ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2689/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr. x/2015, la data de 26 iunie 2015, reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Justiției, a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare între pârât, în calitate de vânzător, și reclamantă, în calitate de cumpărător, pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra locuinței din București, str. x, tronson I, sector. 3.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 10351 din 4 iulie 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 648A din 20 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 10351 din 4 iulie 2016 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimatul - pârât Ministerul Justiției.

Hotărârea instanței de recurs Prin încheierea din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 521 alin. (3) și art. 246 alin. (1) din C. proc. civ.. Prin decizia nr. 554 din 14 septembrie 2019, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, întrucât constituționalitatea dispozițiilor legale a mai fost analizată. Prin decizia civilă nr. 310 din 11 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității, invocată de recurentă, cu privire la cererea intimatului de respingere, ca inadmisibil, a recursului; s-a respins, ca rămasă fără obiect, excepția de neobligativitate a deciziei nr. 52/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; s-a respins cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de reclamantă, ca nefondată. S-a respins, ca tardiv, recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 648A din 20 februarie 2017 și împotriva încheierii de ședință din data de 10 aprilie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât Ministerul Justiției. S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de recurentă, cu privire la restituirea diferenței de taxă judiciară de timbru.

Hotărârea pronunțată în revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2022, la data de 27 septembrie 2022, A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, revizuirea deciziei civile nr. 310/2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2015. Prin decizia civilă nr. 432R din 11 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 310/2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiției, ca inadmisibilă.

Cererea de revizuire Împotriva deciziei civile nr. 432R din 11 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamanta A. a formulat o cerere de revizuire, invocând incidența motivului reglementat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Prioritar, a arătat că cererea de revizuire este formulată în termenul de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Decizia i-a fost comunicată la data de 16 mai 2023, a formulat cererea la data de 7 iunie 2023, respectând, astfel, termenul legal. De asemenea, a învederat că cererea de revizuire este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în considerarea dispozițiilor art. 510 alin. (2) din C. proc. civ. În ceea ce privește admisibilitatea căii extraordinare de atac, revizuenta a arătat că sunt îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 509 alin. (2) din actul normativ menționat. Prin decizia supusă revizuirii s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 310 din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care nu evocă fondul. În ambele litigii sunt aceleași părți, iar hotărârea, ce face obiect al prezentei cereri, este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea pronunțată în recurs. Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat că decizia nr. 432 R din 11 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii din data de 25 octombrie 2018, definitivă, a aceleiași instanțe. Revizuenta a menționat că, la data de 27 aprilie 2023, instanța a rămas în pronunțare asupra cererii anterioare de revizuire, fără a lăsa cauza la a doua strigare, față de lipsa părților, și fără a se pronunța asupra cererii de repunere pe rol. De asemenea, a respins acea cerere de revizuire, ca inadmisibilă, fără să pună o astfel de situație în discuția părților. Legătura cu cauza era o condiție de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale pe care instanța a sesizat-o din moment ce a dispus, prin încheierea din data de 25 octombrie 2018, sesizarea acesteia. Prin urmare, decizia nr. 432R/2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii din data de 25 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. În sprijinul afirmațiilor sale a adus un argument de practică judiciară, reprezentat de decizia nr. 62 din 27 septembrie 2021 publicată în Monitorul Oficial nr. 1072 din 9 noiembrie 2021 în care sunt reținute condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se invoca efectul pozitiv al lucrului judecat. Or, acele cerințe sunt întrunite și în prezenta speță. Față de motivele expuse, revizuenta a solicitat admiterea cererii sale, anularea deciziei civile nr. 432R/2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și trimiterea cauzei, spre rejudecare. La data de 16 iunie 2023, revizuenta a depus o completare a motivelor care stau la baza cererii sale de revizuire a deciziei nr. 432R/2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. În cuprinsul acesteia a invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat și a jurisprudenței CJUE privind dreptul la protecția jurisdicțională efectivă și dreptul la un proces echitabil, pe care decizia supusă revizuirii le-a încălcat, respectiv Hotărârea din 24 octombrie 2018, Hotărârea din 11 septembrie 2019 în C-676/17, Hotărârea din 29 iulie 2019 în C-620/17, Hotărârea din 6 martie 2018 în C-284/16, Hotărârea din 5 noiembrie 2019 în C 192/18, Hotărârea din 22 decembrie 2010 în C 279/09, Hotărârea din 27 februarie 2018 în C64/16, din care a citat paragrafele pe care le consideră relevante. A apreciat că, prin decizia supusă revizuirii, s-a încălcat dreptul la protecție jurisdicțională efectivă a drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii Europene, garantat de art. 19 alin. (1) al doilea paragraf din Tratatul UE, fiind lipsită de dreptul la un proces echitabil. Revizuenta a solicitat admiterea demersului său și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Curtea de Apel București.

Apărări formulate în cauză Deși legal citat, intimatul Ministerul Justiției nu a depus întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând admisibilitatea cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 432 R din 11 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte reține următoarele: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea acesteia și la situațiile pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează, prioritar, condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei. Înalta Curte constată că procesul în legătură cu care a fost formulată cererea de revizuire dedusă judecății a început la data de 26 iunie 2015, dată la care cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București. Potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 din același act normativ, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Prin urmare, un efect important al cererii de chemare în judecată constă în fixarea legii aplicabile întregii faze a judecății, atât în primă instanță cât și în căile de atac, fie ele de reformare ori de retractare. Față de data învestirii instanței de judecată, precum și față de faptul că hotărârea, a cărei autoritate de lucru judecat se susține a fi încălcată, a fost pronunțată la data de 25 octombrie 2018, în cauză se aplică dispozițiile C. proc. civ. anterioare modificării sale prin Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018. Înalta Curte constată că, la data de 7 iunie 2023, în termenul legal, revizuenta a formulat cererea de revizuire a deciziei civile nr. 432R din 11 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Ulterior, la data de 16 iunie 2023, a depus un supliment de motivare, care, însă, nu va fi avut în vedere, fiind formulat cu încălcarea dispozițiilor art. 511 alin. (4) din C. proc. civ. potrivit cu care "Revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității". De asemenea, Înalta Curte reține că fundamentul juridic al cererii de revizuire formulate de revizuenta A. este reprezentat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură. Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive; hotărârile să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. În cauza pendinte, cerințele menționate nu sunt întrunite cumulativ. Astfel, se constată că hotărârile judecătorești invocate de revizuentă nu sunt contradictorii. Revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 din același act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție. Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a statuat că "considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată privind aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă." (Decizia nr. 441 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 877 din 28 septembrie 2023, par. 22) Prin urmare, contradictorialitatea se raportează la dispozitivul hotărârilor apreciate a fi potrivnice. Or, în cauză, prin cererea de revizuire cu care a învestit instanța de judecată, A. a susținut că decizia civilă nr. 432R din 11 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă este potrivnică încheierii din data de 25 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin decizia civilă nr. 432R din 11 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost soluționată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 310/2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2015, formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiției, fiind respinsă ca inadmisibilă. Prin încheierea din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 521 alin. (3) și art. 246 alin. (1) din C. proc. civ. Așadar, cele două hotărâri vizează cereri cu obiect distinct, fiind pronunțate soluții diferite referitoare la instituții juridice diferite, ceea ce exclude contradictorialitatea susținută de revizuentă. De altfel, trebuie remarcat în acaest context că revizuienta pornește de la o premisă greșită, aceea a identității dintre cerința legăturii cu cauza, impusă de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, și cerința legăturii cu soluția pronunțată în cauză, prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.. Distincția este importantă întrucât excepția de neconstituționalitate a vizat texte de lege referitoare la dezlegarea unor probleme de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție, iar soluția la care s-a oprit instanța de recurs a fost aceea de respingere a căii extraordinare de atac, ca fiind tardiv formulată. Prin urmare, cele două aspecte apreciate ca fiind potrivnice vizează două instituții juridice diferite, împrejurare care exclude contradictorialitatea susținută, cum deja s-a arătat. În al doilea rând, Înalta Curte constată că cele două hotărâri invocate ca fiind contradictorii au fost pronunțate în cadrul aceluiași litigiu. Astfel, deși excepția de neconstituționalitate prezintă particularități semnificative, ea se încadrează în categoria excepțiilor procesuale și reprezintă, deci, un mijloc procedural prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța, din oficiu, invocă, în cadrul procesului și fără a pune în discuție fondul dreptului, neconformitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță cu Legea fundamentală. Sesizarea Curții este subsecventă efectuării controlului privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției realizat de către instanța judecătorească sau de arbitraj comercial, care are rolul de prim filtru în cadrul etapei judecătorești a procedurii soluționării excepției de neconstituționalitate. Excepția de neconstituționalitate reprezintă deci un incident procedural prin intermediul căruia autorul solicită instanței judecătorești sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate. În speță, prin încheierea din data de 25 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a soluționat acest incident procedural și a constatat că sunt îndeplinite cerințele legale referitoare la admisibilitate, sesizând Curtea Constituțională. A doua hotărâre judecătorească vizată, decizia civilă nr. 432R din 11 mai 2023 a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în cadrul aceluiași proces, dar într-un alt stadiu procesual, ca urmare a formulării unei cereri de revizuire. Suplimentar, Înalta Curte constată că aspectele invocate, pe larg, prin cererea de revizuire, reluate din cererea de revizuire anterioară, îmbracă în realitate caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat, ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită. Or, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate considerate a fi potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare." (a se vedea Ryabyk împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, par. 52, CEDO 2003-IX, în Hotărârea Mitrea împotriva României, par. 24, publicată în M.Of. nr. 455/21.12.2010). În consecință, cererea de revizuire nu îndeplinește cerințele de admisibilitate prevăzute de lege. Contrar susținerilor revizuentei, accesul liber la justiție nu presupune dreptul de acces la toate structurile judecătorești - judecătorii, tribunale, curți de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție - și nici la toate căile de atac prevăzute de lege - apel, recurs, contestație în anulare, revizuire. Nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituite obligativitatea legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. De asemenea, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut; acesta poate presupune restricții, care sunt admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat, iar statele se bucură de o anumită marjă de apreciere în acest sens. În consecință, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 432 R din 11 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV -a civilă, în dosarul nr. x/2022, va fi respinsă, ca inadmisibilă.