ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1859/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1859/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 15 din 18 ianuarie 2010 a

Tribunalului Galați, secția penală, a fost condamnat, inculpatul M.F.C. la

pedeapsa de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe

o durată de 3 ani, pentru tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost

aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a teza II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, perioada reținerii și

arestării preventive a acestuia începând cu data de 22 iunie 2009, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Potrivii art. 118 lit. b) C. pen.

s-a confiscat de la inculpat briceagul tip fluture folosit la comiterea

infracțiunii.

S-a constatat că partea vătămată

A.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14, art. 346 C.

proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții

civile Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A. Galați suma de 5034,63 lei eu

titlu de despăgubiri civile.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1.100 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens,

prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul M.F.C. lucra, de

aproximativ două săptămâni, în calitate de muncitor necalificat la firma

administrată de înmiitul D.C., fratele martorului D.G. Tot de aproximativ două

săptămâni, inculpatul, împreună cu martorul D.G. și cu partea vătămată A.V.,

lucrau la amenajarea unui apartament din cartierul l.C.F. De-a lungul celor

două săptămâni, inculpatul și partea vătămată A.V. nu au intrat în conflict.

În ziua de 20 iunie 2009, cei trei

au desfășurat activități specifice la apartamentul din cartierul I.C.F. și, pe

fondul consumului de băuturi alcoolice, între inculpat și partea vătămată A.V.

s-au iscat o serie de discuții legate de o fată, pe care o curta atât partea

vătămată, cât și inculpatul, deși acesta din urmă era însurat. În aceste

împrejurări, inculpatul M.F.C. a amenințat partea vătămată A.V. cu moartea, fără

însă ca discuțiile să degenereze în folosirea de violențe. În jurul orelor

18,00, inculpatul, partea vătămată A.V. și martorul D.G. au plecat la un bar de

pe strada A.V. Aici, inculpatul și partea vătămată au continuat să se certe de

Ia acea fată și, în plus, inculpatul a reproșat martorului D.G. că nu i-a

plătit în întregime munca prestată, rămânând un rest de 60 lei. Pe fondul

acestor discuții, inculpatul a continuat să amenințe partea vătămată A.V.,

spunăndu-i că știe că trebuie să plece acasă (în comuna Smîrdan), că o să o

aștepte în stația din M. și o să o „taie”, scoțând din buzunarul pantalonilor

un briceag tip fluture. Pentru a evita un conflict, partea vătămată A.V. și

martorul D.G. au părăsit barul iar pe drum, partea vătămată a solicitat martorului

să o găzduiască în aceea seară la apartamentul din M., fiindu-i teamă de

inculpat. S-a reținut că inculpatul a negat că ar fi avut unele discuții cu

pârlea vătămată în legătură cu o fată, acesta precizând că singurele discuții

pe care le-a avut cu partea vătămată și martorul au fost legate de neplata în

întregime a salariului și că s-a simțit înșelat, în condițiile în care martorul

D.G. a ieșit din bar, promițându-i că-i va aduce banii în scurt timp. Cert este

că partea vătămată si martorul D.G. s-au deplasat înspre str. F., unde martorul

locuia fără forme legale, fiind urmați de inculpat care, pe drum, a sunat-o pe

partea vătămată și a continuat să o amenințe. în mers fiind, și vorbind la

telefon, inculpatul M.F.C. a reperat apartamentul și a bătut în geamul de la

sufragerie. În încăpere se aflau partea vătămată A.V., martorul D.G. și martora

C.A.M. (concubina martorului D.G.). Din exterior, inculpatul M.F.C. a continuat

să ameninți-și să-și ceară drepturile salariale. A venit în fața ușii de la

apartament și, pentru eă inculpatul nu înceta cu amenințările, partea vătămată

a ieșit la ușă. Partea vătămată l-a împins pe inculpai în fața intrării in

scară și s-au lovii reciproc cu pumnii și picioarele, din lovituri inculpatul

căzând la pământ, în acel moment, martorul D.G., urmat de martora C.A.M., au

ieșit și ei în fața scării, primul intervenind între partea vătămată și

inculpat. Inculpatul M.F.C. s-a ridicat, a scos din buzunarul lateral al

pantalonilor briceagul tip fluture și a aplicat părții vătămate A.V. o lovitură

în zona abdomenului, după care a fugii înspre scara blocului. Inculpatul a fost

urmai imediat de partea vătămată, apoi și de martorul D.G. După câțiva pași,

realizând probabil că va fi ajuns de cei doi, inculpatul M.F.C. s-a întors cu

fața către partea vătămată si i-a mai aplicat două lovituri cu briceagul în

zona toracelui. În acel moment, martorul D.G. a ajuns lângă cei doi, inculpatul

încercând să-l lovească cu cuțitul. Martorul D.G. s-a ferit, fiind zgâriat în

zona abdomenului, a aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul în zona feței,

inculpatul căzând peste gardul metalic ce împrejmuia spațiul verde al scării. A

reușii să se ridice și a fugit în scara blocului și s-a refugiat aici până la

sosirea salvării și a poliției.

Atât partea vătămată A.V., cât și

inculpatul M.P.C. au fost transportați la spital, unde s-a intervenit

operatoria asupra părții vătămate. Cu ocazia deplasării poliței la fața

locului, s-a procedat la ridicarea de la inculpat a briceagului lip fluture de

care s-a folosit la comiterea faptei (procese verbale si planșe fotografice,

file 57-42).

Din raportul de constatare

medico-legală întocmit cu prilejul examinării inculpatului M.F.C. a rezultat

următoarele:

- prezenta leziuni ce au putut fi

produse: leziunile de pe brațul drept și partea posterioară a trunchiului

drept, posibil prin lovire de plan dur cu margini ascuțite și frecare,

excoriația prerotuliană dreapta, posibil prin cădere, leziunile gleznei drepte

posibil prin lovire cu corp sau mijloc contondent;

- leziunile puteau data din 20 iunie

2009;

- leziunile necesitau pentru

vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale;

- leziunile nu au pus în primejdie

viața inculpatului (fila 43-45). Coroborând concluziile medicului legist eu

datele de anchetă, prima instanță a apreciat că leziunile prezentate de

inculpat sunt produse in ultima partea a conflictului, după ce a uzat de arma

albă și după ce a înjunghiat-o pe partea vătămată.

Din raportul de constatare

medico-legală întocmii cu prilejul examinării părții vătămate A.V. au rezultat

următoarele:

A prezentat leziuni de violență ce

au putut fi produse: plăgile toracice si abdominale prin loviri cu corp

tăietor-înțepălor aplicate de agresor si!nat în fala victimei; excoriația

cotului stâng prin cădere; nu se pot da relații precise despre lățimea lamei,

deoarece plăgile toracice au fost modificate chirurgical, însă după plaga

abdominală și examenul local descris în foaia de observație, acestea au putut

fi produse cu un obiect tăietor-ințepător cu lățime de circa 1,5 cm;

- leziunile pot data din 20 iunie

2009;

- leziunile necesită pentru

vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații;

- leziunile traumatice descrise au

pus în primejdie viața părții vătămate (fila 21).

S-a apreciat că fapta și vinovăția

inculpatului M.F.C. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la fața

locului din 20 iunie 2009 și planșă fotografică aferentă, în care sunt

consemnate detalii referitoare la locul comiterii infracțiunii și la cuțitul

folosit (f. 4-13 d.u.p.);

- declarațiile părții vătămate A.V.

care arată că, pe data de 20 iunie 2009, s-a certat cu inculpatul M.F.C., iar

acesta l-a amenințat că unde îl va prinde o să-l omoare. Partea vătămată a

plecat cu D.G., întrucât urma să fie găzduit de acesta din urmă. Inculpatul a

venit la apartamentul unde se afla partea vătămată, D.G. și concubina acestuia,

a început să strige la ei să iasă afară. l-a înjurat pe A.V. și l-a amenințat

că-l omoară. D.G. a mers la ușa de la intrare, a deschis-o și a dala peste

inculpat. D.G. l-a împins pe inculpat până în fața scării, acesta din urmă

lovind-o cu palma peste față pe partea vătămată. Ulterior, partea vătămată și

inculpatul s-au lovit reciproc, iar apoi inculpatul a lovit-o pe partea

vătămată cu briceagul și l-a atins cu același instrument și pe D.G. (f. 17-20

d.u.p., f. 32 d.p.i.);

- rapoarte de constatare medico -

legale din 22 iunie 2009 și din 22 iunie 2009 referitoare la leziunile suferite

de partea vătămată și de inculpat ale căror concluzii au fost prezentate

anterior (f. 2 1,43 d. u.p.);

- declarațiile martorului D.G. care

arată că, pe data de 20 iunie 2009, în jurul orei 15.00, în timp ce se afla în

apartamentul pe care îl amenaja împreună cu A.V. și M.F., aceștia doi au

început să se certe de la o fată de pe acea scară. A.V. îi reproșa lui M.F. „că

se băgase în seamă cu acea fată în condițiile în care era și însurat",

însă M.F. nu a cedat ci, dimpotrivă, l-a și amenințat pe A.V. că îl omoară. Au

mers toți trei la un bar din cartierul I.C.F. unde au consumat bere, timp în

care M.F. si A.V. s-au certai în legătură cu acea fată. Tot aici martorul i-a

dat lui M.F. suma de 400 lei reprezentând munca prestată de acesta, insă M.F. a

fost nemulțumit solicitând și diferența de 60 lei. Pentru că M.F. nu a mai

încetat cu reproșurile, martorul și A.V. au hotărât să plece din bar,

spunându-i lui M.F. că va face un efort și că o să-i aducă cei 60 lei la stația

de taxi din M. M.F. nu a încetat să-l amenințe pe A.V. spunându-i că știe că

trebuie să plece acasă și că o să-l aștepte în stație din M. și că „o să-l

taie”, scoțând din buzunarul pantalonilor un briceag tip fluture pe care îl

purta în mod obișnuit la el. Pe drum, A.V. i-a cerut martorului să-l găzduiască

în apartamentul fratelui lui, întrucât îi era teamă că M.F. se va ține de

cuvânt. Pe drum, până la apartament, A.V. a primit mai multe telefoane de la

M.F., iar martorul și-a dat seama că inculpatul continua să-l amenințe, lucru

pe care i l-a confirmat și A.V. În jurul orei 19.00, în timp ce A.V. era în

baie, iar martorul și concubina lui erau în sufragerie, a auzit în geamul de la

sufragerie bătăi și când s-a uitat l-a văzut pe inculpai. Martorul i-a spus lui

M.F. să meargă în stația de taxi să îi va aduce acolo banii și să nu mai facă

scandal. M.F. s-a liniștii pe moment și s-a așezat pe treptele de la casa

scării. În acest timp, M.F. l-a sunat pe A.V. a cărui cartelă se alia in

telefonul martorului. A.V., care tocmai ieșise din baie, a răspuns la telefon

și, în scurt timp, a ieșit pe ușa apartamentului, iar martorul a ieșit și el

pentru că și-a dat seama că s-ar putea să se bată. Martorul i-a văzut pe cei

doi lovindu-se reciproc cu pumnii, iar M.F. chiar a căzut pe trotuarul din fața

scării în urma loviturilor aplicate de A.V. M.F. s-a ridicat, a scos din

buzunarul din dreapta al pantalonilor briceagul, l-a desfăcut și i-a aplicat

lui A.V. o lovitură în partea dreaptă a abdomenului. în continuare, M.F. a

fugit, după el a fugit și A.V. și martorul D.G. După circa 10-15 minute, M.F.

s-a oprit din alergare, s-a întors cu fața spre A.V. și i-a aplicat două

lovituri cu briceagul, una în zona inimii și una în zona coastelor. A.V. a

căzut la pământ, M.F. a încercat să îl lovească de două ori cu același briceag

și pe martor, care însă s-a ferit și a fost doar zgâriat în zona abdomenului.

Martorul l-a lovit cu pumnul în zona feței pe inculpat, acesta din urmă căzând

peste gardul metalic aferent spațiului verde de la scara (f. 23-26 d.u.p.; f.

76 d.p.i.; planșă fotografică cu aspecte reprezentând examinarea martorului

D.G. (f. 28, 29 d.u.p.);

Declarațiile martorului B.M. care

arată că în ziua de 20 iunie 2009, în jurul orei 21.00, în timp ce se deplasa

pe aleea din fața blocului, a observat ieșind din fața scării, în fugă, un grup

de trei persoane, doi dintre acești bărbați îl loveau cu pumnii pe cel de-al

treilea, iar din lovituri acesta a căzut la pământ. Acesta s-a ridicai,

martorul a intervenit ca să-i despartă, dând posibilitatea celui de-al treilea

bărbat să fugă înspre scara blocului. Ceilalți doi bărbați au fugit după cel de-al

treilea și l-au ajuns în apropierea scării și din locul in care se alia,

martorul a sesizat că cel de-al treilea bărbat despre care a aliat că se

numește M.F.C. a făcut niște mișcări specifice lovirii cu un corp înțepător -

tăietor înspre bărbatul mai înalt despre care a aliat că se numește A.V. La un

moment dat M.F. a fost aruncat peste un gard, iar ulterior s-a ridicat și a

fugit în scara blocului. A.V. s-a întins la pământ întrucât se simțea rău, și-a

ridicat tricoul, moment în care martorul a văzut că avea două lovituri în zona

abdomenului și a toracelui, lucru care l-a determinat să anunțe salvarea (f.

30-32 d.u.p.);

- declarațiile martorului C.A.M.

care arată că de circa trei săptămâni trăiește în concubinaj cu numitul D.G. și

locuiește împreună cu acesta într-un apartament de-al unui frate de-al

acestuia, situat în cartierul M. În seara de 20.00.2009, în jurul orei 1900,

concubinul ei a venit acasă însoțit de un alt bărbat despre care a aliat că se

numește A.V., urmând ca acesta să fie găzduit de ei în acea seară. Cei doi i-au

spus că in acea după-amiază un alt bărbat care lucra cu ei s-ar fi luat de

A.V., zis l., de la o fată, și că l-ar fi amenințat pe I. că o să-l caute și o

să-l bată. Cât a stat în casă acest băiat, A.V. a fost sunat pe mobil de F.

care continua să-l amenințe. În timp ce stăteau toți trei în sufragerie, în

jurul orei 2000 a bătut la geam (acesta locuind la parter) acel bărbat F.,

cerându-i lui V. să iasă afară, amenințându-l în continuare cu moartea.

Inculpatul a zis ceva de genul „nu vrei să ieși afară, te aștept până mâine și

tot te prind". A.V. striga la F. să se liniștească și îl atenționa că are

nevastă și un copil de crescut, in cele din urmă. A.V. a ieșit la ușă chiar în

momentul în care M.F. se pregătea să deschidă ușa apartamentului care nu era

asigurată. Au ieșit amândoi, împingându-se chiar în fața scării, după ei ieșind

și ea și concubinul ei. A.V. și M.F. au început să se lovească reciproc cu

pumnii, iar din lovituri M.F. a cazul la pământ. Acesta s-a ridicat, a scos din

buzunarul pantalonilor un briceag, l-a desfăcut și l-a lovit pe A.V. o singură

dată în abdomen. D.G. s-a băgat între ei, moment în care M.F. a fugit înspre

scara blocului. După el a fugit A.V. și a observat că cei doi au început din

nou să se agreseze, iar D.G. l-a împins pe M.F. care a căzut cu spatele peste

un gard metalic. Înainte ca D.G. să-l împingă pe M.F., acesta a încercat să-l

lovească cu briceagul și pe concubinul ci care a reușit să se ferească (f.

33-36 d.u.p.);

- planșa fotografică cu un briceag

tip fluture găsit asupra numitului M.F.C. în seara zilei de 20 iunie 2009 (f.

38, 39 d.u.p.);

- adresă de prejudiciu de la

Spitalul Județean de Urgentă S.A.A. Galați si decontul aferent (f. 21, 22

d.p.i.);

Inculpatul M.F.C., în declarațiile

sale, a arătat că ai- fi lovit cu cuțitul doar ca să se apere. Pe data de 20

iunie 2009, a venit împreună cu D.G. și A.V. la acel apartament intre orele

1400 - 1800, însă între ei nu a intervenit nici o discuție legată de vreo fată

sau de vreo sumă de bani. Au plecat toți trei la un bar de pe strada A.V., au

băut câte o bere, dar nu s-a certat cu nici unul dintre cei doi. Ulterior, au

plecat toți trei la un bar din M., au mai băut câte o bere, iar la un moment

dat D.G. și A.V. au ieșit sub pretextul că se întâlnesc cu proprietarul

apartamentului ca să plătească lucrarea, dar nu s-au mai întors. Realizând că a

fost păcălit, inculpatul a început că îl sune pe D.G., însă a răspuns A.V. care

l-a luat în derâdere și i-a spus că D.G. este plecat. Inculpatul a plecat după

ei, a strigat la geamul de la sufragerie la D.G. ca să îi dea drumul la ușă,

însă acesta nu i-a răspuns, motiv pentru care a mers la ușa acelui apartament

și a bătut. D.G. a deschis și a început să îl lovească cu pumnii și picioarele

peste corp, împingându-l spre ieșirea din scară. Pe aleea din fața scării a

căzut din cauza loviturilor date de D.G. și, jos fiind, a fost lovii in continuare

atât de G., cât și de A.V. Inculpatul a reușit să se ridice, a scos briceagul

din buzunar și i-a aplicat o lovitură lui A.V., dar nu își amintește în ce zonă

a corpului. Inculpatul a fugit, a fost ajuns de cei doi și aruncat peste gardul

metalic (f. 48-53 d. u.p.).

În primă instanță, inculpatul nu a

dorit să facă declarații (f. 34 d.p.i.).

Instanța de fond a apreciat că nu se

poate reține circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. a) C. pen., în sensul

depășirii limitelor legii legitimei apărări. Inculpatul l-a amenințat cu

moartea pe A.V. încă de când lucrau la amenajarea apartamentului, iar ulterior

l-a amenințat prin telefon și s-a dus după acesta până la locuința fratelui lui

D.G., unde se afla și partea vătămată. Acolo a continuat sa facă scandal, a

bătut în geamul locuinței și s-a dus la ușa apartamentului. Ulterior a avut loc

o altercație între inculpat, partea vătămată și martorul D.G., însă aceștia din

urmă nu au folosit obiecte contondente sau instrumente înțepătoare-tăietoare.

Prin urmare, instanța de fond a

reținut că inculpatul a manifestat o atitudine violentă de la început și până

la sfârșit, astfel încâl nu se poate considera că acesta a fost la un moment

dat într-o stare de legitimă apărare sau de depășire a limitelor legitimei apărări.

Inculpatul a folosit un instrumeni înlepător-tâietor, apt să producă moartea

unei persoane, in situația in care partea vătămată și martorul D.G. nu au

utilizat asemenea obiecte.

De asemenea, instanța de fond a

apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a vreuneia dintre

circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen., întrucât fapta are o

gravitate ridicată, acesta nu este la primul impact cu legea penală si a

încercat să-și minimalizeze răspunderea juridică.

S-a arătat de către prima instanță

că înscrisurile depuse la dosar (copie certificat de naștere pentru fiul său,

caracterizări - f. 45-51 d.p.i.) au fost avute în vedere la stabilirea în

concret a cuantumului pedepsei, potrivii art. 72 C. pen. La individualizarea

sancțiunilor penale au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art.

72 C. pen., referitoare la dispozițiile părții generale a codului penal, la

limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul de pericol social al faptei

comise, la împrejurările care atenuează răspunderea penală (tentativa), precum

și cele referitoare la persoana inculpatului.

Având în vedere gradul ridicat de

pericol social al faptei comise, împrejurările săvârșirii ei, cuantumul

pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a considerat că lăsarea

acestuia în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică, astfel încât

- în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. - a menținut măsura arestării

preventive.

Sub aspectul laturii civile,

instanța a constatat că partea vătămată A.V. nu s-a constituit parte civilă (f.

18, 20 d.u.p.; f. 32, 34 d.p.i.).

Deoarece prin fapta ilicită a

inculpatului, tentativă de omor calificat, s-a cauzat părții civile Spitalul

Clinic de Urgență S.A.A. Galați un prejudiciu în sumă de 5034,63 lei,

reprezentând cheltuieli ocazionale cu spilalizarea părții vătămate A.V. în

perioada 20 iunie - 04 iulie 2009, în secția Chirurgie Toracică, fiind

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ.

(faptă ilicită, vinovăție, legătură de cauzalitate, prejudiciu), instanța a

obligat pe inculpat să plătească acestei părți civile suma de 5034,63 lei cu

titlu de despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul M.F.C.

În motivarea apelului, inculpatul a

arătat că fapta s-a comis pe fondul consumului de alcool și a unor discuții pe

care le avea cu partea vătămată referitor la drepturile salariale.

În final, inculpatul a solicitat să

se rețină circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C.

pen. și să se reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, având în

vedere și faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Prin Decizia penală nr. 40/ A din 12

martie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondat apelul

inculpatului.

Pentru a dispune în acest sens,

analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept, a constatat că sentința atacată este legală și

temeinică.

Astfel, s-a apreciat că instanța de

fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și

vinovăția inculpatului pe baza analizei complete a materialului probator

administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 20 iunie 2009 și planșa fotografică aferentă, declarațiile părții vătămate

A.V., rapoartele de constatare medico-legală din 22 iunie 2009 și din 22 iunie

2009, declarațiile martorilor D.G., B.M., C.A.M. Din toate aceste probe rezultă

că, în scara de 20 iunie 2009, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict

spontan, in loc public (cartier M.), inculpatul a aplicat părții vătămate A.V.

lovituri cu un cuțit, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața.

În opinia instanței de apel, în mod

corect nu s-au reținut dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen. (depășirea

limitelor legitimei apărări) întrucât, așa cum rezultă din probele administrate

în cauză, inculpatul a manifestat o atitudine violentă de la început și până la

sfârșit, motiv pentru care nu se poate considera că a fost la un moment dat

într-o stare de legitimă apărare. Totodată, acesta a folosit un cuțit -

instrument apt să producă moartea - cu toate că partea vătămată și martorul

D.G. nu au folosit asemenea obiecte.

De asemenea, în ceea ce privește

individualizarea pedepsei, instanța de apel a apreciat că în mod corect nu s-au

reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74

lit. a), b), c) C. pen., cerere pe care inculpatul a reiterat-o și în apel,

având în vedere u rmătoarele:

La aprecierea unor împrejurări ca

circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social

al faptei comise, la urmările și la ansamblul condițiilor în care au fost

săvârșite, precum și la alte elemente privitoare la persoana inculpatului.

În concret, față de activitatea infracțională

desfășurată de inculpat, așa cum rezultă din situația de fapt reținută, față de

gradul concret de pericol social al infracțiunii, natura relațiilor sociale

încălcate, având în vedere persoana și conduita inculpatului, care are

antecedente penale în minorat și care prin atitudinea procesuală adoptată a

încercat să-și minimalizeze răspunderea juridică, nu pot li reținute în

favoarea acestuia circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 Iit.

a), b), c) C. pen. deoarece:

- În ceea ce privește prezența

inculpatului în fața autorității, acest lucru nu reprezintă voința

inculpatului, ci este rezultatul faptului că este arestat în cauză și, automat,

prezența sa era obligatorie la judecată. Ca atare, a da semnificația unor

circumstanțe atenuante acestor împrejurări, respectiv faptul că s-a prezentat

în fata autorității, ar fi un non sens;

Nu se impune nici aplicarea art. 74

lit. b) C. pen., întrucât nu există nicio dovadă că inculpatul ar fi depus

stăruință pentru dezdăunarea părții vătămate sau pentru a acoperi pagubele

rezultate din infracțiune - în cauză partea civilă (unitatea spitalicească) nu

a fost dezdăunată.

În final, instanța de apel a

concluzionat că pedeapsa aplicată de prima instanță este corect individualizată

în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. (aceasta fiind într-un cuantum

apropiat foarte mult de minimul special) si aptă să ducă la atingerea scopului

educativ preventiv al pedepsei, astfel cum este stabilit în art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei, inculpatul

M.F.C. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea

introductivă a hotărării.

Prealabil examinării recursului

inculpatului, Înalta Curte constată următoarele:

- în primă instanță (fii. 34) și în

apel (fii. 12), inculpatul nu a dat declarații;

- inculpatul a fost de acord să dea

o declarație în fața instanței de recurs, arătând că recunoaște, regretă fapta

săvârșită și că menține declarațiile dale anterior (fii. 21), depunând și un

memoriu (fii. 20);

- în cursul judecății, inculpatul nu

a propus probe noi pe situația de fapt.

Examinând pe fond recursul

inculpatului, Înalta Curte constată că apărările acestuia și criticile aduse

sunt identice cu cele formulate în primă instanță și în apel (fapta ar fi fost

săvârșită in condițiile stării prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., pe fondul

consumului de alcool, ca urmare a neprimirii unei diferente de bani și,

respectiv, necesitatea reținerii unor circumstanțe atenuante).

Recursul inculpatului va fi respins

ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Potrivit art. 73 C. pen., există

trei circumstanțe atenuante legale: 1) depășirea limitelor legitimei apărări;

2) depășirea limitelor stării de necesitate; 3) provocarea.

Conform art. 44 C. pen. nu

constituie infracțiune fapta săvârșită in stare de legitimă apărare, adică

pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat

împotriva făptuitorului, împotriva altei persoane sau a unui interes obștesc și

care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul

obștesc. Pentru ca apărarea să fie legitimă, în principiu, riposta trebuie să

se afle într-o justă proporție cu gravitatea pericolului pe care îl reprezintă

atacul și cu împrejurările producerii acestuia.

Dacă apărarea este excesivă,

depășind necesitățile de protecție împotriva pericolului, sunt posibile două

ipoteze: a) excesul de apărare este determinat de tulburarea sau temerea în

care se află cel atacat; b) excesul de apărare nu se află în relație cauzală cu

vreo tulburare sau temere generată de atac.

Prima situație - așa-numitul exces

justificat de apărare - este asimilată de lege stării de legitimă apărare (art.

44 alin. (3) C. pen.); cea de-a doua situație - așa-numitul exces de apărare

scuzabil - constituie o circumstanță atenuantă legală.

Pentru existența acestei circumstanțe

atenuante legale este însă necesară îndeplinirea cumulativă a trei cerințe: 1)

fapta să fi fost săvârșită în condițiile specifice stării de legitimă apărare,

prevăzute în art. 44 alin. (2) C. pen.; 2) făptuitorul să fi depășit limitele

unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările in

care s-a produs atacul; 3) excesul de apărare să nu fi fost determinat de

existenta unei stări de tulburare sau temere generată de atac.

Or, situația de fapt - astfel cum

decurge din coroborarea probelor - nu sugerează minime și rezonabile indicii

potrivit cărora inculpatul ar fi acționat pe fondul stării de legitimă apărare.

Dimpotrivă, inculpatul este cel care s-a deplasat la locuința unde se afla

partea vătămată, având asupra sa un cuțit, a inițiat și amplificat conflictul

fizic în urma căruia viața numitului A.V. a fost pusă în primejdie. Așa cum

corect au reținut ambele instanțe, partea vătămată și martorul D.G. nu au avut

asupra lor obiecte contondente sau cuțite, împrejurare care să justifice

susținerea inculpatului că ar fi acționat în condițiile legitimei apărări.

Se mai constată că ambele instanțe

au examinat și motivat convingător nereținerea pretinsei stări de provocare ori

a pretinsei stări de depășire a limitelor legitimei apărări, precum și

nereținerea unor circumstanțe atenuante (sentință - pag. 6 și decizie - pag.

9), Înalta Curte însușindu-și toate argumentele juridice și probatorii, și

apreciind că nu se impune suplimentarea acestora.

Nici critica referitoare la

nereținerea unor circumstanțe atenuante nu este întemeiată.

În primul rând, nu există obligația

instanțelor de a motiva de ce nu au reținut circumstanțe atenuante. Dimpotrivă,

potrivit art. 79 C. pen., este instituită obligația instanțelor de a motiva de

ce au reținut circumstanțe atenuante și în ce constau concret acestea, inclusiv

prin încadrarea în textul de lege adecvat (art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C.

pen. sau art. 74 alin. (2) C. pen.).

În al doilea rând, recunoașterea

anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât

dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea

faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana

făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se

învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a

pedepsei. Astfel:

- „conduita bună", în sensul

art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența

antecedentelor penale. De altfel, mențiunile din cazierul judiciar al

inculpatului nici nu relevă o astfel de situație juridică (fii. 62-63 d.u.p.);

- „stăruința depusă de infractor

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită",

în sensul art. 74 lit. b) din C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză;

- „atitudinea infractorului după

săvărșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa in fața autorității,

comportarea sinceră in cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării

participanților", în sensul art. 74 lit. c) C. pen., nu se reduce la

recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul prinderii inculpatului de

către organele de poliție chemate la locul faptei și a existenței, la

dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc, in afara oricărui

dubiu, săvârșirea infracțiunii.

Recunoașterea faptei de către

inculpat, indiscutabil un element ce trebuie reținut întrucât sugerează

asumarea deplină a răspunderii pentru consecințele juridice ale acesteia,

precum și celelalte date personale ale inculpatului, au fost avute în vedere,

așa cum s-a menționat anterior, ca și criterii de individualizare a pedepsei,

în condițiile art. 72 C. pen.

Față de cele reținute, Înalta Curte

de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen.,

va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 38517 alin. (4)

raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din

pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive

privative de libertate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat ia plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 40/ A din 12 martie

2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22 iunie 2009 la

11 mai 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 mai 2010.