ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1568/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 04 februarie 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, secția Civilă sub nr. x/2016, revizuentul A., în contradictoriu cu intimații B. și C., a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 6704 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2007.

Prin sentința civilă nr. 3182 din 25 aprilie 2016, Judecătoria Sectorului 5 București, secția Civilă a respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire și l-a obligat pe revizuentul A. în favoarea intimaților B. și C. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri, revizuentul a formulat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 3296A din 13 septembrie 2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 108 din 27 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Revizuentul a declarat recurs și împotriva acestei din urmă hotărâri.

În motivare autorul a reiterat aspecte de fapt expuse atât în cererea de revizuire, cât și în memoriile depuse în motivarea căilor de atac exercitate anterior.

În acest sens, a susținut că intimații nu au achitat nu înțeles să achite nici valoarea de piață a imobilului apartament nr. x din str. x, București, precum nici valoarea simbolică din contractul de vânzare-cumpărare. Totodată, a precizat că intimații au ignorat dispozițiile deciziei civile nr. 2037 din 14 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2005 din rea-credință.

Examinând actele dosarului prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte reține că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, ce presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

În speță, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 108 din 27 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în calea extraordinară de atac a recursului, fiind deci irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Această concluzie decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs și în cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în recurs, precum și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Așa fiind, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) raportate la art. 299 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 108 din 27 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2017.