ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 715/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată sub nr. 304/64/2011 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta C.N.P.A.S. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea hotărârii din 28 septembrie 2010 emisă de Consiliul de Administrație al pârâtei. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat faptul că actul administrativ contestat este discriminatoriu și încalcă principiile privind stabilitatea, siguranța și dreptul la carieră al funcționarului public.

În opinia reclamantului, actul aflat în discuție eludează dispozițiile legale care reglementează măsura reorganizării autorităților publice, precum și Regulamentul Cadru de organizare și Funcționare a Caselor Teritoriale de Pensii. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C.N.P.A.S. a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că hotărârea atacată a avut la bază prevederile O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii și a activității instituțiilor din subordinea sa, precum și pe cele ale H.G. nr. 662/2010, prin care s-a intervenit legislativ asupra Statutului C.N.P.A.S., aprobat prin H.G. nr. 13/2004, prin modificarea structurii C.N.P.A.S. și a numărului de posturi aferent instituției și a unităților din subordinea sa.

Reclamantul a fost trecut pe o funcție publică inferioară, vacantă, conform prevederilor art. 36 din Legea nr. 330/2009. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința civilă nr. nr. 186/ F din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.S. În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că reclamantul a ocupat funcția publică de conducere de director executiv adjunct la Casa de Pensii a Județului Brașov- Direcția Stabiliri și Plăți Prestații, în urma unui concurs, fiind numit prin Decizia nr. 65 din 18 septembrie 2001. Ulterior, prin Ordinul nr. 1058 din 10 ianuarie 2010 emis de C.N.P.A.S.

s-a dispus încetarea exercitării funcției de director executiv adjunct de către reclamant, prin desființarea acestei funcții de conducere, reclamantul fiind încadrat, prin același ordin, în funcția publică de șef serviciu grad I, treapta a I- a de salarizare din cadrul Casei Județene de Pensii, Brașov, beneficiind de drepturile salariale aferente acestui post. Curtea a mai reținut că măsura reorganizării Casei Județene de Pensii Brașov, în urma căreia a fost desființată funcția ocupată de către reclamant, a fost luată prin Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010, act administrativ adoptat în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 13 lit. e) din H.G. nr. 13 din 08 ianuarie 2004 privind aprobarea statutului C.N.P.A.S., cu modificări și completări, având la bază propunerea formulată de Casa Județeană de Pensii.

Curtea a mai constatat că, în cauză, reclamantul a atacat numai Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N.P.A.S. nr. 10/2010 emisă de Consiliul de Administrație al C.N.P.A.S., cu privire la reorganizarea și restructurarea Casei Județene de Pensii Brașov, fără să atace și Ordinul nr. 1058 din 10 ianuarie 2010 emis de C.N.P.A.S. prin care s-a dispus încetarea exercitării funcției de director executiv adjunct pe care o ocupa. Examinând înscrisurile cauzei și dispozițiile normative incidente, prima instanță a apreciat, în esență, că emitentul actului administrativ atacat, pârâta C.N.P.A.S., a acționat cu respectarea rigorilor legale în privința procedurii de emitere a unei hotărâri de modificare a structurii organizatorice a C.N.P.A.S.

și a caselor județene de pensii, aflate în subordinea sa, neputând fi reținută emiterea actului cu exces de putere ori cu nerespectarea procedurilor legale ce reglementează emiterea actelor administrative de aceeași natură. Criticându-se de către reclamant oportunitatea desființării funcției de director executiv adjunct pe care acesta o ocupa, Curtea a arătat că nu poate extinde cenzura judecătorească asupra conținutului unui act administrativ dincolo de limitele verificării legalității actului, deoarece ar interfera în mod neconstituțional cu autonomia funcțională și decizională a altei puteri, anume puterea executivă, reprezentată prin instituția publică pârâtă, situație în care s-ar încălca dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituția României.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul Pamparău Ioan, criticând-o ca nelegală și netemeinică. 3. Recursul declarat de reclamantul P.I. În recursul său, reclamantul a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii. În primul motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea contestată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății. În cel de-al treilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a precizat faptul că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Dezvoltarea acestor motive de recurs a fost făcută de parte în cadrul memoriului de recurs aflat la filele 3-4 din dosar. Intimata C.N.P.A.S. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (a se vedea filele 83-89 din dosar. La termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2012, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea recurentului-reclamant de introducere în cauză a A.N.F.P., cu motivarea că în faza recursului nu pot fi formulate cereri noi, în raport de dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Recurentul a formulat concluzii scrise în care a arătat faptul că, prin hotărârea Consiliului de Administrație al C.N.P.A.S.

nr. 2 din 1 noiembrie 2012, D.S.P.P. din cadrul Casei Județene de Pensii Brașov a fost reînființată (a se vedea filele 36-39 din dosar. Totodată, recurentul a depus la dosar, în fotocopie: hotărârea Consiliului de Administrație nr. 2 din 01 noiembrie 2012, precum și ordinul Președintelui C.N.P.A.S. nr. 1640 din 17 decembrie 2012. La termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2013, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția lipsei de interes a acțiunii, față de înscrisurile noi prezentate în calea extraordinară de atac. Susținerile părților pe această excepție au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând excepția anterior prezentată, în raport de poziția exprimată de părți, de dispozițiile legale aplicabile în materie și actele existente la dosar, Înalta Curte va proceda la admiterea acesteia, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ, cu acțiunea având ca obiect anularea Hotărârii nr. 10 din 28 septembrie 2010 emisă de Consiliul de Administrație al C.N.P.A.S.. Prin această hotărâre s-a aprobat structura organizatorică a Casei Județene de Pensii Brașov, iar D.S.P.P. din cadrul acestei autorități publice a fost desființată.

Pe cale de consecință, prin ordinul nr. 1058 din 01 octombrie 2010 emis de Președintele C.N.P.A.S., recurentul-reclamant a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct – grad I, treapta a I- a de salarizare la D.S.P.P. a Casei Județene de Pensii Brașov. Prin Hotărârea nr. 2 din 01 noiembrie 2012 emisă de Consiliul de Administrație al C.N.P.A.S., s-a aprobat noua structură organizatorică a Casei Județene de Pensii Brașov, iar D.S.P.P. din cadrul acestei autorități publice a fost reînființată. Ca atare, a fost reînființat și postul de conducere deținut anterior de recurentul-reclamant. În raport de noua situație de fapt, Înalta Curte apreciază că partea nu mai justifică interes în prezenta cauză, deoarece există posibilitatea de a fi numit pe funcția de conducere ce a fost reînființată.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului P.I. ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.I. împotriva Sentinței nr. 186/ F din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului P.I. ca lipsită de interes. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.