ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2707/2015

Decizia nr. 2707/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate să se dispună anularea raportului de evaluare din 05 aprilie 2013, emis de către pârâtă ca fiind netemeinic și nelegal, prin care s-a reținut că reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate, în perioada 27 octombrie 2009-14 ianuarie 2010 deoarece a deținut simultan atât funcția de director coordonator adjunct la Casa Județeană de Pensii Brașov, cât și funcția de cenzor la SC B. SRL, iar în perioada 01 septembrie 2010 - prezent a deținut atât calitatea de funcționar public (șef serviciu plăți prestații, director executiv adjunct la Casa Județeană de Pensii Brașov), cât și funcția de cenzor la SC B. SRL.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 152 din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 152/2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a declarat recurs, în termen legal reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 1 pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă arată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Se susține că la întocmirea raportului de evaluare au fost ignorate disp. art. 13 și art. 21 din Legea nr. 176/2010, care obligau autoritatea intimată să procedeze la informarea sa cu privire la desfășurarea procedurii administrative.

Autoritatea intimată a expediat scrisorile recomandate la domiciliul său, care apare în evidența Direcției pentru Evidența Persoanelor în administrarea bazelor de date, însă, încă din anul 2007, recurenta susține că locuiește pe raza comunei Târlungeni, într-un imobil casă de locuit, imobil finalizat dar neintabulat.

Mai arată recurenta că apartamentul situat la adresa sa de domiciliu (Brașov, str. x) a fost înstrăinat încă din anul 2007, potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 18 septembrie 2007.

Arată că a luat cunoștință de desfășurarea unei proceduri de evaluare ce o privește în seara zilei de 05 aprilie 2013, când cunoscuții au anunțat-o în legătură cu un comunicat al A.N.I. apărut la diferite televiziuni de știri.

În ceea ce privește reținerea stării de incompatibilitate, recurenta arată că s-a reținut în mod greșit incidența prevederilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, situația sa încadrându-se la excepția prev.de art. 94 alin. (2

1

) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Apărările intimatei Agenția Națională de Integritate

Prin întâmpinarea formulată la data de 04 noiembrie 2014, intimata a solicitat respingerea recursului, formulând apărări în raport cu criticile invocate de recurenta-reclamantă.

Arată că inspectorul de integritate a efectuat toate comunicările prescrise de dispozițiile Legii nr. 176/2010 la domiciliul reclamantei, făcând și demersuri la locul de muncă al acesteia - Casa Județeană de Pensii Brașov, pentru a-i fi comunicat domiciliul actual.

Procedura de soluționare a recursului

Examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2), (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 decembrie 2014, în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 06 mai 2015, completul filtru a constatat în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul A.N.A.F. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Cu privire la recurs

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând, în dezacord cu recurenta-reclamantă că analiza motivelor de nelegalitate invocate cu privire la raportul de evaluare a cărui anulare se solicită nu conturează indicii de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură respectivul act.

Prin raportul de evaluare din 05 aprilie 2013 s-a reținut că în perioada 27 octombrie 2009-14 ianuarie 2010, recurenta-reclamantă s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut simultan atât funcția de director coordonator adjunct la Casa Județeană de Pensii Brașov, cât și funcția de cenzor la SC B. SRL, încălcând disp. art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, coroborate cu disp. art. IV alin. (9) din O.U.G. nr. 105/2009.

Totodată, în perioada 01 septembrie 2010 - prezent, s-a aflat în incompatibilitate ca urmare a faptului că a deținut simultan atât calitatea de funcționar public (șef serviciu plăți prestații, respectiv director executiv adjunct la C.J.P. Brașov), cât și funcția de cenzor la SC B. SRL Brașov.

Potrivit disp. art. 20 din Legea nr. 176/2010, persoana care face obiectul verificării administrative trebuie să fie informată, scop în care este invitată să prezinte inspectorului de integritate datele sau informațiile pe care le consideră necesare.

Informarea și invitarea se fac prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire în conformitate cu disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, în cauză intimata A.N.I. procedând la expedierea unei scrisori cu confirmare de primire care s-a întors cu mențiunea „destinatar mutat” (adresa din 20 ianuarie 2012).

Întrucât adresa de informare, împreună cu confirmarea de primire au fost returnate A.N.I., s-a procedat la o nouă informare, fiind expediată adresa din 19 martie 2012 cu mențiunea „destinatar mutat”.

Conform informațiilor comunicate intimatei de către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (adresa din 27 februarie 2012), precum și de către Casa Județeană de Pensii Brașov, domiciliul reclamantei se afla la adresa din Brașov, str. x, unde au fost comunicate cele două scrisori prin care aceasta era invitată la sediul A.N.I.

Împrejurarea că ulterior divorțului, reclamanta a înstrăinat apartamentul de domiciliu prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 18 septembrie 2007 și s-a mutat într-o construcție finalizată, dar neintabulată, situată în localitatea Izvor, comuna Târlugeni, nu poate fi imputată autorității pârâte.

Agenția Națională de Integritate a efectuat demersuri pentru aflarea adresei de domiciliu, nelimitându-se doar la a solicita informații de la D.P.A.D.B., ci a solicitat date și de la locul de muncă al reclamantei.

În plus, se impune a se menționa că recurenta-reclamantă deși se apără în sensul că a înstrăinat apartamentul de la adresa de domiciliu încă din 2007, continuă să-și menționeze același domiciliu în declarațiile de avere și de interese aferente anilor 2010, 2011.

De asemenea, la momentul la care a aflat despre existența unei proceduri de evaluare ce o vizează, așa cum reiese din susținerile recurentei cuprinse în declarația de recurs, aceasta a indicat o căsuță poștală unde să îi fie expediat raportul de evaluare, nefiind în măsură nici la acel moment să indice o adresă de domiciliu.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a avut posibilitatea să invoce în fața instanței toate argumentele de natură a înfrânge prezumția de legalitate a raportului de evaluare contestat, cu respectarea principiului contradictorialității și a respectării dreptului la apărare.

Chiar dacă recurenta-reclamantă nu mai locuia în fapt la adresa de domiciliu, împrejurarea că nu a anunțat modificarea domiciliului și a continuat să menționeze în documentele oficiale același domiciliu (declarațiile de avere și interese), nu îi poate fi imputată autorității pârâte care nu s-a limitat în demersurile sale doar la a cere informații de la Direcția pentru Evidența Persoanelor, ci a solicitat date și de la locul de muncă.

Potrivit disp. art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, sancțiunea nulității absolute intervine doar în situația actelor întocmite de inspectorul de integritate, pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată potrivit art. 14.

În cauză, recurenta-reclamantă a fost informată și invitată cu respectarea dispozițiilor legale - art. 13 alin. (1), art. 20 și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

În ceea ce privește starea de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare în sarcina reclamantei, dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 prevăd în mod expres că funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități remunerate sau neremunerate (...) c) în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități, cu scop lucrativ din sectorul public.

Or, prin deținerea simultană a calității de funcționar public (director executiv în cadrul Casei Județene de Pensii Brașov) și a funcției de cenzor la SC B. SRL (societate comercială la care Consiliul Local al mun. Brașov deține calitatea de acționar unic) este evident că reclamanta a încălcat dispozițiile legale indicate mai sus.

Recurenta-reclamantă se apără în sensul că funcția deținută la Casa Județeană de Pensii și calitatea de cenzor nu sunt incompatibile întrucât exercită un mandat de reprezentare la SC B. SRL și astfel situația sa se circumscrie excepțiilor prevăzute de art. 94 alin. (2

1

) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte nu poate reține punctul de vedere al recurentei, atâta timp cât disp. art. 94 alin. (2

1

) lit. c) din Legea nr. 161/2003 vorbesc de „exercitarea unui mandat de reprezentare pe baza desemnării de către o autoritate sau instituție publică, în condițiile expres prevăzute de actele normative în vigoare”, iar recurenta nu indică concret care este mandatul și ce instituție publică i l-a încredințat.

Soluția instanței de recurs

Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 152 din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 iulie 2015.