ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.12.2017

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1856/2017

HOTĂRÂRE
14.12.2017
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1856/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea din data de 15 mai 2015 înregistrată la Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin Primarul General, S.C. C. S.A., D. și E. solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1041 din 29 noiembrie 1996, să dispună evacuarea pârâților F. din imobilul situat în București, str. x, pentru lipsă de titlu, și să îi oblige pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1217 din 21 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea ca prescrisă, constatându-se totodată că excepțiile lipsei de interes și a autorității de lucru judecat au rămas fără obiect.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B..

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 447 A din 9 iunie 2016 a respins apelul reclamanților ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții-reclamanți A. și B..

Prin decizia nr. 526 din 23 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă a respins recursul ca inadmisibil.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.

Dispozițiile art. 101 alin. (1) prevăd că:

"În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că:

"Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept".

Conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013:

"(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate s-a constatat că recursul este inadmisibil, întrucât potrivit art. 7 din contratul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1041/1996 ce constituie temeiul juridic al acțiunii valoarea totală a contractului în prezentul litigiu este de 5.071.931 RON, aceasta situându-se sub plafonul prevăzut de lege, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Împotriva deciziei nr. 526 din 23 martie 2017, recurenții B. și A. au formulat cerere de revizuire, solicitând anularea deciziei si soluționarea recursului pe fond.

Revizuenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., motivat de faptul că prin decizia nr. 369/2017 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Intimații E. și D. au formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, raportat la art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită având în vedere următoarele considerente:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată în mod valabil numai sub condiția ca motivele de fapt care o susțin să corespundă unora dintre acelea limitativ și expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 11 au următorul conținut:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 11.după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții."

Prin pct. 11 al art. 509 C. proc. civ. este reglementată calea de atac a revizuirii unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în cauzele în care a fost ulterior admisă o excepție de neconstituționalitate, în scopul acordării mijloacelor de apărare în vederea realizării drepturilor și intereselor părților în fața justiției.

Rezultă că revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă, după pronunțarea unei hotărâri definitive într-o cauză în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul admiterii excepției de neconstitutionalitate invocate în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că, în speță, revizuenții invocă faptul că, după pronunțarea deciziei nr. 526 din 23 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, prin Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României, s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

În raport de această situație, Înalta Curte constată că nu sunt incidente prevederile art. 509 pct. 11 C. proc. civ.. Astfel, pe parcursul judecării cererii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 nu a fost invocată, nici de părți, nici de instanță, din oficiu, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale constatate ca neconstituționale prin Decizia nr. 369/2017 și, în consecință, nu a fost admisă sau respinsă vreo cerere de sesizare a Curții Constituționale cu analiza respectivei excepții.

Având în vedere că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată la data de 13.06.2016, deci anterior publicării Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României, această decizie nu este incidentă în cauză și nu poate constitui o cauză de revizuire a hotărârii atacate.

Totodată, Înalta Curte constată că această cale extraordinară de atac ar fi inadmisibilă și din perspectiva dispozițiilor art. 493 alin. 5 C. proc. civ., potrivit cărora decizia pronunțată în completul de filtru nu este supusă niciunei căi de atac.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și A. împotriva deciziei nr. 526 din 23 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin Primarul General, S.C. C. S.A., D. și E..

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei la Completul de 5 judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2017.

Sursă