ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5324/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 461 din 12 mai 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.R. la o pedeapsă de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei. S-a constatat că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă. S-a dispus arestarea inculpatului. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 6.600 lei, dobândită în mod vădit prin comiterea infracțiunii.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, la data de 3 aprilie 2002, partea vătămată P.M. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în seara zilei de 1 aprilie 2002, în timp ce se afla în Piața Gorjului a fost deposedată, prin violență, de o sumă de bani de către o persoană pe care o cunoștea sub numele de M. Organele de poliție au întreprins cercetări, l-au identificat pe inculpatul G.M.R., ca fiind autorul infracțiunii, fiind recunoscut din grup de către partea vătămată. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a susținut că este nevinovat și a solicitat achitarea. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 54 din 28 ianuarie 2004, a respins apelul declarat de inculpat, ca fiind tardiv.

S-a arătat că, sentința penală nr. 461 a fost pronunțată la 12 mai 2003, inculpatul lipsind de la dezbateri, însă a fost reprezentat de apărător. Sentința i-a fost comunicată apelantului-inculpat la 20 mai 2003, prin afișare la ușa propriei locuințe, de asemenea și prin afișare la Primăria sectorului 3 București. Inculpatul a declarat apel la 12 ianuarie 2004, cu mult peste termenul prevăzut de lege și în consecință, apelul a fost respins, ca fiind tardiv declarat, potrivit art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Decizia instanței de apel, cum și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat, care le-a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei sale condamnări, pentru o faptă despre care susține că nu a comis-o.

În memoriul depus la dosar, recurentul a învederat instanței printre altele, că judecarea cauzei a avut loc în lipsa sa, că nu a avut cunoștință de existența procesului și, că deși, a anunțat organele de poliție în faza urmăririi penale despre faptul că nu mai locuiește la adresa menționată în buletinul de identitate, totuși citarea sa a fost făcută la vechea adresă. A fost examinat recursul declarat de inculpat, în raport de criticile invocate, de lucrările de la dosar, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2878 din 27 noiembrie 2004 a admis recursul declarat de inculpat și a fost casată decizia penală nr. 54 din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel București și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel pentru soluționarea apelului inculpatului.

În considerentele deciziei de casare s-a menționat că inculpatul a lipsit atât la judecarea cauzei cât și la pronunțarea sentinței, care i-a fost comunicată prin afișare la adresa indicată în actul de identitate și la Primăria sectorului 3, deși s-a dispus și menționat pe dovada de comunicare că, afișarea trebuie făcută la Primăria sectorului 6 București, unde de altfel, a fost și citat inculpatul. Inculpatul a declarat apel după arestarea sa, la data de 8 ianuarie 2004, susținând că nu a avut cunoștință de desfășurarea procesului și de hotărârea pronunțată. În această situație, instanța de apel trebuia să verifice, în raport de susținerile inculpatului, de dispozițiile de comunicare a sentinței penale pronunțată în cauză și de data la care a început executarea pedepsei, dacă în cauză nu sunt incidente prevederile art. 365 C. proc.

pen., privind instituția apelului peste termen, în plus, de asemenea, să se stabilească data la care a fost arestat, aceasta fiind și data la care a început executarea pedepsei. Curtea de Apel București, secția I penală a examinat, apelul declarat de inculpat în raport cu îndrumările date prin decizia de casare, de lucrările de la dosar, astfel că, prin decizia nr. 621 din 25 august 2004 a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 461 din 12 mai 2003. S-a arătat că apelantul-inculpat se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 461 a Tribunalului București, secția I penală, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 544 din 9 iunie 2003. A fost obligat inculpatul-apelant la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În considerentele deciziei s-a arătat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 365 C. proc. pen., privind apelul peste termen, întrucât mandatul de executare a pedepsei nr. 544 din 9 iunie 2003, vizând pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentință a fost pus în executare la data de 19 iulie 2003, data încarcerării apelantului, iar apelul a fost declarat la 8 ianuarie 2004, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de legiuitor. Decizia a fost atacată cu recurs de către inculpat care a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie, iar apărătorul desemnat din oficiu a lăsat la aprecierea Curții modalitatea de soluționare. Recurentul a criticat hotărârea pe motiv că este nevinovat, iar în subsidiar, casarea deciziei pronunțate și trimiterea spre rejudecare, întrucât la data soluționării de către prima instanță a fost lipsă de procedură.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat, în raport de motivele invocate, lucrările de la dosar, cazurile de casare înscrise la art. 385 9 C. proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos. Instanța de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică, justă, dreaptă și conformă lucrările de la dosar, conformându-se în totalitate îndrumărilor date prin decizia nr. 2878 din 27 mai 2004, vizând dispozițiile art. 365 C. proc. pen. Au fost interpretate întocmai prevederile art. 365 C. proc. pen., potrivit cărora, partea care a lipsit atât la judecată cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei.

Recurentul a fost încarcerat la 19 iulie 2003, data punerii în executare a mandatului nr. 544 din 9 iunie 2003, pentru pedeapsa de 5 ani închisoare, iar apelul a fost declarat la 8 ianuarie 2004, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de sus-menționatul text. Așa fiind, recursul declarat de recurent este nefondat, și se va respinge în consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Celelalte aspecte invocate de către apelant nu se pot analiza, respectiv, nevinovăția, în raport de faptul să recurentul nu a uzat calea de atac a apelului. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.R., împotriva deciziei penale nr. 621 din 25 august 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2579/2004. Deduce reținerea de o zi, de la 10 septembrie 2002, la 11 septembrie 2002, precum și arestarea preventivă de la 19 iulie 2003, la zi. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 octombrie 2004.