ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3053/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3053/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 279 din 21 decembrie 2009 a

Curții de Apel Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea

formulată de S.D.S. în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Ordinul din 6

februarie 2009 emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, în vederea aplicării prevederilor O.U.G. nr. 229/2008

privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul

administrației publice, a fost aprobată structura compartimentelor

și repartizarea posturilor pe activități din cadrul aparatului

propriu al ministerului. Urmare a ordinului arătat, la nivelul întregii

țări, Biroul Verificare Achiziții Publice Secundare POSDRU a

fost desființat ceea ce a condus și la desființarea funcției

publice de conducere respective, fiind emis Ordinul din 6 februarie 2009 în

conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 1/2009 și ale Legii nr. 188/1999.

Împotriva acestor ordine reclamantul

a formulat contestație, întrucât a trecut de pe funcția publică

de șef-birou, desființată, pe funcția publică de

execuție, expert clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare

1.

Instanța a reținut că

reclamantului i-au fost aplicate prevederile art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 6/2007

în conformitate cu care funcționarii publici care ocupă, în condițiile

legii, o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de

bază prevăzut pentru funcția publică de execuție

deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de

conducere și, în situația în care salariul de bază prevăzut

pentru funcția publică de execuție deținută anterior

este mai mic decât salariul de bază al funcției publice de

execuție aferente funcției publice de conducere vacante,

prevăzută în statul de funcții, funcționarul public va

beneficia de acesta.

Instanța a apreciat că

atâta timp cât reclamantului i-a fost repartizată, în momentul

ocupării funcției de conducere, funcția de execuție de

expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2, prevăzută

în statul de funcții aprobat la acea dată, rezultă că

nivelul gradului profesional asistent, al funcției publice pe care a fost încadrat

la momentul trecerii pe funcția publică de execuție, a fost

stabilit corespunzător nivelului de îndeplinire a condiției de experiență

și vechime în muncă.

Împotriva sentinței civile nr.

279 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a formulat recurs în termen legal reclamantul S.D.S., prin care s-a solicitat

admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii

atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ astfel

cum a fost formulată.

Recurentul a învederat, prin

motivele de recurs, că instanța de fond a procedat în mod eronat la

compararea funcției de inspector clasa I, grad profesional asistent,

treapta de salarizare I, deținută de către reclamant anterior

promovării în funcția de conducere, respectiv funcția de

execuție de expert clasa I, grad profesional principal, treapta de

salarizare 2 pe care recurentul a fost promovat prin concurs în temeiul

Ordinului ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 613

din 2 iulie 2007 cu funcția de execuție atribuită la data de 6

februarie 2009 prin Ordinele din 6 februarie 2009, respectiv funcția

publică de execuție de expert clasa I, grad profesional asistent

treapta de salarizare 1, în cadrul DG AMPOSDRU, comparație în raport de

care instanța a apreciat că încadrarea făcută de către

angajator a fost temeinică și legală, de natură a

răspunde nivelului de îndeplinire a condiției de experiență

și vechime în muncă. Or, anterior trecerii pe funcția de

execuție de expert clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare

1, astfel dispusă prin Ordinul nr. 107 din 6 februarie 2009, personal

reclamantul a fost încadrat în funcția publică categoria

funcționar public de conducere, șef birou al B.V.A.P.S., clasa 1,

grad profesional principal, treapta de salarizare 2, în temeiul Ordinului

ministrului muncii, și protecției sociale din 17 noiembrie 2008. În

aceste condiții, raportarea instanței de fond în ceea ce

privește legalitatea încadrării la 6 februarie 2009 trebuia să

pornească, în mod necesar și obligatoriu, de la compararea funcției

deținută efectiv de reclamant în temeiul Ordinului nr. 1016 din 17

noiembrie 2008. anterior adoptării Ordinelor nr. 72, nr. 75 și nr. 107

din anul 2009, cu funcția de execuție de expert clasa I, grad

profesional asistent, treapta de salarizare I, acordată efectiv prin

ordinele contestate. Pe de altă parte, reținând și funcția

de conducere deținută de către recurent prin Ordinul nr. 613 din

2 iulie 2007, instanța de fond trebuia să constate și să

aprecieze că la data trecerii pe o funcție inferioară cu

consecința diminuării drastice a drepturilor salariale nivelul real

de îndeplinire a condiției de experiență și vechime în

muncă trebuia apreciat la nivelul funcțiilor de conducere

deținute anterior, începând cu 17 noiembrie 2008, și nu la nivelul

funcției de execuție de expert clasa I. grad profesional asistent,

treapta de salarizare 1, deținută anterior promovării în

funcția de conducere la 2 iulie 2007.

S-a mai precizat că prima

instanță, în ceea ce privește aprecierea textelor de lege

invocate în susținerea contestației, nu a fost preocupată de

modul în care s-a tăcut aplicarea art. 100 din Legea nr. 188/1999 și art.

4 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării

personalului din sectorul bugetar. Or, se constată că la data

adoptării Ordinului nr. 75/2009 al ministrului muncii, familiei și

protecției sociale, in anexa nr. 2 privind repartizarea posturilor și

a personalului pe compartimente în cadrul structurii DG AMPOSDRU, la

pozițiile 12 și 27 existau posturi vacante susceptibile de a fi

ocupate de către reclamant în condițiile reglementate de art. 4 alin.

(1) din O.U.G. nr. 1/2009.

Prin întâmpinare intimatul

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea

atacată este temeinică și legală. în subsidiar, intimatul a

solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, urmare

emiterii Ordinului nr. 40 din 12 ianuarie 2010 al ministrului muncii, familiei

și protecției sociale prin care raportul de serviciu al reclamantului

a încetat începând cu data de 11 ianuarie 2010, prin acordul

părților.

Prin concluziile scrise, depuse

pentru termenul de judecată de azi, reclamantul recurent a solicitat, în

raport de împrejurarea încetării raporturilor de serviciu dintre

părți începând cu data de 11 ianuarie 2010, admiterea recursului

și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în parte a

acțiunii în contencios administrativ, cu consecința: anulării

Ordinelor nr. 75 și nr. 107 din 6 februarie 2009; repunerii reclamantului

în situația anterioară materializată prin obligarea intimatului

pârât la trecerea recurentului într-o funcție echivalentă

funcției deținute anterior emiterii ordinelor contestate, respectiv a

funcției de expert clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare

II, începând cu data de 6 februarie 2009 și până la data

încetării raporturilor de serviciu, respectiv 2 ianuarie 2010, cu

obligarea la efectuarea modificărilor corespunzătoare în carnetul de

munca; obligării intimatului pârât la plata tuturor drepturilor salariale,

respectiv a indemnizației de conducere, recalcularea stimulentelor, plata

sporului de 75% din salariul de bază acordat în temeiul art. 3 din

Hotărârea nr. 170 din 9 martie 2005 și art. 2 din Hotărârea nr. 595

din 13 mai 2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 pentru stimularea

financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare,

începând cu data de 6 februarie 2009 și până la data încetării

raporturilor de serviciu, respectiv 11 ianuarie 2010, actualizate cu rata

inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la

data efectivă a plății, calculate corespunzător

funcției la care legal reclamantul avea dreptul urmare a repunerii în

situația anterioară.

Recursul este fondat.

Prin Ordinul nr. 1016 din 17

noiembrie 2008 al ministrului muncii, familiei și egalității de

șanse reclamantul a fost numit, începând cu data de 17 noiembrie 2008. în

temeiul prevederilor art. 100 alin. (1) lit. d) și art. 100 alin. (2) din

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, în

funcția publică de conducere de șef birou, expert clasa I, grad

profesional principal, treapta de salarizare 2, al Biroului Verificare

Achiziții Publice Secundare din cadrul Direcției Contractare,

Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional

Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. cu un salariu de bază lunar de

2290 lei (care include și majorarea de 75% acordată personalului cu atribuții

în procesul de gestionare a asistenței financiare nerambursabile

comunitare), la care s-a adăugat indemnizația de conducere în procent

de 25% și sporul de vechime în muncă în procent de 5%.

Prin Ordinul nr. 75 din 6 februarie

2009 al ministrului muncii, familiei și protecției sociale s-a

aprobat, începând cu data emiterii ordinului, structura organizatorică

și repartizarea personalului pe compartimente în cadrul Direcției

Generale Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial

pentru Dezvoltarea Resurselor Umane. Ulterior, prin Ordinul nr. 107 din 6

februarie 2009 al ministrului muncii, familiei și protecției sociale,

s-a dispus, cu data emiterii ordinului, trecerea reclamantului - în

conformitate cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009 coroborat cu

prevederile art. 100 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999,

republicată, cu modificările și completările ulterioare -

din funcția publică de conducere de șef birou - expert clasa 1,

grad profesional principal, treapta de salarizare 2 al Biroului Achiziții

Publice Secundare din cadrul Direcției Generale Autoritatea de management

Program Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, pe

funcția publică de execuție de expert clasa I, grad profesional

asistent, treapta de salarizare 1 în cadrul Direcției Generale Autoritatea

de Management Program Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor

Umane cu un salariu de bază lunar de 1.092 lei, la care se adaugă

sporul de vechime în muncă în procent de 5%. În fine, prin Ordinul nr. 40

din 12 ianuarie 2010 al ministrului muncii, familiei și protecției

sociale s-a constatat, urmare acordului părților, încetarea

raporturilor de serviciu ale recurentului cu intimatul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 4

din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării

personalului din sistemul bugetar, aprobată prin Legea nr. 145/2009:

„(1) Persoanele care ocupă

funcții de conducere în instituțiile și autoritățile

publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant

în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii.

(2) În cazul în care postul vacant

este inferior postului aferent funcției de execuție a persoanei care

a ocupat funcția de conducere, postul vacant va fi transformat la acel

nivel.

(3) În situația în care în

cadrul structurii organizatorice, aprobate potrivit legii, nu există un

post vacant, se transformă postul propriu al persoanei care a ocupat

funcția de conducere la nivelul funcției de execuție avute de

acesta".

Recursul reclamantului nu este

lipsit de obiect, așa cum susține intimatul, împrejurarea că la

11 ianuarie 2010 raportul de serviciu al recurentului a încetat prin acordul

părților prezentând relevanță numai sub aspectul modului de

soluționare a pretențiilor reclamantului de obligare a pârâtului la plata

drepturilor salariale cuvenite.

Pe de altă parte, se

reține, din probatoriul administrat în cauză, că sunt întemeiate

criticile de nelegalitate invocate de reclamantul S.D.S., întrucât trecerea sa,

urmare reorganizării, de pe funcția publică de conducere de

șef birou - expert clasa I, grad profesional principal, treapta de

salarizare 2 al Biroului Achiziții Publice Secundare din cadrul

Direcției Generale Autoritatea de Management Program Operațional

Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, pe funcția publică de

execuție de expert clasa I, grad profesional asistent, treapta de

salarizare 1 în cadrul Direcției Generale Autoritatea de Management

Program Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane,

dispusă prin Ordinul nr. 107 din 6 februarie 2009 al ministrului muncii,

familiei și protecției sociale, s-a realizat cu încălcarea

prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009, care impuneau ca trecerea

persoanelor care au deținut anterior funcții publice de conducere în

instituțiile și autoritățile publice supuse

restructurării să se facă pe funcția publică de

execuție pe care era încadrată persoana care a ocupat funcția de

conducere respectivă, anterior reorganizării. Intimatul a nesocotit,

pe de altă parte, cu prilejul adoptării Ordinului nr. 107/2009,

însăși dispozițiile actului administrativ în executarea

căruia a fost emis și care este legal, respectiv ale Ordinului nr. 75

din 6 februarie 2009 al ministrului muncii, familiei și protecției

sociale prin care s-a aprobat structura organizatorică și

repartizarea personalului pe compartimente în cadrul Direcției Generale

Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru

Dezvoltarea Resurselor Umane, care prevedea la anexa nr. 2 punctul VI. 1.1

(Compartimentul Verificare Tehnică Operațiuni și Monitorizare

Proiecte), poziția 44, funcția publică ocupată de

reclamant, aceea de expert principal treapta 2.

În raport de cele mai sus

arătate, constatându-se că sunt întemeiate, în parte, motivele de

recurs invocate de reclamant și că este nelegală și

netemeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond,

se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, admiterea recursului declarat de S.D.S. împotriva sentinței nr.

279 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, cu

consecința modificării hotărârii atacate în sensul admiterii în

parte a acțiunii reclamantului și a obligării pârâtului

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale la modificarea

Ordinului nr. 107 din 6 februarie 2009 în sensul trecerii reclamantului pe

funcția publică de execuție de expert clasa I, grad profesional

principal, treapta de salarizare 2, pe perioada 6 februarie 2009 - 11 ianuarie

2010, precum și la plata către reclamant a diferenței

drepturilor salariale cuvenite, pentru aceeași perioadă, actualizate

cu rata inflației la data plății. Vor fi respinse celelalte

capete de cerere din acțiunea reclamantului ca neîntemeiate. Ordinul nr. 75/2009

al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, fiind emis cu

respectarea prevederilor legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.D.S.

împotriva sentinței nr. 279 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului și

în consecință:

Obligă pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale să modifice Ordinul nr.

107din 6 februarie 2009 în sensul trecerii reclamantului pe funcția

publică de execuție de expert clasa I, grad profesional principal,

treapta de salarizare 2.

Obligă pârâtul la plata

către reclamant a diferenței drepturilor salariale cuvenite începând

cu data de 6 februarie 2009 și până la 11 ianuarie 2010, actualizate cu

rata inflației la data plății.

Respinge celelalte capete de acțiune

ca neîntemeiate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.