ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1588/2016

Decizia nr. 1588/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2013, pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (A.N.I.), anularea Raportului de evaluare nr. 29420/G/II din 03 iulie 2013, precum și a tuturor actelor sau măsurilor dispuse în baza lui, pentru reținerea în mod nelegal a stării de incompatibilitate, potrivit art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 743/CA din 20 februarie 2013 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul acestei instanțe, cauza a fost înregistrată la data de 21 februarie 2014 sub nr. 5699/62/2013.

Prin Sentința nr. 47/F pronunțată în data de 28 martie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității contestării raportului de evaluare,invocată de pârâtă, a admis contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat Raportul de evaluare nr. 29420/G/II din 03 iulie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

În ce privește prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea excepției tardivității, cu consecința respingerii acțiunii sub acest aspect, întrucât în mod eronat judecătorul fondului a respins excepția tardivității, nereținând că raportul de evaluare a fost primit de către reclamant la data de 5 iulie 2013 și acțiunea a fost înregistrată pe data de 23 iulie 2013, peste termenul legal de 15 zile.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept.

În urma activității de evaluare desfășurate, s-a constatat că persoana evaluată a încălcat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 prin deținerea simultană atât a funcției de primar al Municipiului Făgăraș, județul Sibiu, cât și a calității de reprezentant al Municipiului Făgăraș în Adunarea Generală a Acționarilor în cadrul SC A. SA Sibiu, în perioada 2012 - 2016.

Recurenta a considerat că este nefondată susținerea instanței de fond cu privire la faptul că reprezentarea nu este într-o societate de interes local ci într-una de interes regional, atât timp cât prin actul său constitutiv (art. 1 și art. 5), SC A. SA Sibiu se autodefinește ca fiind "persoană juridică română, înființată ca societate pe acțiuni (...)", care își "desfășoară activitatea (...) în vederea realizării obiectului său de activitate: operarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare a cărui gestiune îi este delegată ("Serviciile"), conform Contractului de delegare, în aria delegării definită de respectivul contract. Societatea își desfășoară activitatea exclusiv pentru Autoritățile locale care i-au delegat, prin Asociație, gestiunea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare".

De asemenea, recurenta în susținerile formulate precizează legislația incidentă cauzei.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Prin întâmpinarea formulată și depusă la dosar la data de 23 decembrie 2014, reclamantul A. a solicitat respingerea recursului și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 16 februarie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 24 mai 2016.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru motivele arătate în continuare:

Nu este fondată prima critică adusă sentinței de către recurenta-pârâtă întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care se susține că instanța de fond a încălcat regulile de procedură prin respingerea excepției tardivității contestării raportului de evaluare.

Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de fond a respins excepția tardivității formulării acțiunii, întrucât din verificarea înscrisurilor depuse în dosarul de fond - Tribunal Brașov a rezultat că, la data de 5 iulie 2013 a ajuns plicul la oficiul poștal Făgăraș, la data de 8 iulie 2013 reclamantul a semnat de primirea plicului emis de pârâtă și la 23 iulie 2013 a depus cererea prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 29420/G/II din 03 iulie 2013.

Față de cele expuse anterior și potrivit art. 22 din Legea nr. 176/2010 coroborat cu art. 181 alin. (1) și (2) C. proc. civ., se constată că acțiunea a fost formulată în termen legal de 15 zile prevăzut de lege.

Nici a doua critică fundamentată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întemeiată, potrivit considerentelor următoare:

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. 29420/G/II din 03 iulie 2013 întocmit de pârâta Agenția Naționala de Integritate.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a deținut, în perioada supusă verificării de către autoritatea recurentă, funcția de primar al Municipiului Făgăraș, județul Sibiu și calitatea de reprezentant al Municipiului Făgăraș în Adunarea Generală a Acționarilor în cadrul SC. A. SA Sibiu.

S.C. A. SA este o societate pe acțiuni constituită prin reorganizarea R.A.G.C.L. Sibiu, având inițial ca acționar unic Consiliul Local Sibiu, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. x/23 din 04 septembrie 1998, pentru ca în cursul anului 2008 în baza Hotărârii nr. 5 din 30 octombrie 2008 a Adunării Generale a Acționarilor, să se reorganizeze prin cooptarea și a altor unități administrativ teritoriale, respectiv Județul Brașov, Județul Sibiu, Municipiul Făgăraș, orașele Avrig, Cisnădie, Ocna Sibiului, Cristian, Tălmaciu, precum și mai multe comune din Județul Sibiu, inclusiv Comuna Gura Râului, noii acționari dobândind acțiunile ca urmare a cesionării lor de către Consiliul Local Sibiu.

În speță, problema dedusă judecății vizează interpretarea și aplicabilitatea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, precum și calificarea SC A. SA ca fiind sau nu o societate de interes local, în sensul acestor dispoziții legale.

Potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, "funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar general al municipiului București (...), este incompatibilă cu lit. f) - funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților de interes local reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare (...)".

Astfel, incompatibilitatea reprezintă interdicția de a cumula două sau mai multe funcții/atribuții care prin exercitarea lor simultană ar putea altera obiectivitatea cu care oficialul public are obligația să își îndeplinească sarcinile de serviciu.

Aceste prevederi au în vedere numai ipoteza funcției de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societății comerciale ce operează pe teritoriul comunei, orașului/municipiului, județului unde persoana în cauză este primar/viceprimar sau președinte/vicepreședinte al consiliului județean.

În cauză, ne aflăm în situația unei societăți comerciale cu statut de operator regional ce are competență în mai multe județe și are ca scop dezvoltarea intercomunitară.

Operatorul regional, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 13/2008, este o societate comercială cu capital integral al unităților administrativ-teritoriale membre, având rolul de a asigura gestiunea serviciului de utilități publice pe raza sa de competență și de implementare a programelor de investiții publice de interes zonal/regional.

Așadar, este evident că această societate comercială acționează pe o suprafață ce excede teritoriului unei singure unități administrativ-teritoriale, iar operatorul regional nu este subordonat autorității administrației publice locale, ci se află sub coordonarea asociației de dezvoltare intercomunitară.

Faptul că este necesară o hotărâre a fiecărei unități administrativ-teritoriale pentru înființarea și funcționarea asociației nu are efect în planul incompatibilităților prevăzute de lege în cazul primarilor.

Mandatul primarului în cadrul adunării generale a asociației depășește interesul local și se subordonează unui interes regional, nefiind îndeplinită premisa ca persoana ce exercită funcția să aibă un interes personal ce ar putea influența îndeplinirea cu imparțialitate și obiectivitate a atribuțiilor sale legale.

Referitor la calificarea unui operator regional de servicii de utilități publice, dacă este sau nu o societate comercială de interes local, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, s-a pronunțat, în ședința din data de 4 mai 2015, și plenul judecătorilor Secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu acea ocazie, cu majoritate de voturi, a fost adoptată soluția de principiu în sensul că un operator regional care realizează servicii de utilități publice de interes zonal/regional nu se circumscrie unei societăți comerciale de interes local, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății, iar situația în care s-a aflat intimatul-reclamant nu reprezintă incompatibilitatea la care se referă aceste dispoziții legale.

Pornind de la definiția incompatibilității și având în vedere caracteristicile operatorului regional a serviciilor de apă și de canalizare, așa cum sunt definite prin Legea nr. 51/2006 și 241/2006, identificate în actul constitutiv al operatorului regional SC "A." Sibiu SA, dar și în celelalte documente care atestă reorganizarea societății, se poate concluziona că în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale stării de incompatibilitate reglementată de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, - intimatul-reclamant în calitate de primar al Municipiului Făgăraș și reprezentant al unității administrativ teritoriale în AGA a SC "A." SA Sibiu a acționat pentru un interes social și nu unul personal și pentru realizarea unui obiectiv regional, ce corespunde scopului urmărit prin reorganizarea societății și care depășește sfera de interes local a unității administrativ teritoriale pe care o reprezintă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că actul administrativ contestat este nelegal, fiind rezultatul unei interpretări și aplicări eronate a legislației aplicabile cauzei.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 47/F din 28 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2016.

Procesat de GGC - NN