ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1389/2017

Asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 05 iunie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2015, A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1348/R din 25 mai 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Tribunalul București, secția a III-a civilă, precum și a deciziilor civile nr. 1096 R din 01 aprilie 2014 și nr. 1633 R din 17 martie 2013, date în dosarele nr. x/2013 și nr. y/2011 ale aceleiași instanțe. Prin aceeași cerere a mai solicitat și revizuirea deciziei nr. 2660 din 07 octombrie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/2009 de Tribunalul București, secția a V-a civilă și a sentinței civile nr. 7845 din 27 octombrie 2010, dată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2009.

Prin decizia civilă nr. 112R din 16 februarie 2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1348/R din 25 mai 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimații Asociația de Proprietari bl. 153 A, B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K..

Împotriva acestei decizii, revizuenta a declarat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 598 R/2016 din 23 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Prin această din urmă hotărâre, curtea de apel a obligat-o pe recurenta A. către intimata Asociația de Proprietari bl. 153 A la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A. a formulat contestație în anulare a deciziei civile nr. 598 R/2016 din 23 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Prin aceeași cerere, contestatoarea a solicitat și anularea unor hotărâri judecătorești pronunțate de alte instanțe, respectiv a deciziei civile nr. 112R din 16 februarie 2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a deciziilor civile nr. 1348R din 25 mai 2015, nr. 1096R din 01 aprilie 2014 și nr. 1633R din 17 iunie 2013 ale Tribunalului București, secția a III-a civilă, a deciziei civile nr. 2660R din 07 octombrie 2011 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, precum și a sentinței civile nr. 7845 din 27 octombrie 2010 a Judecătoriei Sector 6 București.

Prin decizia civilă nr. 838 din 10 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 112R din 16 februarie 2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a deciziilor civile nr. 1348R din 25 mai 2015, nr. 1096R din 01 aprilie 2014 și nr. 1633R din 17 iunie 2013 ale Tribunalului București, secția a III-a civilă și a deciziei civile nr. 2660R din 07 octombrie 2011 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, în favoarea Tribunalului București. A declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulate împotriva sentinței civile nr. 7845 din 27 octombrie 2010 a Judecătoriei Sector 6 București, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București. A respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 598R din 23 iunie 2016, pronunță de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații L., M., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. și a obligat-o pe contestatoare către intimata L. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea A..

Prin decizia nr. 386 din 7 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta contestatoare A. împotriva deciziei civile nr. 838 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea A. invocând dispozițiile art. 317 pct. 2, 318, 319, 320 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin decizia nr. 765 din 3 mai 2017 a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 386 din 7 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

În motivare s-a reținut că prin contestația în anulare ce formează obiectul dosarului, contestatoarea nu a formulat critici raportat la inadmisibilitatea căii de atac, iar din conținutul cererii nu se identifică critici care să poată fi încadrate în motivele de contestație în anulare invocate.

Astfel, cu toate că au fost invocate în drept motivele de contestație în anulare reglementate de art. 317 și 318 C. proc. civ. contestatoarea nu a învederat, raportat la soluția atacată, care sunt considerentele pentru care s-ar impune anularea acestei soluții.

Conform art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Având în vedere că în cauză nu au fost invocate motive de natură să atragă incidența textelor legale invocate de contestatoare, Înalta Curte, în temeiul art. 317 și 318 C. proc. civ. a respins contestația în anulare.

Împotriva acestei ultime decizii a declarant o nouă contestație în anulare contestatoarea A., întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) și (2), art. 318 și art. 319 C. proc. civ., solicitând admiterea contestației în anulare, anularea în tot a deciziei atacate și a tuturor soluțiilor netemeinice și nelegale pronunțate în cauză de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel București, Tribunalul București și Judecătoria Sector 4 București, luând act de faptul că sentința nr. 7845/27.10.2010 pronunțată în dosarul nr. x/2009 de către Judecătoria Sectorului 4 București este lovită de nulitate, ca și toate celelalte soluții pronunțate în cauză.

În motivarea în fapt, contestatoarea a evidențiat numai aspecte referitoare la nemulțumirea față de soluțiile pronunțate în cauză, susținând, în esență că decizia nr. 765/03.05.2017 este lovită de nulitate întrucât instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare a unui termen de judecată, încălcându-i dreptul la apărare și la un proces echitabil. De asemenea, susține că în mod nelegal a judecat cauza, deși nicio parte nu a fost prezentă și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Totodată, contestatoarea arată că a invocat excepția nulității hotărârilor pronunțate în cauză, însă instanța supremă nu s-a pronunțat asupra acestei excepții care trebuia analizată cu prioritate.

La termenul din 4 octombrie 2017, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la admisibilitatea declarării acestei căi extraordinare de atac de retractare.

Contestația în anulare este inadmisibilă și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:

Regula privind legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. În afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Hotărârile irevocabile pot fi atacate pentru motivele arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe cale apelului sau recursului.

Alin. 2 al art. 317 prevede că, contestația poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Deși a invocat dispozițiile legale sus menționate, contestatoarea nu-și motivează cererea în sensul prevederilor art. 317 C. proc. civ., nici sub aspectul neîndeplinirii potrivit cu cerințele legii a procedurii de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina și nici sub aspectul necompetenței instanței.

În speță, criticile formulate de contestatoare vizează nepronunțarea Înaltei Curți asupra excepției nulității hotărârilor pronunțate în cauză, precum și faptul că nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare a unui termen de judecată și în mod nelegal a judecat cauza, deși nicio parte nu a fost prezentă și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Ori, aceste critici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ., întrucât contestatoarea invocă pretinse greșeli de judecată și de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial ori procedural, însă contestația în anulare este o cale de retractare și nu de cenzură judiciară. De aceea, contestatoarea nu poate susține pe această cale că a fost prejudiciată procedural întrucât nu i s-a admis cererea de amânare formulată pentru lipsă de apărare la termenul din data de 03.05.2017, aceasta cu atât mai mult cu cât norma prevăzută de art. 156 alin. (1) C. proc. civ. nu este una imperativă, ci de dispoziție.

Totodată, potrivit art. 318 C. proc. civ., pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile instanțelor de recurs, pentru motivele expres prevăzute.

În speță, contestatoarea a formulat contestație în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate în calea de atac a contestației în anulare.

Așa fiind, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege enunțat, potrivit căruia calea extraordinară de atac a contestației în anulare poate fi promovată numai împotriva unei decizii pronunțate în recurs, neputând fi extinsă, prin analogie, la hotărârile date în alte căi extraordinare de atac, așa încât și din această perspectivă contestația în anulare este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.

În consecință, fată de cele ce preced, Înalta Curte constată că nu se poate reține în cauză incidența dispozițiilor art. 317-318 C. proc. civ. urmând a respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 765 din 3 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 765 din 3 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2017.