împrumutului de către fratele inculpatei părții vătămate după

care, în

cea de-a doua fază, în care

inculpata s-a reîntors în cabina telefonică,

partea vătămată s-a

apropiat de inculpată, care a scos un briceag cu care a amenințat-o pe partea

vătămată, spunându-i să nu se apropie de ea și, întrucât partea vătămată a

tras-o pe inculpată afară din cabină, aceasta a înjunghiat-o de două ori cu

briceagul

Că,

prin urmare, nu rezultă faptul că partea vătămată a exercitat o acțiune ilicită

gravă asupra inculpatei, în sensul dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu

atât mai mult cu cât fratele inculpatei arată că, anterior datei incidentului,

partea vătămată nu i-a amenințat pe inculpată sau pe martor în vreun fel.

La

individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatei, s-au avut în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social

concret al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită fapta (pe fondul unor

discuții contradictorii între inculpată și partea vătămată), urmările produse,

partea vătămată necesitând un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale, însă

leziunile produse punându-i în primejdie viața, precum și faptul că inculpata

este la primul contact cu legea penală și s-a prezentat în fața autorităților

ori de câte ori a fost chemată.

Față de

aceste circumstanțe, tribunalul a apreciat că în cauză se impune a fi reținute

în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.,

constând în conduita bună a inculpatei anterior săvârșirii infracțiunii și din

atitudinea acesteia pe parcursul procesului penal.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpata, solicitând, în principal, achitarea

sa, deoarece s-a aflat în legitimă apărare, în subsidiar, solicitând să se dea

eficiență circumstanțelor atenuante și reducerea cuantumului pedepsei.

Inculpata a solicitat să se rețină că nu a avut intenția de a lovi pe partea

vătămată, că s-a apărat de agresiunea acesteia și că avea asupra sa cuțitul,

deoarece în mod obișnuit desfășura o activitate de vânzare a unor astfel de

obiecte.

Analizând

apelul, prin prisma motivelor invocate de inculpată și sub toate aspectele de

fapt și de drept, în conformitate cu art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea

constată că apelul inculpatei este fondat.

Situația de fapt reținută, în ansamblu,

de prima instanță este corectă, în sensul că la data de 23 iunie 2005,

„întrucât partea

vătămată a început

să strige după ea și să-i adreseze cuvinte jignitoare, venind spre inculpată,

și....a tras-o afară din cabina telefonică, inculpata a lovit cu briceagul în

zona toracică".

Față de declarațiile părții vătămate,

care recunoaște existența conflictului cu inculpata, provocat de insistența sa

de restituire a unei datorii, și care a arătat că într-adevăr, inculpata, în

timpul acestui conflict, a căzut la pământ, de declarațiile martorilor oculari Z.G.

și H.R.R., care au văzut că partea vătămată a tras-o pe inculpată din cabina

telefonică, a lovit-o și a trântit-o jos și de declarația concubinei părții

vătămate, care menționează o agresiune a părții vătămate asupra inculpatei,

Curtea apreciază că există suficiente probe pentru a ajunge la concluzia că

partea

vătămată a exercitat asupra

inculpatei o activitate violentă de natură a

produce durere, tulburare

și emoție în legătură cu ceea ce i s-ar fi putut produce, în ajutorul

inculpatei fiind nevoie să intervină o altă persoană.

Se reține că, din aceleași declarații

coroborate, rezultă că, în succesiunea acțiunilor celor două părți implicate în

conflict, primul a fost atacul violent al părții vătămate asupra inculpatei și,

abia apoi, aceasta a lovit cu cuțitul pe agresor, fiind astfel întrunită

condiția anteriorității acțiunii provocatoare. Reținând ca fiind evident că

acțiunea agresivă a părții vătămate, ce fusese precedată și de amenințări cu

violul și de insulte, a fost de natură să producă inculpatei o puternică

tulburare și o emoție în legătură cu integritatea sau corporală, ce poate fi o

circumstanță de natură să atenueze consecințele faptei sale, instanța de apel

reține, în favoarea inculpatei prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

În ceea

ce privește modalitatea de executare a acestei pedepse,

se

constată că inculpata era minoră la data săvârșirii faptei și la

momentul judecării cauzei, urmând să împlinească

vârsta de 18 ani pe

27 decembrie 2008, și, constatându-se că aceasta

este și însărcinată, iar conform referatului de evaluare rezultă că

posibilitățile de reintegrare socială sunt crescute, dat fiind că aceasta

provine dintr-o familie organizată, are un comportament pozitiv în familie,

regretă săvârșirea faptei, există suficiente date în sensul că scopul pedepsei

poate fi atins și fără executarea în detenție a acesteia, pronunțarea

condamnării constituind un avertisment suficient, astfel încât inculpata să nu

mai săvârșească și alte infracțiuni. Se reține că, această situație permite

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile art. 110/1 C.

pen., pentru perioada de până la majorat, și

în

condițiile art. 86/1 C. pen., pentru perioada ulterioară, termenul de

încercare

urmând să fie de 5 ani și 6 luni.

Î

n ceea ce privește latura

civilă a cauzei, reținându-se provocarea săvârșită de partea vătămată, Curtea

va dispune reducerea daunelor morale la care a fost obligată inculpata de la

1000 lei la 800 lei, chiar dacă s-a reținut în mod corect că s-a dovedit

existența și întinderea prejudiciului până la concurența sumei de 1000 lei,

inculpata trebuie să răspundă numai proporțional cu partea sa de culpă.

Așa fiind,

prin decizia penală nr. 75/A/MF din 11 septembrie 2008

Curtea

de Apel Pitești a admis apelul declarat de inculpata G.R. împotriva sentinței

penale nr. 6/MF din 8 aprilie 2008 a Tribunalului Argeș, în dosarul nr. 2480/109/2007.

A

desființat în parte sentința menționată.

A reținut circumstanța atenuantă prevăzută de

art. 73 lit. b) C. pen. și, în consecință, a redus pedeapsa aplicată

inculpatei, de la 5 ani și 6 luni închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare.

A

înlăturat dispoziția privind executarea pedepsei prin privare de

libertate în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 110/1 alin. (1) raportat la

art. 110 și art. 86/1 C. pen., a suspendat sub supraveghere pedeapsa aplicată

inculpatei și a stabilit termen de încercare de 5 ani și 6 luni.

În baza art. 110/1 alin. (1) și art. 103 alin.

(3) lit. b) C. pen., a încredințat supravegherea inculpatei până la împlinirea

vârstei de 18 ani, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița

și a obligat pe inculpată să nu intre în legătură cu partea vătămată G.N.M.

În baza art. 110/1 alin. (1) teza finală

și art. 86/3 alin. (1) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpata se

va supune măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. a)-d) ale art. 863 alin.

(1) - în ce privește măsura de la lit. a), inculpata se va prezenta lunar la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, conform programului

instituit de acesta, iar în baza art. 86/3 alin. (3) lit. d) C. pen., inculpata

va respecta obligația de a nu lua legătura cu partea vătămată G.N.M.

A atras atenția inculpatei asupra

prevederilor art. 110/1 alin. (3) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei

accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost

reduse despăgubirile la care a fost obligată inculpata față

de partea civilă G.N.M. de la 1000 lei la 800 lei.

S-au

menținut în rest dispozițiile sentinței.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs

inculpata F.R.

Aceasta a solicitat, în principal, achitarea în

temeiul

art. 11

pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. e) coroborat cu art. 44 alin. (3) C. pen., apreciind că sunt

îndeplinite condițiile legitimei apărări.

În subsidiar, s-a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen., în raport de situația particulară a inculpatei

și, totodată, reducerea pedepsei.

Examinând cauza în raport de criticile făcute

prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., cât

și din oficiu, constată că recursul este nefondat.

În mod corect s-a reținut de către instanța de

apel, dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. rezultând din probele dosarului că

acțiunea agresivă a părții vătămate, a fost de natură să producă inculpatei o

puternică tulburare, însă nu de natură a înlătura caracterul penal al faptei,

pentru a fi aplicabile în cauză dispozițiile art. 44 C. pen.

Și

individualizarea pedepsei este corectă, instanța dând eficiență

tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., iar aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen. poate conduce la realizarea scopului

pedepsei, astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen.

Cum, examinând cauza din oficiu nu se

constată motive care să conducă la casarea hotărârilor în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata F.R. (fostă G.R.) împotriva deciziei penale nr. 75/A/MF din11

septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata F.R.

(fostă G.R.) împotriva

deciziei penale nr. 75/A/MF

din 11 septembrie 2008a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie

2008.