ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2587/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2017 pe rolul Tribunalul București, secția a III-a civilă și precizată la data de 15.11.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat:

- să se constate nevalabilitatea excepției dreptului la acțiune cu referire la contractul de vânzare-cumpărare nr. x/05.11.1996 pe numele lui B. și autoarea C.;

- să se constate valabilitatea lucrului judecat cu referire la dreptul la acțiune a constatării absolute a nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. x/05.11.1996 în raport de sentința nr. 1962/02.11.2011 a Tribunalului București;

- să se constate că Primăria Municipiului București, prin Primarul General, nu a făcut apel referitor la capătul de cerere prin care s-a cerut nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/05.11.1996;

- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/05.11.1996 prin art. 45 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001 pentru fraudarea Legii nr. 112/1995;

- să se constate întocmirea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/05.11.1996 în timpul procesului de revendicare a apartamentului nr. x din str. x, început la 28.08.1996;

- să se constate că vânzarea apartamentului mai sus menționat era interzisă și prin Hotărârea nr. 17/23.11.1996, Dispoziția nr. 18 a Municipiului București.

Prin încheierea din 29.11.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă s-a dispus trimiterea dosarului nr. x/2017 la prezentul dosar, în baza art. 107 din Regulamentul de Organizare al Instanțelor Judecătorești.

Prin sentința civilă nr. 275 din 16.02.2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins pentru autoritate de lucru judecat capătul 4 al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Municipiul București, prin Primar General. Totodată, a respins ca inadmisibile celelalte capete ale cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 672A din 02 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A..

Împotriva deciziei nr. 672A din 02 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 5 ianuarie 2021.

Recursul a fost comunicat intimaților B. și Municipiul București, prin Primar general la 19 februarie 2021, astfel cum reiese din dovezile de comunicare aflate la dosar.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul A. a dezvoltat, în esență, următoarele critici: cauza nu a fost niciodată judecată, instanța de judecată nu a judecat fondul cauzei, ci doar a arătat că reclamantul nu are dreptul la o asemenea cerere în constatare, câtă vreme are deschisă calea unei cereri în realizare.

A mai susținut că instanța a reținut în mod greșit că reclamantul a fost apărat de un avocat din oficiu, care nu a făcut nici o apărare. A solicitat conform art. 443-444 C. proc. civ. completarea dispozitivului, cerere pe care instanța nu s-a pronunțat.

Recurentul nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. din C. proc. civ.

La 14 martie 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ., intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, prin prisma încercării de a pune în discuție aspecte care au fost deja tranșate cu putere de lucru judecat prin deciziile civile care s-au mai pronunțat între părți, excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentințele nr. 814/29.05.2017, pronunțată de Tribunalul București în dosar nr. x/2017, nr. 347 A/09.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București . A solicitat amendarea recurentului întrucât acesta săvârșește un abuz de drept prin promovarea numeroaselor cereri pe rolul instanțelor de judecată.

Intimatul Municipiul București, prin Primar general, nu a formulat întâmpinare.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul nu respectă cerința de formă a încadrării criticilor formulate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, cerință a cărei lipsă este sancționată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

S-a mai arătat că, în raport de prevederile art. 493 C. proc. civ., în măsura în care completul de filtru va aprecia că nu este posibilă încadrarea criticilor formulate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ar fi incidentă excepția nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. iar, în măsura în care va trece peste această excepție, va aprecia asupra admisibilității în principiu a recursului, cu observarea cererii de amendare a recurentului, formulată de către intimat prin întâmpinare.

Raportul a fost comunicat părților la 22 și 23 septembrie 2021, conform dovezilor de comunicare de la dosar.

Prin rezoluția din 3 noiembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la 23 noiembrie 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

Analizând recursul în raport de excepția nulității, invocată prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că aspectele dezvoltate de recurent în cererea de recurs vizează nemulțumirile sale față de pretinsa nejudecare a fondului cauzei, însă fără a dezvolta critici de nelegalitate a deciziei Curții de Apel, astfel încât nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului.

În ceea ce privește susținerea reclamantului că instanța a reținut în mod greșit că acesta a fost apărat de un avocat din oficiu, dar care nu ar fi făcut nicio apărare, aceasta nu poate fi încadrată în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul fiind nemulțumit nu de măsurile luate de instanța de apel, ci de activitatea prestată de avocatul din oficiu, încuviințat la termenul din 21 noiembrie 2019 și la care recurentul a renunțat la termenul din 4 iunie 2020.

Într-o atare situație în care recurentul doar reiterează propria poziție procesuală adoptată în derularea litigiului, fără a releva o greșeală în evaluarea judiciară ce susține hotărârea atacată cu recurs, nu există suportul critic necesar spre a se verifica și stabili, în coordonatele motivelor de casare reglementate prin art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., nelegalitatea evaluării realizate de instanța de apel.

Drept urmare, criticile recurentului nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate în cererea de recurs.

Înalta Curte reține că instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a nemulțumirilor părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l decizia nr. 672A din 02 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția de respingere a apelului ca nefondat.

În concluzie, întrucât aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și nu se grefează pe conținutul deciziei atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei nr. 672A din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2021.