ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1915/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1915/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1915/2016
După
deliberare, asupra recursului de față, constată
următoarele:
Prin Sentința civilă nr.
7.185 din 2 octombrie 2014, Judecătoria Sectorului 6 București a
admis excepția necompetenței materiale și a declinat
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în
contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primar General, în
favoarea Tribunalului București.
Prin
Sentința civilă nr. 1.505 din 16 decembrie 2014, Tribunalul
București, secția a IV-a civilă, a admis excepția
necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Sectorului 6 București și, constatând ivit conflictul de
competență, a înaintat cauza Curții de Apel București,
secția civilă.
Învestită
cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de
Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, prin Sentința nr. 44F din 11 martie 2015, a
stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Sectorului 6 București.
Împotriva
acestei din urmă hotărâri a formulat recurs recurentul-reclamant A.,
dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 21 aprilie 2015.
Prin
Încheierea din 22 mai 2015, Înalta Curte a suspendat judecata recursului,
conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât a
constatat lipsa părților legal citate și faptul că niciuna
dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.
Cauza a fost
repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării excepției
perimării recursului, fixându-se termen la data de 14 octombrie 2016.
Asupra
excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată
următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de
chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și
orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept,
chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina
părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când
actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".
În sensul
prevederilor legale mai sus expuse, perimarea se
înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra
întregii activități judiciare, care este determinată de lipsa de
stăruință a părților în soluționarea litigiului
dedus judecății.
Curtea
Constituțională prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001,
publicată în M. Of. nr. 25 din 17 ianuarie 2002, a statuat că
"perimarea reprezintă o sancțiune procedurală
determinată de necesitatea de a curma starea de incertitudine creată
asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea lăsată
în nelucrare timp de un an, din vina părții."
Așadar,
pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de
faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în
nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în
nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Ca urmare,
perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi
săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării
cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a
părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau
posibilitatea să o facă.
Aceasta este
și situația în speță, unde, după suspendarea
judecății cauzei pentru lipsa părților, măsură
dispusă la termenul din data de 22 mai 2015, părțile au
lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an
fără să fi săvârșit vreun act de procedură în
vederea reluării judecății recursului.
De asemenea,
Înalta Curte reține că, în speță, nu este incidentă o
cauză neimputabilă părților sau necesitatea îndeplinirii
din oficiu a unui act de procedură, care să conducă la
întreruperea termenului de perimare.
În raport de
aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai
mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în
care niciuna dintre părți nu a solicitat continuarea
judecății recursului, iar în această perioadă nu a
intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de
perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C.
proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A.
împotriva Sentinței civile nr. 44F din 11 martie 2015, pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie.
PENTRU ACESTE
MOTIVE,
ÎN NUMELE
LEGII,
D E C I D E
Constată
perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr.
44F din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2016.
Procesat de