ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1148/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1148/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia

nr. 1148/2017

Asupra cauzei de față, reține

următoarele:

I. Obiectul cauzei

La

data de 19 iulie 2016 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel

București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri

formulată de către petentele A. și B., prin care au solicitat

anularea sentinței civile nr. 2277 din 20 februarie 2015,

pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București (obiect -

ieșire din indiviziune) - definitivă prin Decizia civilă nr. 317/A

din 27 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția

a V-a civilă, în Dosarul nr. x/301/2013, întrucât încalcă autoritatea

lucrului judecat consfințită prin sentința civilă nr. 1629

din 08 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2009 - irevocabilă prin decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție din 03 iunie 2013 (obiect -

constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare

încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv prin Decizia civilă nr. 1442/A

din 19 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a V-a civilă,

în Dosarul nr. x/3/2005 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă

nr. 595 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IlI-a civilă (obiect - nulitate contract de

vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995).

Prin Decizia civilă nr. 66/A din 27 ianuarie 2017,

Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins cererea de revizuire

formulată de revizuentele A. și B. împotriva sentinței civile

nr. 2277 din 20 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului

3 București, în Dosarul nr. x/301/2013, definitivă prin Decizia civilă

nr. 317/A din 27 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, în temeiul art. 509 alin. (1)

pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în contradictoriu cu

intimatul Municipiul București prin primarul general, ca tardiv

formulată.

Împotriva deciziei curții de apel au formulat

prezentul recurs revizuentele B., prin mandatar C. și A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 14 martie 2017 și repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10).

Prin rezoluția completului de filtru din 15 martie

2016, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc.

civ., față

de prevederile art. 513 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

și în raport de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, văzând conținutul cererii formulate de

revizuentele A. și B., intitulate "apel împotriva Deciziei civile nr.

66 din 27 ianuarie 2017pronunțată de Curtea de Apel

București", a dispus întocmirea unei adrese către revizuentele A.

și B., pentru ca, în termen de maximum 10 zile de la comunicare, să

își precizeze calea de atac exercitată, înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 14 martie 2017. sub

nr. x/121/2016.

La data de 31 martie 2017, revizuentele

A. și B. prin apărător D., au depus precizare prin care au învederat

instanței că în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (6)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., calea de atac exercitată

împotriva Deciziei civile nr. 66 din 27 ianuarie 2017 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție la data de 14 martie 2017, sub nr. x/2/2016

este recursul. De asemenea, a apreciat că recursul exercitat este

admisibil în principiu, iar în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., solicită casarea în tot a

deciziei recurate și trimiterea cauzei, pentru o nouă judecată

curții de apel pentru soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ. Totodată, a arătat că sunt incidente cauzei

dispozițiile art. 488 pct. 7 și pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., pentru încălcarea autorității de lucru judecat

precum și pentru aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin rezoluția din 03 aprilie 2017,

completul de filtru, având în vedere precizarea depusă de către

revizuentele A. și B. la data de 31 martie 2017, a dispus comunicarea

cererii intitulate apel, împreună cu precizarea depusă de recurente

la data de 31 martie 2017 intimatului pârât Municipiul București prin

primar general, conform dovezii aflate la fila 23, în vederea formulării

întâmpinării în termen de 30 zile de Ia primire, conform dispozițiilor

art. 493 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Cererea de apel împreună cu precizarea

depusă de recurente Ia data de 31 martie 2017, a fost comunicată

intimatului pârât Municipiul București, la data de 06 aprilie 2017,

conform dovezii aflate la fila 23, care nu a depus întâmpinare.

Raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților la data de 29 mai 2017, iar la data de 07 iunie 2017, revizuentele

au depus la dosarul cauzei declarația autentică notarială din 18

mai 2017 prin care renunță la recursul exercitat împotriva Deciziei civile

nr. 66 din 27

ianuarie 2017

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Cererea de

renunțare la calea de atac a fost comunicată intimatului Municipiul

București.

La termenul din 28 iunie 2017,

completul de filtru a rămas în pronunțare asupra

admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva

insuficientei timbrări, excepție care primează întrucât

vizează legala sesizare a instanței, cu privire la care a

reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24, alin. (1)

și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru ''Recursul

împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei

dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la

art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) In cazul în care se invocă

încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material,

pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează

cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de

100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani,

cererea de recurs se taxează cu 100 lei."

În cauza de față, prin precizarea

depusă la data de 31 martie 2017, revizuentele A. și B. au invocat

incidența dispozițiilor art. 488 pct. 7 și pct. 8 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ.

Așadar, în aplicarea dispozițiilor

legale redate, în vederea soluționării recursului exercitat împotriva

Deciziei civile nr. 66/A din 27 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, revizuentele datorează, în solidar, taxă

judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, în prezent neachitată.

Conform dovezilor aflate la filele 25 și

28, revizuentele au depus dovada achitării unei taxe de timbru în cuantum

total de 24 lei.

Conform art. 33 alin. (2) din O.U.G.

nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "Dacă cererea de

chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată,

reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I

C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de

instanță și de a transmite instanței dovada achitării

taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea

comunicării instanțe.

Deși prin raportul asupra

admisibilității în principiu, comunicat părților la data de

29 mai 2017, s-a reținut că recurentele datorează o taxă

judiciară de timbru de 200 de lei, acestea nu au depus diferența

dintre taxa de timbru deja achitată și cea datorată, în cuantum

de 176 lei, și nici nu au depus punct de vedere la raport, în termenul

legal de 10 zile de la comunicare.

Dispozițiile art. 486 alin. (2) din Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, rețin faptul că "la

cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru,

conform legii, (...)".

De asemenea, alin. (3) al aceluiași

articol prevede că: "(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1)

lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin.

(2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Potrivit dispozițiilor art. 174 alin. (1)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Nulitatea este

sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de

procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau

deforma."

Reiese așadar, că neplata,

chiar și parțială, a taxei judiciare de timbru a fost

apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate

extrinsecă actului de procedură, în sensul în care neregularitatea

actului de procedură nu se situează în cuprinsul acestuia.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin.

5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în etapa de filtru a

recursului, completul de judecată a constatat că cererea de recurs

este insuficient timbrată, așa cum impun dispozițiile 24 alin.

(1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În consecință, reținând că

cererea de recurs nu îndeplinește o condiție formală și

extrinsecă, reglementată expres de lege, în absența căreia,

instanța nu se poate considera regulat învestită, Înalta Curte

consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității

prevăzută de art. 486 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., republicat.

Analizând cauza și din perspectiva

dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat

de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, se constată că recurentele au fost asistate în faza

procesuală a recursului de o persoană specializată în domeniul

juridic, respectiv avocat D., care a și semnat cererea de recurs. Prin

urmare, reiese că acestea au beneficiat în această fază

procesuală de asistență juridică de specialitate, o

necunoaștere a dispozițiilor procedurale neputând fi invocată în

acest context, legea acordând avocaților prezumția de

specialiști ai dreptului.

Și din perspectiva dreptului la

apărare, reglementat de același art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, se constată că raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului prin care a fost constatat

că recursul nu îndeplinește condițiile de formă stabilite

sub sancțiunea nulității, respectiv că nu este legal

timbrat, a fost comunicat recurentei la domiciliul procesual ales Cabinet

Avocat D., cu sediul în București, sector 5, indicată chiar de

către aceasta în cuprinsul cererii de recurs aflată Ia fila 6 a

dosarului Înaltei Curții de Casație și Justiție, ocazie cu

care i s-a pus în vedere că are posibilitatea formulării unui punct

de vedere la raport. Recurentele nu au înțeles să depună punct

de vedere la raport și nici să complinească lipsa dovezii

achitării, în totalitate, a taxei judiciare de timbru aferente

soluționării recursului.

Învestită cu constatarea unei

încălcări a dreptului la un proces echitabil. în contextul

anulării unei cereri de chemare în judecată, în procedura de

regularizare reglementată de

dispozițiile art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

republicat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că

dreptul de acces la instanță nu este unul absolut, acesta

putând fi supus limitărilor legale, cu condiția ca dreptul să nu

fie afectat în substanța sa. O limitare a dreptului de acces la

instanță nu se conciliază cu art. 6 din Convenție decât

dacă urmărește un scop legitim și există un raport

rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul

urmărit.

Astfel, prin decizia din 15 aprilie 2014, în

cauza Lefter împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

constatat neîncălcarea de către Statul român a prevederilor art. 6

din Convenție. S-a reținut că procedura de regularizare a

cererii de chemare în judecată, reglementată de art. 200 din Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu se substituie unei cercetări

judiciare și nu anticipează faza de admitere a probelor, însă

este vorba de o etapă obligatorie, care urmărește a impune

reclamanților o anumită disciplină, în vederea evitării

oricărei tergiversări în cadrul procedurii, prin urmare o astfel de

procedură este prevăzută de lege și urmărește

buna administrare a justiției. Curtea a apreciat că anularea cererii

reclamantei nu a constituit o ingerință disproporționată în

dreptul său de acces la instanță (art. 6 din Convenție), reținând

că reclamanta a fost informată de instanță asupra omisiunii

sale și de sancțiunea susceptibilă a-i fi aplicată.

Deși în speța redată se face

vorbire despre anularea unei cereri de chemare în judecată în faza de

regularizare reglementată de dispozițiile art. 200 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., republicat, aceasta poate fi apreciată ca

reprezentând poziția, de principiu, a instanței de contencios

european cu privire la soluțiile de anulare a cererilor pentru

neîndeplinirea condițiilor de formă, cum este și cazul în

speța, atunci când limitările impuse îndeplinesc condițiile

enunțate și standardele Curții în această materie.

Având în vedere că neachitarea în

totalitate a taxei judiciare de timbru reprezintă un fine de neprimire a

cererii de recurs, Înalta Curte nu poate trece la a lua act de retragerea

recursului, în lipsa unei legali învestiri a instanței din perspectiva

achitării în întregime a taxelor judiciare de timbru.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte

va anula, ca insuficient timbrat, recursul exercitat de revizuentele B., prin

mandatar C. și A. împotriva Deciziei civile nr. 66 din 27 ianuarie 2017

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul

exercitat de revizuentele B., prin mandatar C. și A. împotriva Deciziei civile

nr. 66 din 27 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă

niciunei căi de atac și se va comunica părților, în temeiul

dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 iunie 2017.