ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 381/2018

Ședința publică din data de 15 februarie 2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 27.01.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.05.2003 la B.N.P. D., defăimat ca fals, și evacuarea pârâților din apartamentul nr. x al imobilului situat în București, str. x, bloc 147A.

Cererea, formulată pe cale de ordonanță președințială, a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 814/29.01.2016, prima instanță reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 997 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2046A/25.05.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

În data de 30.05.2016, reclamanta a declarat un nou apel împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul București, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă la data de 13.03.2017.

Prin decizia civilă nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2046 A/25.05.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în contradictoriu cu intimații pârâți C. și B..

Împotriva deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a declarat recurs reclamanta A., neîncadrat în drept.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 4 octombrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului.

Prin decizia nr. 1819 din 06.12.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II -a civilă, în dosarul nr. x/2016 s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 362A din 21.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III -a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte, în raport de obiectul cauzei dedus judecății, în raport de prevederile art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."

Astfel, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ordonanța președințială se judecă în primă instanță la judecătorie și în apel la tribunal.

Ori în cauză, recurenta A. a uzat de două ori de calea de atac a apelului, prin decizia recurată fiind respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2046 A/25.05.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Așa fiind, Înalta Curte a constatat că, recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., iar, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Împotriva celei din urmă decizii, A. a formulat o contestație în anulare, care nu a fost motivat în fapt și în drept, singurele susținere ale contestatoarei fiind în sensul că, pricina nu a fost judecată corect.

Examinând contestația în anulare, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu de Înalta Curte, reține următoarele:

Este de reținut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Înalta Curte constată că prin cererea formulată, contestatoarea A. a solicitat anularea deciziei nr. 1819 din ședința din camera de filtru de la 06.12.2017/pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II -a civilă în dosarul nr. x/2016.

Fiind o cale de retractare, contestația în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competența instanței a cărei hotărâre se atacă și niciodată a vreunei instanțe ierarhic superioare.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

De asemenea, alin. (2) al aceluiași articol face referire la hotărârile instanței de recurs și motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestație în anulare.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.

Or, în speță, se constată că prin decizia n. 1819 din ședința de cameră de filtru de la 06.12.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II -a civilă în dosarul nr. x/2016 s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Recursul contestatoarei împotriva evocatei decizii, a fost soluționat potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform căruia:

"În cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

Rezultă că demersul contestatoarei s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura filtru, nesusceptibilă de cale de atac.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1819 din 06 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1819 din 06 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2018.