ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1374/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 5 martie 2013, sub nr. de Dosar nr. x/64/2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Brașov și Casa Națională de Pensii Publice și în conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici raportat la art. 7 și 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Națională de Pensii Publice și a Deciziei nr. 340 din 21 decembrie 2012 emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov; anularea Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Națională de Pensii Publice prin care s-a modificat Organigrama Casei Județe de Pensii Brașov; anularea Deciziei nr. 340 din 21 decembrie 2012 prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția publică de Șef serviciu evidență contribuabili și reintegrarea sa în funcția publică deținută, cu plata la zi a tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat urmare a funcției deținute; anularea actului subsecvent Deciziei nr. 340 din 21 decembrie 2012, respectiv Adresa din 13 februarie 2013, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 29 mai 2013, respectiv 4 iunie 2013 reclamanta A. a depus la dosar Completări la cererea de chemare în judecată, solicitând și anularea Ordinelor nr. 198 din 30 aprilie 2013 și nr. 224 din 29 mai 2013, ambele emise de Casa Națională de Pensii Publice.

Prin Ordinul nr. 198 din 30 aprilie 2013 emis de Casa Națională de Pensii Publice s-a modificat din nou Organigrama Casei Județene de Pensii Brașov iar prin Ordinul nr. 224 din 29 mai 2013 doamna B. a fost mutată definitiv pe postul de șef Serviciu Informatică și Stagii de Cotizare, serviciu înființat prin Ordinul CNPP nr. 198 din 30 aprilie 2013.

Prin Sentința civilă nr. 115/F pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 6 iunie 2013, în Dosarul nr. x/64/2013 s-a disjuns capătul de cerere privitor la anularea Ordinelor nr. 1640 din 17 decembrie 2012, nr. 198 din 30 aprilie 2013 și nr. 224 din 29 mai 2013 emise de Casa Națională de Pensii, formându-se Dosarul nr. x/64/2013 și, în baza art. 132 C. proc. civ. s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, declinându-se competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 340 din 21 decembrie 2012 emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea de ședință din data de 28 noiembrie 2013 instanța învestită cu soluționarea pe fond a acțiunii având ca obiect anularea Ordinelor nr. 1640 din 17 decembrie 2012, nr. 198 din 30 aprilie 2013 și nr. 224 din 29 mai 2013 emise de Casa Națională de Pensii, având în vedere opoziția părții adverse de a fi modificat cadrul procesual în cauză, prin cele 2 Cereri Completatoare formulate ulterior de reclamantă, apreciază că nu poate primi cererea în forma modificată, constatând că reclamanta este decăzută din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată.

Astfel, instanța a constatat că, la acest moment procesual se va judeca doar anularea Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Națională de Pensii Publice și având în vedere emitentul actului contestat, calitatea procesuală pasivă revine doar pârâtei Casa Națională de Pensii Publice; nu și doamnei B., căreia îi era opozabil un alt ordin, respectiv Ordinul nr. 224 din 29 mai 2013.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 225/F din 3 decembrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice București având ca obiect anularea Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Națională de Pensii Publice, obligând reclamanta A. la plata către numita B. a sumei de 1735 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că în speță nu este vorba despre desființarea unui loc de muncă, ci despre redenumirea entității organizatorice în compartiment, postul de conducere devenind unul de execuție, ținând cont că reorganizarea dispusă prin Ordinul nr. 1640/2012 a fost necesară, deoarece o parte din atribuțiile serviciului de evidență contribuabili au fost preluate de altă instituție, respectiv ANAF; măsura apreciindu-se a fi oportună la acel moment (declarațiile nominale de asigurare -D112- depuse de către toți angajatorii de pe raza jud. Brașov s-au transmis ANAF-lui prin mijloace electronice și nu CJP Brașov).

Astfel, constatând că reorganizarea activității CJP Brașov s-a făcut în conformitate cu nr. de funcții aprobat (88), instanța de fond a respins, ca nefondată, acțiunea introductivă, menținând ca legal și temeinic Ordinul nr. 1640 din 17 decembrie 2012 al CNPP, obligând reclamanta, care nu s-a conformat cerinței stipulate în art. 204 din noul C. proc. civ., să suporte costul cheltuielilor de judecată efectuate de către numita B., conform înscrisurilor justificative anexate la dosar.

Recursul.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recurs în cadrul căruia solicită casarea sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea în parte a acțiunii în anulare și anularea în parte a Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Națională de Pensii Publice, prin care s-a modificat Organigrama Casei Județene de Pensii Brașov, în ceea ce privește înființarea Compartimentului Evidență Contribuabili, solicitând a se dispune revenirea la situația anterioară, cu consecința reintegrării pe funcția de șef serviciu informatică și stagii de cotizare, precum și respingerea cheltuielilor de judecată acordate lui B..

S-au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta - reclamantă susținând că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarului Public.

În motivarea recursului, se arată că instanța de fond nu a luat în considerare, nu a motivat și nu a răspuns susținerilor și argumentației părții din cererea inițială și din concluziile scrise cu privire la încălcarea prevederilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 cu privire la nemodificarea atribuțiilor postului în proporție de peste 50 %, precum și cu încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public; neluându-se în considerare înscrisul depus la dosar, respectiv Ordinul nr. 198 din 30 aprilie 2013 emis de Casa Națională de Pensii Publice prin care s-a modificat din nou Organigrama Casei Județene de Pensii Brașov, reînființându-se Serviciul ce a fost desființat prin Ordinul nr. 1640 din 17 decembrie 2012 și postul de șef serviciu corespunzător, post ce a fost redus prin același ordin și pe care l-a ocupat recurenta.

O altă critică adusă hotărârii pronunțată de instanța de fond a constat în aplicarea greșită a dispozițiilor art. 204 C. proc. civ., obligând recurenta în mod ilegal la plata cheltuielilor de judecată față de introdusa forțat în proces B..

Se susține că nu reclamanta a solicitat introducerea în proces a lui B.; această măsură fiind dispusă forțat de către instanța de judecată, din oficiu, pentru opozabilitatea hotărârii, în ceea ce privește Ordinul nr. 224 din 29 mai 2013 - față de care nu s-a mai pronunțat.

Consideră recurenta că nu se află în culpă procesuală pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu a pierdut procesul față de B., motiv pentru care apreciază că în mod nelegal instanța de fond i-a acordat cheltuieli de judecată acesteia.

Se solicită astfel admiterea recursului și drept consecință admiterea în parte a acțiunii inițiale cu consecința reintegrării pe funcția de șef serviciu informativă și stagii de cotizare și respingerea cheltuielilor de judecată acordate lui B..

Apărările intimaților

Împotriva recursului, intimata B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică. Solicită totodată și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate și în această etapă procesuală, conform înscrisurilor justificative depuse la dosar ( Chitanță, respectiv Factură fiscală, anexate la dosar recurs)

Solicită intimata B. a se constata de către instanța de control judiciar că niciunul din motivele de recurs nu sunt fondate, motiv pentru care solicită respingerea acestuia.

La recursul promovat de recurenta - reclamantă a formulat întâmpinare și intimata - pârâtă Casa Națională de Pensii Publice, în cuprinsul căreia solicită respingerea acestuia, ca nefondat; soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică.

Solicită autoritatea publică intimată a se constata de către instanța de control judiciar că, în speță nu este vorba despre desființarea unui loc de muncă, ci de redenumirea entității organizatorice în compartiment, postul de conducere devenind unul de execuție; ținându-se cont că reorganizarea dispusă prin Ordinul nr. 1640/2012 a fost necesară deoarece o parte din atribuțiile serviciului de evidență contribuabili au fost preluate de altă instituție, respectiv ANAF; măsura apreciindu-se a fi oportună la acel moment; astfel reorganizarea activității CJP Brașov s-a dispus în conformitate cu nr. de funcții aprobat.

În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta - reclamantă, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, având în vedere că recurenta - reclamantă nu s-a conformat cerinței stipulate în art. 204 C. proc. civ. și nici nu a oferit nici un indiciu din care să rezulte în ce măsură drepturile sale subiective au fost încălcate sau nesocotite prin emiterea Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2013.

Prin Răspunsul la întâmpinările formulate în cauză de intimați, recurenta - reclamantă a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 406 C. proc. civ. înțelege să renunțe la cererea de anulare în parte a Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Națională de Pensii Publice, prin care s-a modificat Organigrama Casei Județene de Pensii Brașov în ceea ce privește înființarea Compartimentului Evidență Contribuabili cu consecința revenirii la situația anterioară, respectiv reintegrarea sa pe funcția de șef serviciu informatică și stagii cotizare; solicitând în continuare judecarea recursului în ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate intimatei B..

Solicită astfel a se lua act de faptul că renunță la criticile aduse Sentinței civile nr. 225 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critici prin care recurenta a susținut că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarului Public; menținându-și critica referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 204 C. proc. civ. în sensul obligării recurentei, în mod ilegal, la plata cheltuielilor de judecată față de introdusa forțat în proces, intimata B..

Procedura în fața instanței de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 octombrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 ianuarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 225/F din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Cu privire la cererea de renunțare la judecată. Soluția instanței de recurs.

Înalta Curte reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cu privire la dreptul de dispoziție al părților, dispoziții în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate oricând renunța la judecată, în condițiile legii.

Instanța de control judiciar are avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd următoarele: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În conformitate cu prevederile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar conform alin. (5), când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere cererea de renunțare la judecată, astfel cum a fost formulată de recurentă, cerere care se înscrie în limitele disponibilității procesului civil, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării unei cauze, precum și poziția procesuală a recurentei, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei - reclamante la judecarea cererii de anulare a Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Națională de Pensii Publice și în consecință va anula hotărârea pronunțată de instanța de fond - respectiv Sentința civilă nr. 225 din 3 decembrie 2013, în măsura renunțării.

Cât privește celălalt motiv de recurs, invocat de recurentă, referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 204 C. proc. civ. și la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată față de intimata B., motiv de recurs menținut de recurentă, instanța de control judiciar îl apreciază ca fiind întemeiat, în condițiile în care va face și aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, instanța de control judiciar nu poate face abstracție de culpa procesuală a recurentei - reclamante, constând în completarea cererii inițiale de chemare în judecată cu încălcarea termenului limită expres prevăzut de art. 204 C. proc. civ. respectiv, după primul termen de judecată la care reclamanta a fost legal citată.

Totodată, având în vedere cererea de anulare a Ordinului nr. 224 din 29 mai 2013, prin care doamna B. a fost mutată definitiv pe postul de șef serviciu Informatică și Stagii de Cotizare, instanța de control judiciar apreciază că, în mod temeinic și legal instanța de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a doamnei B.; fiind evident că atacarea acestui ordin o afectează în mod direct; o eventuală anulare a acestuia având repercusiuni directe asupra sa.

Chiar dacă ulterior introducerii în cauză a doamnei B., instanța a constatat "că la acest moment procesual se va judeca doar anularea Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Națională de Pensii Publice și față de acest ordin calitatea procesuală pasivă revine doar pârâtei Casa Națională de Pensii Publice nu și doamnei B., căreia îi era opozabil doar un singur ordin", acest lucru s-a datorat culpei procesuale a recurentei - reclamante, ce a formulat cele două Cereri completatoare (deci, inclusiv cererea având ca obiect anularea Ordinului nr. 224 din 29 mai 2013, ce o viza direct pe doamna B.) peste termenul imperativ prevăzut de art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Este fără putință de tăgadă că intimata B. a efectuat cheltuieli de judecată, pentru a-și apăra interesele, prin angajarea unui avocat, cheltuieli ce constau în onorariul avocațial achitat în baza contractului de asistență juridică încheiat cu apărătorul său ales, conform dovezilor existente la dosar fond), însă, raportat la cuantumul acestuia și la activitatea desfășurată de acesta (redactarea întâmpinării și asigurarea asistenței judiciare la doar 2 termene de judecată), instanța de control judiciar apreciază că onorariul avocațial este vădit disproporționat, motiv pentru care se impune a face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reducând cuantumul acestor cheltuieli de judecată efectuate cu ocazia judecării pe fond a litigiului, la suma de 900 RON, față de 1735 RON acordate inițial de instanța de fond.

Cât privește cererea formulată de intimata - intervenientă B., de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate și în calea de atac a recursului, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și soluția de admitere a recursului promovat de recurenta - reclamantă.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 coroborate cu prevederile art. 406 alin. (5) și alin. (6) teza finală din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va la act de renunțarea recurentei - reclamante la judecarea cererii de anulare a Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 și în consecință va anula hotărârea recurată, respectiv Sentința civilă nr. 225/F din 3 decembrie 2013, în măsura renunțării; va admite recursul recurentei - reclamante, privind cheltuielile de judecată, în sensul obligării acesteia la plata cheltuielilor de judecată către intimata - intervenientă C., în cuantum de 900 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. și va respinge cererea formulată de intimata - intervenientă B., de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în calea de atac a recursului, față de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentei - reclamante A. la judecarea cererii de anulare a Ordinului nr. 1640 din 17 decembrie 2012 emis de Casa Națională de Pensii Publice prin care s-a modificat organigrama Casei Județene de Pensii Brașov, în ceea ce privește înființarea Compartimentului Evidență Contribuabili, și în consecință anulează hotărârea recurată - respectiv Sentința civilă nr. 225/F din data de 3 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/64/2013, în măsura renunțării.

Admite recursul recurentei - reclamante privind cheltuielile de judecată.

Obligă recurenta - reclamantă A. la plata cheltuielilor de judecată către intimata - intervenientă B. în cuantum de 900 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge cererea formulată de intimata - intervenientă B., de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în calea de atac a recursului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM