ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 317/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 28.05.2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) anularea raportului de evaluare cu nr. x/12.05.2014 emis de pârâtă, invocând împrejurarea că nu a deținut niciodată calitatea de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L. (această funcție fiind deținută conform Actului Constitutiv de o altă persoană, respectiv de numita C.), dar și faptul că a renunțat la calitatea de administrator al S.C. D. S.R.L. anterior sesizării A.N.I.

Prin sentința nr. 71 din data de 9 iulie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/12.05.2014 emis de pârâtă.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac și admiterea acțiunii, în sensul constatării nulității absolute a raportului de evaluare nr. x/12.05.2014 conform art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, iar în subsidiar anularea aceluiași raport.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond nu a răspuns la motivul de nelegalitate referitor la încălcarea dreptului său la apărare, dând prioritate aspectelor formale în detrimentul celor de esență, ceea ce a determinat o vătămare a recurentului-reclamant, pentru înlăturarea căreia se impune anularea raportului de evaluare.

În ceea ce privește nelegalitatea raportului de evaluare a arătat că extinderea interpretării legii și aplicarea ei la persoane care ocupă funcția de demnitate publică fără o indicare exactă și încadrare într-o normă legală constituie un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, recurenta-reclamantă a învederat că a renunțat expres la calitatea de administrator la S.C. D. S.R.L., renunțarea producând efecte între părțile semnatare, neavând importanță, în sensul dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 data înscrierii mențiunii în Registrul Comerțului.

În opinia recurentului, sunt eronate și reținerile legate de S.C. B. S.R.L., în cadrul căreia recurentul nu a avut nicio calitate, precum și cele relative la interpretarea individuală, documentele depuse relevând o altă situație de fapt.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a arătat că informarea recurentului cu privire la declanșarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităților s-a realizat la data de 15.10.2013 prin scrisoare recomandată semnată de destinatar la data de 18.10.2013.

Ulterior, la data de 13.01.2014, constatând că rezultă elemente în sensul nerespectării regimului juridic al incompatibilităților, recurentul a fost informat și cu privire la faptul că poate prezenta un punct de vedere scris, fiind respectat dreptul la apărare al recurentului.

Pe fondul cauzei, au fost reiterate coordonatele esențiale ale sentinței, subliniindu-se faptul că, din informațiile furnizate de Registrul Comerțului rezultă că, în momentul alegerii în funcția de viceprimar recurentul deținea funcția de administrator al S.C. D. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., precum și calitatea de comerciant persoană fizică, titular al "A." Întreprindere Individuală, fiind incidente dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18.05.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 5 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate în condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare nr. x/12.05.2014 prin care Agenția Națională de Integritate a constatat încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003, fiind reținută starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant întrucât simultan cu calitatea de viceprimar al Primăriei Bran, județul Brașov, a deținut:

- calitatea de administrator în cadrul S.C. D. în perioada 17.03.2011-27.11.2013;

- calitatea de administrator al S.C. B. S.R.L. în perioada 27.06.2012-12.11.2013;

- calitatea de comerciant persoană fizică, titular al "A." Întreprindere Individuală, în perioada 27.06.2012-27.11.2013.

În esență, prin contestația judiciară au fost invocate două motive principale de nelegalitate a raportului de evaluare: unul de natură procedurală, susținându-se că informarea sa în procedura administrativă a fost incompletă, fiind încălcat dreptul său la apărare și unul de fond, potrivit căreia a renunțat în termen legal la calitatea de administrator al S.C. D. S.R.L., iar reținerile vizând calitatea de administrator la S.C. B. S.R.L. și comerciant persoană fizică sunt eronate, documentele depuse demonstrând o altă stare de fapt.

Criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reflectă nemulțumirea recurentului față de modul în care instanța de fond a răspuns la motivele de nelegalitate invocate.

În ceea ce privește nerespectarea dreptului la apărare, Înalta Curte reține că autoritatea publică intimată a asigurat recurentului accesul la toate informațiile relevante pe care le-a avut în vedere cu ocazia luării deciziei și, totodată, a asigurat acestuia o perioadă de timp suficientă în vederea pregătirii unei apărări de calitate.

Astfel, recurentul a fost informat cu privire la declanșarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităților prin adresa nr. x, informare căreia recurentul i-a transmis un punct de vedere datat 08.11.2013.

Întrucât din activitatea de evaluare au rezultat elemente în sensul nerespectării regimului juridic al incompatibilităților, prin adresa nr. x recurentul a fost informat cu privire la declanșarea procedurii, iar prin punctul de vedere transmis și înregistrat sub nr. x recurentul a prezentat opinia sa cu privire la aspectele referitoare la încălcarea regimului juridic al incompatibilităților.

Având în vedere că recurentul a avut cunoștință cu șase luni înainte de finalizarea raportului de evaluare de toate elementele de fapt și de drept avute în vedere la evaluarea cazului sau sub aspectul regimului juridic al incompatibilităților în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, Înalta Curte constată că autoritatea de integritate a asigurat toate garanțiile legale pentru realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege, astfel încât nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare al recurentului în cursul procedurii de evaluare.

Și în ceea ce privește fondul cauzei, concluzia instanței de fond va fi însușită de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situația de fapt relevată de probele administrate în cauză.

Astfel, sentința dată și, implicit, raportul de evaluare contestat, vor fi menținute, întrucât în privința situațiilor de incompatibilitate dintre calitatea de viceprimar al comunei Bran și funcția de administrator al S.C. D. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., respectiv calitatea de comerciant persoană fizică nu există dovezi în sensul celor afirmate de recurent.

Contrar susținerilor recurentului, din cuprinsul adresei de furnizare informații emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că recurentul a deținut calitatea de administrator al societății S.C. D. S.R.L. în perioada 17.03.2011-27.11.2013, fiind corectă reținerea de către autoritatea de integritate a cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât ulterior validării mandatului de viceprimar, recurentul a deținut simultan și funcția de administrator de societate comercială.

Susținerea recurentului în sensul că manifestarea sa de voință de a se retrage din funcția de administrator al S.C. D. S.R.L. este anterioară sesizării autorității de integritate nu poate produce efectele invocate în cuprinsul cererii de recurs, în sensul înlăturării stării de incompatibilitate, întrucât singurul înscris care face dovada renunțării la funcția de administrator al S.C. D. S.R.L. îl reprezintă decizia nr. 1/2.09.2013, prin car recurentul, în calitate de asociat unic al S.C. D. S.R.L. a dispus revocarea sa din funcția de administrator și numirea unei alte persoane în această funcție.

Or, potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003(forma în vigoare la data validării mandatului de viceprimar-27.06.2012) " Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi."

Cum, în speță, recurentul a fost validat în funcția de viceprimar la data de 27.06.2012 iar revocarea sa din funcția de administrator a intervenit la data de 02.09.2013, conform deciziei nr. 1/2.09.2013, este evident că recurentul a deținut în perioada 27.06.2012-02.09.2013, simultan cu funcția de viceprimar și funcția de administrator la S.C. D. S.R.L.

Nici susținerea potrivit căreia recurentul nu a deținut calitatea de administrator la S.C. B. S.R.L. nu poate fi primită întrucât din cuprinsul aceleiași adrese de furnizare informații emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că recurentul a deținut calitatea de administrator al societății B. S.R.L., în perioada 17.03.2011-12.11.2013, ceea ce atrage incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte reține că deținerea de către recurent a calității de persoană fizică autorizată să desfășoare o activitate economică în condițiile O.U.G. nr. 44/2008, a atras în mod legal constatarea situației de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Distincțiile cu care operează recurentul între categoriile de comerciant și persoană fizică autorizată nu pot fi primite, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale "întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului".

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că, anterior alegerii în funcția de viceprimar, recurentul a fost menționat în registrul comerțului ca titular de întreprindere individuală începând cu data de 23.08.2011, de la această dată dobândind calitatea de comerciant persoană fizică în sensul legii.

De altfel, dincolo de diferențele de terminologie, este de reținut că recurentul-reclamant având calitatea de persoană fizică autorizată, titular al unei întreprinderi individuale ce funcționează potrivit O.U.G. nr. 44/2008, a obținut venituri din activitatea desfășurată în această calitate, conform mențiunilor din cuprinsul declarațiilor de avere, încălcând astfel regimul incompatibilităților reglementat de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 71 din 9 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 71 din 9 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2018.