ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4798/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4798/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 4431 din 11
decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta V.R.E., în
contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, și
a obligat pe pârât
să modifice Ordinul
M.M.F.P.S. nr. 105/2009, în sensul
menționării corecte a gradului
profesional al reclamantei, acela superior, în loc de principal, precum și să
efectueze cuvenitele modificări în carnetul de
muncă al
reclamantei, și să-i plătească acesteia diferențele salariale
cuvenite, în raport de gradul
profesional
superior pe perioada 06 februarie 2009 până la data încetării raportului de
serviciu.
De asemenea, a fost respinsă excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția rămânerii fără obiect este
neîntemeiată, având in vedere ca prin
încetarea
raporturilor de serviciu între părți la o dată ulterioara celei de sesizare a
instanței cu prezentul
litigiu
nu se ajunge la lăsarea
fără
obiect
a cauzei, cat timp
reclamanta a
solicitat verificarea legalității actului administrativ privind raportul
de serviciu constând in modificarea încadrării
reclamantei in funcția publica, cu
consecința acordării diferențelor
salariale cuvenite pana la momentul încetării raportului de serviciu si cea a
efectuării cuvenitelor modificări in carnetul de munca.
Pe fondul
cauzei au fost reținute următoarele:
În fapt, din
data de 02 iulie 2007, reclamanta ocupa, în urma susținerii unui concurs,
funcția publică de șef serviciu-expert clasa I grad
profesional superior treapta de
salarizare I în cadrul S.M.R.P.O.S. din cadrul D.P.E.D.G.A.M.P.O.S.D.R.U., cu
un salariu de bază lunar de 1676 lei, la care se adaugă indemnizația de
conducere de 30% și sporul pentru vechimea în muncă de 25%.
În
data
de 06 februarie 2009, în urma reorganizării activității la nivelul Direcției
Generale A.M.P.O.S.D.R.U., reclamanta a fost trecută, prin Ordinul M.M.F.P.A.
nr. 105/2009, din
funcția publica deținută în cea inferioară de expert
clasa I grad profesional principal treapta de salarizare 1, deși Ordinul
aceluiași minister nr. 75 din 06 februarie 2009 de aprobare a structurii organizatorice
și repartizare a
personalului din
compartimentele în cadrul A.M.P.O.S.D.R.U. prevedea la anexa 2 punctul VI.2
(Compartiment Monitorizare si Raportare P.O.S.D.R.U.), poziția 51,
funcția
publică ocupată de reclamantă, de expert clasa I grad profesional superior.
Prima instanță a apreciat ca fiind
pertinente criticile de nelegalitate aduse de reclamantă Ordinului nr. 105/2009,
reținând că schimbarea încadrării în
funcția
publică este nelegală, întrucât pârâtul, în urma reorganizării, trebuia să facă
aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2009, care, potrivit art. 4, impunea
trecerea persoanelor care ocupă funcții de conducere în instituțiile și
autoritățile publice
supuse restructurării
pe un post de același nivel cu cel deținut anterior, indiferent
dacă
postul vacant se regăsește în atare situație, în acest caz negativ fiind
obligatorie transformarea postului vacant de nivel inferior intr-unul de
același nivel cu cel deținut anterior.
De altfel, reține prima instanță, în
sensul nelegalității schimbării încadrării s-a exprimat și M.M.F.P.A. -
Direcția Salarizare (fila 49 dosar), care susține poziția reclamantei.
Recursul declarat de Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale
Împotriva sentinței Curții de Apel
București, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul
invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea
fondului atât în privința modului în care s-a soluționat excepția lipsei de
obiect a acțiunii, cât și pe fondul cauzei.
În privința excepției, recurentul
arată că prin Ordinul nr. 1704 din 9 noiembrie 2009 emis de ministrul muncii,
familiei și protecției sociale, a încetat raportul de serviciu al reclamantei,
prin acordul părților, conform art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Referitor la soluția pronunțată pe
fondul cauzei, recurentul a susținut că actul administrativ a fost modificat nelegal,
câtă vreme gradul profesional principal al funcției publice pe care a fost încadrată
reclamanta corespunde nivelului de îndeplinire a condiției de experiență și
vechime în muncă.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra
recursului
Examinând sentința atacată prin prisma
criticilor formulate, dar și sub toate aspectele, în temeiul art. 304
1
C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele expuse
în continuare.
Argumente de fapt și de drept
relevante
Intimata-reclamantă a supus
controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ
Ordinul nr. 105 din 6 februarie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale în partea privitoare la gradul profesional și salariu,
solicitând modificarea corespunzătoare a acestui act administrativ individual.
Pe parcursul soluționării cauzei de
către prima instanță, la data de 9 noiembrie 2009, raporturile de serviciu dintre
părți au încetat dar această împrejurare nu este de natură a lipsi de obiect
cererea de chemare în judecată.
Actul administrativ atacat există în
realitatea juridică, a produs efecte în privința intimatei-reclamante, deci nu poate
fi identificată nicio justificare legală pentru obstacularea demersului
judiciar al acesteia.
Motivarea primei instanțe cu privire
la această excepție, redată la pct. I.1 din decizie este la adăpost de orice critică.
De altfel, potrivit dispozitivului sentinței, efectele ordinului modificat se întind
„până la data încetării raportului de serviciu”.
Și în ceea ce privește fondul
cauzei, soluția adoptată de Curtea de apel este legală.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din
O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului bugetar:
„(1) Persoanele care ocupă funcții
de conducere în instituțiile și autoritățile publice care sunt supuse
restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii
organizatorice aprobate potrivit legii.
(2) În cazul în care postul vacant
este inferior postului aferent funcției de execuție a persoanei care a ocupat
funcția de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel.
(3) În situația în care în cadrul
structurii organizatorice, aprobată potrivit legii, nu există un post vacant,
se transformă postul propriu al persoanei care a ocupat funcția de conducere la
nivelul funcției de execuție avute de aceasta”.
Anterior reorganizării activității la
nivelul direcției în care era încadrată intimata, ea ocupa o funcție publică de
conducere: șef serviciu-expert clasa I, grad profesional superior, treapta de
salarizare 1, poziție ocupată prin concurs dar, după acest moment, prin ordinul
a cărui legalitate este examinată, a fost trecută pe funcția publică de execuție
de expert clasa I grad profesional principal treapta de salarizare 1.
Or, contrar susținerilor
recurentului, textul legal citat nu condiționează transformarea postului vacant
inferior într-un post corespunzător de îndeplinirea „condiției de experiență și
vechime în muncă”și, deci, soluția primei instanțe de modificare a ordinului în
privința gradului profesional al intimatei, superior, iar nu principal, este legală.
De altfel, în etapa administrativă de
soluționare a plângerii prealabile, în același sens s-a exprimat și recurentul prin
adresa nr. 515/CI din 13 martie 2009 (fila 52, dosar fond) dar, totuși, prin răspunsul
final comunicat intimatei s-a respins plângerea prealabilă ca nefondată.
Temeiul legal al soluției
instanței de recurs
Pentru considerentele expuse la pct.
II.1 din decizie, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art.
312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 4431 din 11
decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5
noiembrie 2010.