ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3319/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 24 iunie

2009, reclamanta T.D. a chemat în judecată C.N.P.D.A.S., solicitând anularea

parțială a Ordinului nr. 742 din 22 mai 2009 prin care i s-a modificat raportul

de serviciu de la Casa Județeană de Pensii Buzău, fiind numită în funcția

publică de execuție de inspector clasa I, gradul profesional asistent, treapta

I de salarizare.

Reclamanta a cerut de asemenea,

obligarea pârâtei să o încadreze în aceeași treaptă de salarizare și cu

aceleași drepturi bănești avute anterior mutării sale din funcția publică de

conducere, de director executiv adjunct la Casa Județeană de Pensii Buzău și totodată, să-i plătească drepturile salariale cuvenite.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că ordinul atacat, emis ca urmare a Ordinului nr. 369 din 23 aprilie

2009 prin care pârâta a dispus eliberarea sa din funcția de conducere deținută,

a fost întocmit cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 și ale O.U.G. nr.

1/2009.

Prin sentința nr. 186 din 16

octombrie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut în esență că încadrarea reclamantei, după ce a fost

eliberată din funcția de director executiv adjunct în baza O.U.G. nr. 37/2009,

s-a efectuat la aceeași treaptă de salarizare deținută anterior mutării

definitive dispuse prin ordinul atacat.

Instanța a mai constatat că, în

raport de prevederile ordonanței de urgență susmenționate, au fost corect

aplicate dispozițiile privind încetarea raporturilor de serviciu cuprinse în

Legea nr. 188/1999, susținerea reclamantei privind incidența art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2009 neavând suport egal.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta T.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat că prin

ordinul contestat nu i-a fost respectată încadrarea profesională avută,

indiferent de funcția deținută, respectiv consilier clasa I, gradul superior,

treapta I de salarizare, în care sens dispozițiile art. 4 alin. (1), (2) și (3)

din O.U.G. nr. 1/2009 sunt pe deplin aplicabile.

Pe parcursul judecării recursului,

reclamanta a depus la dosar sentința nr. 238 din 26 octombrie 2009 prin care

Curtea de Apel Ploiești a dispus anularea Ordinului nr. 369/2009 și

reintegrarea în funcția publică de conducere cu plata drepturilor salariale

cuvenite, hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2962 din 4 iunie 2010

prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondat, recursul formulat de C.N.P.D.A.S.

În raport de actele noi prezentate

în recurs, Curtea va constata că, în urma reintegrării reclamantei în funcția

publică de conducere de director executiv adjunct la Casa Județeană de Pensii Buzău, acțiunea ce formează obiectul acestei cauze apare ca lipsită

de interes.

Astfel, întrucât reclamanta a fost

repusă în privința raporturilor de serviciu, în situația anterioară emiterii

ordinului nr. 369 din 23 aprilie 2009 ce a declanșat și mutarea pe o altă

funcție publică, partea urmând a beneficia de încadrarea și drepturile

salariale aferente funcției de conducere, solicitarea privind gradul

profesional și treapta de salarizare stabilite prin Ordinul nr. 742 din 22 mai

2009 nu mai are obiect.

Față de cele expuse mai sus, Curtea,

fără a mai analiza motivele scrise de recurs ce nu mai prezintă interes în

raport de actuala situație de fapt, va respinge ca nefondat recursul declarat

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.D. împotriva

sentinței nr. 186 din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie

2010.