ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 661/2017

HOTĂRÂRE

06.04.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 661/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 august 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Municipiul București- prin Primarul General și Consiliul General al Municipiului București- prin reprezentant Președinte de Ședință, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului Consiliul General al Municipiului București să adopte o hotărâre prin care să aprobe vânzarea către reclamant a spațiului de prestări- servicii în suprafață de 80,48 m.p., situat în București, str. x, fără licitație, și să dispună obligarea pârâtului Municipiul București să încheie contractul de vânzare- cumpărare a spațiului de prestări- servicii mai sus- menționat, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin sentința civilă nr. 197 pronunțată la data de 14 ianuarie 2016, în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul General al Municipiului București, și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu acesta; a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., la data de 17 martie 2016, recurs care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22 martie 2016, sub nr. x/2015.

Prin încheierea de ședință publică din data de 21 noiembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus înaintarea cauzei, având ca obiect recursul privind pe recurentul- reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 197/14.01.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a II- a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații- pârâți Municipiul București, Consiliul General al Municipiului București- prin Președinte, în vederea soluționării la una din secțiile civile ale Curții de Apel București.

În motivare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut că, obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită prima instanță este reprezentat de obligarea pârâtului C.G.M.B. la adoptarea unei hotărâri prin care să aprobe vânzare către reclamant a unui spațiu comercial, iar Municipiul București să fie obligat să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest spațiu. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 341/2004.

Din analiza actelor de la dosar; Curtea a reținut că, spațiul comercial vizat de cererea de chemare în judecată face parte din domeniul privat al unității administrativ- teritoriale, astfel cum rezultă din adresa nr. x/22.07.2015a Administrației Fondului Imobiliar.

În aceste condiții, având în vedere obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, împrejurarea că bunul cu privire la care se solicită încheierea contractului de vânzare -cumpărare aparține domeniului privat, Curtea a apreciat natura civilă a prezentei cauze, situație în care, având în vedere și dispozițiile art. 136 C. proc. civ., a dispus înaintarea cauzei, în vederea soluționării la una din secțiile civile ale Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a Curții de Apel București la data de 15 decembrie 2016, sub nr. x/2016.

În ședința publică de la 24.02.2017, recurentul- reclamant A. a invocat excepția necompetenței funcționale a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, fiind vorba, a susținut acesta, de un litigiu deja soluționat în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, iar, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în fond de către Tribunalele Administrativ- Fiscale se soluționează de către Secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin încheierea nr. 5 R, pronunțată la data de 24 februarie 2017, în dosarul nr. x/2016, a admis excepția necompetenței funcționale a secției a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie; a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurentul- reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 197/14.01.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații- pârâți Municipiul București și Consiliul General al Municipiului București, în favoarea secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Civilă; în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecarea recursului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Prima instanță a fost învestită cu soluționarea unei cereri având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul General al Municipiului București să adopte o hotărâre prin care să se aprobe vânzarea unui spațiu de prestări servicii, reclamantul indicând ca temei juridic al cererii formulate dispozițiile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță - Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal - a soluționat cererea formulată de reclamant prin sentința civilă nr. 197/2016.

Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți sau de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe - art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea a considerat că, instanța de control judiciar nu poate invoca din oficiu încălcarea de către prima instanță a normelor ce reglementează competența materială și teritorială de ordine publică.

Prin întâmpinarea depusă în fața instanței fondului pârâtul nu a invocat necompetența materială a instanței. Neinvocarea excepției necompetenței materiale în termenul stabilit conduce la decăderea părții din dreptul de a mai invoca necompetența în calea de atac declanșată de parte - în condițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., dar nici instanța nu mai poate, din oficiu, să invoce această excepție.

De altfel, a reținut, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, la primul termen după citarea părților a luat concluziile acestora asupra recursului și a rămas în pronunțare, pricina fiind repusă pe rol în vederea discutării calificării căii de atac.

Cum pârâtul nu a înțeles să invoce în fața primei instanțe excepția necompetenței materiale, Curtea a reținut că prima instanța învestită prin cererea de chemare în judecată de reclamant a fost competentă să judece cauza.

Instanța a mai reținut că, în calea de atac a recursului, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București nu mai putea să invoce, din oficiu, necompetența materială, astfel că, admițând excepția necompetenței funcționale a secției a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a declinat competența de soluționare a recursului, în favoarea secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente funcțional să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două Secții ale instanței, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie și, respectiv, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București- s-au declarat, deopotrivă, necompetente funcțional, prin încheieri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă funcțional să soluționeze cauza.

Art. 131 alin. (1) Noul C. proc. civ., în vigoare la momentul sesizării instanței de judecată, stabilește:

"La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate".

Așadar, potrivit acestui text, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție de necompetență materială a fost invocată de către părți, sau, dacă o atare excepție nu a fost invocată de părți, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în speță, referitor la excepția necompetenței funcționale, Înalta Curte constată că aceasta a fost invocată, pentru prima oară, din oficiu, chiar de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în etapa procesuală a recursului, mai exact, la un al doilea termen acordat după ce s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, pe fundamentul aprecierii naturii civile a litigiului, și fără a fi invocată de către părți, deci, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (2) Noul C. proc. civ.

Însă, prin raportare la dispozițiile art. 130 alin. (2) Noul C. proc. civ., excepția necompetenței materiale putea fi invocată doar de pârât, prin întâmpinare sau la prima zi de înfățișare, adică, in limine litis, instanța fiind obligată, din oficiu, să verifice și să stabilească, al prima zi de înfățișare, dacă este competentă general, material și teritorial.

În acest sens, prin încheierea din 10 octombrie 2016, s-a constatat că nu se invocă excepții de necompetență de ordine publică sau privată și nici din oficiu nu se ridică o astfel de problemă, Curtea declarând închise dezbaterile și reținând cauza în pronunțare asupra recursului, iar, cu ocazia repunerii pe rol a cauzei găsind că sunt necesare lămuriri noi, respectiv, discutarea calificării căii de atac, și, abia la termenul din 21 noiembrie 2016 fiind invocată din oficiu excepția necompetenței din punct de vedere funcțional.

Față de acestea, excepția de necompetență materială fiind una de ordine publică, și cum o atare excepție nu a fost invocată de către părți, ci chiar de instanță, din oficiu, și aceasta, la cel de-al doilea termen de judecată, iară nu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, astfel cum prevede textul legal mai sus- arătat, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București nu era în termen să analizeze, din oficiu, competența funcțională și să se considere necompetentă.

Mai mult, din moment ce alegerea instanței a fost făcută prin introducerea cererii de chemare în judecată, și cum, instanța inițial sesizată nu a respectat textul legal pentru a putea invoca, din oficiu, excepția necompetenței materiale, se stabilește, în mod definitiv, competența acelei instanțe, astfel încât, nu se mai poate declara necompetentă.

Față de dispozițiile legale mai sus- arătate, Înalta Curte constată că, în speță, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (2) Noul C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,