ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4170/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4170/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Hotărârea
pronunțată de instanța de fond
Prin Sentința civilă nr. 122/F din 19 iunie
2013, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a
respins acțiunea formulată de reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâta
Agenția Națională de Integritate, prin care a solicitat anularea Raportului de
evaluare nr. 7509/G/II din 14 februarie 2013 întocmit de pârâtă.
Calea de atac
exercitată în cauză
Împotriva Sentinței
civile nr. 122/F din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios
administrativ și fiscal, a formulat recurs, în termen legal, reclamantul A.C.,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul declarat de
reclamant s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C.
proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și
rejudecarea cauzei în fond, în sensul admiterii acțiunii și în principal,
constatării nulității absolute a Raportului de evaluare nr. 7509/G/II din 14
februarie 2013, iar în subsidiar, anulării raportului de evaluare.
Recurentul-reclamant
a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită
a normelor de drept material, în esență, pentru următoarele motive:
Raportul de
evaluare întocmit de pârâtă, din punct de vedere formal, este lovit de nulitate
absolută, datorită nerespectării dispozițiilor art. 13 și art. 14 din Legea nr.
176/2010.
Recurentul a arătat
că documentele care îl privesc au fost solicitate de inspectorul de integritate
anterior datei informării sale, astfel încât, punctul de vedere pe care l-a
transmis nu putea să conțină apărări, în condițiile în care nu a cunoscut
elementele identificate drept încălcări ale regimului juridic a stării de
incompatibilitate.
De asemenea,
recurentul a susținut că prin adresa emisă de pârâtă la 15 ianuarie 2013, nu i
s-a comunicat data la care trebuia să se prezinte pentru exprimarea punctului
de vedere și nici aspectele la care ar fi trebuit să se raporteze în formularea
apărării.
Pentru motivele arătate,
recurentul a considerat că a fost lipsit de dreptul la apărare, iar
nerespectarea procedurii a produs vătămarea sa, impunându-se anularea
raportului de evaluare.
Raportul de
evaluare, în forma în care este redactat, nu poate constitui o motivare care să
stea la baza constatării stării de incompatibilitate.
În dezvoltarea
acestui motiv de recurs, recurentul a învederat că nu mai are calitatea de
administrator la vreo societate comercială, iar dispozițiile art. 90 și art. 92
din Legea nr. 161/2003 nu se aplică în situația viceprimarilor.
De asemenea,
recurentul a arătat că în ceea ce privește existența sau nu a unor contracte
comerciale, față de data emiterii facturilor, nu sunt aplicabile prevederile
noului C. civ., afirmând, totodată, că nu a desfășurat activitate în calitate
de administrator și nu a încheiat sau semnat contracte comerciale între SC N.N.
SRL și Primăria Ozun.
Apărările
formulată de intimata Agenția Națională de Integritate
Prin întâmpinarea
formulată în cauză, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a
solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca
legală și temeinică, reiterând, în esență, argumentele prezentate pe parcursul
soluționării litigiului în primă instanță.
II. Analiza motivelor
de casare
Analizând actele și
lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare
invocate, Înalta Curte constată că nu sunt fondate criticile formulate de
recurent, nefiind identificate motive de casare a sentinței atacate, pentru
următoarele considerente:
În mod corect
instanța de fond a reținut că raportul de evaluare a fost întocmit cu
respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 176/2010 și a dreptului la
apărare al reclamantului.
Astfel, în
conformitate cu dispozițiile art. 13 și art. 14 din Legea nr. 176/2010, în
procedura de evaluare a respectării regimului incompatibilităților, inspectorii
de integritate au posibilitatea de a demara activitatea de evaluare anterior
informării persoanei în cauză, ceea ce presupune evaluarea declarațiilor, a
datelor și a informațiilor publice, iar obligația de informare și solicitarea
unui punct de vedere din partea persoanei în discuție intervin dacă din
activitatea de evaluare rezultă că există diferențe semnificative, în sensul
prevederilor art. 18 din lege.
Potrivit art. 13
alin. (2) din același act normativ, "Actele întocmite de inspectorul de
integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate
persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără
ca persoana să fie invitată și informată potrivit dispozițiilor art. 14, sunt
lovite de nulitate de absolută."
În cauză, se constată
că prin adresa din 16 noiembrie 2012 emisă de pârâtă, reclamantul a fost
informat cu privire la declanșarea activității de evaluare, iar după
identificarea elementelor în sensul existenței unei stări de incompatibilitate,
prin adresa din 15 ianuarie 2013, reclamantului i s-a adus la cunoștință care
este situația ce generează starea de incompatibilitate și a fost invitat să prezinte
un punct de vedere în acest sens, potrivit art. 14 alin. (1) din lege.
Împrejurarea că în
cuprinsul adresei din 15 ianuarie 2013 nu a fost menționată data la care
reclamantul urma să se prezinte pentru exprimarea punctului de vedere, nu
conduce la încălcarea dreptului la apărare al acestuia, raportat la prevederile
art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care stabilesc că persoana evaluată
își poate exprima punctul de vedere verbal sau în scris ori se poate prezenta
la sediul Agenției în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a
informării.
Prin urmare, în acord
cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că a fost respectată de către
pârâtă procedura legală de informare și de invitare a reclamantului pentru
prezentarea unui punct de vedere, precum și dreptul la apărare al acestuia.
În ceea ce privește
criticile formulate de recurent pe fondul cauzei, instanța de control judiciar
constată că acestea sunt neîntemeiate.
Prin Raportul de
evaluare din 14 februarie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate,
contestat prin acțiunea dedusă judecății, s-a reținut că reclamantul s-a aflat
în stare de incompatibilitate în perioada 19 iunie 2008 - 23 ianuarie 2013,
întrucât a exercitat, concomitent cu funcția de viceprimar al comunei Ozun, județul
Covasna, funcția de administrator la SC N.N. SRL, reclamantul încălcând atât
interdicția prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d), cât și
interdicția prevăzută de dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003
și nu a respectat dispozițiile art. 91 alin. (3) teza I, respectiv,
dispozițiile art. 92 alin. (1) din același act normativ.
Susținerile
recurentului-reclamant în sensul că prevederile art. 90 și art. 92 din Legea
nr. 161/2003 nu se aplică în situația viceprimarilor, sunt neîntemeiate.
Conform dispozițiilor
art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 "Pe durata exercitării
mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a
beneficia de indemnizația aferentă acestui statut".
Prin urmare, se
constată că pe durata exercitării mandatului de viceprimar, reclamantul și-a
păstrat statutul de consilier local, situație în care îi sunt aplicabile
interdicțiile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 161/2003.
Afirmațiile
recurentului că nu a încheiat și nu a semnat contracte cu Primăria Ozun, nu
prezintă relevanță în privința reținerii stării de incompatibilitate, în
condițiile în care s-a dovedit că societatea la care reclamantul a exercitat
funcția de administrator, a furnizat bunuri și servicii Primăriei Ozun, în
cadrul căreia acesta a deținut funcția de viceprimar.
De asemenea,
susținerile recurentului privind exercitarea de către o altă persoană a
funcției de administrator la SC N.N. SRL, nu pot fi primite, raportat la
prevederile art. 4 și art. 5 din Legea nr. 26/1990, republicată.
Cum din cuprinsul
Actului adițional la actul constitutiv al SC N.N. SRL, încheiat la data de 23
ianuarie 2013, rezultă că reclamantul a renunțat la calitatea de administrator
la data semnării Actului adițional, în mod legal prin raportul de evaluare s-a
constatat că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 19
iunie 2008 - 23 ianuarie 2013.
Pentru considerentele
expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, potrivit
art. 488 din noul C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr.
554/2004 și art. 496 din noul C. proc. civ., Înalta Curte va dispune
respingerea recursului declarat de reclamantul A.C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de A.C. împotriva Sentinței civile nr. 122/F din 19 iunie 2013 a
Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 5 noiembrie 2014.
Procesat
de GGC - NN