ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 714/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/64/2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x din 12 martie 2014 emis de pârâtă, prin care s-a constatat încălcarea d către reclamant a regimului juridic al incompatibilităților, respectiv art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, s-a dispus comunicarea Raportului Camerei Deputaților - Comisia Juridică, de Disciplină și Imunități, pentru informare și luarea măsurilor legale ce se impun, după rămânerea definitivă acestuia, conform art. 25 alin. (3) și (4), precum și sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea efectuării verificărilor cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 C. pen.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar pe fond admiterea acțiunii și anularea raportului ANI nr. x/G/II din 12 martie 2014.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente, cu trimitere la art. 83 din Legea nr. 161/2003.

Susține recurentul că actul de demisie înregistrat la cele două societăți comerciale, în cadrul termenului de 30 de zile, în care avea obligația să demisioneze pentru a evita starea de incompatibilitate, este valid și nu este de contestat de pârâtă.

Mai arată recurentul că obligația menționării demisiei la Oficiul Registrului Comerțului revine celor două societăți, astfel că nu i se poate imputa împrejurarea că persoanele împuternicite ale celor două societăți nu și-au îndeplinit obligația de a proceda la depunerea actelor corespunzătoare pentru a se efectua mențiunea la Registrul Comerțului.

Astfel, în concret, în privința S.C. B. S.R.L., recurentul susține că în ședința Adunării Generale a Asociaților din data de 25 aprilie 2008 și-a prezentat demisia din funcția de administrator, numindu-se un nou administrator în persoana lui D., care s-a angajat să efectueze demersurile necesare pentru a înregistra în Registrul Comerțului modificarea actului constitutiv.

Mai mult decât atât, noul administrator, deși nu a procedat la înregistrarea mențiunii la Registrul Comerțului s-a comportat ca un administrator al societății și la data de 6 octombrie 2008 a înregistrat la Primăria comunei Teliu, județul Brașov, o adresă din partea societății semnată de el în calitate de administrator.

În ceea ce privește S.C. C. S.A., recurentul arată că după ce a fost ales deputat a notificat Consiliul de administrație al societății, cu demisia sa din funcția de administrator, notificare înregistrată la data de 21 ianuarie 2013, precum și Consiliul Local al Comunei Prejmer, în calitate de asociat unic al S.C. C. S.A.

Această demisie a căpătat dată certă la 15 ianuarie 2013, prin înregistrarea sa în registrele publice ale Primăriei Prejmer, județul Brașov.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 octombrie 2015, în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 4 decembrie 2015, completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul disp. art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, cu următoarele precizări:

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 Raportul de evaluare nr. x din 12 martie 2014 întocmit de pârâta ANI.

S-a reținut în raportul contestat că reclamantul A., deputat în Parlamentul României a încălcat regimul juridic al incompatibilităților întrucât, începând cu data de 20 decembrie 2012 a deținut simultan și calitatea de administrator al S.C. B. S.R.L. (20 decembrie 2012 - prezent) și respectiv, al S.C. C. S.A. (20 decembrie 2012 - 12 iunie 2013).

Astfel, a concluzionat autoritatea pârâtă că au fost încălcate dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, potrivit cărora:

"Calitatea de deputat și senator este, de asemenea, incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale".

De asemenea, s-a constatat că există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută și pedepsită de art. 326 C. pen., astfel că s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea efectuării verificărilor cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea respectivei infracțiuni.

Judecătorul fondului a respins acțiunea reținând că reclamantul nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților.

A statuat că nu este suficientă anunțarea demisiei sale din funcția de administrator, fiind necesară și parcurgerea unor formalități de publicitate la Oficiul Registrului Comerțului.

Soluția instanței de fond este însușită și de instanța de control judiciar, însă doar cu privire la reținerea stării de incompatibilitate raportat la deținerea simultană a calității de deputat și a celei de administrator al S.C. B. S.R.L.

Într-adevăr, incidența disp.art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 poate fi reținută doar în ceea ce privește deținerea simultană a calității de deputat și a celei de administrator la societatea sus menționată.

Așa cum rezultă din înscrisurile atașate raportului de evaluare, reclamantul a fost ales deputat în Parlamentul României începând cu data de 20 decembrie 2012, conform Hotărârii Camerei Deputaților nr. 45 din 20 decembrie 2012 de validare a mandatului său.

Totodată, conform relațiilor furnizate de ONRC cu adresa înregistrată sub nr. x din 14 ianuarie 2014 reclamantul deține și calitatea de administrator al S.C. B. S.R.L., nefiind revocat până în prezent.

Potrivit susținerilor reclamantului, la data de 25 aprilie 2008 a avut loc adunarea generală a acționarilor la care a participat și dl. D., acestuia fiindu-i concesionate 5 părți sociale. De asemenea, în cadrul aceleiași ședințe, susține recurentul că și-a anunțat demisia din funcția de administrator, numindu-se un nou administrator în persoana lui D.

Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 26/1990, în registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare la: h) orice modificare privitoare la actele, faptele și mențiunile înregistrate.

Totodată, disp. art. 22 obligă comerciantul să solicite înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute la art. 21 în cel mult 15 zile de la data actelor și faptelor supuse obligației de înregistrare.

Așa cum rezultă din relațiile comunicate de ONRC, până în prezent, modificările actului constitutiv referitoare la persoanele asociațiilor și a celei împuternicite ca administrator nu au fost înregistrate în registrul comerțului, astfel că efectul de publicitate (art. 4 din Legea nr. 26/1990) și cel de opozabilitate (art. 5 din Legea nr. 26/1990) nu au operat față de terți.

În raport de dispozițiile legale menționate mai sus, este lipsită de relevanță împrejurarea că numitul D. a înregistrat la Primăria Comunei Teliu, județul Brașov o adresă din partea S.C. B. S.R.L., semnată de el în calitate de administrator, prin care propunea cumpărarea sau concesionarea unui teren.

Având în vedere că recurentul-reclamant, așa cum susține, a renunțat doar la calitatea de administrator nu și la cea de asociat în cadrul societății cu răspundere limitată, avea obligația să efectueze demersuri pentru înregistrarea în registrul comerțului a modificărilor actului constitutiv, astfel că în mod corect pârâta ANI a reținut că a încălcat regimul juridic al incompatibilității întrucât începând cu data de 20 decembrie 2012 deține atât calitatea de deputat cât și pe cea de administrator al S.C. B. S.R.L.

În ceea ce privește deținerea calității de administrator în cadrul S.C. C. S.R.L., Înalta Curte reține că cererea de demisie din funcția de administrator al societății (al cărei asociat unic este Comuna Prejmer) a fost înregistrată la Consiliul Local al comunei Prejmer sub nr. 462/2013, acesta din urmă luând act de demisie prin Hotărârea nr. 38 din 28 mai 2013 (HCL).

Actul adițional nr. 4 din 28 mai 2013 prin care se numeau noii administratori ai societății a fost înregistrat la ORC conform mențiunii din 10 iunie 2013, fiind înscrisă în registrul comerțului în baza rezoluției nr. x din 12 iunie 2013.

În aceste condiții, raportat la data înregistrării demisiei la organul competent, anume Consiliul Local al comunei Prejmer (nr. 462 din 21 ianuarie 2013) rezultă că recurentul-reclamant și-a îndeplinit obligația de a opta, în termen de 30 de zile, între mandatul de deputat și funcția incompatibilă, conform disp. art. 17 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor.

Prin soluția de principiu pronunțată de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din data de 7 noiembrie 2013 a fost tranșată problema de drept privind momentul de la care încetează calitatea de administrator al unei societăți comerciale și subiectul căruia îi incumbă obligația de a solicita înregistrarea în Registrul Comerțului a mențiunilor referitoare la încetarea calității de administrator al societății comerciale.

S-a statuat că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea de voință exprimată.

Așa cum am mai arătat, în termenul legal recurentul-reclamant a înregistrat demisia sa din funcția de administrator la Consiliul Local al Comunei Prejmer, acesta fiind unic asociat al S.C. C. S.R.L. și astfel organul competent să ia act de demisie și în consecință, să efectueze mențiunile cuvenite în registrul comerțului.

Distinct de aceste considerente, Înalta Curte observă că, chiar dacă a fost înlăturată din raportul de evaluare atacat, concluzia autorității pârâte cu privire la încălcarea regimului juridic al incompatibilităților prin deținerea simultană a calității de deputat și a celei de administrator al S.C. C. S.R.L., soluția în cauză rămâne aceeași, atâta timp cât deținerea simultană a calităților de deputat și administrator al S.C. B. S.R.L. a fost confirmată de instanța de control judiciar.

Concluzionând, în temeiul disp.art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 101 din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2016.

Procesat de GGC - MM