ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4226/2004

Asupra recursului în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Tribunalul Tulcea, prin sentința penală nr. 328 din 14 noiembrie 2003, a admis contestația la executare formulată de contestatorul condamnat C.G.A. și a dispus contopirea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 119 din 20 martie 2002 a Tribunalului Prahova cu cea de 5 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 175 din 24 aprilie 2002 a aceleiași instanțe, urmând ca în final contestatorul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă timpul executat de la 27 noiembrie 2001 la 20 martie 2002 și de la 11 februarie la 4 aprilie 2002, precum si in continuare până la 14.11 2003. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Tulcea a reținut că faptele ce au atras condamnarea contestatorului C.G.A.

prin cele două hotărâri penale pronunțate de Tribunalul Prahova, nr. 119 20 martie 2002 și respectiv nr. 175 din 24 aprilie 2002, sunt concurente în sensul legii, fiind săvârșite înainte de a fi intervenit o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele. Drept consecință, pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 119 din 20 martie 2002 a fost contopită cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 175 din 24 aprilie 2002, urmând a fi executată pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pentru care s-a și dispus emiterea unui nou mandat și anularea mandatelor anterioare emise de Tribunalul Prahova conform celor două sentințe penale sus menționate, cu nr. 181 din 6 decembrie 2002 și respectiv nr. 268/10 ianuarie 2003. Sentința a rămas definitivă prin neapelare.

În baza art. 409 și art. 410 partea I pct. 7 1 C. proc. pen., împotriva acestei sentințe a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, considerându-o pronunțată cu încălcarea legii. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că, în baza art. 33 lit. a) C. pen., în mod corect Tribunalul Tulcea a constatat că infracțiunile pentru care contestatorul C.G.A. a fost condamnat prin hotărârile judecătorești menționate sunt concurente. În schimb, în aplicarea dispozițiunilor art. 34 lit. b) C. pen., instanța a dispus greșit contopirea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 175 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Prahova, fără a observa că aceasta a fost majorată la 7 ani închisoare, prin decizia penală nr. 338 din 7 august 2002 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia nr. 5480 din 11 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție.

Rezultă astfel că potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., instanța trebuia să contopească pedeapsa de 6 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 119 din 20 martie 2002) cu pedeapsa de 7 ani închisoare, astfel cum a fost ea majorată prin decizia Curții de Apel Ploiești nr. 338 din 7 august 2002, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. Neprocedând în acest mod instanța de contopire a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă finală mai mică cu un an închisoare, respectiv de 6 ani închisoare, în loc de 7 ani închisoare, așa cum în mod legal trebuia sa dispună. Recursul în anulare este fondat.

Înalta Curte constată că in adevăr critica formulată este întemeiată, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 175 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Prahova a fost ulterior majorată la 7 ani închisoare, prin decizia penală nr. 2338 din 7 august 2002 a Curții de Apel Ploiești, în urma admiterii apelului declarat de procuror și respingerii apelului declarat de inculpat. Această pedeapsă a fost menținută și prin decizia nr. 5480 din 11 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. În consecință, constatând existența cazului de casare prevăzut de art. 410 partea I pct. 7 1 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în anulare și conform art. 414 1 pct. 1, raportat la art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va casa hotărârea atacată. Înalta Curte rejudecând, va contopi cele două pedepse la care a fost condamnat contestatorul C.G.A., în cuantumurile corecte, respectiv pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 119 din 20 martie 2002 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă la data de 6 decembrie 2002, cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 338 din 7 august 2002 a Curții de Apel Ploiești, menținută prin decizia nr. 5480 din 11 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, urmând ca în baza art. 36 alin. (2) C. pen., condamnatul contestator să execute pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive de la 27 noiembrie 2001 la 23 august 2004. Mandatele nr. 181 din 6 decembrie 2002, nr. 268 din 10 ianuarie 2003 emise de Tribunalul Prahova, precum și mandatul nr. 355 din 5 ianuarie 2004 a Tribunalului Tulcea vor fi anulate iar conform celor stabilite prin prezenta decizie se va dispune emiterea unui nou mandat. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMEL LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 328 din 14 noiembrie 2003 a Tribunalului Tulcea, privind pe condamnatul C.G.A. Casează sentința penală și rejudecând: Contopește pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 119 din 20 martie 2002 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă la data de 6 decembrie 2002, cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 338 din 7 august 2002 a Curții de Apel Ploiești, menținută prin decizia nr. 5480 din 11 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, urmând ca în baza art. 36 alin. (2) C. pen. condamnatul să execute pedeapsa de 7(șapte) ani închisoare.

Conform art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive de la 27 noiembrie 2001 la 23 august 2004. Anulează mandatele nr. 181 din 6 decembrie 2002, nr. 268 din 10 ianuarie 2003 emise de Tribunalul Prahova, precum și mandatul nr. 355 din 5 ianuarie 2004 a Tribunalului Tulcea și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei decizii. Menține dispozițiile sentinței penale nr. 328 din 14 noiembrie 2003 a Tribunalului Tulcea numai în ceea ce privește plata onorariului apărătorului din oficiu. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul C.G.A. în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 august 2004.