ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5324/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 461 din 12

mai 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211

alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat

inculpatul G.M.R. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

S-a constatat că partea vătămată P.M.

nu s-a constituit parte civilă.

S-a dispus arestarea inculpatului.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială a sumei de 6.600 lei, dobândită în mod vădit

prin comiterea infracțiunii.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că, la data de 3 aprilie 2002, partea vătămată P.M. a

sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în seara zilei de 1

aprilie 2002, în timp ce se afla în Piața Gorjului a fost deposedată, prin

violență, de o sumă de bani de către o persoană pe care o cunoștea sub numele

de M.

Organele de poliție au întreprins

cercetări, l-au identificat pe inculpatul G.M.R., ca fiind autorul

infracțiunii, fiind recunoscut din grup de către partea vătămată.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, care a susținut că este nevinovat și a solicitat achitarea.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 54 din 28 ianuarie 2004, a respins apelul declarat de

inculpat, ca fiind tardiv.

S-a arătat că, sentința penală nr. 461

a fost pronunțată la 12 mai 2003, inculpatul lipsind de la dezbateri, însă a

fost reprezentat de apărător.

Sentința i-a fost comunicată

apelantului-inculpat la 20 mai 2003, prin afișare la ușa propriei locuințe, de

asemenea și prin afișare la Primăria sectorului 3 București.

Inculpatul a declarat apel la 12

ianuarie 2004, cu mult peste termenul prevăzut de lege și în consecință, apelul

a fost respins, ca fiind tardiv declarat, potrivit art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen.

Decizia instanței de apel, cum și

sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat, care le-a criticat pentru

nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei sale condamnări, pentru o

faptă despre care susține că nu a comis-o.

În memoriul depus la dosar,

recurentul a învederat instanței printre altele, că judecarea cauzei a avut loc

în lipsa sa, că nu a avut cunoștință de existența procesului și, că deși, a

anunțat organele de poliție în faza urmăririi penale despre faptul că nu mai

locuiește la adresa menționată în buletinul de identitate, totuși citarea sa a

fost făcută la vechea adresă.

A fost examinat recursul declarat de

inculpat, în raport de criticile invocate, de lucrările de la dosar, astfel că

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2878 din 27 noiembrie

2004 a admis recursul declarat de inculpat și a fost casată decizia penală nr. 54

din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel București și s-a trimis cauza spre

rejudecare la instanța de apel pentru soluționarea apelului inculpatului.

În considerentele deciziei de casare

s-a menționat că inculpatul a lipsit atât la judecarea cauzei cât și la

pronunțarea sentinței, care i-a fost comunicată prin afișare la adresa indicată

în actul de identitate și la Primăria sectorului 3, deși s-a dispus și

menționat pe dovada de comunicare că, afișarea trebuie făcută la Primăria

sectorului 6 București, unde de altfel, a fost și citat inculpatul.

Inculpatul a declarat apel după

arestarea sa, la data de 8 ianuarie 2004, susținând că nu a avut cunoștință de

desfășurarea procesului și de hotărârea pronunțată.

În această situație, instanța de

apel trebuia să verifice, în raport de susținerile inculpatului, de

dispozițiile de comunicare a sentinței penale pronunțată în cauză și de data la

care a început executarea pedepsei, dacă în cauză nu sunt incidente prevederile

art. 365 C. proc. pen., privind instituția apelului peste termen, în plus, de

asemenea, să se stabilească data la care a fost arestat, aceasta fiind și data

la care a început executarea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția I

penală a examinat, apelul declarat de inculpat în raport cu îndrumările date

prin decizia de casare, de lucrările de la dosar, astfel că, prin decizia nr. 621

din 25 august 2004 a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat împotriva

sentinței penale nr. 461 din 12 mai 2003.

S-a arătat că apelantul-inculpat se

află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

461 a Tribunalului București, secția I penală, în baza căreia s-a emis mandatul

de executare a pedepsei închisorii nr. 544 din 9 iunie 2003.

A fost obligat inculpatul-apelant la

cheltuieli judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, din care 400.000 lei

onorariul avocatului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

În considerentele deciziei s-a

arătat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 365 C. proc. pen.,

privind apelul peste termen, întrucât mandatul de executare a pedepsei nr. 544

din 9 iunie 2003, vizând pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentință a

fost pus în executare la data de 19 iulie 2003, data încarcerării apelantului,

iar apelul a fost declarat la 8 ianuarie 2004, cu mult peste termenul de 10

zile prevăzut de legiuitor.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către inculpat care a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie, iar

apărătorul desemnat din oficiu a lăsat la aprecierea Curții modalitatea de

soluționare.

Recurentul a criticat hotărârea pe

motiv că este nevinovat, iar în subsidiar, casarea deciziei pronunțate și

trimiterea spre rejudecare, întrucât la data soluționării de către prima

instanță a fost lipsă de procedură.

Examinând recursul declarat de

recurentul inculpat, în raport de motivele invocate, lucrările de la dosar,

cazurile de casare înscrise la art. 385

9

C. proc. pen., se constată

că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse mai

jos.

Instanța de apel a pronunțat o

decizie legală și temeinică, justă, dreaptă și conformă lucrările de la dosar,

conformându-se în totalitate îndrumărilor date prin decizia nr. 2878 din 27 mai

2004, vizând dispozițiile art. 365 C. proc. pen.

Au fost interpretate întocmai

prevederile art. 365 C. proc. pen., potrivit cărora, partea care a lipsit atât

la judecată cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai

târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei.

Recurentul a fost încarcerat la 19

iulie 2003, data punerii în executare a mandatului nr. 544 din 9 iunie 2003,

pentru pedeapsa de 5 ani închisoare, iar apelul a fost declarat la 8 ianuarie

2004, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de sus-menționatul text.

Așa fiind, recursul declarat de

recurent este nefondat, și se va respinge în consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Celelalte aspecte invocate de către

apelant nu se pot analiza, respectiv, nevinovăția, în raport de faptul să

recurentul nu a uzat calea de atac a apelului.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul

G.M.R.,

împotriva deciziei penale nr. 621 din

25 august 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul

nr. 2579/2004. Deduce reținerea de o zi, de la 10 septembrie 2002, la 11

septembrie 2002, precum și arestarea preventivă de la 19 iulie 2003, la zi.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

octombrie 2004.