ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5101/2013

Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta C.N.P.D.A.S. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Ordinului nr. 1058 din 1 octombrie 2010 emis de Președintele C.N.P.A.S., cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat faptul că măsura de desființare a postului de director executiv adjunct la C.J.P. Brașov, dispusă prin ordinul contestat, este nelegală pentru următoarele argumente: a) are un caracter discriminatoriu, deoarece a fost luată doar la o singură casă județeană de pensii și nu se poate vorbi despre reducerea cheltuielilor bugetare cu salariile în condițiile în care, în locul funcției desființate, a fost introdusă o nouă funcție publică; indemnizația de conducere a scăzut de la 30% la 20%, astfel că economia bugetară realizată prin această măsură nu justifică reorganizarea ștatului de funcții; b) încalcă prevederile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 68/2010 care reglementează adoptarea unor astfel de măsuri; Reclamantul a susținut că numirea sa în funcția publică de șef serviciu s-a făcut fără acordul său, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 188/1999. Mai mult decât atât, nu i s-a acordat preavizul de 30 de zile calendaristice, prevăzut de art. 2 din Ordinul nr. 614/2010 al M.M.F.P.S. și de art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. Totodată, nu i s-a pus la dispoziție, în perioada de preaviz, lista posturilor vacante corespunzătoare existente în cadrul instituției publice. Reclamantul a arătat că a formulat recurs administrativ la care a primit răspuns prin Adresa nr. 3947 din 8 decembrie 2010 emisă de Președintele C.N.P.A.S., în sensul că ordinul atacat a fost emis cu respectarea prevederilor art. 100 din Legea privind Statutul funcționarilor publici și Ordinului nr. 614/2010 al M.M.F.P.S. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C.N.P.P. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (filele 51 - 55 dosar C.A.B.). Pârâta a arătat că adoptarea măsurilor contestate în speță a fost determinată de politicile de promovare în domeniile proprii de competență ale M.M.F.P.S., precum și de deficitul bugetar din anul 2010 care a impus reorganizarea tuturor instituțiilor aflate în subordinea sau sub autoritatea ministerului de resort. Procedura de reorganizare și restructurare desfășurată la nivelul C.J.P. Brașov a respectat dispozițiile Ordinului nr. 614/2010 al M.M.F.P.S. La data de 3 februarie 2011, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare la acțiunea introductivă de instanță prin care a solicitat: - repunerea în funcția publică de conducere deținută anterior emiterii ordinului contestat, respectiv cea de director executiv adjunct la C.J.P. Brașov – D.S.P.P.; - obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv stimulentele lunare acordate directorilor, de la data de 1 octombrie 2010 și până la momentul repunerii în funcție; - obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 15.000 euro. Pârâta C.N.P.P. a formulat „precizări la completarea de acțiune” în care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată (filele 61 - 66 dosar C.A.B.). În temeiul art. 13 din Legea contenciosului administrativ, pârâta a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 1058 din 1 octombrie 2010 (filele 83 - 92, 107 - 108, 126 - 129). În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială. 1. Hotărârea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 77 din 18 aprilie 2011, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului P.I. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin O.U.G. nr. 68/2010 au fost adoptate unele măsuri pentru reorganizarea M.M.F.P.S. și a instituțiilor din subordinea sa. Conform art. 5 din H.G. nr. 662/2010 au fost luate unele măsuri organizatorice și funcționale privind C.N.P.D.A.S.. Astfel, prin Ordinul nr. 614/2010 al M.M.F.P.S. s-a aprobat procedura de restructurare și reorganizare la nivelul M.M.F.P.S., iar prin Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010 s-a aprobat structura organizatorică a C.J.P. Brașov. Prin Ordinul nr. 1055 din 30 septembrie 2010, Președintele C.N.P.A.S. l-a numit pe reclamant în funcția publică de director executiv adjunct la C.J.P. Brașov – D.S.P.P., prin redistribuire cu caracter permanent. După doar o zi, Președintele C.N.P.A.S. a emis Ordinul nr. 1058 din 1 octombrie 2010 prin care a constatat desființată funcția publică în care fusese numit reclamantul, în raport de actele anterior nominalizate. Curtea de apel a apreciat că în mod corect Președintele C.N.P.A.S. a constatat că funcția aflată în discuție a fost desființată, în condițiile în care, prin Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010, s-a aprobat structura organizatorică a C.J.P. Brașov și s-a prevăzut că funcția publică de director executiv adjunct nu mai există. Actele care au fost la baza ordinului de numire al reclamantului în funcția publică de conducere anterior arătată nu fac referire la dispozițiile O.U.G. nr. 68/2010, H.G. nr. 662/2010, Ordinului nr. 614/2010 al M.M.F.P.S. sau ale Hotărârii Consiliului de Administrație al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010. Așadar, există o necorelare în timp între momentul publicării acestor acte normative în M. Of. și cel al emiterii ordinului contestat în cauză. Cu toate acestea, imediat după luarea la cunoștință despre conținutul Hotărârii Consiliului de Administrație al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010, s-a constatat că funcția publică de director executiv adjunct la C.J.P. Brașov a fost desființată. Prima instanță a evidențiat faptul că, prin ordinul analizat, nu s-a dispus desființarea postului de conducere ocupat de reclamant, ci s-a constatat această desființare prin punerea în aplicare a noii structuri organizatorice a C.J.P. Brașov. Cu alte cuvinte, desființarea funcțiilor publice nu s-a dispus prin Ordinul nr. 1058 din 1 octombrie 2010 emis de Președintele C.N.P.A.S., motiv pentru care nu poate fi cenzurată de către instanța de contencios administrativ, în raport de dispozițiile art. 99 lit. b) din Legea nr. 188/1999. După măsura de desființare a postului de conducere, reclamantului i s-a pus la dispoziție un alt post, în condițiile art. 36 din Legea nr. 330/2009. În altă ordine de idei, judecătorul fondului a arătat că preavizul este acordat doar în situația încetării raporturilor de serviciu, însă reclamantul a fost trecut pe un alt post, această trecere realizându-se prin încetarea exercitării unei funcții publice și numirea, cu aceeași dată, în altă funcție publică. Legea nr. 188/1999 prevede că, în situația desființării funcției publice, se aduce la cunoștință lista posturilor vacante, dar Legea nr. 330/2009 are caracter special și se aplică în cazul reorganizării. Dispozițiile art. 36 din acest ultim act normativ se aplică în cazul reclamantului, întrucât nu este vorba despre o mutare a acestuia, în condițiile art. 91 din Legea nr. 188/1999. În fine, prima instanță a apreciat că celelalte critici de nelegalitate invocate de reclamant sunt nefondate.

Recursul declarat de reclamantul P.I. În recursul său, reclamantul a solicitat modificarea sentinței anterior indicate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost completată, cu cheltuieli de judecată. 3.1. În primul motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea judecătorească atacată cuprinde motive străine de natura pricinii. În concret, recurentul a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că restructurarea prin desființarea funcției publice de conducere de director executiv adjunct și înființarea funcției publice de conducere de șef serviciu nu se încadrează în niciuna dintre cele două modalități permise de lege pentru adoptarea unei astfel de măsuri: desființarea autorității sau instituției publice și reducerea de posturi a personalului instituțiilor publice (art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 68/2010). În același timp, instanța a arătat faptul că Legea nr. 330/2009 are caracter special, se aplică în cazul reorganizării, dar nu prevede modalitatea tehnică de trecere pe post. În opinia recurentului, pe această chestiune, instanța trebuia să aibă în vedere faptul că Legea nr. 330/2009 se completează cu dreptul comun în materie, respectiv Legea nr. 188/1999. 3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a menționat că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a reiterat criticile de nelegalitate ale actului administrativ dedus judecății, critici care au fost expuse și în cererea de chemare în judecată. Totodată, recurentul a arătat că măsura concretizată în ordinul dedus judecății a fost luată cu exces de putere, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, modificată, deoarece C.J.P. Brașov a fost singura instituție publică în care a fost desființată funcția de director adjunct, cu încălcarea legii și la propunerea fostului director executiv T.M. O altă critică invocată de recurent se referă la faptul că prima instanță nu a avut în vedere lipsa temeiului legal al Ordinului nr. 1058/2010. În plus, recurentul a susținut că instanța nu a ținut seama de faptul că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă din care să rezulte că A.N.F.P. și C.N.P.D.A.S. au respectat legea în ceea ce privește trecerea sa în corpul de rezervă al funcționarilor publici, pentru a putea fi aplicate prevederile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 188/1999. În fine, în opinia recurentului, curtea de apel nu a luat în considerare prejudiciul moral pe care l-a suferit în urma schimbării din funcția publică de conducere pe care o avea.

Apărările formulate de intimata C.N.P.P. Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru argumentele prezentate la filele 14 - 19 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, în raport de dispozițiile art. 305 C. proc. civ. I. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurentul - reclamant Pamparău Ioan a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect: - anularea Ordinului nr. 1058 din 1 octombrie 2010 emis de Președintele C.N.P.A.S.; - repunerea în funcția publică de conducere deținută anterior emiterii ordinului contestat, respectiv cea de director executiv adjunct la C.J.P. Brașov – D.S.P.P.; - obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv stimulentele lunare acordate directorilor, de la data de 1 octombrie 2010 și până la momentul repunerii în funcție; - obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 15.000 euro. Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, pentru motivele prezentate la pct. 2 din prezenta decizie. Contrar celor statuate de prima instanță, Înalta Curte apreciază că acțiunea reclamantului, astfel cum a fost completată, se impune a fi admisă în parte. Detaliind problemele de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs anterior prezentate, dar și la apărările formulate în cauză, instanța de control judiciar constată următoarele: Prin Decizia nr. 65 din 18 septembrie 2001 emisă de Directorul General al C.J.P. Brașov, recurentul a fost numit în funcția publică de Director la D.S.E.P.D.A.S. – consilier, categoria A, clasa a I- a, gradul 1 – la C.J.P. Brașov, cu un salariu de bază lunar de 4.991.000 lei, la care se adaugă indemnizația de conducere în procent de 50% și sporul pentru vechime în muncă de 25% (fila 6 dosar C.A.B.). În urma modificării cadrului legal al funcției publice prin O.U.G. nr. 37/2009, recurentul a fost eliberat din funcția anterior arătată, prin Ordinul nr. 446 din 23 aprilie 2009. După adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, recurentul a fost numit din nou în funcția de director coordonator adjunct la C.J.P. Brașov - Direcția stabiliri și plăți prestații, prin Ordinul nr. 1237 din 26 octombrie 2009 emis de Directorul General al C.J.P. Brașov. Cele două ordonanțe anterior individualizate au fost declarate neconstituționale, situație în care aplicarea Ordinului nr. 1237 din 26 octombrie 2009 a încetat la data de 12 iulie 2010. În concret, a fost emis Ordinul nr. 209 din 26 februarie 2010 prin care s-a dispus încetarea contractului de management al recurentului, anexă la Ordinul nr. 1237 din 26 octombrie 2009. Prin Ordinul nr. 1055 din 30 septembrie 2010 emis de Președintele C.N.P.A.S., recurentul a fost numit, începând cu data de 30 septembrie 2010, în funcția publică de Director executiv adjunct la D.S.P.P., treapta a I- a de salarizare, gradul 1 în cadrul C.J.P. Brașov, prin redistribuire cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile art. 104 alin. (6) și (7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare (fila 7 dosar C.A.B.). În preambulul acestui act administrativ unilateral cu caracter individual au fost indicate ca documentație pentru măsura luată, printre altele: - Avizul A.N.F.P. nr. 482257 din 11 iunie 2010 privind stabilirea funcțiilor publice de conducere de director executiv și director executiv adjunct la nivelul caselor teritoriale de pensii; - Ordinul nr. 446 din 23 aprilie 2009 privind eliberarea dl. P.I. din funcția de conducere anterior arătată; - Adresa nr. 2108/ DDP din 8 iulie 2010 a C.N.P.A.S. prin care se solicită ocuparea prin redistribuire a unor posturi aferente funcțiilor publice de conducere vacante de director executiv în cadrul caselor teritoriale de pensii; - acordul recurentului pentru redistribuirea în funcția publică de conducere mai sus indicată; - ordinul Președintelui A.N.F.P. nr. 930/2010 prin care se aprobă redistribuirea recurentului în postul aferent funcției publice corespunzătoare categoriei funcționarilor publici de conducere de director executiv adjunct – D.S.P.P., treapta a I- a de salarizare, gradul 1 în cadrul C.J.P. Brașov. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 46 din 23 martie 2011, a admis în parte acțiunea reclamantului P.I. astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu pârâta C.N.P.P., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 17.953 lei, cu titlu de drepturi salariale și stimulente pentru perioada 12 iulie 2010 – 30 septembrie 2010 și suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale și a respins cererea privind emiterea ordinului de repunere în funcția publică de conducere de director executiv adjunct la C.J.P. Brașov – D.S.P.P. de la data de 12 iulie 2010 (filele 101-107 dosar C.A.B.). În considerentele acestei sentințe s-a arătat faptul că reclamantul a fost repus în situația anterioară datei de 12 iulie 2010 urmare a emiterii Ordinului nr. 1055 din 30 septembrie 2010 de către Președintele C.N.P.A.S. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2644 din 29 iunie 2012, a respins recursul declarat împotriva sentinței anterior indicate ca nefondat (fila 108 dosar C.A.B.). Prin Ordinul nr. 1058 din 01 octombrie 2010 emis de Președintele C.N.P.A.S. s-a dispus: „Art. 1 - Începând cu data de 1 octombrie 2010, se constată desființarea funcției publice de conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Brașov – D.S.P.P., prin punerea în aplicare a Structurii Organizatorice a C.J.P. Brașov, prevăzută în Anexa la Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 10 din 28 septembrie 2010. Art. 2 - Începând cu data de 1 octombrie 2010, dl. P.I. încetează exercitarea funcției publice de conducere de director executiv adjunct – grad 1, treapta I de salarizare în cadrul C.J.P. Brașov – D.S.P. Prestații. Art. 3 - Începând cu aceeași dată, dl. P.I. care deține funcția publică de conducere de director executiv adjunct – grad 1, treapta a I- a de salarizare în cadrul C.J.P. Brașov – D.S.P.P. se numește în funcția publică de conducere de șef serviciu - grad 1, treapta a I- a de salarizare în cadrul C.J.P. Brașov – Serviciul comunicare, relații publice și pensii internaționale, în conformitate cu prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, beneficiind de drepturile salariale aferente acestui post (...)”. În preambulul acestui act administrativ unilateral cu caracter individual au fost indicate ca temei juridic: - Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare; - Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare; - Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice; - H.G. nr. 13/2004 privind Statutul C.N.P.D.A.S., cu modificările și completările ulterioare; - Ordinul Președintelui C.N.P.A.S. nr. 1055 din 30 septembrie 2010. De asemenea, s-a mai arătat în cuprinsul aceluiași act administrativ faptul că se ține seama și de: - constrângerile bugetare; - necesitatea aplicării dispozițiilor Ordinului nr. 614/2010 pentru aprobarea Procedurii de restructurare și reorganizare la nivelul M.M.F.P.S.; - Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 10 din 28 septembrie 2010 prin care s-a aprobat structura organizatorică a C.J.P. Brașov. Înalta Curte apreciază că există mai multe motive de nelegalitate în privința Ordinului nr. 1058 din 1 octombrie 2010 emis Președintele C.N.P.A.S., motive ce vor fi expuse în continuare 1.1 Într-adevăr, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 10 din 28 septembrie 2010 s-a aprobat structura organizatorică a C.J.P. Brașov, iar D.S.P.P. a fost desființată. Prin urmare, prin ordinul contestat în prezenta cauză, s-a luat act de această nouă situație juridică, iar recurentul a fost eliberat din funcția publică de conducere aflată în discuție. Fără a intra în detalii referitoare la oportunitatea desființării D.S.P.P. și, implicit, a funcției de director executiv adjunct ocupată de recurent, trebuie evidențiate câteva argumente expuse în nota de fundamentare întocmită de directorul executiv al C.J.P. Brașov (dna. C.B.) în vederea aprobării noii structuri organizatorice a acestei instituții publice: „1. Reînființarea D.S.P.P., în conformitate cu Organigrama-cadru aprobată pentru toate casele județene de pensii de dimensiuni similare, având în vedere că propunerea inițială de desființare a direcției a fost făcută fără o motivare sustenabilă, de către un director interimar, fără vechimea necesară ocupării funcției publice de director executiv, adică de o persoană care nu avea experiența necesară în administrația publică, în general, și nici în domeniul pensiilor, în special. Propunerea de organigramă respectă întocmai Organigrama - cadru aprobată pentru toate casele județene de pensii, cu mențiunea că, fără a avea argumente legale credibile (...) fostul director executiv interimar al C.J.P. Brașov a modificat organigrama neținând cont de specificul activității și relațiile intrainstituționale, numărul beneficiarilor, complexitatea activității casei județene, specificul structurilor decizionale, precum și de logica proceselor manageriale (...). Astfel, desființarea D.S.P.P. – care este cea mai importantă direcție din oricare casă de pensii – a pus Brașovul în situația de a fi singurul județ din țară în care, în urma restructurării din vara anului 2010, s-a desființat această importantă structură internă ce constituie însăși rațiunea de existență a oricărei case de pensii. Drept consecință, serviciile și compartimentele de stabiliri, plăți pensii și pensii internaționale, unitare în toată țara au fost disipate sub autorități diferite, fapt care a generat dezorganizare (...).” De menționat faptul că, prin Hotărârea nr. 2 din 1 noiembrie 2012 emisă de Consiliul de Administrație al C.N.P.D.A.S., s-a aprobat noua structură organizatorică a C.J.P. Brașov, iar D.S.P.P. din cadrul acestei autorități publice a fost reînființată. Ca atare, a fost reînființat și postul de conducere deținut anterior de recurentul-reclamant. 1.2 Înalta Curte consideră că recurentul a fost numit doar formal, începând cu data de 30 septembrie 2010, în funcția publică de director executiv adjunct la D.S.P.P., prin Ordinul nr. 1055 din 30 septembrie 2010 emis de Președintele C.N.P.A.S., într-un post care fusese desființat doar cu 2 zile înainte. Această măsură a fost luată având în vedere existența litigiului dintre părți, soluționat de către Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 46 din 23 martie 2011. Pe aspectul analizat, instanța de control judiciar nu poate primi interpretarea făcută de judecătorul fondului, în sensul că a existat o necorelare în timp între momentul publicării O.U.G. nr. 68/2010, H.G. nr. 662/2010, Ordinului nr. 614/2010 al M.M.F.P.S. și Hotărârii Consiliului de Administrație al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010 în M. Of. și cel al emiterii ordinului contestat în cauză. Cu toate acestea, imediat după luarea la cunoștință despre conținutul Hotărârii Consiliului de Administrație al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010, s-a constatat că funcția publică de director executiv adjunct la C.J.P. Brașov a fost desființată. Argumentul care justifică această concluzie este acela că ambele acte administrative, respectiv Ordinul nr. 1058 din 1 octombrie 2010 și Hotărârea nr. 10 din 28 septembrie 2010 sunt emise de aceeași autoritate publică – C.N.P.A.S. 1.3. Un alt motiv de nelegalitate al ordinului contestat este acela că nu este motivat în mod corespunzător. Într-adevăr, un act administrativ este motivat atunci când el enunță motivele de fapt și de drept pentru care autorul său în consideră justificat. Motivarea reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ. Altfel spus, motivarea este o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului. Așadar, motivarea este o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează invaliditatea actului. Motivarea urmărește o dublă finalitate: îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor administrative în profitul cetățenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și permite autorității judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia. Din această cauză, motivarea trebuie să expună într-un mod clar și neechivoc raționamentele instituției care a emis actul. De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat. O motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui. În cauza de față, Înalta Curte apreciază că actul dedus judecății este insuficient motivat, în condițiile în care emitentul său nu a indicat temeiul juridic concret al măsurilor administrative luate, ci s-a rezumat doar la nominalizarea legilor aplicabile în materia funcției publice. Mai precis, a fost prevăzut ca temei juridic art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia: „(1) În caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri: a) se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%; b) sunt reduse atribuțiile unui compartiment; c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice; d) este schimbată structura compartimentului. (2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii: a) categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public; b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică; c) pregătirea profesională; d) să fi desfășurat activități similare. (3) În cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică. ” Instanța de control judiciar constată că emitentul actului nu a individualizat cazul de reorganizare al instituției publice aflate în discuție, respectiv care dintre literele nominalizate în art. 100 sunt aplicabile în speță. Mai mult decât atât, nu s-au arătat nici motivele pentru care Președintele C.N.P.A.S. a considerat că recurentul îndeplinește criteriile indicate la art. 100 alin. (2) din lege. 1.4. Înalta Curte reține faptul că mutarea recurentului pe postul de șef serviciu - grad I, treapta I de salarizare în cadrul I.J.P. Brașov – Serviciul comunicare, relații publice și pensii internaționale s-a făcut fără acordul său scris, cu încălcarea prevederilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare. În întâmpinarea formulată în cauză (a se vedea filele 17 - 18 din dosarul Inaltei Curți de Casație și Justiție) intimata C.N.P.P. susține faptul că norma anterior indicată nu este incidentă în cauza de față și că măsura administrativă de trecere a reclamantului pe o funcție publică inferioară celei ocupate anterior a avut la bază dispozițiile art. 36 din Legea nr. 330/2009, act normativ cu caracter special care se aplică cu prioritate. Într-adevăr, textul legal indicat de intimată prevede următoarele: „(1) Persoanele care ocupă funcții de conducere în instituțiile și autoritățile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute de lege. (2) În cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcției de execuție a persoanei care a ocupat funcția de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel. (3) În situația în care în cadrul structurii organizatorice, aprobată potrivit legii, nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei într-o funcție de execuție, corespunzătoare studiilor și condițiilor de vechime ale acesteia.” Însă, acest act normativ cu caracter special se completează cu legislația de drept comun în materia funcției publice, respectiv cu Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare care prevede necesitatea obținerii acordului scris al funcționarului public ce urmează să fie trecut pe o altă funcție publică. În raport de cele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlaltor critici formulate în memoriul de recurs pe aspectul nelegalității ordinului contestat în cauză și al nemotivării corespunzătoare a sentinței atacate. 1.

Înalta Curte apreciază că cererea recurentului de reintegrare în funcția publică deținută anterior este fondată. Astfel, după cum s-a prezentat în cele de mai sus, prin Hotărârea nr. 2 din 1 noiembrie 2012 emisă de Consiliul de Administrație al C.N.P.D.A.S., s-a aprobat noua structură organizatorică a C.J.P. Brașov, iar D.S.P.P. din cadrul acestei autorități publice a fost reînființată. De asemenea, prin Ordinul nr. 1640 din 17 decembrie 2012, Președintele C.N.P.P. a modificat organigrama C.J.P. Brașov, în sensul hotărârii arătate. Ca atare, a fost reînființat și postul de conducere deținut anterior de recurentul - reclamant. 1.

Înalta Curte consideră că cererea recurentului de acordare a stimulentelor este neîntemeiată. Astfel, stimulentele se acordă conform Normelor aprobate prin Ordinul M.M.F.P.S. nr. 229 din 24 februarie 2009. Pe acest aspect, prezintă relevanță și Ordinul M.M.F.P.S. nr. 1361 din 10 iunie 2009 de aprobare a Metodologiei privind constituirea și acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Inspecției Muncii și din inspectoratele teritoriale de muncă. Potrivit prevederilor mai sus menționate, stimulentul nu este un drept salarial cuvenit automat; el este lăsat la aprecierea conducătorului autorității publice care îl poate majora, diminua sau anula, după criteriile reglementate de art. 3 alin. (3) din Norme. Pentru că nu este un drept al funcționarului public, ci doar o vocație care se transformă în drept numai în condițiile în care criteriile legale sunt îndeplinite, anularea actului administrativ dedus judecății nu conduce în mod automat la concluzia că i s-ar cuveni stimulente pentru perioada în care măsura administrativă și-a produs efectele, având în vedere că pentru acordarea acestora sunt necesare și alte condiții decât simpla deținere a funcției publice. 1.

Înalta Curte consideră că cererea recurentului de acordare a daunelor morale este neîntemeiată. În literatura de specialitate, daunele morale sunt apreciate, în general, ca reprezentând o atingere adusă integrității fizice a persoanei, sănătății, cinstei, demnității, onoarei sau prestigiului profesional. Potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., sarcina probei în cererea privind acordarea daunelor morale aparține reclamantului, conform principiului actori incumbit omnus probandi. Cu alte cuvinte, conform dreptului comun, reclamantul are obligația de a face dovada existenței prejudiciului moral încercat, a caracterului ilicit a faptei pârâtului, a săvârșirii faptei ilicite cu vinovăție și a raportului de cauzalitate între prejudiciul suferit de reclamant și fapta pârâtului. Așadar, daunele morale nu se acordă în mod automat, ca efect al admiterii cererii de anulare a unui act administrativ, ci trebuie administrate probe care să justifice producerea unor suferințe morale. Pe de altă parte, trebuie menționat faptul că în jurisprudența C.E.D.O. se arată că anularea actului solicitat de reclamant poate constitui în sine o reparație echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral suferit de acesta. În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților Europene, arătând că anularea unui act poate constitui în sine repararea adecvată a prejudiciului moral menționat de reclamant. Înalta Curte apreciază că recurentul-reclamant nu a probat existența prejudiciului moral, după cum impun dispozițiile normative anterior citate. 1. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, în raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va admite recursul declarat de recurentul - pârât și va modifica sentința atacată. În temeiul art. 106 din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 8 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, instanța de control judiciar va anula pct. 2 și 3 din Ordinul nr. 1058 din 1 octombrie 2010 emis de Președintele C.N.P.A.S., va dispune reintegrarea reclamantului pe funcția publică deținută anterior și va obliga pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite pentru funcția de director executiv adjunct, începând cu data de 1 octombrie 2010 și până la momentul reintegrării. Totodată, va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind acordarea stimulentelor și a daunelor morale.