ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4226/2004

Asupra recursului în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Tribunalul Tulcea, prin sentința

penală nr. 328 din 14 noiembrie 2003, a admis contestația la executare

formulată de contestatorul condamnat C.G.A. și a dispus contopirea pedepsei de

6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 119 din 20 martie 2002 a

Tribunalului Prahova cu cea de 5 ani închisoare, stabilită prin sentința penală

nr. 175 din 24 aprilie 2002 a aceleiași instanțe, urmând ca în final

contestatorul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedeapsa rezultantă timpul executat de la 27 noiembrie 2001 la 20

martie 2002 și de la 11 februarie la 4 aprilie 2002, precum si in continuare

până la 14.11 2003.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Tribunalul Tulcea a reținut că faptele ce au atras condamnarea contestatorului

C.G.A. prin cele două hotărâri penale pronunțate de Tribunalul Prahova, nr. 119

20 martie 2002 și respectiv nr. 175 din 24 aprilie 2002, sunt concurente în

sensul legii, fiind săvârșite înainte de a fi intervenit o condamnare

definitivă pentru vreuna dintre ele.

Drept consecință, pedeapsa de 6 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 119 din 20 martie 2002 a fost

contopită cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

175 din 24 aprilie 2002, urmând a fi executată pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare, pentru care s-a și dispus emiterea unui nou mandat și anularea

mandatelor anterioare emise de Tribunalul Prahova conform celor două sentințe

penale sus menționate, cu nr. 181 din 6 decembrie 2002 și respectiv nr. 268/10

ianuarie 2003.

Sentința a rămas definitivă prin

neapelare.

În baza art. 409 și art. 410 partea

I pct. 7

1

C. proc. pen., împotriva acestei sentințe a declarat

recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție, considerându-o pronunțată cu încălcarea legii.

În motivarea recursului în anulare

s-a arătat că, în baza art. 33 lit. a) C. pen., în mod corect Tribunalul Tulcea

a constatat că infracțiunile pentru care contestatorul C.G.A. a fost condamnat

prin hotărârile judecătorești menționate sunt concurente.

În schimb, în aplicarea

dispozițiunilor art. 34 lit. b) C. pen., instanța a dispus greșit contopirea

pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 175 din 24

aprilie 2002 a Tribunalului Prahova, fără a observa că aceasta a fost majorată

la 7 ani închisoare, prin decizia penală nr. 338 din 7 august 2002 a Curții de

Apel Ploiești, definitivă prin decizia nr. 5480 din 11 decembrie 2002 a Curții

Supreme de Justiție.

Rezultă astfel că potrivit art. 36 alin.

(2) C. pen., instanța trebuia să contopească pedeapsa de 6 ani închisoare

(aplicată prin sentința penală nr. 119 din 20 martie 2002) cu pedeapsa de 7 ani

închisoare, astfel cum a fost ea majorată prin decizia Curții de Apel Ploiești

nr. 338 din 7 august 2002, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 7 ani închisoare.

Neprocedând în acest mod instanța de

contopire a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă finală mai mică cu un an

închisoare, respectiv de 6 ani închisoare, în loc de 7 ani închisoare, așa cum

în mod legal trebuia sa dispună.

Recursul în anulare este fondat.

Înalta Curte constată că in adevăr

critica formulată este întemeiată, întrucât din actele și lucrările dosarului

rezultă că pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 175

din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Prahova a fost ulterior majorată la 7 ani

închisoare, prin decizia penală nr. 2338 din 7 august 2002 a Curții de Apel

Ploiești, în urma admiterii apelului declarat de procuror și respingerii

apelului declarat de inculpat.

Această pedeapsă a fost menținută și

prin decizia nr. 5480 din 11 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție,

secția penală.

În consecință, constatând existența

cazului de casare prevăzut de art. 410 partea I pct. 7

1

C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursul în anulare și conform art. 414

1

pct. 1, raportat la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa

hotărârea atacată.

Înalta Curte rejudecând, va contopi

cele două pedepse la care a fost condamnat contestatorul C.G.A., în

cuantumurile corecte, respectiv pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 119 din 20 martie 2002 a Tribunalului Prahova, rămasă

definitivă la data de 6 decembrie 2002, cu pedeapsa de 7 ani închisoare,

aplicată prin decizia penală nr. 338 din 7 august 2002 a Curții de Apel

Ploiești, menținută prin decizia nr. 5480 din 11 decembrie 2002 a Curții

Supreme de Justiție, urmând ca în baza art. 36 alin. (2) C. pen., condamnatul

contestator să execute pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive de la

27 noiembrie 2001 la 23 august 2004.

Mandatele nr. 181 din

6 decembrie 2002, nr. 268 din 10 ianuarie 2003 emise de Tribunalul Prahova, precum

și mandatul nr. 355 din 5 ianuarie 2004 a Tribunalului Tulcea vor fi anulate

iar conform celor stabilite prin prezenta decizie se va dispune emiterea unui

nou mandat.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMEL LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 328 din 14 noiembrie 2003 a

Tribunalului Tulcea, privind pe condamnatul C.G.A.

Casează sentința penală și

rejudecând:

Contopește pedeapsa de 6 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 119 din 20 martie 2002 a

Tribunalului Prahova, rămasă definitivă la data de 6 decembrie 2002, cu

pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 338 din 7 august

2002 a Curții de Apel Ploiești, menținută prin decizia nr. 5480 din 11

decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, urmând ca în baza art. 36 alin.

(2) C. pen. condamnatul să execute pedeapsa de 7(șapte) ani închisoare.

Conform art. 88 C. pen., deduce din

pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive de la 27 noiembrie

2001 la 23 august 2004.

Anulează mandatele nr. 181 din 6

decembrie 2002, nr. 268 din 10 ianuarie 2003 emise de Tribunalul Prahova,

precum și mandatul nr. 355 din 5 ianuarie 2004 a Tribunalului Tulcea și dispune

emiterea unui nou mandat conform prezentei decizii.

Menține dispozițiile sentinței

penale nr. 328 din 14 noiembrie 2003 a Tribunalului Tulcea numai în ceea ce

privește plata onorariului apărătorului din oficiu.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru condamnatul C.G.A. în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 august 2004.