ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3310/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului București prin Primar General și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, să se constate că pârâtul refuză restituirea apartamentului nr. x din strada x, București.

Prin încheierea din data de 14.09.2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență funcțională și a declinat competența de soluționare în favoarea secțiilor civile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 11.11.2016.

La termenul din data de 31.01.2017, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că solicită soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și restituirea în natură și anularea Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 05. 11.2016.

La termenul din data de 17.03.2017, reclamantul a făcut o nouă precizare de acțiune, arătând că nu mai insistă în soluționarea capătului de cerere cu privire la constatarea nulității Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/1996, solicitând doar restituirea în natură a apartamentului și soluționarea notificării în baza Legii nr. 10/2001.

Prin Sentința civilă nr. 372/17.03.2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, cererea precizată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului București prin Primar General și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. 107A din 7 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 372/17.03.2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Ulterior pronunțării Deciziei nr. 107A din 7 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, la data de 01 martie 2018, reclamantul-apelant a formulat cerere de recuzare a judecătorului B., nemulțumit de modul în care i s-a soluționat apelul.

Prin încheierea de ședință din data de 8 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare, reținându-se că aceasta a fost formulată după pronunțarea hotărârii din apel, pentru motive anterioare acesteia, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii, potrivit art. 44 din C. proc. civ.

La data de 29 martie 2018, au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererile de recurs formulate de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 8 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2016 (prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare) și a Deciziei nr. 107A din 7 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în același dosar (prin care s-a respins apelul reclamantului îndreptat împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță de tribunal în materia Legii nr. 10/2001).

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluția din data de 04 iulie 2018, a luat act de raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului prevăzut de art. 493 din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia pentru ca părțile să poată formula un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicarea lui, în conformitate cu art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, la data de 04 iulie 2018, s-a reținut faptul că s-a declarat o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești care nu este supusă recursului.

Părțile nu au depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluția din data de 06 septembrie 2018, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 02 octombrie 2018, fără citarea părților.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește cererea de recurs formulată împotriva Deciziei nr. 107A din 7 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, se constată următoarele:

Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevede că: "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel " .

Reiese deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2011, hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de competența curții de apel.

De asemenea, dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, în primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză hotărârea tribunalului a fost pronunțată ulterior acestei date, respectiv la 17.03.2017. Prin urmare, prezentei cauze îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată de Legea nr. 202/2010.

În cauză, sunt însă incidente și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001, care prevăd că: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanței supreme de soluționarea acestor cauze.

Prin urmare, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia nr. 107/A din 7 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 107A din 7 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

În ceea ce privește cererea de recurs formulată împotriva încheierii de ședință din data de 8 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2016, se rețin următoarele:

Art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Recurentul supune căii extraordinare de atac o încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare formulată în cadrul unui dosar de apel într-o cauză având ca obiect "Legea nr. 10/2001".

Cum hotărârea prin care s-a soluționat cauza ce a făcut obiectul dosarului de apel al Curții de Apel București este o hotărâre definitivă, rezultă că în cauză este incidentă teza a doua a art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. mai sus citat, respectiv, calea de atac împotriva unei astfel de încheieri este recursul la instanța ierarhic superioară, și anume, Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se constată că recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 8 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2016 nu este formulat în termenul prevăzut de art. 53 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive.

Astfel, Decizia definitivă nr. 107/A din 7 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, hotărâre prin care s-a soluționat cauza, a fost comunicată recurentului la data de 23 februarie 2018, iar cererea de recurs a fost depusă la 23 martie 2018, conform rezoluției puse de Curtea de Apel București pe înscrisul aflat la dosarul de recurs.

Termenul de declarare a recursului (5 zile de la comunicarea hotărârii definitive) se împlinea la data de 1 martie 2018.

Prin urmare, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 08 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, fiind formulat cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziția legală menționată, urmează a fi respins ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 107A din 7 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 08 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN