ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 836/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1272 din 17 aprilie 2008 a Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de numitul I.V.A., în

contradictoriu cu A.N.P.M. și având ca obiect: obligarea pârâtei la emiterea

deciziei de încadrare a reclamantului în funcția publică de consilier juridic

clasa I grad profesional superior, treapta 2 de salarizare, precum și la

retribuirea efectivă a reclamantului pe această treaptă, începând cu data de 1

august 2007 și acordarea diferenței de salariu actualizată cu indicele de

inflație și a unor daune morale de 10.000 lei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, în fapt: că reclamantul a fost numit în funcția de execuție

definitivă de consilier juridic, clasa I, gradul profesional superior, treapta

3 de salarizare, în cadrul compartimentului juridic și contencios administrativ

al A.N.P.M., prin Decizia nr. 698 din 1 august 2006, iar ulterior, prin trei

decizii succesive, i s-a majorat salariul; că, la data de 27 iunie 2007,

reclamantul a solicitat președintelui A.N.P.M. să fie avansat în treapta 2 de

salarizare începând cu 1 august 2007, invocând dispozițiile art. 55 din Legea nr.

188/1999 și ale art. 33 din O.G. nr. 6/2007; că reclamantul nu a fost supus

evaluării profesionale anuale efectuată la A.N.P.M. în luna decembrie 2006,

întrucât la data de 1 decembrie 2006 nu avea încă o activitate de cel puțin 6

luni în funcții publice și ca urmare nu a primit un calificativ; că evaluarea lui

s-a efectuat abia la 12 aprilie 2007, pentru perioada 1 august 2006 – 12

aprilie 2007 obținând calificativul „foarte bun”; că reclamantului i s-a refuzat

avansarea în treapta a 2 de salarizare nu numai pentru că nu avea o activitate

de cel puțin 6 luni în funcții publice, ci și pentru că situația sa nu se

încadrează în dispozițiile de excepție ale art. 3 din H.G. nr. 1209/2003 pe

care reclamantul le invocase ca aplicabile.

În drept, a reținut instanța

că normele legale aplicabile în speță, pentru a determina dacă reclamantul avea

dreptul la avansare, sunt cele ale O.G. nr. 6/2007 articolul 33 și ale H.G. nr.

1209/2003, Anexa 3, art. 3 alin. (4). Ca urmare, a constatat instanța că

reclamantul, pentru a avansa în treapta de salarizare imediat superioară prin

transformarea postului pe care îl ocupa, ar fi trebuit să îndeplinească

condițiile de avansare: performanțe profesionale concretizate în calificativul

„bun” pentru activitatea din anul precedent și vechimea minimă de doi ani – iar

în mod excepțional un an ca urmare a reducerii ei de către conducătorul

autorității publice.

Instanța a constatat că

reclamantul nu îndeplinea condiția de a fi fost evaluat pentru anul 2006,

deoarece la 31 decembrie 2006 nu avea o activitate de minimum 6 luni în funcții

publice, iar vechimea sa nu era de minimum 2 ani în funcția publică și nici nu

beneficiase de o reducere a vechimii pentru avansare, la un an, prin decizia

conducătorului A.N.P.M.

În consecință, instanța a

apreciat că pretențiile reclamantului față de pârâtă nu au temei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat în termen recursul de față reclamantul, cererea fiind legal scutită de

plata taxei de timbru.

recurentul susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei

legal, deoarece nu a analizat toate probele din dosar și și-a motivat greșit

sentința.

În sprijinul acestei

susțineri recurentul precizează că refuzul președintelui A.N.P.M. de a-l avansa

nu s-a bazat pe contestarea calificativului pe care reclamantul l-a obținut la

evaluarea făcută de fostul președinte, ci pe ideea că reclamantul nu ar fi avut

o evaluare anuală.

Recurentul consideră eronat motivul

acestui refuz, și aduce în discuție adresa nr. 1025881 din 1 iunie 2007 primită

de la A.N.F.P., având valoarea unui punct de vedere cu care recurentul nu este

de acord, act care menționează că: prevederile art. 33 alin. 2 din O.G. nr. 6/2007

se referă la calificativul obținut în anul precedent celui în care are loc

evaluarea, iar pentru funcționarii publici pentru care evaluarea nu s-a realizat

pentru că nu aveau o activitate de cel puțin 6 luni în funcții, nu poate avea

loc avansarea în treapta de salarizare imediat superioară.

dacă s-ar interpreta în acest mod prevederile art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007,

ele ar rămâne fără finalitate și atunci s-ar aplica discriminatoriu

dispozițiile art. 33 alin. (3), deoarece ar beneficia de ele numai funcționarii

numiți înainte de data de 1 iunie a anului, fiindcă numai lor li s-ar putea

face evaluarea anuală.

Arată recurentul că, în

acest mod, s-ar încălca principiul conform căruia legea trebuie interpretată în

sensul aplicării ei, pentru a produce efecte și invocă, în aceeași ordine de

idei, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului, arătând că dreptul său la sporul salarial rezultat din

avansare este un drept de creanță, fiind astfel un „bun” în sensul Protocolului

1 și care trebuie ocrotit.

alin. (2) din O.G. nr. 6/2007 nu prevede ca obținerea calificativului „bun” să

fie urmarea evaluării anuale a anului precedent, efectuată în perioada 1 – 31

decembrie, ci include și cazurile de excepție prevăzute de art. 3 alin. (3) din

Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003 (Metodologia de evaluare) și anume evaluările

parțiale de natura celei de care a beneficiat recurentul.

recurentul că instanța de fond nu a fost chemată să se pronunțe asupra

oportunității neemiterii actului administrativ (decizia de avansare), întrucât

refuzul președintelui ANPM a fost motivat de neîndeplinirea condițiilor legale

de promovare, iar nu contestarea calificativului obținut la evaluare.

că instanța de fond a considerat în mod greșit că el nu se încadrează în

cazurile de excepție prevăzute de art. 3 alin. 3 din Anexa 3 la Metodologia de

evaluare aprobată prin H.G. nr. 1209/2003.

Recursul nu se fondează.

În fapt

În rezumat, cariera de

funcționar public a recurentului se prezintă astfel: a fost numit într-o

funcție publică la 1 august 2006 având treapta 3 de salarizare; a fost evaluat

profesional de către fostul președinte al Agenției Naționale pentru Protecția

Mediului la data de 12 aprilie 2007, pentru perioada anterioară, de la numirea

sa, primind calificativul „foarte bine”; a pretins să fie avansat în treapta 2

de salarizare, la data de 27 iunie 2007, începând cu data de 1 august 2007 când

urma să împlinească un an de vechime într-o funcție publică; a fost refuzat de

conducătorul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, cu motivarea că nu

îndeplinește condițiile legale; ca urmare, la 20 septembrie 2007, a introdus acțiunea

care face obiectul cauzei de față.

În drept

Pentru a stabili existența

dreptului recurentului de a fi avansat trebuie avute în vedere două acte

normative din a căror coroborare rezultă condițiile legale pe care funcționarul

public trebuie să le îndeplinească cumulativ pentru a fi avansat în treapta de

salarizare următoare:

- Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007, condițiile pentru ca un

funcționar public să avanseze în treapta de salarizare imediat superioară sunt:

evaluarea performanțelor profesionale în anul precedent cu cel puțin

calificativul „bun” și o vechime minimă de 2 ani în funcția publică.

Alin. 3 al art. 33 prevede o

excepție la regula vechimii de 2 ani: reducerea vechimii la un an, de către

conducătorul autorității.

În speță, recurentul a fost

numit în funcție la 1 august 2006 și îndeplinea condiția de vechime de 2 ani

abia la 1 august 2008, întrucât nu beneficiase – din partea conducătorului autorității

– de reducerea vechimii la un an.

- Pe de altă parte, Anexa 3

din H.G. nr. 1209/2003, care reglementează Metodologia de evaluare a performanțelor

profesionale individuale ale funcționarilor, prevede în art. 3 alin. 1-4

principiul conform căruia va putea fi evaluat anual, adică la finele anului

calendaristic pentru care se evaluează performanțele, numai funcționarul public

care a desfășurat o activitate de cel puțin 6 luni în funcții publice.

Și din acest punct de vedere

recurentul nu îndeplinea condiția legală, întrucât el urma să îndeplinească

cele 6 luni după data de 31 decembrie 2006 care reprezenta limita perioadei de

evaluare la care se referă dispozițiile art. 3 alin. (2).

Așadar, recurentul nu

îndeplinea niciuna dintre condițiile legale pentru avansarea în treaptă, astfel

încât refuzul autorității a fost unul justificat.

De altfel, inexistența

condiției de vechime de 2 ani reprezintă în cauză un motiv suficient pentru ca

cererea de avansare să fie refuzată, întrucât condițiile de avansare trebuie

îndeplinite cumulativ.

În consecință, invocarea de

către recurent a principiilor de interpretare a legii și a art. 1 din Protocolul

1 la C.E.D.O., este total lipsită de relevanță, căci o persoană titulară a unor

drepturi civile poate reclama încălcarea lor numai în măsura în care îi sunt

recunoscute de lege. Or, în cauză recurentul nu avea dreptul să fie avansat

pentru că nu îndeplinea condițiile legale.

În raport cu această

situație de fapt, celelalte argumente arătate de recurent sunt neconcludente și

irelevante juridic.

În fine, se cuvine a observa

că, din punct de vedere juridic, dispozițiile art. 33 din O.G. nr. 6/2007

reglementează exclusiv condițiile de avansare în treaptă a funcționarului

public, în vreme ce Anexa 3 din H.G. nr. 1209/2003 reglementează procedura de

evaluare a performanțelor profesionale ale funcționarului, astfel încât

„includerea” celei din urmă în primul act normativ, așa cum a pretins

recurentul, este o imposibilitate juridică și logică.

În fapt, recurentul pretinde

ca „evaluarea” sui generis la care a fost supus prin bunăvoința sau capriciul

fostului președinte al A.N.P.M., dar în afara oricărui cadru juridic care ar fi

permis aceasta – H.G. nr. 1209/2003 Anexa 3 – să fie considerată o „evaluare

legală”, dar parțială și care, astfel, i-ar da dreptul să fie avansat.

Presupunerea recurentului

pleacă însă de la o ipoteză falsă, aceea că „evaluarea” de care a beneficiat ar

acoperi condiția prevăzută de art.  33 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007.

Ea nu acoperă însă condiția

legală, fiind, din punct de vedere legal „inexistentă”, raportat la momentul în

cariera recurentului la care ea a fost făcută.

Pe de altă parte, asimilarea

acestei „evaluări” extra - procedurale unei evaluări legale nu are nici un efect

juridic asupra nașterii dreptului la avansarea în treaptă, deoarece condiția

vechimii de 2 ani în funcția publică nu este îndeplinită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul I.V.A. împotriva sentinței nr. 1272 din 17 aprilie 2008 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2009.