Decizia nr. 836/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1272/2008 a Curții de Apel București

În motivarea cererii, recurentul susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, deoarece nu a analizat toate probele din dosar și și-a motivat greșit sentința. În sprijinul acestei susțineri recurentul precizează că refuzul președintelui A.N.P.M. de a-l avansa nu s-a bazat pe contestarea calificativului pe care reclamantul l-a obținut la evaluarea făcută de fostul președinte, ci pe ideea că reclamantul nu ar fi avut o evaluare anuală. Recurentul consideră eronat motivul acestui refuz, și aduce în discuție adresa nr. 1025881 din 1 iunie 2007 primită de la A.N.F.P., având valoarea unui punct de vedere cu care recurentul nu este de acord, act care menționează că: prevederile art. 33 alin. 2 din O.G. nr. 6/2007 se referă la calificativul obținut în anul precedent celui în care are loc evaluarea, iar pentru funcționarii publici pentru care evaluarea nu s-a realizat pentru că nu aveau o activitate de cel puțin 6 luni în funcții, nu poate avea loc avansarea în treapta de salarizare imediat superioară.

Consideră recurentul că, dacă s-ar interpreta în acest mod prevederile art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007, ele ar rămâne fără finalitate și atunci s-ar aplica discriminatoriu dispozițiile art. 33 alin. (3), deoarece ar beneficia de ele numai funcționarii numiți înainte de data de 1 iunie a anului, fiindcă numai lor li s-ar putea face evaluarea anuală. Arată recurentul că, în acest mod, s-ar încălca principiul conform căruia legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, pentru a produce efecte și invocă, în aceeași ordine de idei, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, arătând că dreptul său la sporul salarial rezultat din avansare este un drept de creanță, fiind astfel un „bun” în sensul Protocolului 1 și care trebuie ocrotit.

Arată recurentul că art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007 nu prevede ca obținerea calificativului „bun” să fie urmarea evaluării anuale a anului precedent, efectuată în perioada 1 – 31 decembrie, ci include și cazurile de excepție prevăzute de art. 3 alin. (3) din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003 (Metodologia de evaluare) și anume evaluările parțiale de natura celei de care a beneficiat recurentul.

Ca urmare, consideră recurentul că instanța de fond nu a fost chemată să se pronunțe asupra oportunității neemiterii actului administrativ (decizia de avansare), întrucât refuzul președintelui ANPM a fost motivat de neîndeplinirea condițiilor legale de promovare, iar nu contestarea calificativului obținut la evaluare.

În fine, recurentul susține că instanța de fond a considerat în mod greșit că el nu se încadrează în cazurile de excepție prevăzute de art. 3 alin. 3 din Anexa 3 la Metodologia de evaluare aprobată prin H.G. nr. 1209/2003. Recursul nu se fondează. În fapt În rezumat, cariera de funcționar public a recurentului se prezintă astfel: a fost numit într-o funcție publică la 1 august 2006 având treapta 3 de salarizare; a fost evaluat profesional de către fostul președinte al Agenției Naționale pentru Protecția Mediului la data de 12 aprilie 2007, pentru perioada anterioară, de la numirea sa, primind calificativul „foarte bine”; a pretins să fie avansat în treapta 2 de salarizare, la data de 27 iunie 2007, începând cu data de 1 august 2007 când urma să împlinească un an de vechime într-o funcție publică; a fost refuzat de conducătorul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, cu motivarea că nu îndeplinește condițiile legale; ca urmare, la 20 septembrie 2007, a introdus acțiunea care face obiectul cauzei de față. În drept Pentru a stabili existența dreptului recurentului de a fi avansat trebuie avute în vedere două acte normative din a căror coroborare rezultă condițiile legale pe care funcționarul public trebuie să le îndeplinească cumulativ pentru a fi avansat în treapta de salarizare următoare: - Astfel, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007, condițiile pentru ca un funcționar public să avanseze în treapta de salarizare imediat superioară sunt: evaluarea performanțelor profesionale în anul precedent cu cel puțin calificativul „bun” și o vechime minimă de 2 ani în funcția publică. Alin. 3 al art. 33 prevede o excepție la regula vechimii de 2 ani: reducerea vechimii la un an, de către conducătorul autorității. În speță, recurentul a fost numit în funcție la 1 august 2006 și îndeplinea condiția de vechime de 2 ani abia la 1 august 2008, întrucât nu beneficiase – din partea conducătorului autorității – de reducerea vechimii la un an. - Pe de altă parte, Anexa 3 din H.G. nr. 1209/2003, care reglementează Metodologia de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor, prevede în art. 3 alin. 1-4 principiul conform căruia va putea fi evaluat anual, adică la finele anului calendaristic pentru care se evaluează performanțele, numai funcționarul public care a desfășurat o activitate de cel puțin 6 luni în funcții publice. Și din acest punct de vedere recurentul nu îndeplinea condiția legală, întrucât el urma să îndeplinească cele 6 luni după data de 31 decembrie 2006 care reprezenta limita perioadei de evaluare la care se referă dispozițiile art. 3 alin. (2). Așadar, recurentul nu îndeplinea niciuna dintre condițiile legale pentru avansarea în treaptă, astfel încât refuzul autorității a fost unul justificat. De altfel, inexistența condiției de vechime de 2 ani reprezintă în cauză un motiv suficient pentru ca cererea de avansare să fie refuzată, întrucât condițiile de avansare trebuie îndeplinite cumulativ. În consecință, invocarea de către recurent a principiilor de interpretare a legii și a art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O., este total lipsită de relevanță, căci o persoană titulară a unor drepturi civile poate reclama încălcarea lor numai în măsura în care îi sunt recunoscute de lege. Or, în cauză recurentul nu avea dreptul să fie avansat pentru că nu îndeplinea condițiile legale. În raport cu această situație de fapt, celelalte argumente arătate de recurent sunt neconcludente și irelevante juridic. În fine, se cuvine a observa că, din punct de vedere juridic, dispozițiile art. 33 din O.G. nr. 6/2007 reglementează exclusiv condițiile de avansare în treaptă a funcționarului public, în vreme ce Anexa 3 din H.G. nr. 1209/2003 reglementează procedura de evaluare a performanțelor profesionale ale funcționarului, astfel încât „includerea” celei din urmă în primul act normativ, așa cum a pretins recurentul, este o imposibilitate juridică și logică. În fapt, recurentul pretinde ca „evaluarea” sui generis la care a fost supus prin bunăvoința sau capriciul fostului președinte al A.N.P.M., dar în afara oricărui cadru juridic care ar fi permis aceasta – H.G. nr. 1209/2003 Anexa 3 – să fie considerată o „evaluare legală”, dar parțială și care, astfel, i-ar da dreptul să fie avansat. Presupunerea recurentului pleacă însă de la o ipoteză falsă, aceea că „evaluarea” de care a beneficiat ar acoperi condiția prevăzută de art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007. Ea nu acoperă însă condiția legală, fiind, din punct de vedere legal „inexistentă”, raportat la momentul în cariera recurentului la care ea a fost făcută. Pe de altă parte, asimilarea acestei „evaluări” extra - procedurale unei evaluări legale nu are nici un efect juridic asupra nașterii dreptului la avansarea în treaptă, deoarece condiția vechimii de 2 ani în funcția publică nu este îndeplinită.