ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 715/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele

cauzei

de prima instanță

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 304/64/2011 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe

pârâta C.N.P.A.S. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în

cauză să dispună anularea hotărârii din 28 septembrie 2010 emisă de Consiliul

de Administrație al pârâtei.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat faptul că actul administrativ

contestat este discriminatoriu și încalcă principiile privind stabilitatea,

siguranța și dreptul la carieră al funcționarului public.

În

opinia reclamantului, actul aflat în discuție eludează dispozițiile legale care

reglementează măsura reorganizării autorităților publice, precum și

Regulamentul Cadru de organizare și Funcționare a Caselor Teritoriale de

Pensii.

În

întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C.N.P.A.S. a solicitat respingerea

acțiunii reclamantului, arătând că hotărârea atacată a avut la bază prevederile

O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii

și a activității instituțiilor din subordinea sa, precum și pe cele ale H.G. nr.

662/2010, prin care s-a intervenit legislativ asupra Statutului C.N.P.A.S.,

aprobat prin H.G. nr. 13/2004, prin modificarea structurii C.N.P.A.S. și a

numărului de posturi aferent instituției și a unităților din subordinea sa.

Reclamantul a fost trecut pe o funcție publică inferioară, vacantă, conform

prevederilor art. 36 din Legea nr. 330/2009.

2.

Hotărârea Curții de Apel

Prin

Sentința civilă nr.

nr.

186/ F din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul P.I. în

contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.S.

În

motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că reclamantul a ocupat funcția

publică de conducere de director executiv adjunct la Casa de Pensii a Județului Brașov- Direcția Stabiliri și Plăți Prestații, în urma unui

concurs, fiind numit prin Decizia nr. 65 din 18 septembrie 2001.

Ulterior,

prin Ordinul nr. 1058 din 10 ianuarie 2010 emis de C.N.P.A.S. s-a dispus

încetarea exercitării funcției de director executiv adjunct de către reclamant,

prin desființarea acestei funcții de conducere, reclamantul fiind încadrat, prin

același ordin, în funcția publică de șef serviciu grad I, treapta a I- a de

salarizare din cadrul Casei Județene de Pensii, Brașov, beneficiind de

drepturile salariale aferente acestui post.

Curtea

a mai reținut că măsura reorganizării Casei Județene de Pensii Brașov, în urma

căreia a fost desființată funcția ocupată de către reclamant, a fost luată prin

Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010,

act administrativ adoptat în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 13 lit. e) din H.G.

nr. 13 din 08 ianuarie 2004 privind aprobarea statutului C.N.P.A.S., cu

modificări și completări, având la bază propunerea formulată de Casa Județeană

de Pensii.

Curtea

a mai constatat că, în cauză, reclamantul a atacat numai Hotărârea Consiliului

de Administrație al C.N.P.A.S. nr. 10/2010 emisă de Consiliul de

Administrație al C.N.P.A.S., cu privire la reorganizarea și restructurarea

Casei Județene de Pensii Brașov, fără să atace și Ordinul nr. 1058 din 10

ianuarie 2010 emis de C.N.P.A.S. prin care s-a dispus încetarea exercitării

funcției de director executiv adjunct pe care o ocupa.

Examinând

înscrisurile cauzei și dispozițiile normative incidente, prima instanță a

apreciat, în esență, că emitentul actului administrativ atacat, pârâta C.N.P.A.S.,

a acționat cu respectarea rigorilor legale în privința procedurii de emitere a

unei hotărâri de modificare a structurii organizatorice a C.N.P.A.S. și a

caselor județene de pensii, aflate în subordinea sa, neputând fi reținută

emiterea actului cu exces de putere ori cu nerespectarea procedurilor legale ce

reglementează emiterea actelor administrative de aceeași natură.

Criticându-se

de către reclamant oportunitatea desființării funcției de director executiv

adjunct pe care acesta o ocupa, Curtea a arătat că nu poate extinde cenzura

judecătorească asupra conținutului unui act administrativ dincolo de limitele

verificării legalității actului, deoarece ar interfera în mod neconstituțional

cu autonomia funcțională și decizională a altei puteri, anume puterea executivă,

reprezentată prin instituția publică pârâtă, situație în care s-ar încălca

dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituția României.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul Pamparău

Ioan, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

3.

Recursul declarat de reclamantul P.I.

În

recursul său, reclamantul a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul

admiterii acțiunii.

În

primul motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea contestată cuprinde

motive contradictorii și străine de natura pricinii.

În

cel de-al doilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct.

8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății.

În

cel de-al treilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recurentul a precizat faptul că sentința a fost dată cu

aplicarea greșită a legii.

Dezvoltarea

acestor motive de recurs a fost făcută de parte în cadrul memoriului de recurs

aflat la filele 3-4 din dosar.

Intimata

C.N.P.A.S. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat (a se vedea filele 83-89 din dosar.

La

termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2012, Înalta Curte a respins ca

inadmisibilă cererea recurentului-reclamant de introducere în cauză a A.N.F.P.,

cu motivarea că în faza recursului nu pot fi formulate cereri noi, în raport de

dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul

a formulat concluzii scrise în care a arătat faptul că, prin hotărârea

Consiliului de Administrație al C.N.P.A.S. nr. 2 din 1 noiembrie 2012, D.S.P.P.

din cadrul Casei Județene de Pensii Brașov a fost reînființată (a se vedea

filele 36-39 din dosar.

Totodată,

recurentul a depus la dosar, în fotocopie: hotărârea Consiliului de

Administrație nr. 2 din 01 noiembrie 2012, precum și ordinul Președintelui

C.N.P.A.S. nr. 1640 din 17 decembrie 2012.

La

termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2013, Înalta Curte a pus în

discuția părților excepția lipsei de interes a acțiunii, față de înscrisurile

noi prezentate în calea extraordinară de atac.

Susținerile

părților pe această excepție au fost consemnate în încheierea de ședință de la

acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

excepția anterior prezentată, în raport de poziția exprimată de părți, de

dispozițiile legale aplicabile în materie și actele existente la dosar, Înalta

Curte va proceda la admiterea acesteia, pentru considerentele care vor fi

expuse în continuare.

1.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurentul-reclamant

a investit instanța de contencios administrativ, cu acțiunea având ca obiect

anularea Hotărârii nr. 10 din 28 septembrie 2010 emisă de Consiliul de

Administrație al C.N.P.A.S.. Prin această hotărâre s-a aprobat structura

organizatorică a Casei Județene de Pensii Brașov, iar D.S.P.P. din cadrul

acestei autorități publice a fost desființată. Pe cale de consecință, prin

ordinul nr. 1058 din 01 octombrie 2010 emis de Președintele C.N.P.A.S.,

recurentul-reclamant a fost eliberat din funcția publică de conducere de

director executiv adjunct – grad I, treapta a I- a de salarizare la D.S.P.P. a

Casei Județene de Pensii Brașov.

Prin

Hotărârea nr. 2 din 01 noiembrie 2012 emisă de Consiliul de Administrație al C.N.P.A.S.,

s-a aprobat noua structură organizatorică a Casei Județene de Pensii Brașov,

iar D.S.P.P. din cadrul acestei autorități publice a fost reînființată. Ca

atare, a fost reînființat și postul de conducere deținut anterior de

recurentul-reclamant.

În

raport de noua situație de fapt, Înalta Curte apreciază că partea nu mai

justifică interes în prezenta cauză, deoarece există posibilitatea de a fi

numit pe funcția de conducere ce a fost reînființată.

2.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pe

cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3)

C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004,

modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va

respinge acțiunea reclamantului P.I. ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de P.I. împotriva Sentinței nr. 186/ F din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului P.I. ca lipsită de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2013.