ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1145/2017

Decizia

nr. 1145/2017

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 aprilie 2014, pe rolul

Judecătoriei sector 6 București sub nr. x/303/2014, reclamantele A.

și B. - prin reprezentant legal A. au solicitat instanței, în

contradictoriu cu pârâta C., ca prin hotărârea ce va pronunța să

se constatate nulitatea absolută a adopției cu efecte depline,

încuviințată prin sentința civilă nr. 4786/bis din 8 iulie

1992, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul

nr. x/1992, prin care pârâta, majoră fiind, a fost adoptată de

adoptatorul D., pentru încălcarea condițiilor de fond și de

formă stipulate în C. fam., în Legea nr. 11/1990 și în C. proc. civ.

de la 1865 în vederea încuviințării valabile a adopției

majorului, precum și pentru fraudă la lege, revenirea pârâtei la

numele avut anterior adopției, respectiv E., efectuarea mențiunilor

ce se impun în actele de stare civilă, ca urmare a desființării

adopției.

Prin sentința civilă nr. 6914 din 25 septembrie

2014, Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă, a

admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Tribunalul București, secția a V-a civilă,

prin sentința civilă nr. 1174 din 07 octombrie 2015 a respins

acțiunea, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantelor la plata

cheltuielilor de judecată către pârâtă.

Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă

nr. 714 din 28 octombrie 2016, ce face obiectul prezentei căi de atac, a

respins ca nefondat apelul exercitat de reclamante împotriva sentinței

civile nr. 1174 din 07 octombrie 2015, pronunțate de Tribunalul

București.

Completul de filtru.

Împotriva deciziei curții de apel au formulat recurs

reclamantele B., prin reprezentant legal A., și A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14

februarie 2017 și repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10).

Prin rezoluția completului de filtru din 16 februarie

2017, a fost dispusă comunicarea cererii de recurs intimatei pârâte C., cu

mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare,

iar prin rezoluția din 13 martie 2017 a fost dispusă comunicarea

cererii de recurs și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, în raport de dispozițiile art. 86 din Legea nr. 273/2004.

Motivele de recurs au fost comunicate intimatei pârâte C.

la data de 22 februarie 2017, conform dovezii aflate la fila 23, iar

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 15 martie

2017, conform dovezii aflate la fila 25.

La data de 27 martie 2017, cu respectarea termenului legal

de 30 de zile, intimata C., prin avocat F., conform împuternicirii aflate la

fila 6, a formulat întâmpinare, comunicată recurentelor reclamante la data

de 30 martie 2017, conform dovezilor aflate la filele 43 și 44, prin care

a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de

dispozițiile Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, și

excepția nulității recursului, întemeiată pe

dispozițiile art. 489 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Pe fond, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și

obligarea recurentelor-reclamante la plata cheltuielilor de judecată

aferente soluționării recursului, fără a depune dovezi în

acest sens.

Recurentele reclamante nu au depus răspuns la

întâmpinare.

Raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului a fost comunicat părților la data de 18 mai 2017, conform

dovezilor aflate la filele 55-57, care nu au formulat punct de vedere la

raport. în continuare, referă că raportul asupra

admisibilității în principiu a fost comunicat și Ministerului

Public, în raport de dispozițiile art. 86 din Legea nr. 273/2004 privind

procedura adopției, care la data de 30 mai 2017 a formulat punct de vedere

la raport prin care a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului.

La termenul din 28 iunie 2017, Înalta Curte a rămas

în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului

din perspectiva legalității căii de atac, cu privire la care a

reținut următoarele:

Legea nr. 11/1990 privind încuviințarea

adopției, act normativ special, a transferat atribuția de a

încuviința adopția din competența autorității tutelare

în cea a instanței judecătorești.

După un șir de mutații legislative în

materie, în scopul armonizării legislației interne cu

reglementările și practicile internaționale în domeniu, a fost

adoptată Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției.

Așa cum rezultă din expunerea rezumată a

cauzei și din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reclamantele au

promovat prezenta acțiune civilă la data de 29 aprilie 2014, așa

cum reiese din ștampila aplicată cu ocazia înregistrării

cererii, fila 5 a Dosarului nr. x/303/2014 a

Judecătoriei sectorului 6 București, având ca obiect constatare

nulitate adopție, moment la care era în vigoare Legea nr. 273 din 21 iunie

2004 privind regimul juridic al adopției, publicată în M. Of. nr. 557

din 23 iunie 2004.

În forma în vigoare la data promovării acțiunii,

art. 74 alin. (5)

1

din cap. VII, intitulat Dispoziții

procedurale comune din actul normativ arătat, prevedea următoarele: „Hotărârile

prin care se soluționează cererile prevăzute de prezenta lege

sunt supuse numai apelului."

În cauza pendinte, se constată că, urmare a

admiterii excepției necompetenței materiale de către

Judecătoria sectorului 6 București, cererea de chemare în

judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București,

și soluționată, în primă instanță, prin sentința

civilă nr. 1174 din 07 octombrie 2015.

Apelul exercitat împotriva soluției tribunalului a

fost soluționat de Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 714 din

28 octombrie 2016, decizie definitivă, și care face obiectul

prezentei căi de atac.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor legale

arătate, hotărârea primei instanțe pronunțate cu privire la

constatarea nulității adopției este supusă numai căii

de atac a apelului.

Ca atare, în aplicarea dispozițiilor invocate,

decizia curții de apel nu mai poate fi suspusă controlului de

legalitate de către instanța ierarhic superioară, prin

exercitarea recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o

hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât

căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de

căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace

procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei

hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu

constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o

hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar

și că exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Analizând cauza și din perspectiva dreptului la un

proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de

dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, se constată că recurentele reclamante au fost reprezentate în

faza procesuală a recursului de o persoană specializată în

domeniul juridic, societatea de avocați G. și Asociații, aceasta

semnând cererea de recurs. Prin urmare, reiese că recurentele reclamante

au beneficiat în această fază procesuală, de asistență

juridică de specialitate.

Văzând conținutul dispozițiilor art. 499

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "Prin

derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. h), hotărârea

instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare

invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori,

după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără

a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui,

hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției

fără a se evoca și analiza motivelor de casare", având în

vedere că inadmisibilitatea căii de atac, reprezintă o

excepție procesuală de procedură, absolută și

peremptorie, care împiedică analiza oricăror alte chestiuni, inclusiv

excepții, Înalta Curte constată că atât motivele de nelegalitate

invocate prin cererea de recurs, cât și excepția nulității

recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 489 alin. (2) din Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., invocată de intimata pârâtă C.,

nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc de către instanța

de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantele B., prin reprezentant legal A.,

și A. împotriva Deciziei civile nr. 714/A din 28 octombrie 2016

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În ceea ce privește cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, solicitate prin

întâmpinare de către C., Înalta Curte reține următoarele:

Este adevărat că potrivit dispozițiilor

art. 453 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., partea care pierde

procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat,

să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Cu toate acestea însă, câștigarea procesului nu

reprezintă singura condiție pentru ca cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată să fie admisă, legiuitorul impunând o

altă condiție la partea care pretinde cheltuieli de judecată

să facă, în condițiile legii, dovada existenței și

întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului

cauzei. (conform art. 452 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.).

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se

constată că

;

deși prin întâmpinarea formulată,

intimata pârâtă C. a solicitat obligarea recurentelor reclamante la plata

cheltuielilor de judecate ocazionate de prezentul recurs, reprezentând onorariu

de avocat, nu a depus nicio dovada cu privire la acestea, respectiv

chitanța de plată a onorariului.

Ca atare, în lipsa oricăror dovezi, și în

aplicarea dispozițiilor legale arătate, Înalta Curte va respinge

cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de

intimata - pârâtă C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

reclamantele B., prin reprezentant legal A., și A. împotriva Deciziei civile

nr. 714/A din 28 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor

de judecată formulată de intimata - pârâtă C.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă

niciunei căi de atac și se va comunica părților, în temeiul

dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 iunie 2017.