ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3053/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 279 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de S.D.S. în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Ordinul din 6 februarie 2009 emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în vederea aplicării prevederilor O.U.G. nr. 229/2008 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice, a fost aprobată structura compartimentelor și repartizarea posturilor pe activități din cadrul aparatului propriu al ministerului.

Urmare a ordinului arătat, la nivelul întregii țări, Biroul Verificare Achiziții Publice Secundare POSDRU a fost desființat ceea ce a condus și la desființarea funcției publice de conducere respective, fiind emis Ordinul din 6 februarie 2009 în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 1/2009 și ale Legii nr. 188/1999. Împotriva acestor ordine reclamantul a formulat contestație, întrucât a trecut de pe funcția publică de șef-birou, desființată, pe funcția publică de execuție, expert clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare 1. Instanța a reținut că reclamantului i-au fost aplicate prevederile art. 6 alin. (4) din O.G.

nr. 6/2007 în conformitate cu care funcționarii publici care ocupă, în condițiile legii, o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere și, în situația în care salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținută anterior este mai mic decât salariul de bază al funcției publice de execuție aferente funcției publice de conducere vacante, prevăzută în statul de funcții, funcționarul public va beneficia de acesta.

Instanța a apreciat că atâta timp cât reclamantului i-a fost repartizată, în momentul ocupării funcției de conducere, funcția de execuție de expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2, prevăzută în statul de funcții aprobat la acea dată, rezultă că nivelul gradului profesional asistent, al funcției publice pe care a fost încadrat la momentul trecerii pe funcția publică de execuție, a fost stabilit corespunzător nivelului de îndeplinire a condiției de experiență și vechime în muncă. Împotriva sentinței civile nr. 279 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamantul S.D.S., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ astfel cum a fost formulată.

Recurentul a învederat, prin motivele de recurs, că instanța de fond a procedat în mod eronat la compararea funcției de inspector clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare I, deținută de către reclamant anterior promovării în funcția de conducere, respectiv funcția de execuție de expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2 pe care recurentul a fost promovat prin concurs în temeiul Ordinului ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 613 din 2 iulie 2007 cu funcția de execuție atribuită la data de 6 februarie 2009 prin Ordinele din 6 februarie 2009, respectiv funcția publică de execuție de expert clasa I, grad profesional asistent treapta de salarizare 1, în cadrul DG AMPOSDRU, comparație în raport de care instanța a apreciat că încadrarea făcută de către angajator a fost temeinică și legală, de natură a răspunde nivelului de îndeplinire a condiției de experiență și vechime în muncă.

Or, anterior trecerii pe funcția de execuție de expert clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare 1, astfel dispusă prin Ordinul nr. 107 din 6 februarie 2009, personal reclamantul a fost încadrat în funcția publică categoria funcționar public de conducere, șef birou al B.V.A.P.S., clasa 1, grad profesional principal, treapta de salarizare 2, în temeiul Ordinului ministrului muncii, și protecției sociale din 17 noiembrie 2008. În aceste condiții, raportarea instanței de fond în ceea ce privește legalitatea încadrării la 6 februarie 2009 trebuia să pornească, în mod necesar și obligatoriu, de la compararea funcției deținută efectiv de reclamant în temeiul Ordinului nr. 1016 din 17 noiembrie 2008. anterior adoptării Ordinelor nr. 72, nr. 75 și nr. 107 din anul 2009, cu funcția de execuție de expert clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare I, acordată efectiv prin ordinele contestate.

Pe de altă parte, reținând și funcția de conducere deținută de către recurent prin Ordinul nr. 613 din 2 iulie 2007, instanța de fond trebuia să constate și să aprecieze că la data trecerii pe o funcție inferioară cu consecința diminuării drastice a drepturilor salariale nivelul real de îndeplinire a condiției de experiență și vechime în muncă trebuia apreciat la nivelul funcțiilor de conducere deținute anterior, începând cu 17 noiembrie 2008, și nu la nivelul funcției de execuție de expert clasa I. grad profesional asistent, treapta de salarizare 1, deținută anterior promovării în funcția de conducere la 2 iulie 2007. S-a mai precizat că prima instanță, în ceea ce privește aprecierea textelor de lege invocate în susținerea contestației, nu a fost preocupată de modul în care s-a tăcut aplicarea art. 100 din Legea nr. 188/1999 și art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar. Or, se constată că la data adoptării Ordinului nr. 75/2009 al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, in anexa nr. 2 privind repartizarea posturilor și a personalului pe compartimente în cadrul structurii DG AMPOSDRU, la pozițiile 12 și 27 existau posturi vacante susceptibile de a fi ocupate de către reclamant în condițiile reglementate de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2009. Prin întâmpinare intimatul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea atacată este temeinică și legală. în subsidiar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, urmare emiterii Ordinului nr. 40 din 12 ianuarie 2010 al ministrului muncii, familiei și protecției sociale prin care raportul de serviciu al reclamantului a încetat începând cu data de 11 ianuarie 2010, prin acordul părților.

Prin concluziile scrise, depuse pentru termenul de judecată de azi, reclamantul recurent a solicitat, în raport de împrejurarea încetării raporturilor de serviciu dintre părți începând cu data de 11 ianuarie 2010, admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii în contencios administrativ, cu consecința: anulării Ordinelor nr. 75 și nr. 107 din 6 februarie 2009; repunerii reclamantului în situația anterioară materializată prin obligarea intimatului pârât la trecerea recurentului într-o funcție echivalentă funcției deținute anterior emiterii ordinelor contestate, respectiv a funcției de expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare II, începând cu data de 6 februarie 2009 și până la data încetării raporturilor de serviciu, respectiv 2 ianuarie 2010, cu obligarea la efectuarea modificărilor corespunzătoare în carnetul de munca; obligării intimatului pârât la plata tuturor drepturilor salariale, respectiv a indemnizației de conducere, recalcularea stimulentelor, plata sporului de 75% din salariul de bază acordat în temeiul art. 3 din Hotărârea nr. 170 din 9 martie 2005 și art. 2 din Hotărârea nr. 595 din 13 mai 2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 pentru stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare,

începând cu data de 6 februarie 2009 și până la data încetării raporturilor de serviciu, respectiv 11 ianuarie 2010, actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectivă a plății, calculate corespunzător funcției la care legal reclamantul avea dreptul urmare a repunerii în situația anterioară. Recursul este fondat.

Prin Ordinul nr. 1016 din 17 noiembrie 2008 al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse reclamantul a fost numit, începând cu data de 17 noiembrie 2008. în temeiul prevederilor art. 100 alin. (1) lit. d) și art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în funcția publică de conducere de șef birou, expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2, al Biroului Verificare Achiziții Publice Secundare din cadrul Direcției Contractare, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. cu un salariu de bază lunar de 2290 lei (care include și majorarea de 75% acordată personalului cu atribuții în procesul de gestionare a asistenței financiare nerambursabile comunitare), la care s-a adăugat indemnizația de conducere în procent de 25% și sporul de vechime în muncă în procent de 5%.

Prin Ordinul nr. 75 din 6 februarie 2009 al ministrului muncii, familiei și protecției sociale s-a aprobat, începând cu data emiterii ordinului, structura organizatorică și repartizarea personalului pe compartimente în cadrul Direcției Generale Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane. Ulterior, prin Ordinul nr. 107 din 6 februarie 2009 al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, s-a dispus, cu data emiterii ordinului, trecerea reclamantului - în conformitate cu prevederile art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2009 coroborat cu prevederile art. 100 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare - din funcția publică de conducere de șef birou - expert clasa 1, grad profesional principal, treapta de salarizare 2 al Biroului Achiziții Publice Secundare din cadrul Direcției Generale Autoritatea de management Program Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, pe funcția publică de execuție de expert clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare 1 în cadrul Direcției Generale Autoritatea de Management Program Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane cu un salariu de bază lunar de 1.092 lei, la care se adaugă sporul de vechime în muncă în procent de 5%.

În fine, prin Ordinul nr. 40 din 12 ianuarie 2010 al ministrului muncii, familiei și protecției sociale s-a constatat, urmare acordului părților, încetarea raporturilor de serviciu ale recurentului cu intimatul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Potrivit dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sistemul bugetar, aprobată prin Legea nr. 145/2009: „(1) Persoanele care ocupă funcții de conducere în instituțiile și autoritățile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii. (2) În cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcției de execuție a persoanei care a ocupat funcția de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel.

(3) În situația în care în cadrul structurii organizatorice, aprobate potrivit legii, nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei care a ocupat funcția de conducere la nivelul funcției de execuție avute de acesta". Recursul reclamantului nu este lipsit de obiect, așa cum susține intimatul, împrejurarea că la 11 ianuarie 2010 raportul de serviciu al recurentului a încetat prin acordul părților prezentând relevanță numai sub aspectul modului de soluționare a pretențiilor reclamantului de obligare a pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite.

Pe de altă parte, se reține, din probatoriul administrat în cauză, că sunt întemeiate criticile de nelegalitate invocate de reclamantul S.D.S., întrucât trecerea sa, urmare reorganizării, de pe funcția publică de conducere de șef birou - expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2 al Biroului Achiziții Publice Secundare din cadrul Direcției Generale Autoritatea de Management Program Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, pe funcția publică de execuție de expert clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare 1 în cadrul Direcției Generale Autoritatea de Management Program Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, dispusă prin Ordinul nr. 107 din 6 februarie 2009 al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2009, care impuneau ca trecerea persoanelor care au deținut anterior funcții publice de conducere în instituțiile și autoritățile publice supuse restructurării să se facă pe funcția publică de execuție pe care era încadrată persoana care a ocupat funcția de conducere respectivă, anterior reorganizării. Intimatul a nesocotit, pe de altă parte, cu prilejul adoptării Ordinului nr. 107/2009, însăși dispozițiile actului administrativ în executarea căruia a fost emis și care este legal, respectiv ale Ordinului nr. 75 din 6 februarie 2009 al ministrului muncii, familiei și protecției sociale prin care s-a aprobat structura organizatorică și repartizarea personalului pe compartimente în cadrul Direcției Generale Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, care prevedea la anexa nr. 2 punctul VI.

1.1 (Compartimentul Verificare Tehnică Operațiuni și Monitorizare Proiecte), poziția 44, funcția publică ocupată de reclamant, aceea de expert principal treapta 2. În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate, în parte, motivele de recurs invocate de reclamant și că este nelegală și netemeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de S.D.S.

împotriva sentinței nr. 279 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului și a obligării pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale la modificarea Ordinului nr. 107 din 6 februarie 2009 în sensul trecerii reclamantului pe funcția publică de execuție de expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2, pe perioada 6 februarie 2009 - 11 ianuarie 2010, precum și la plata către reclamant a diferenței drepturilor salariale cuvenite, pentru aceeași perioadă, actualizate cu rata inflației la data plății. Vor fi respinse celelalte capete de cerere din acțiunea reclamantului ca neîntemeiate.

Ordinul nr. 75/2009 al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, fiind emis cu respectarea prevederilor legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.D.S. împotriva sentinței nr. 279 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului și în consecință: Obligă pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale să modifice Ordinul nr. 107din 6 februarie 2009 în sensul trecerii reclamantului pe funcția publică de execuție de expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2. Obligă pârâtul la plata către reclamant a diferenței drepturilor salariale cuvenite începând cu data de 6 februarie 2009 și până la 11 ianuarie 2010, actualizate cu rata inflației la data plății.

Respinge celelalte capete de acțiune ca neîntemeiate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.