ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1516/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 1 București la 22 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, evacuarea pârâților B. și C. din imobilul situat în București, Str. x, precum și obligarea pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 3.000.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 7334 din 25 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Sectorul 1 București, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. și C., în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 682 din 3 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., solicitând admiterea apelului, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 34A din 18 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 682 din 3 iunie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații - pârâți B. și C..

Împotriva acestei sentințe reclamanta A. a formulat o cerere intitulată "apel" împotriva deciziei civile nr. 34A din 18 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Chiar dacă reclamanta a formulat apel împotriva deciziei anterior evocate, față de dispozițiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 21 din Legea nr. 304/2004, din care rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența funcțională de a judeca apeluri în materie civilă, calea de atac formulată de reclamantă va fi analizată ca recurs.

Criticile formulate de reclamantă vizează numai aspecte de netemeinicie a hotărârii pronunțate în apel, nu și aspecte de nelegalitate a acesteia.

Pârâții B. și C. nu au depus întâmpinări la dosarul cauzei.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 22 iunie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar față acesta părțile nu au depus punct de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 34A din 18 ianuarie 2017, prin care Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 682 din 3 iunie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații - pârâți B. și C..

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, conform dispozițiilor art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., "dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că hotărârea prin care se soluționează în primă instanță o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale este supusă numai apelului, fiind exclusă de la exercitare calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel.

Se reține că, în speță, prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, evacuarea pârâților B. și C. din imobilul situat în București, Str. x, precum și obligarea acestora la plata daunelor morale în cuantum de 3.000.000 RON.

Având în vedere că reclamanta a înțeles să formuleze pretențiile sale pe calea ordonanței președințiale, devin aplicabile dispozițiile din această materie, inclusiv cele din materia căilor de atac prevăzute la art. 1000 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 34A din 18 ianuarie 2017, a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, într-un litigiu pentru care legea nu prevede calea de atac a recursului, hotărârea dată în primă instanță fiind supusă numai apelului.

Totodată, se reține că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este definitivă de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Prin urmare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 34A din 18 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2017.