ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1819/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 27.01.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.05.2003 la B.N.P. D., defăimat ca fals, și evacuarea pârâților din apartamentul nr. x al imobilului situat în București, str. x, bloc 147A.

Cererea, formulată pe cale de ordonanță președințială, a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 814/29.01.2016, prima instanță reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 997 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2046A/25.05.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

În data de 30.05.2016, reclamanta a declarat un nou apel împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul București, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă la data de 13.03.2017.

Prin decizia civilă nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2046 A/25.05.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în contradictoriu cu intimații pârâți C. și B..

Împotriva deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a declarat recurs reclamanta A., neîncadrat în drept.

Cererea de recurs nu a fost încadrată în drept și nu a fost motivată.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 4 octombrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În speța dedusă judecății, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 27.01.2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând, pe baza ordonanței președințiale, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.05.2003 la B.N.P. D., defăimat ca fals, și evacuarea pârâților din apartamentul nr. x al imobilului situat în București, str. x, bloc 147A.

În conformitate cu prevederile art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., "dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor".

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ordonanța președințială se judecă în primă instanță la judecătorie și în apel la tribunal.

Ori în cauză, recurenta A. a uzat de două ori de calea de atac a apelului, prin decizia recurată fiind respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2046 A/25.05.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Prin urmare, față de principiul unicității căii de atac și cel al dublului grad de jurisdicție, este inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Această decizie este definitivă, nefiind atacabilă cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. arată că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Așa fiind, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2017.