ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1045/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1045/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1045/2017
Asupra
recursului de față;
A. Obiectul
cererii de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 25
iunie 2014, sub nr. x/3/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta
B. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța,
în baza probatoriilor ce vor fi administrate, să dispună obligarea
pârâtei la plata sumei de 1.300.000 lei, reprezentând contravaloarea
despăgubirilor pentru daunele morale aduse vieții private și la
plata cheltuielilor de judecată.
Prin
întâmpinarea formulată, pârâta SC B. SA a solicitat respingerea cererii ca
neîntemeiată.
B.
Hotărârea primei instanțe.
Prin
sentința civilă nr. 1597 din 19 decembrie 2015 pronunțată
de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014,
s-a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta
SC B. SA, ca neîntemeiată.
C. Calea de
atac împotriva hotărârii primei instanțe.
Împotriva
sentinței civile nr. 1597 din 19 decembrie 2015 pronunțate de
Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014,
a formulat apel reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
D.
Hotărârea instanței de apel.
Prin
decizia civilă nr. 393/A din 3 iunie 2016, pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de
apelanta-reclamantă A., cu domiciliul ales la cab. av. C., în
Constanța, jud. Constanța, împotriva sentinței civile nr. 1597
din 19 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția
a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014, în contradictoriu cu
intimata-pârâtă B. SA, cu sediul ales la av. D., în București, sector
4.
E. Calea de
atac împotriva hotărârii instanței de apel.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă A., aducându-i
următoarele critici:
7.
Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
sau cuprinde motive contradictorii ori străine de cauză.
Astfel,
instanța de apel a arătat ora la care celelalte
publicații/agenții de presă online, au dat/preluat știrea
dar fără a analiza și stabili, pe baza înscrisurilor și
argumentelor aduse, cine le-a furnizat această știre și
dacă în fapt a existat o acțiune de propagandă din parte
intimatei.
9.
Recurenta-reclamantă a susținut că în dimineața zilei de 4
februarie 2013 reporterii postului E., după ce au preluat fotografiile de
pe pagina de socializare a reclamantei, au demarat propaganda împotriva sa,
respectiv au sesizat Inspectoratul Școlar Județean Constanța cu
privire la fotografiile postate, au sesizat conducerea Colegiului F. din
Constanța în vederea declanșării unei anchete interne privind
fotografiile postate, au luat interviuri profesorilor de la Colegiul F. din
Constanța, au luat interviu elevilor profesoarei, precum și
reclamantei, toate acestei interviuri fiind prezentate la postul E.
Abia
ulterior acestor fapte au procedat la transmiterea știrii către alte
publicații de presă online, în toate acestea apărând
declarația dată de către reclamantă în cadrul interviului
luat de către reporterul E.
Recurenta
apreciază că, mai întâi, reportajul audio vizual privind-o pe
aceasta, a fost publicat de postul E. și abia după aceea a fost
preluată de toată mass-media.
12.
Instanța de apel, în mod greșit, a reținut că știrea
privind pe reclamantă a apărut încă din data de 21 martie 2013,
însă această știre nu o privește pe reclamantă, ci pe
participantele la un concurs de frumusețe desfășurat în Siberia,
în timp ce știrea privind pe reclamantă a apărut în data de 4
februarie 2013 și respectiv 5 februarie 2013.
De
asemenea, s-a mai susținut că, tot în mod greșit, instanța
de apel a analizat ca fiind faptă ilicită reclamată doar
știrea de la orele 19.00 din cadrul emisiunii x, deși criticile sale
vizau și aspectul că acțiunea de denigrare, defăimare
și discreditare a reclamantei, implică nu doar conținutul
acestui reportaj ci și interviurile luate colegilor, elevilor,
directorului și inspectorilor privitor la o fotografie personală care
relevă ipostază partipării recurentei la un concurs de miss
organizat de Liceul Pedagogic din Slobozia și, mai departe, transmiterea
acestei știri însoțită de reportaje și declarații
către celelalte publicații de presă online.
O
altă critică adusă deciziei recurate, vizează faptul
că instanța a dat o greșită interpretare a
dispozițiilor art. 10 din CADOLF, reținând, în mod greșit,
că toate comentariile care s-au purtat pe marginea știrii se înscriu
în marja libertății de exprimare permisă de jurisprudența
CEDO, dar fără să aibă în vedere că libertatea de
exprimare nu este una absolută, ea implicând restricții generate de
necesitatea protecției altor valori fundamentale relativ la ocrotirea
vieței private a recurentei-reclamante.
Astfel,
instanța de apel a ignorat aplicarea unei norme incidente în cauză,
respectiv a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din CADOLF, cu privire la
viața sa privată.
Atât sub
aspect personal, cât și sub aspect social.
În ce
privește dreptul său la viață privată personală,
recurenta-reclamantă consideră că i s-a încălcat dreptul de
a trăi la adăpost de priviri indiscrete, aplicarea dispozițiilor
art. 8 alin. (1) trebuind coroborată cu cea a dispozițiilor art. 10
alin. (2) din CADOLF, în sensul că libertatea de exprimare a unei persoane
poate fi limitată atunci când aduce atingere reputației altora.
Prin
dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția
României sunt formulate două principii de bază, respectiv principiul
efectului direct, prin includerea în dreptul român a tratatelor
internaționale ratificate de România, precum și principiul
priorității reglementărilor internaționale privind
drepturile omului față de legile interne în caz de
neconcordanță.
Dreptul
la respectarea vieței private, a domiciliului și a
corespondenței unei persoane trebuie să fie nu numai reglementat prin
dispoziții legale naționale și internaționale, ci și
protejat prin normele dreptului civil, urmărindu-se repararea
prejudiciului, viața privată fiind ocrotită prin încriminarea
faptelor care aduc atingere secretului și liniștii personale.
În acest
sens au fost citate dispozițiile art. 58, art. 70-75, art. 71-74 C. civ.
F.
Apărările intimatei-pârâte.
La data
de 4 octombrie 2016, intimata-pârâtă societatea B. SA, a depus la dosarul
cauzei o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, pe
considerentul că recursul reclamantei-pârâte, deși a fost întemeiat
pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în
realitate vizează temeinicia deciziei recurate iar nu nelegalitatea
acesteia.
G. Considerentele
instanței de recurs.
Analizând
decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte
constată că recursul este nefondat, pentru următoarele
considerente:
Astfel,
criticile ce vizează faptul că hotărârea recurată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii
ori străine de cauză, nu pot fi reținute.
În
realitate, recurenta-reclamantă nu se referă la lipsa motivelor pe
care se întemeiază decizia recurată, ori la faptul că aceste
motive ar fi contradictorii sau străine de natura cauzei, ci la
greșita reținere a stării de fapt, or, această critică
nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488
alin. (1) C. proc. civ., actualul cod neprevăzând posibilitatea
casării deciziei recurate pentru nelămurirea, pe deplin, a
stării de fapt, așa cum prevedea C. proc. civ. din 1864 la art. 312
alin. (5).
Tot
pentru aceleași considerente nu pot fi primite criticile formulate de
recurenta-reclamantă ce vizează succesiunea în timp a evenimentelor,
știrea privind concursul de frumusețe desfășurat în
Siberia, precum și interviurile luate de către intimata-pârâtă
colegilor reclamantei, elevilor acesteia, directorului și inspectorilor
școlari, mai ales că la dosarul de apel, în ultimul alin. este
analizată semnificația prezentării interviurilor luate de
intimată acestor persoane.
Nu pot fi
reținute nici criticile privind pretinsa nelegalitate a deciziei recurate,
cu referire la aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 10
alin. (2) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și
Libertăților Fundamentale.
Astfel,
recurenta-reclamantă nu arată în ce constă, în mod concret,
pretinsa încălcare a acestor dispoziții din tratatele
internaționale la care România este parte, ci doar afirmă faptul
că libertatea de exprimare nu este una absolută, aceasta implicând
restricții generate de necesitatea ocrotirii dreptului la viață
privată, astfel încât instanța de recurs nu poate analiza dacă
hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea
greșită a acestor norme din dreptul material prevăzute în
CADOLF.
De
altfel, instanța de apel a arătat faptul că rețeaua de
socializare este un spațiu public, iar nu unul privat, iar lansarea de
către reclamantă în acest spațiu de socializare a propriilor
fotografii din tinerețe, de la un concurs de miss, pe când era elevă
la liceul din Slobozia, a echivalat cu asumarea consecinței preluării
lor de către alți utilizatori, inclusiv de către
intimata-pârâtă.
28.
Instanța de apel, în urma analizei sentinței apelate, cât și a
motivelor de apel, a constatat că nu pot fi reținute elemente ale
răspunderii civile delictuale, faptele nefiind ilicite, neurmărind
denaturarea adevărului, atingerea onoarei, imaginii și
demnității apelantei, constatând totodată că, inclusiv,
comentariile care s-au purtat pe marginea știrii se înscriu în marja
libertății de exprimare permisă de jurisprudența CEDO,
acestea înscriindu-se în limitele art. 10 alin. (2) din CADOLF, recurenta-reclamantă
nearătând, în mod concret, de ce instanța de apel ar fi făcut o
greșită aplicare a acestora.
Având în
vedere cele de mai sus, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge
recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 393/A
din 3 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția
a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Definitivă.
Pronunțată
în ședința publică, astăzi 8 iunie 2017.