ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2524/2016

Decizia nr. 2524/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare din 14 februarie 2013, emis de pârâtă, prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 31 din 4 martie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția nulității absolute a actului administrativ atacat, precum și acțiunea formulată de reclamant.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii, în sensul constatării nulității absolute a actului contestat sau, în subsidiar, anularea acestuia.

În motivarea cererii, recurentul a susținut că raportul este lovit de nulitate absolută datorită nerespectării dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 14 din Legea nr. 176/2010.

Cercetarea nu a fost legală, căci nu s-a întemeiat pe spiritul și litera legii, iar principiile ce trebuiau să stea la baza acesteia au fost încălcate.

A prezentat aspecte care ar demonstra faptul că, în procedura de cercetare, dreptul recurentului la apărare a fost încălcat, invocând dispozițiile art. 20 și art. 21 din Legea nr. 176/2010 și susținând că documentele care îl privesc au fost solicitate anterior datei informării sale.

Prin adresa din 05 septembrie 2013, recurentul a fost informat că au fost identificate elemente în sensul existenței unei incompatibilități și i s-a solicitat să prezinte un punct de vedere, dar nu i s-a comunicat data la care ar fi trebuit să se prezinte și nici la ce anume să se raporteze în formularea apărării sale.

A susținut, în continuare, că raportul de evaluare este neîntemeiat, întrucât calitatea recurentului de persoană fizică autorizată a încetat cu mult timp anterior inițierii cercetărilor de către intimată.

Din punct de vedere formal a existat o stare de incompatibilitate în perioada 20 iunie - 20 decembrie 2012, dar nu au fost încălcate principiile pe baza cărora a fost concepută Legea nr. 176/2010, în condițiile în care recurentul a menționat calitatea sa de comerciant în toate declarațiile de avere, activitatea comercială a magazinului s-a limitat la mici vânzări zilnice pentru aprovizionarea persoanelor fizice din jur, neavând vreo tangență cu activitatea depusă în cadrul Primăriei comunei Augustin.

În cazul aplicării unei eventuale măsuri de suspendare și/sau încetare a mandatului recurentului, întreaga comunitate va avea de suferit.

Dispozițiile care reglementează conflictul de interese sunt de strictă interpretare și aplicare, constituind restrângeri ale exercițiului unor drepturi civile, astfel încât situațiile în care o persoană se află în stare de incompatibilitate se pot stabili numai în baza legii aplicată la starea de fapt, extinderea interpretării la persoane care ocupă funcții de demnitate publică fără o încadrare legislativă exactă constituind exces de putere.

1.4. Apărarea intimatei

Prin întâmpinarea formulată, Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că soluția a fost pronunțată cu respectarea legii.

În esență, s-a arătat că Raportul de evaluare din 01 noiembrie 2013 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind afectat de nulitate.

În mod corect a fost reținută starea de incompatibilitate a recurentului, în condițiile în care acesta a deținut, simultan, funcția de viceprimar al comunei Augustin, județul Brașov, și calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul A. PFA, încălcând, astfel, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 februarie 2016, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul A., în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Agenția Națională de Integritate a constatat în mod corect starea de incompatibilitate a reclamantului, prin actul de constatare întocmit sub din 01 noiembrie 2013.

Conform actului de constatare menționat mai sus, pârâta a stabilit că reclamantul se afla în stare de incompatibilitate, consecință a faptului că în timpul exercitării funcției de viceprimar al comunei Augustin, avea, de asemenea calitatea de comerciant persoană fizică.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, funcția de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.

Conform actelor aflate la dosarul de fond, la data de 17 iunie 2008 a fost validat mandatul recurentului de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Augustin, județul Brașov.

Ulterior, în data de 20 iunie 2012 a fost validat un nou mandat al recurentului de consilier local, în cadrul Consiliului Local al Comunei Augustin, județul Brașov, iar la aceeași dată recurentul a fost ales în funcția de viceprimar al comunei Augustin.

Din relațiile furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, rezultă faptul că recurentul a deținut calitatea de comerciant persoană fizică de la data de 14 aprilie 2004 până la data de 20 decembrie 2012.

Așadar, rezultă cu puterea evidenței că după alegerea în funcția de viceprimar, recurentul s-a aflat în incompatibilitate, în raport de prevederile art. 91 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Recurentul avea obligația de a renunța la calitatea de comerciant persoană fizică, în termen de 15 zile de la alegerea în funcția de viceprimar, astfel cum rezultă din prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003. Pentru recurent, acest termen a început să curgă la data de 20 iunie 2012. În pofida acestei dispoziții legale, recurentul a exercitat concomitent funcția de viceprimar și calitatea de comerciant persoană fizică și după expirarea termenului, până la data de 20 decembrie 2012.

Așa cum a apreciat și prima instanță, împrejurările invocate de recurent în apărarea sa, privind faptul că activitatea comercială a acestuia a fost redusă, că acesta, în calitate de comerciant persoană fizică, nu a avut raporturi contractuale cu Primăria comunei Augustin ori că și-a îndeplinit cu obiectivitate atribuțiile specifice funcției de viceprimar, nu sunt de natură a înlătura starea de incompatibilitate în care se afla acesta.

Textul legal în baza căruia s-a stabilit starea de incompatibilitate nu condiționează în sensul desfășurării efective de activități comerciale, interzicând cumulul de calități, necondiționat nici de venitul realizat din activitățile comerciale și nici de încheierea unor contracte cu instituții publice.

Singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcțiilor sau calităților declarate de lege ca fiind incompatibile, ipoteză îndeplinită, în prezenta speță, în perioada 20 iunie 2012 - 20 decembrie 2012, așa cum a recunoscut chiar recurentul.

Înalta Curte mai constată că argumentele recurentului privind nulitatea absolută a actului de constatare sunt nefondate, câtă vreme din înscrisurile cauzei rezultă cu evidență respectarea, de către intimată, a dispozițiilor art. 13 și art. 14 din Legea nr. 176/2010 pe parcursul procedurii de evaluare a recurentului.

Dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 prevăd sancțiunea nulității actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată, or, în speță, anterior informării recurentului, autoritatea pârâtă a acționat în limitele prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a), sintetizând date și informații cu caracter public: hotărâri ale Consiliului Local al Comunei Augustin, date deținute de Oficiul Național al Registrului Comerțului, informații cu caracter public comunicate de Primăria Comunei Augustin.

Prin adresa din 05 septembrie 2013, recurentului i s-a comunicat descrierea faptei ce atrage starea de incompatibilitate, posibilitatea de a formula punct de vedere, fie personal, fie prin notă scrisă, precum și dreptul de a fi asistat de un avocat, furnizându-i-se un număr de telefon de contact.

În continuare, recurentul a formulat punct de vedere scris, care a fost menționat în cuprinsul raportului de evaluare. Din cuprinsul raportului de evaluare rezultă, așa cum a reținut și instanța de fond, că reclamantul împreună cu avocatul său s-au prezentat la sediul pârâtei studiind actele și documentele lucrării, sens în care s-a întocmit un proces-verbal, fiind atașată și împuternicirea avocațială.

Prin urmare criticile recurentului privind încălcarea dreptului său la apărare sunt nefondate.

În aceste condiții, nu se poate considera că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, așa cum a susținut recurentul.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 31 din 4 martie 2014 pronunțată de Curtea de Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2016.

Procesat de GGC - ED