ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1859/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 15 din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Galați, secția penală, a fost condamnat, inculpatul M.F.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive a acestuia începând cu data de 22 iunie 2009, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Potrivii art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat briceagul tip fluture folosit la comiterea infracțiunii. S-a constatat că partea vătămată A.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A. Galați suma de 5034,63 lei eu titlu de despăgubiri civile. Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul M.F.C.

lucra, de aproximativ două săptămâni, în calitate de muncitor necalificat la firma administrată de înmiitul D.C., fratele martorului D.G. Tot de aproximativ două săptămâni, inculpatul, împreună cu martorul D.G. și cu partea vătămată A.V., lucrau la amenajarea unui apartament din cartierul l.C.F. De-a lungul celor două săptămâni, inculpatul și partea vătămată A.V. nu au intrat în conflict. În ziua de 20 iunie 2009, cei trei au desfășurat activități specifice la apartamentul din cartierul I.C.F. și, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între inculpat și partea vătămată A.V. s-au iscat o serie de discuții legate de o fată, pe care o curta atât partea vătămată, cât și inculpatul, deși acesta din urmă era însurat.

În aceste împrejurări, inculpatul M.F.C. a amenințat partea vătămată A.V. cu moartea, fără însă ca discuțiile să degenereze în folosirea de violențe. În jurul orelor 18,00, inculpatul, partea vătămată A.V. și martorul D.G. au plecat la un bar de pe strada A.V. Aici, inculpatul și partea vătămată au continuat să se certe de Ia acea fată și, în plus, inculpatul a reproșat martorului D.G. că nu i-a plătit în întregime munca prestată, rămânând un rest de 60 lei. Pe fondul acestor discuții, inculpatul a continuat să amenințe partea vătămată A.V., spunăndu-i că știe că trebuie să plece acasă (în comuna Smîrdan), că o să o aștepte în stația din M. și o să o „taie”, scoțând din buzunarul pantalonilor un briceag tip fluture.

Pentru a evita un conflict, partea vătămată A.V. și martorul D.G. au părăsit barul iar pe drum, partea vătămată a solicitat martorului să o găzduiască în aceea seară la apartamentul din M., fiindu-i teamă de inculpat. S-a reținut că inculpatul a negat că ar fi avut unele discuții cu pârlea vătămată în legătură cu o fată, acesta precizând că singurele discuții pe care le-a avut cu partea vătămată și martorul au fost legate de neplata în întregime a salariului și că s-a simțit înșelat, în condițiile în care martorul D.G. a ieșit din bar, promițându-i că-i va aduce banii în scurt timp. Cert este că partea vătămată si martorul D.G. s-au deplasat înspre str. F., unde martorul locuia fără forme legale, fiind urmați de inculpat care, pe drum, a sunat-o pe partea vătămată și a continuat să o amenințe.

în mers fiind, și vorbind la telefon, inculpatul M.F.C. a reperat apartamentul și a bătut în geamul de la sufragerie. În încăpere se aflau partea vătămată A.V., martorul D.G. și martora C.A.M. (concubina martorului D.G.). Din exterior, inculpatul M.F.C. a continuat să ameninți-și să-și ceară drepturile salariale. A venit în fața ușii de la apartament și, pentru eă inculpatul nu înceta cu amenințările, partea vătămată a ieșit la ușă. Partea vătămată l-a împins pe inculpai în fața intrării in scară și s-au lovii reciproc cu pumnii și picioarele, din lovituri inculpatul căzând la pământ, în acel moment, martorul D.G., urmat de martora C.A.M., au ieșit și ei în fața scării, primul intervenind între partea vătămată și inculpat.

Inculpatul M.F.C. s-a ridicat, a scos din buzunarul lateral al pantalonilor briceagul tip fluture și a aplicat părții vătămate A.V. o lovitură în zona abdomenului, după care a fugii înspre scara blocului. Inculpatul a fost urmai imediat de partea vătămată, apoi și de martorul D.G. După câțiva pași, realizând probabil că va fi ajuns de cei doi, inculpatul M.F.C. s-a întors cu fața către partea vătămată si i-a mai aplicat două lovituri cu briceagul în zona toracelui. În acel moment, martorul D.G. a ajuns lângă cei doi, inculpatul încercând să-l lovească cu cuțitul. Martorul D.G. s-a ferit, fiind zgâriat în zona abdomenului, a aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul în zona feței, inculpatul căzând peste gardul metalic ce împrejmuia spațiul verde al scării.

A reușii să se ridice și a fugit în scara blocului și s-a refugiat aici până la sosirea salvării și a poliției. Atât partea vătămată A.V., cât și inculpatul M.P.C. au fost transportați la spital, unde s-a intervenit operatoria asupra părții vătămate. Cu ocazia deplasării poliței la fața locului, s-a procedat la ridicarea de la inculpat a briceagului lip fluture de care s-a folosit la comiterea faptei (procese verbale si planșe fotografice, file 57-42). Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării inculpatului M.F.C.

a rezultat următoarele: - prezenta leziuni ce au putut fi produse: leziunile de pe brațul drept și partea posterioară a trunchiului drept, posibil prin lovire de plan dur cu margini ascuțite și frecare, excoriația prerotuliană dreapta, posibil prin cădere, leziunile gleznei drepte posibil prin lovire cu corp sau mijloc contondent; - leziunile puteau data din 20 iunie 2009; - leziunile necesitau pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale; - leziunile nu au pus în primejdie viața inculpatului (fila 43-45). Coroborând concluziile medicului legist eu datele de anchetă, prima instanță a apreciat că leziunile prezentate de inculpat sunt produse in ultima partea a conflictului, după ce a uzat de arma albă și după ce a înjunghiat-o pe partea vătămată.

Din raportul de constatare medico-legală întocmii cu prilejul examinării părții vătămate A.V. au rezultat următoarele: A prezentat leziuni de violență ce au putut fi produse: plăgile toracice si abdominale prin loviri cu corp tăietor-înțepălor aplicate de agresor si!nat în fala victimei; excoriația cotului stâng prin cădere; nu se pot da relații precise despre lățimea lamei, deoarece plăgile toracice au fost modificate chirurgical, însă după plaga abdominală și examenul local descris în foaia de observație, acestea au putut fi produse cu un obiect tăietor-ințepător cu lățime de circa 1,5 cm; - leziunile pot data din 20 iunie 2009; - leziunile necesită pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații; - leziunile traumatice descrise au pus în primejdie viața părții vătămate (fila 21). S-a apreciat că fapta și vinovăția inculpatului M.F.C.

sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: - proces-verbal de cercetare la fața locului din 20 iunie 2009 și planșă fotografică aferentă, în care sunt consemnate detalii referitoare la locul comiterii infracțiunii și la cuțitul folosit (f. 4-13 d.u.p.); - declarațiile părții vătămate A.V. care arată că, pe data de 20 iunie 2009, s-a certat cu inculpatul M.F.C., iar acesta l-a amenințat că unde îl va prinde o să-l omoare. Partea vătămată a plecat cu D.G., întrucât urma să fie găzduit de acesta din urmă. Inculpatul a venit la apartamentul unde se afla partea vătămată, D.G. și concubina acestuia, a început să strige la ei să iasă afară. l-a înjurat pe A.V. și l-a amenințat că-l omoară. D.G.

a mers la ușa de la intrare, a deschis-o și a dala peste inculpat. D.G. l-a împins pe inculpat până în fața scării, acesta din urmă lovind-o cu palma peste față pe partea vătămată. Ulterior, partea vătămată și inculpatul s-au lovit reciproc, iar apoi inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu briceagul și l-a atins cu același instrument și pe D.G. (f. 17-20 d.u.p., f. 32 d.p.i.); - rapoarte de constatare medico - legale din 22 iunie 2009 și din 22 iunie 2009 referitoare la leziunile suferite de partea vătămată și de inculpat ale căror concluzii au fost prezentate anterior (f. 2 1,43 d. u.p.); - declarațiile martorului D.G. care arată că, pe data de 20 iunie 2009, în jurul orei 15.00, în timp ce se afla în apartamentul pe care îl amenaja împreună cu A.V.

și M.F., aceștia doi au început să se certe de la o fată de pe acea scară. A.V. îi reproșa lui M.F. „că se băgase în seamă cu acea fată în condițiile în care era și însurat", însă M.F. nu a cedat ci, dimpotrivă, l-a și amenințat pe A.V. că îl omoară. Au mers toți trei la un bar din cartierul I.C.F. unde au consumat bere, timp în care M.F. si A.V. s-au certai în legătură cu acea fată. Tot aici martorul i-a dat lui M.F. suma de 400 lei reprezentând munca prestată de acesta, insă M.F. a fost nemulțumit solicitând și diferența de 60 lei. Pentru că M.F. nu a mai încetat cu reproșurile, martorul și A.V. au hotărât să plece din bar, spunându-i lui M.F. că va face un efort și că o să-i aducă cei 60 lei la stația de taxi din M. M.F.

nu a încetat să-l amenințe pe A.V. spunându-i că știe că trebuie să plece acasă și că o să-l aștepte în stație din M. și că „o să-l taie”, scoțând din buzunarul pantalonilor un briceag tip fluture pe care îl purta în mod obișnuit la el. Pe drum, A.V. i-a cerut martorului să-l găzduiască în apartamentul fratelui lui, întrucât îi era teamă că M.F. se va ține de cuvânt. Pe drum, până la apartament, A.V. a primit mai multe telefoane de la M.F., iar martorul și-a dat seama că inculpatul continua să-l amenințe, lucru pe care i l-a confirmat și A.V. În jurul orei 19.00, în timp ce A.V. era în baie, iar martorul și concubina lui erau în sufragerie, a auzit în geamul de la sufragerie bătăi și când s-a uitat l-a văzut pe inculpai.

Martorul i-a spus lui M.F. să meargă în stația de taxi să îi va aduce acolo banii și să nu mai facă scandal. M.F. s-a liniștii pe moment și s-a așezat pe treptele de la casa scării. În acest timp, M.F. l-a sunat pe A.V. a cărui cartelă se alia in telefonul martorului. A.V., care tocmai ieșise din baie, a răspuns la telefon și, în scurt timp, a ieșit pe ușa apartamentului, iar martorul a ieșit și el pentru că și-a dat seama că s-ar putea să se bată. Martorul i-a văzut pe cei doi lovindu-se reciproc cu pumnii, iar M.F. chiar a căzut pe trotuarul din fața scării în urma loviturilor aplicate de A.V. M.F. s-a ridicat, a scos din buzunarul din dreapta al pantalonilor briceagul, l-a desfăcut și i-a aplicat lui A.V.

o lovitură în partea dreaptă a abdomenului. în continuare, M.F. a fugit, după el a fugit și A.V. și martorul D.G. După circa 10-15 minute, M.F. s-a oprit din alergare, s-a întors cu fața spre A.V. și i-a aplicat două lovituri cu briceagul, una în zona inimii și una în zona coastelor. A.V. a căzut la pământ, M.F. a încercat să îl lovească de două ori cu același briceag și pe martor, care însă s-a ferit și a fost doar zgâriat în zona abdomenului. Martorul l-a lovit cu pumnul în zona feței pe inculpat, acesta din urmă căzând peste gardul metalic aferent spațiului verde de la scara (f. 23-26 d.u.p.; f. 76 d.p.i.; planșă fotografică cu aspecte reprezentând examinarea martorului D.G. (f. 28, 29 d.u.p.); Declarațiile martorului B.M.

care arată că în ziua de 20 iunie 2009, în jurul orei 21.00, în timp ce se deplasa pe aleea din fața blocului, a observat ieșind din fața scării, în fugă, un grup de trei persoane, doi dintre acești bărbați îl loveau cu pumnii pe cel de-al treilea, iar din lovituri acesta a căzut la pământ. Acesta s-a ridicai, martorul a intervenit ca să-i despartă, dând posibilitatea celui de-al treilea bărbat să fugă înspre scara blocului. Ceilalți doi bărbați au fugit după cel de-al treilea și l-au ajuns în apropierea scării și din locul in care se alia, martorul a sesizat că cel de-al treilea bărbat despre care a aliat că se numește M.F.C. a făcut niște mișcări specifice lovirii cu un corp înțepător - tăietor înspre bărbatul mai înalt despre care a aliat că se numește A.V.

La un moment dat M.F. a fost aruncat peste un gard, iar ulterior s-a ridicat și a fugit în scara blocului. A.V. s-a întins la pământ întrucât se simțea rău, și-a ridicat tricoul, moment în care martorul a văzut că avea două lovituri în zona abdomenului și a toracelui, lucru care l-a determinat să anunțe salvarea (f. 30-32 d.u.p.); - declarațiile martorului C.A.M. care arată că de circa trei săptămâni trăiește în concubinaj cu numitul D.G. și locuiește împreună cu acesta într-un apartament de-al unui frate de-al acestuia, situat în cartierul M. În seara de 20.00.2009, în jurul orei 1900, concubinul ei a venit acasă însoțit de un alt bărbat despre care a aliat că se numește A.V., urmând ca acesta să fie găzduit de ei în acea seară.

Cei doi i-au spus că in acea după-amiază un alt bărbat care lucra cu ei s-ar fi luat de A.V., zis l., de la o fată, și că l-ar fi amenințat pe I. că o să-l caute și o să-l bată. Cât a stat în casă acest băiat, A.V. a fost sunat pe mobil de F. care continua să-l amenințe. În timp ce stăteau toți trei în sufragerie, în jurul orei 2000 a bătut la geam (acesta locuind la parter) acel bărbat F., cerându-i lui V. să iasă afară, amenințându-l în continuare cu moartea. Inculpatul a zis ceva de genul „nu vrei să ieși afară, te aștept până mâine și tot te prind". A.V. striga la F. să se liniștească și îl atenționa că are nevastă și un copil de crescut, in cele din urmă. A.V. a ieșit la ușă chiar în momentul în care M.F.

se pregătea să deschidă ușa apartamentului care nu era asigurată. Au ieșit amândoi, împingându-se chiar în fața scării, după ei ieșind și ea și concubinul ei. A.V. și M.F. au început să se lovească reciproc cu pumnii, iar din lovituri M.F. a cazul la pământ. Acesta s-a ridicat, a scos din buzunarul pantalonilor un briceag, l-a desfăcut și l-a lovit pe A.V. o singură dată în abdomen. D.G. s-a băgat între ei, moment în care M.F. a fugit înspre scara blocului. După el a fugit A.V. și a observat că cei doi au început din nou să se agreseze, iar D.G. l-a împins pe M.F. care a căzut cu spatele peste un gard metalic. Înainte ca D.G. să-l împingă pe M.F., acesta a încercat să-l lovească cu briceagul și pe concubinul ci care a reușit să se ferească (f. 33-36 d.u.p.); - planșa fotografică cu un briceag tip fluture găsit asupra numitului M.F.C.

în seara zilei de 20 iunie 2009 (f. 38, 39 d.u.p.); - adresă de prejudiciu de la Spitalul Județean de Urgentă S.A.A. Galați si decontul aferent (f. 21, 22 d.p.i.); Inculpatul M.F.C., în declarațiile sale, a arătat că ai- fi lovit cu cuțitul doar ca să se apere. Pe data de 20 iunie 2009, a venit împreună cu D.G. și A.V. la acel apartament intre orele 1400 - 1800, însă între ei nu a intervenit nici o discuție legată de vreo fată sau de vreo sumă de bani. Au plecat toți trei la un bar de pe strada A.V., au băut câte o bere, dar nu s-a certat cu nici unul dintre cei doi. Ulterior, au plecat toți trei la un bar din M., au mai băut câte o bere, iar la un moment dat D.G. și A.V. au ieșit sub pretextul că se întâlnesc cu proprietarul apartamentului ca să plătească lucrarea, dar nu s-au mai întors.

Realizând că a fost păcălit, inculpatul a început că îl sune pe D.G., însă a răspuns A.V. care l-a luat în derâdere și i-a spus că D.G. este plecat. Inculpatul a plecat după ei, a strigat la geamul de la sufragerie la D.G. ca să îi dea drumul la ușă, însă acesta nu i-a răspuns, motiv pentru care a mers la ușa acelui apartament și a bătut. D.G. a deschis și a început să îl lovească cu pumnii și picioarele peste corp, împingându-l spre ieșirea din scară. Pe aleea din fața scării a căzut din cauza loviturilor date de D.G. și, jos fiind, a fost lovii in continuare atât de G., cât și de A.V. Inculpatul a reușit să se ridice, a scos briceagul din buzunar și i-a aplicat o lovitură lui A.V., dar nu își amintește în ce zonă a corpului.

Inculpatul a fugit, a fost ajuns de cei doi și aruncat peste gardul metalic (f. 48-53 d. u.p.). În primă instanță, inculpatul nu a dorit să facă declarații (f. 34 d.p.i.). Instanța de fond a apreciat că nu se poate reține circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. a) C. pen., în sensul depășirii limitelor legii legitimei apărări. Inculpatul l-a amenințat cu moartea pe A.V. încă de când lucrau la amenajarea apartamentului, iar ulterior l-a amenințat prin telefon și s-a dus după acesta până la locuința fratelui lui D.G., unde se afla și partea vătămată. Acolo a continuat sa facă scandal, a bătut în geamul locuinței și s-a dus la ușa apartamentului. Ulterior a avut loc o altercație între inculpat, partea vătămată și martorul D.G., însă aceștia din urmă nu au folosit obiecte contondente sau instrumente înțepătoare-tăietoare.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că inculpatul a manifestat o atitudine violentă de la început și până la sfârșit, astfel încâl nu se poate considera că acesta a fost la un moment dat într-o stare de legitimă apărare sau de depășire a limitelor legitimei apărări. Inculpatul a folosit un instrumeni înlepător-tâietor, apt să producă moartea unei persoane, in situația in care partea vătămată și martorul D.G. nu au utilizat asemenea obiecte. De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a vreuneia dintre circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen., întrucât fapta are o gravitate ridicată, acesta nu este la primul impact cu legea penală si a încercat să-și minimalizeze răspunderea juridică.

S-a arătat de către prima instanță că înscrisurile depuse la dosar (copie certificat de naștere pentru fiul său, caracterizări - f. 45-51 d.p.i.) au fost avute în vedere la stabilirea în concret a cuantumului pedepsei, potrivii art. 72 C. pen. La individualizarea sancțiunilor penale au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., referitoare la dispozițiile părții generale a codului penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul de pericol social al faptei comise, la împrejurările care atenuează răspunderea penală (tentativa), precum și cele referitoare la persoana inculpatului. Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările săvârșirii ei, cuantumul pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a considerat că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică, astfel încât - în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. - a menținut măsura arestării preventive. Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că partea vătămată A.V. nu s-a constituit parte civilă (f. 18, 20 d.u.p.; f. 32, 34 d.p.i.). Deoarece prin fapta ilicită a inculpatului, tentativă de omor calificat, s-a cauzat părții civile Spitalul Clinic de Urgență S.A.A. Galați un prejudiciu în sumă de 5034,63 lei, reprezentând cheltuieli ocazionale cu spilalizarea părții vătămate A.V. în perioada 20 iunie - 04 iulie 2009, în secția Chirurgie Toracică, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ. (faptă ilicită, vinovăție, legătură de cauzalitate, prejudiciu), instanța a obligat pe inculpat să plătească acestei părți civile suma de 5034,63 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.F.C. În motivarea apelului, inculpatul a arătat că fapta s-a comis pe fondul consumului de alcool și a unor discuții pe care le avea cu partea vătămată referitor la drepturile salariale. În final, inculpatul a solicitat să se rețină circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și să se reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere și faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Prin Decizia penală nr. 40/ A din 12 martie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului. Pentru a dispune în acest sens, analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că sentința atacată este legală și temeinică.

Astfel, s-a apreciat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului pe baza analizei complete a materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 20 iunie 2009 și planșa fotografică aferentă, declarațiile părții vătămate A.V., rapoartele de constatare medico-legală din 22 iunie 2009 și din 22 iunie 2009, declarațiile martorilor D.G., B.M., C.A.M. Din toate aceste probe rezultă că, în scara de 20 iunie 2009, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan, in loc public (cartier M.), inculpatul a aplicat părții vătămate A.V. lovituri cu un cuțit, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața.

În opinia instanței de apel, în mod corect nu s-au reținut dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen. (depășirea limitelor legitimei apărări) întrucât, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul a manifestat o atitudine violentă de la început și până la sfârșit, motiv pentru care nu se poate considera că a fost la un moment dat într-o stare de legitimă apărare. Totodată, acesta a folosit un cuțit - instrument apt să producă moartea - cu toate că partea vătămată și martorul D.G. nu au folosit asemenea obiecte.

De asemenea, în ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de apel a apreciat că în mod corect nu s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., cerere pe care inculpatul a reiterat-o și în apel, având în vedere u rmătoarele: La aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările și la ansamblul condițiilor în care au fost săvârșite, precum și la alte elemente privitoare la persoana inculpatului.

În concret, față de activitatea infracțională desfășurată de inculpat, așa cum rezultă din situația de fapt reținută, față de gradul concret de pericol social al infracțiunii, natura relațiilor sociale încălcate, având în vedere persoana și conduita inculpatului, care are antecedente penale în minorat și care prin atitudinea procesuală adoptată a încercat să-și minimalizeze răspunderea juridică, nu pot li reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 Iit. a), b), c) C. pen. deoarece: - În ceea ce privește prezența inculpatului în fața autorității, acest lucru nu reprezintă voința inculpatului, ci este rezultatul faptului că este arestat în cauză și, automat, prezența sa era obligatorie la judecată.

Ca atare, a da semnificația unor circumstanțe atenuante acestor împrejurări, respectiv faptul că s-a prezentat în fata autorității, ar fi un non sens; Nu se impune nici aplicarea art. 74 lit. b) C. pen., întrucât nu există nicio dovadă că inculpatul ar fi depus stăruință pentru dezdăunarea părții vătămate sau pentru a acoperi pagubele rezultate din infracțiune - în cauză partea civilă (unitatea spitalicească) nu a fost dezdăunată. În final, instanța de apel a concluzionat că pedeapsa aplicată de prima instanță este corect individualizată în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. (aceasta fiind într-un cuantum apropiat foarte mult de minimul special) si aptă să ducă la atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei, astfel cum este stabilit în art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei, inculpatul M.F.C. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărării. Prealabil examinării recursului inculpatului, Înalta Curte constată următoarele: - în primă instanță (fii. 34) și în apel (fii. 12), inculpatul nu a dat declarații; - inculpatul a fost de acord să dea o declarație în fața instanței de recurs, arătând că recunoaște, regretă fapta săvârșită și că menține declarațiile dale anterior (fii. 21), depunând și un memoriu (fii. 20); - în cursul judecății, inculpatul nu a propus probe noi pe situația de fapt. Examinând pe fond recursul inculpatului, Înalta Curte constată că apărările acestuia și criticile aduse sunt identice cu cele formulate în primă instanță și în apel (fapta ar fi fost săvârșită in condițiile stării prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., pe fondul consumului de alcool, ca urmare a neprimirii unei diferente de bani și, respectiv, necesitatea reținerii unor circumstanțe atenuante).

Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Potrivit art. 73 C. pen., există trei circumstanțe atenuante legale: 1) depășirea limitelor legitimei apărări; 2) depășirea limitelor stării de necesitate; 3) provocarea. Conform art. 44 C. pen. nu constituie infracțiune fapta săvârșită in stare de legitimă apărare, adică pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva făptuitorului, împotriva altei persoane sau a unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. Pentru ca apărarea să fie legitimă, în principiu, riposta trebuie să se afle într-o justă proporție cu gravitatea pericolului pe care îl reprezintă atacul și cu împrejurările producerii acestuia.

Dacă apărarea este excesivă, depășind necesitățile de protecție împotriva pericolului, sunt posibile două ipoteze: a) excesul de apărare este determinat de tulburarea sau temerea în care se află cel atacat; b) excesul de apărare nu se află în relație cauzală cu vreo tulburare sau temere generată de atac. Prima situație - așa-numitul exces justificat de apărare - este asimilată de lege stării de legitimă apărare (art. 44 alin. (3) C. pen.); cea de-a doua situație - așa-numitul exces de apărare scuzabil - constituie o circumstanță atenuantă legală.

Pentru existența acestei circumstanțe atenuante legale este însă necesară îndeplinirea cumulativă a trei cerințe: 1) fapta să fi fost săvârșită în condițiile specifice stării de legitimă apărare, prevăzute în art. 44 alin. (2) C. pen.; 2) făptuitorul să fi depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările in care s-a produs atacul; 3) excesul de apărare să nu fi fost determinat de existenta unei stări de tulburare sau temere generată de atac. Or, situația de fapt - astfel cum decurge din coroborarea probelor - nu sugerează minime și rezonabile indicii potrivit cărora inculpatul ar fi acționat pe fondul stării de legitimă apărare. Dimpotrivă, inculpatul este cel care s-a deplasat la locuința unde se afla partea vătămată, având asupra sa un cuțit, a inițiat și amplificat conflictul fizic în urma căruia viața numitului A.V.

a fost pusă în primejdie. Așa cum corect au reținut ambele instanțe, partea vătămată și martorul D.G. nu au avut asupra lor obiecte contondente sau cuțite, împrejurare care să justifice susținerea inculpatului că ar fi acționat în condițiile legitimei apărări. Se mai constată că ambele instanțe au examinat și motivat convingător nereținerea pretinsei stări de provocare ori a pretinsei stări de depășire a limitelor legitimei apărări, precum și nereținerea unor circumstanțe atenuante (sentință - pag. 6 și decizie - pag. 9), Înalta Curte însușindu-și toate argumentele juridice și probatorii, și apreciind că nu se impune suplimentarea acestora. Nici critica referitoare la nereținerea unor circumstanțe atenuante nu este întemeiată.

În primul rând, nu există obligația instanțelor de a motiva de ce nu au reținut circumstanțe atenuante. Dimpotrivă, potrivit art. 79 C. pen., este instituită obligația instanțelor de a motiva de ce au reținut circumstanțe atenuante și în ce constau concret acestea, inclusiv prin încadrarea în textul de lege adecvat (art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. sau art. 74 alin. (2) C. pen.). În al doilea rând, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel: - „conduita bună", în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale. De altfel, mențiunile din cazierul judiciar al inculpatului nici nu relevă o astfel de situație juridică (fii. 62-63 d.u.p.); - „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 lit. b) din C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză; - „atitudinea infractorului după săvărșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa in fața autorității, comportarea sinceră in cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților", în sensul art. 74 lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul prinderii inculpatului de către organele de poliție chemate la locul faptei și a existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc, in afara oricărui dubiu, săvârșirea infracțiunii.

Recunoașterea faptei de către inculpat, indiscutabil un element ce trebuie reținut întrucât sugerează asumarea deplină a răspunderii pentru consecințele juridice ale acesteia, precum și celelalte date personale ale inculpatului, au fost avute în vedere, așa cum s-a menționat anterior, ca și criterii de individualizare a pedepsei, în condițiile art. 72 C. pen. Față de cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Conform art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat ia plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 40/ A din 12 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22 iunie 2009 la 11 mai 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2010.