ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4170/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința civilă nr. 122/F din 19 iunie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 7509/G/II din 14 februarie 2013 întocmit de pârâtă. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 122/F din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs, în termen legal, reclamantul A.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de reclamant s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în fond, în sensul admiterii acțiunii și în principal, constatării nulității absolute a Raportului de evaluare nr. 7509/G/II din 14 februarie 2013, iar în subsidiar, anulării raportului de evaluare. Recurentul-reclamant a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în esență, pentru următoarele motive: 1. Raportul de evaluare întocmit de pârâtă, din punct de vedere formal, este lovit de nulitate absolută, datorită nerespectării dispozițiilor art. 13 și art. 14 din Legea nr. 176/2010.

Recurentul a arătat că documentele care îl privesc au fost solicitate de inspectorul de integritate anterior datei informării sale, astfel încât, punctul de vedere pe care l-a transmis nu putea să conțină apărări, în condițiile în care nu a cunoscut elementele identificate drept încălcări ale regimului juridic a stării de incompatibilitate. De asemenea, recurentul a susținut că prin adresa emisă de pârâtă la 15 ianuarie 2013, nu i s-a comunicat data la care trebuia să se prezinte pentru exprimarea punctului de vedere și nici aspectele la care ar fi trebuit să se raporteze în formularea apărării. Pentru motivele arătate, recurentul a considerat că a fost lipsit de dreptul la apărare, iar nerespectarea procedurii a produs vătămarea sa, impunându-se anularea raportului de evaluare.

2. Raportul de evaluare, în forma în care este redactat, nu poate constitui o motivare care să stea la baza constatării stării de incompatibilitate. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul a învederat că nu mai are calitatea de administrator la vreo societate comercială, iar dispozițiile art. 90 și art. 92 din Legea nr. 161/2003 nu se aplică în situația viceprimarilor. De asemenea, recurentul a arătat că în ceea ce privește existența sau nu a unor contracte comerciale, față de data emiterii facturilor, nu sunt aplicabile prevederile noului C. civ., afirmând, totodată, că nu a desfășurat activitate în calitate de administrator și nu a încheiat sau semnat contracte comerciale între SC N.N.

SRL și Primăria Ozun. 3. Apărările formulată de intimata Agenția Națională de Integritate Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, reiterând, în esență, argumentele prezentate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță. II. Analiza motivelor de casare Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că nu sunt fondate criticile formulate de recurent, nefiind identificate motive de casare a sentinței atacate, pentru următoarele considerente: În mod corect instanța de fond a reținut că raportul de evaluare a fost întocmit cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 176/2010 și a dreptului la apărare al reclamantului.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 13 și art. 14 din Legea nr. 176/2010, în procedura de evaluare a respectării regimului incompatibilităților, inspectorii de integritate au posibilitatea de a demara activitatea de evaluare anterior informării persoanei în cauză, ceea ce presupune evaluarea declarațiilor, a datelor și a informațiilor publice, iar obligația de informare și solicitarea unui punct de vedere din partea persoanei în discuție intervin dacă din activitatea de evaluare rezultă că există diferențe semnificative, în sensul prevederilor art. 18 din lege.

Potrivit art. 13 alin. (2) din același act normativ, "Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată potrivit dispozițiilor art. 14, sunt lovite de nulitate de absolută." În cauză, se constată că prin adresa din 16 noiembrie 2012 emisă de pârâtă, reclamantul a fost informat cu privire la declanșarea activității de evaluare, iar după identificarea elementelor în sensul existenței unei stări de incompatibilitate, prin adresa din 15 ianuarie 2013, reclamantului i s-a adus la cunoștință care este situația ce generează starea de incompatibilitate și a fost invitat să prezinte un punct de vedere în acest sens, potrivit art. 14 alin. (1) din lege.

Împrejurarea că în cuprinsul adresei din 15 ianuarie 2013 nu a fost menționată data la care reclamantul urma să se prezinte pentru exprimarea punctului de vedere, nu conduce la încălcarea dreptului la apărare al acestuia, raportat la prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care stabilesc că persoana evaluată își poate exprima punctul de vedere verbal sau în scris ori se poate prezenta la sediul Agenției în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a informării. Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că a fost respectată de către pârâtă procedura legală de informare și de invitare a reclamantului pentru prezentarea unui punct de vedere, precum și dreptul la apărare al acestuia.

În ceea ce privește criticile formulate de recurent pe fondul cauzei, instanța de control judiciar constată că acestea sunt neîntemeiate. Prin Raportul de evaluare din 14 februarie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate, contestat prin acțiunea dedusă judecății, s-a reținut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 19 iunie 2008 - 23 ianuarie 2013, întrucât a exercitat, concomitent cu funcția de viceprimar al comunei Ozun, județul Covasna, funcția de administrator la SC N.N. SRL, reclamantul încălcând atât interdicția prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d), cât și interdicția prevăzută de dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și nu a respectat dispozițiile art. 91 alin. (3) teza I, respectiv, dispozițiile art. 92 alin. (1) din același act normativ.

Susținerile recurentului-reclamant în sensul că prevederile art. 90 și art. 92 din Legea nr. 161/2003 nu se aplică în situația viceprimarilor, sunt neîntemeiate. Conform dispozițiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 "Pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut". Prin urmare, se constată că pe durata exercitării mandatului de viceprimar, reclamantul și-a păstrat statutul de consilier local, situație în care îi sunt aplicabile interdicțiile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 161/2003. Afirmațiile recurentului că nu a încheiat și nu a semnat contracte cu Primăria Ozun, nu prezintă relevanță în privința reținerii stării de incompatibilitate, în condițiile în care s-a dovedit că societatea la care reclamantul a exercitat funcția de administrator, a furnizat bunuri și servicii Primăriei Ozun, în cadrul căreia acesta a deținut funcția de viceprimar.

De asemenea, susținerile recurentului privind exercitarea de către o altă persoană a funcției de administrator la SC N.N. SRL, nu pot fi primite, raportat la prevederile art. 4 și art. 5 din Legea nr. 26/1990, republicată. Cum din cuprinsul Actului adițional la actul constitutiv al SC N.N. SRL, încheiat la data de 23 ianuarie 2013, rezultă că reclamantul a renunțat la calitatea de administrator la data semnării Actului adițional, în mod legal prin raportul de evaluare s-a constatat că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 19 iunie 2008 - 23 ianuarie 2013. Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, potrivit art. 488 din noul C. proc.

civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din noul C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A.C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.C. împotriva Sentinței civile nr. 122/F din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN