ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 526/2017

Ședința publică din data de 23 martie 2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea din data de 15 mai 2015 înregistrată la Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin Primarul General, S.C. C. S.A., D. și E. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1041 din 29 noiembrie 1996, să dispună evacuarea pârâților F. din imobilul situat în București, str. x, pentru lipsă de titlu și să îi oblige pe pârâți la plasta cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1217 din 21 octombrie 2015 Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2015 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins, ca prescrisă acțiunea, constatându-se totodată, că excepțiile lipsei de interes și a autorității de lucru judecat au rămas fără obiect.

În motivarea sentinței, tribunalul s-a referit la dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 și a reținut că, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B..

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 447 A din 9 iunie 2016 a respins, ca nefondat, apelul reclamanților.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții-reclamanți A. și B..

Recurenții-reclamanți, prin criticile formulate, își exprimă nemulțumirea față de hotărârile pronunțate și își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații-pârâți D. și E. au formulat întâmpinare prin care au invocat, în principal, inadmisibilitatea recursului în raport de art. 483 C. proc. civ. iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenții-reclamanți A. și B. au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției de inadmisibilitate a recursului și au reiterat criticile din cererea de recurs.

Recursul este inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.

Dispozițiile art. 101 alin. (1) prevăd că:

"În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că:

"Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept".

Conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013:

"(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că recursul este inadmisibil, întrucât potrivit art. 7 din contratul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 1041/1996 ce constituie temeiul juridic al acțiunii valoarea totală a contractului în prezentul litigiu este de 5.071.931 Rol, aceasta situându-se sub plafonul prevăzut de lege, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Astfel, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 447 A din 9 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 martie 2017.