ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1145/2017

Decizia nr. 1145/2017 Asupra cauzei de față, reține următoarele: 1. Obiectul cauzei. Prin cererea înregistrată la data de 29 aprilie 2014, pe rolul Judecătoriei sector 6 București sub nr. x/303/2014, reclamantele A. și B. - prin reprezentant legal A. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta C., ca prin hotărârea ce va pronunța să se constatate nulitatea absolută a adopției cu efecte depline, încuviințată prin sentința civilă nr. 4786/bis din 8 iulie 1992, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul nr. x/1992, prin care pârâta, majoră fiind, a fost adoptată de adoptatorul D., pentru încălcarea condițiilor de fond și de formă stipulate în C. fam., în Legea nr. 11/1990 și în C. proc.

civ. de la 1865 în vederea încuviințării valabile a adopției majorului, precum și pentru fraudă la lege, revenirea pârâtei la numele avut anterior adopției, respectiv E., efectuarea mențiunilor ce se impun în actele de stare civilă, ca urmare a desființării adopției. 2. Judecata în primă instanță; Prin sentința civilă nr. 6914 din 25 septembrie 2014, Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 1174 din 07 octombrie 2015 a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.

3. Judecata în apel; Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 714 din 28 octombrie 2016, ce face obiectul prezentei căi de atac, a respins ca nefondat apelul exercitat de reclamante împotriva sentinței civile nr. 1174 din 07 octombrie 2015, pronunțate de Tribunalul București. 4. Judecata în recurs. Completul de filtru.

Împotriva deciziei curții de apel au formulat recurs reclamantele B., prin reprezentant legal A., și A. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14 februarie 2017 și repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10). Prin rezoluția completului de filtru din 16 februarie 2017, a fost dispusă comunicarea cererii de recurs intimatei pârâte C., cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare, iar prin rezoluția din 13 martie 2017 a fost dispusă comunicarea cererii de recurs și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în raport de dispozițiile art. 86 din Legea nr. 273/2004.

Motivele de recurs au fost comunicate intimatei pârâte C. la data de 22 februarie 2017, conform dovezii aflate la fila 23, iar Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 15 martie 2017, conform dovezii aflate la fila 25. La data de 27 martie 2017, cu respectarea termenului legal de 30 de zile, intimata C., prin avocat F., conform împuternicirii aflate la fila 6, a formulat întâmpinare, comunicată recurentelor reclamante la data de 30 martie 2017, conform dovezilor aflate la filele 43 și 44, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, și excepția nulității recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 489 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Pe fond, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și obligarea recurentelor-reclamante la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării recursului, fără a depune dovezi în acest sens. Recurentele reclamante nu au depus răspuns la întâmpinare. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 18 mai 2017, conform dovezilor aflate la filele 55-57, care nu au formulat punct de vedere la raport. în continuare, referă că raportul asupra admisibilității în principiu a fost comunicat și Ministerului Public, în raport de dispozițiile art. 86 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, care la data de 30 mai 2017 a formulat punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului.

La termenul din 28 iunie 2017, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului din perspectiva legalității căii de atac, cu privire la care a reținut următoarele: Legea nr. 11/1990 privind încuviințarea adopției, act normativ special, a transferat atribuția de a încuviința adopția din competența autorității tutelare în cea a instanței judecătorești. După un șir de mutații legislative în materie, în scopul armonizării legislației interne cu reglementările și practicile internaționale în domeniu, a fost adoptată Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției.

Așa cum rezultă din expunerea rezumată a cauzei și din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reclamantele au promovat prezenta acțiune civilă la data de 29 aprilie 2014, așa cum reiese din ștampila aplicată cu ocazia înregistrării cererii, fila 5 a Dosarului nr. x/303/2014 a Judecătoriei sectorului 6 București, având ca obiect constatare nulitate adopție, moment la care era în vigoare Legea nr. 273 din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopției, publicată în M. Of.

nr. 557 din 23 iunie 2004. În forma în vigoare la data promovării acțiunii, art. 74 alin. (5) 1 din cap. VII, intitulat Dispoziții procedurale comune din actul normativ arătat, prevedea următoarele: „Hotărârile prin care se soluționează cererile prevăzute de prezenta lege sunt supuse numai apelului." În cauza pendinte, se constată că, urmare a admiterii excepției necompetenței materiale de către Judecătoria sectorului 6 București, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, și soluționată, în primă instanță, prin sentința civilă nr. 1174 din 07 octombrie 2015. Apelul exercitat împotriva soluției tribunalului a fost soluționat de Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 714 din 28 octombrie 2016, decizie definitivă, și care face obiectul prezentei căi de atac.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor legale arătate, hotărârea primei instanțe pronunțate cu privire la constatarea nulității adopției este supusă numai căii de atac a apelului. Ca atare, în aplicarea dispozițiilor invocate, decizia curții de apel nu mai poate fi suspusă controlului de legalitate de către instanța ierarhic superioară, prin exercitarea recursului. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Analizând cauza și din perspectiva dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se constată că recurentele reclamante au fost reprezentate în faza procesuală a recursului de o persoană specializată în domeniul juridic, societatea de avocați G. și Asociații, aceasta semnând cererea de recurs.

Prin urmare, reiese că recurentele reclamante au beneficiat în această fază procesuală, de asistență juridică de specialitate. Văzând conținutul dispozițiilor art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. h), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", având în vedere că inadmisibilitatea căii de atac, reprezintă o excepție procesuală de procedură, absolută și peremptorie, care împiedică analiza oricăror alte chestiuni, inclusiv excepții, Înalta Curte constată că atât motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, cât și excepția nulității recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 489 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., invocată de intimata pârâtă C., nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc de către instanța de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele B., prin reprezentant legal A., și A. împotriva Deciziei civile nr. 714/A din 28 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, solicitate prin întâmpinare de către C., Înalta Curte reține următoarele: Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 453 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Cu toate acestea însă, câștigarea procesului nu reprezintă singura condiție pentru ca cererea de acordare a cheltuielilor de judecată să fie admisă, legiuitorul impunând o altă condiție la partea care pretinde cheltuieli de judecată să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. (conform art. 452 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.). Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se constată că ; deși prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă C. a solicitat obligarea recurentelor reclamante la plata cheltuielilor de judecate ocazionate de prezentul recurs, reprezentând onorariu de avocat, nu a depus nicio dovada cu privire la acestea, respectiv chitanța de plată a onorariului.

Ca atare, în lipsa oricăror dovezi, și în aplicarea dispozițiilor legale arătate, Înalta Curte va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata - pârâtă C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele B., prin reprezentant legal A., și A. împotriva Deciziei civile nr. 714/A din 28 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata - pârâtă C. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se va comunica părților, în temeiul dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2017.